Fregata Regele Ferdinand (F-221) este una din navele emblematice ale Forţelor Navale române. De la intrarea sa în serviciu, în cadrul Flotilei 56 Fregate Contraamiral Horia Macellariu, a executat multe misiuni, inclusiv externe, unele chiar în premieră pentru armata română. Marinarii militari ce alcătuiesc echipajul au reuşit, de-a lungul anilor, să construiască cu migală spiritul Regelui Ferdinand.

Fregata Regele Ferdinand a trecut printr-o serie de modernizări şi este gata oricând de acţiune. Echipajul ce îşi desfăşoară activitatea la bordul său este în plin proces de schimbare.

Veteranii, aceia care au efectuat pregătirea în Marea Britanie, au reuşit să construiască spiritul Regelui Ferdinand. Chiar dacă ei trec, rând pe rând, în rezervă, reușesc să-i contamineze pe cei tineri, așa încât spiritul echipajului fregatei rămâne.

Am revenit la bordul F-221 cu bucurie, convins că poveștilor marinarilor militari, pe care vi le-am prezentat, s-au adăugat altele. I-am găsit gata de acţiune, având în vedere conflictul din Ucraina.

Ei sunt prezenţi la datorie pentru protejarea intereselor României în zonă şi a apelor teritoriale şi a asigura un tranzit în siguranţă al navelor comerciale. Un efort uriaş la care marinarii militari au răspuns întotdeauna prezent, în ciuda unui program încărcat.

 Caporalul clasa a II-a Cătălin Filip este în marina militară din 2012, fiindcă a dorit să facă o schimbare în viaţa sa. Este căsătorit şi are doi copii. Ocupă funcţia de radiotelegrafist.

Caporal clasa a II-a Cătălin Filip

Mi-a luat patru ani să învăţ staţiile radio, reţelele, tot ce este pe această navă. Să mă pun la punct cu tot ce trebuie. Adevărat, e greu să înveţi când eşti legat la cheu, la uscat. Cel mai bine este pe mare, în marş, unde te loveşti de toate. Te întâlneşti cu fel de fel de situaţii imprevizibile, pe care trebuie să le rezolvi. Sunt de învăţat proceduri naţionale, NATO şi este necesar un nivel bun de cunoaştere a limbii engleze. Aici mi-a fost greu, fiindcă nu am făcut în şcoală limba engleză şi a trebuit să recuperez.

A făcut cursuri de specialitate şi de limba engleză. A îndeplinit multe misiuni cu ambele fregate tip 22 şi a devenit veteran al teatrelor de operaţii.

Am venit cam târziu în armată, la 30 de ani, după ce m-a convins un prieten, el fiind la Forţele Terestre. Ştiam să lucrez cu calculatoarele. Am venit şi… am rămas! Cele mai grele momente au fost cele de început, atunci când nu ştiam ce am de făcut.

Cele mai frumoase sunt atunci când mă întorc acasă din misiuni, când familia mă aşteaptă pe dană. Condiţiile de pe navă sunt superioare celorlalte nave. În toţi aceşti ani, am plecat mult de acasă, a spus Cătălin.

Are mult de lucru la staţiile radio de pe fregată, deoarece face posibilă comunicarea navei cu uscatul sau alte nave, inclusiv în reţele NATO. Consideră  că nu e complicat, dacă te-ai pregătit intens şi ştii ce ai de făcut. Pe navă, fiecare marinar militar trebuie să cunoască meserie, cum se spune.

Sunt mulţumit, în mare parte, pentru alegerea făcută. Aştept să se clarifice odată cu legea salarizării. Pentru noi, cei de la baza carierei e foarte greu. Este mult de muncă şi eu cred că trebuie răsplătită. Adaug sacrificiile pe care cei din mediul civil nu le înţeleg.

Eu am venit târziu în armată, am avut înainte ceva slujbe, bunicele. Am avut un salariu un pic mai mare ca aici. Peste cinci ani, o să fiu tot aici.

De aici vreau să trec în rezervă. Regelui Ferdinand îi doresc viaţă lungă, cât mai multe misiuni fără evenimente şi multe răsărituri pe mare, a declarat caporalul clasa a II-a Cătălin Filip.

Caporalul clasa a II-a Costel Safta este sanitar. Este din Constanţa şi i-a plăcut dintotdeauna armata. Are 18 ani în sistemul militar, din care şapte a fost la dragoarele maritime. Iniţial a fost timonier, iar în 2007 s-a specializat pe funcţia de sanitar.

Spiritul Regelui Ferdinand ne împinge înainte. Se schimbă generaţiile. Ne bucurăm că cei tineri vor să fie virusaţi cu acest spirit. Pentru mine, este o mândrie să fac parte din echipajul Regelui Ferdinand. Asta mi-am dorit! Îmi place ceea fac, am tras să ajung aici, să mă pregătesc să fiu la un nivel ridicat de pregătire.

A făcut armata la jandarmi, dar nu a avut ocazia să rămână acolo. A venit la marina militară, a absolvit între timp şi liceul. Are 39 de ani, este căsătorit, are un copil. Are cursul de sanitar şi, anul trecut, a absolvit postliceala sanitară. Ar dori să treacă în corpul subofiţerilor şi să rămână pe această navă, deoarece cunoaşte bine echipajul şi vaporul.

Este la bordul F-221 din 2011. Noi, sanitarii trebuie să ajungem rapid la locul incidentului, la orice oră din zi sau noapte, spune caporalul clasa a II-a Safta. Acţionăm strâns cu membrii echipajului la orice exerciţiu.

Este nevoie de multă forţă, sunt spaţii foarte înguste, trebuie să ai ambiţie, să vrei să rămâi, mai ales că, după un timp, intervine oboseala. Pe lângă funcţia de sanitar, pe navă mai trebuie să faci şi altceva.

Pandemia a fost o experienţă provocatoare. A fost detaşat la spitalul modular din Constanţa, unde a lucrat printre oameni cu Covid, echipat în vestitele combinezoane albe. A fost greu, cald, transpiraţie. A avut noroc de personal foarte bun, care l-a integrat rapid.

A fost o colaborare foarte bună. A revenit pe vapor. Măsurile de prevenţie trebuiau respectate, dar aici sunt spaţii mici, personal care trebuie să lucreze şi să vieţuiască împreună. S-au efectuat testări la cel mai mic simptom. Au fost zile când a venit de acasă din libere. Sănătatea era pe primul loc.

Salarizarea rămâne problema spinoasă. Când eram singur, era altceva. Acum am familie, copil, rate. Suntem oamenii care am îndeplinit toate ordinele primite, nu am spus niciodată nu.

Noi nu ducem o viaţă aşa bună cum cred unii. Pentru prima dată, în 18 ani, îmi pun problema să părăsesc sistemul militar, deşi nu îmi doresc asta, a spus cu amărăciune caporalul clasa a II-a Safta.

Fruntaşul Cristian Rotaru este mecanic frigotehnist. De aproape trei ani și jumătate face parte din echipajul fregatei Regele Ferdinand. Este din comuna Bărăganu, judeţul Constanţa.

Am avut de la cine să învăţ. Am colegi care au făcut pregătirea în Marea Britanie şi au adus vaporul acasă. Mi-a fost uşor să învăţ, fiindcă am făcut liceul auto şi aveam cunoştinţe tehnice. Se vede că acest vapor este gândit şi construit după ani de tradiţie marinărească, cum au britanicii. Mi-a fost uşor să-l învăţ, dar acomodarea a fost mai grea.

La 19 ani, a ales uniforma militară. Prietenii l-au sfătuit să fac acest pas. Nu regretă, dar crede că sistemul militar trebuie să aibă grijă mai mult de oameni şi să-i preţuiască mai mult pe cei dedicaţi profesiei. Cristian a îndeplinit trei misiuni în cadrul grupărilor NATO.

Cele mai grele momente pentru mine sunt gărzile de onoare şi adunările. Cele mai frumoase momente sunt misiunile din Marea Mediterană. Am văzut ţări şi porturi frumoase, alte culturi.

Mă simt altfel şi este o senzaţie plăcută când sunt în cadrul unei grupări NATO. Nu oricine are această ocazie şi te simţi altfel. Contează enorm misiunile externe. Pentru mine, F-221 e un amalgam de sentimente, a afirmat fruntaşul Rotaru.

Acum are un program foarte încărcat. Din cauza conflictului din Ucraina nu prea are cum să-şi ia zile libere, îndeplinind multe ore suplimentare. Stă în Constanţa cu chirie. Este scump şi acest lucru îi ia o mare parte din soldă. Nu înțelege diferenţele mari între corpurile de personal. Şi-ar dori să fie altfel.

Sunt cerinţe şi aşteptări mari de la noi, cei de la fregate. Este mult de muncă şi nu dă niciunul înapoi, dar s-au adunat multe libere şi, sincer, nu ştiu cum comandanţii le pot acorda, fiindcă suntem în prima linie şi nu prea e timp liber. Nu vreau să plec de aici.

Echipajul mă face să continui. Viitorul îmi apare incert. Eu vreau să continui, să duc spiritul navei mai departe, dar şi sistemul trebuie să se gândească mai mult la oamenii săi. Eu mă pregătesc, execut ordine şi misiuni. Nu dau înapoi, a spus fruntaşul Cristian Rotaru. (L. Irimia, foto – Daniel-Andrei Pap).