Narativul obositor al presei globaliste – „extrema dreaptă”, „populiștii,” „urmașii fasciștilor”, „rasiștii au pus ghearele pe puterea de la Roma” – demonstrează, încă o dată, că există un centru de comandă care orchestrează partitura presei occidentale. Colegii de breaslă puteau altădată mai mult, nu să se umple de ridicolul clișeelor.

Într-un dialog cu un ziarist german, l-am asigurat că e mai ușor să mergi cu plutonul, decât să te opui regimentului. Corectitudinea politică te scutește de folosirea neuronilor. Iei brief-ul din WhatsApp și-l pui în pagină. Cum s-ar zice „mergi în viață servit.” Înainte de a fi liderul partidului „Frații Italiei”, Georgia Meloni e mamă, creștină și patrioată. Trei rele pentru ielele bruxelleze.

Poate că multă lume s-ar fi așteptat ca Matteo Salvini (un Viktor Orban, italian) să fie vioara întâi, dar pare-se că a fost prea radical pentru gusturile fine ale italienilor. Și aura lui s-a cam consumat în ultima perioadă. Liga Nordului s-a divizat. A apărut Liga pentru Salvini premier. În criza guvernamentală, care a dus la prima demisie a lui Giuseppe Conte, suveranistul a apărut în ochii lumii drept oportunist. Așa se explică pierderea a șapte procente de la ultimele alegeri europarlamentare.

De fapt, Salvini a și fost înghesuit de către o majoritate formată din bucăți. Rolul de primadonă a Georgiei Meloni s-a datorat și slăbirii partidului Forza Italia a lui Silvio Berlusconi, de ani buni în picaj. Geopoliticienii de duzină susțin că atât Berlusconi, cât și Salvini au fost pedepsiți de electorat pentru că și-au exprimat de mai multe ori susținerea pentru Vladimir Putin. Nici vorbă. Chiar au asigurat că vor achiziționa gaz ieftin, în cazul în care ajung la putere. Li se fâlfâie italienilor de rezistența ucraineană!

Ce se vede limpede din compoziția majorității parlamentare, conform datelor existente până la redactarea editorialului, e că dreapta suveranistă a câștigat o majoritate lejeră, iar Italia nu va mai trece prea curând prin crize guvernamentale. Cele trei partide – Frații Italiei, Liga Nordului și Forza Italia cumulează împreună peste 40 % din viitoarele locuri din Parlament.

Sistemul electoral italian oferă o primă electorală consistentă, cam așa cum aveam noi în România interbelică. Deci, italienii nu i-au pedepsit pe Salvini, crucificat de globaliști sau pe bătrânul afacerist Berlusconi, ci i-au dat o șansă femeii de 45 de ani să demonstreze că poate conduce corabia, în plină furtună. Georgia Meloni ar fi prima femeie premier de la al doilea război mondial încoace. Frații Italiei s-au călit în opoziție, față de Salvini, care a încercat o alianță ba cu „5 stele,” ba cu Partidul Democrat.

Fraților italieni nu le-a surâs coabitarea sau accederea la guvernare în niciunul dintre guvernele successive ale ultimilor ani. Nefăcând niciun compromis, acum iată calcă valul. Rămânând în opoziţie la toate guvernele succesive de la alegerile legislative din 2018, Fraţii Italiei (Fratelli d’Italia, FdI) s-au impus ca principală alternativă, urcând de la 4,3% la aproape 25 % din voturi, potrivit primelor estimări, devenind primul partid din peninsulă, la doar câțiva ani de la înființare. Povestea cu trecutul fascist e de Popa Prostu’.

Presa corectă politic încearcă să bagatelizeze succesul dreptei suveraniste. Să caute demoni unde nu sunt! Faptul că publicații de diferite orientări, de pe continent sau de dincolo de Ocean, cântă aceeași partitură a neofascismului italian, arată că disperarea e mare printre conțopiștii corectitudinii politice. Meloni s-a angajat să sprijine politica occidentală cu privire la Ucraina, dar fără să șubrezească finanțele firave ale Italiei. Datoria publică a ajuns la peste 150 % din PIB (la noi e de 51%). Nu s-a nărăvit la elitele bruxelleze, ci doar la conțopiști. Are nevoie ca de aer de cele 200 de miliarde de euro din PNRR-ul lor.

Georgia Meloni a plecat de jos. De la Babysitter a ajuns ministru pentru tineret în guvernul Berlusconi. A plecat însă din Forza Italia, croindu-și propriul drum. Are planuri mărețe. Vrea să renegocieze relațiile Italiei cu UE, să schimbe constituția pentru trecerea la un regim prezidențial, să facă un baraj de nave în sudul Italiei, în Marea Mediteraneană, pentru stoparea imigrației ilegale. Și-a propus să reducă impozitele! Toate intențiile sale se vor ciocni însă de realitate.

Va avea alături două vulpi politice bătrâne: Berlusconi și Salvini. Nu-i va fi ușor să cârmuiască neasistată. Italia face un pas serios spre suveranism. Suedia a spart bolul de cristal al supremației stângii globaliste. Suveraniștii români au vânt din pupă. Dar trebuie să ia lecții din înfrângerea lui Salvini. Electoratul este sedus de figuri angelice, nu de cele bovarice, împovărate de prea plinul frustrărilor politice.

Marius Ghilezan