Actualitate
Andrei Marga a fluierat în biserică/Efectul va fi de bumerang!
Dacă și numai dacă modul în care s-a coalizat lumea euroatlantică pentru a sancționa războiul de agresiune al Federației Ruse în Ucraina poate fi imaginat ca un fapt sacrosant. Ca o biserică. În România, scriitorul, filozoful și politologul Andrei Marga este pus la zid. De te miri cine. Dar și de ministrul de Externe Bogdan Aurescu. Sau de istoricul Adrian Cioroianu. Sau de Teodor Baconschi. Iar din Ucraina, prin intermediul Ambasadei acesteia la București, este lansată chiar o amenințare cu un dosar penal și o pușcărie. Are vreun rost să-l ciuruim pe Marga? Este drept așa?
Care este provocarea reală? Căzut într-o capcană întinsă sau nu, Vladimir Putin și-a exercitat liberul arbitru și puterea de tip discreționar de care beneficiază în Federația Rusă, pentru a dezlănțui un sângeros război de agresiune împotriva Ucrainei. Pe care-l numește „operațiune militară specială”. Pretextul îl reprezintă situația populației rusofone din Peninsula Crimeea și apoi din Donbas, care ar fi fost persecutată de autoritățile de la Kiev, precum și existența unor grupări naționalist-extremiste în Ucraina, pe care șeful de la Kremlin le taxează drept organizații naziste, protejate de Kiev. Teoretic, pretextele pot fi bune, dar agresiunea în sine, corect denumită astfel de mai toate statele lumii, trebuie să fie și este condamnată. Prin urmare, România, care face parte din Uniunea Europeană și din rândul statelor NATO, adoptă în mod oficial o politică de solidarizare cu Ucraina și își oferă în acest scop cu generozitate atât poziția geostrategică extrem de importantă la Marea Neagră și pe flancul sud-estic NATO, cât și ajutorul umanitar acordat nenumăraților refugiați de război. Sunt circumstanțe obiective, care ne determină să procedăm așa și nu altfel și să ne asumăm o serie întreagă de sacrificii.
Din perspectiva de mai sus, nu este desigur oportună punerea în acest moment pe tapet a necesității ca Ucraina, un stat despre care Marga spune că are „frontiere nefirești”, să restituie teritorii care, de drept, adică conform dreptului internațional în sensul larg al cuvântului, nu îi aparțin. Cum este situația Transcarpatiei, Galiției, Bucovinei, Donbasului și Crimeei. Aceasta este însă o logică politică, raportată la circumstanțele extrem de grave și de periculoase ale războiului de agresiune declanșat și purtat de Federația Rusă. Andrei Marga însă a vorbit dintr-o altă perspectivă. Dintr-o perpectivă istorică. Dar și dintr-o perspectivă morală. Acest cărturar, unul dintre cei mai importanți pe care-i are România, laureat al premiului Herder, vorbitor de limbă germană, cum scria Bogdan Tiberiu Iacob, mai bun decât Klaus Iohannis, fost ministru reformator al Educației, fost ministru de Externe al României într-o perioadă extrem de grea, fost rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj, una dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ superior românești, și-a permis să gândească și să se pronunțe dintr-o altă perspectivă decât cea dictată de conjunctura extrem de complicată. Dacă nu care cumva explozivă. A spus ceea ce de fapt gândim toți cei care am studiat cât de cât istoria României. Și de dragul de a susține adevărul, Andrei Marga și-a asumat și prețul. Iar prețul este că afirmațiile sale, deși reale, deși în totalitate acoperite prin informațiile pe care ni le oferă știința istoriei, sunt sancționate. Dar nu sunt sancționate pentru că nu ar fi adevărate. Ci pentru că sunt inoportune.
Sunt două lumi paralele. O lume pragmatică, uneori extrem de cinică, care creează principalul curent de opinie și de atitudine în lumea euroatlantică în raport cu războiul din Ucraina. Și o lume științifică, a oamenilor predispuși să acorde întâietate criteriilor morale, care, iată, este reprezentată de către Andrei Marga. Nu este rău, ci este bine. Faptul că există o diversitate de viziuni, de poziționări, de raționamente vizând aceste evenimente, care schimbă sub ochii noștri ordinea mondială. Indiferent pentru ce strategii optăm ca stat pe termen scurt, mediu și lung, avem nu numai dreptul, ci și obligația de a menține și proteja spațiul necesar exprimării tuturor opiniilor și punerii pe tapet a tuturor informațiilor disponibile. Din această perspectivă, Andrei Marga nu a greșit. Din acestă perspectivă greșesc toți cei care încearcă să-i închidă gura.
Scandalul creat, căci, iată, acum scânteia a devenit vâlvătaie, iar peste vâlvătaie toarnă unii și alții benzină, a generat și reacții absolut condamnabile. Cum este posibil ca reprezentantul diplomatic al unui stat, pe care România îl ajută în mod activ, făcând mari sacrificii și asumându-și riscuri pe măsură, mă refer la ambasadorul Ucrainei la București, să-și permită să amenințe un cetățean al statului român cu pușcăria? Și cum este posibil ca primul-ministru, generalul cu patru stele Nicolae Ciucă, să nu reacționeze? Să admitem că Andrei Marga a înjurat în biserică. Să admitem că acesta ar fi comis un sacrilegiu. Să admitem că afirmațiile lui au dat apă la moară propagandei Kremlinului. Și, în paranteză fie spus, au dat. Să admitem că asemenea afirmații ar putea demobiliza și dezorienta frontul antirusesc. Putem să admitem toate cele de mai sus și încă multe altele, numai că acum asistăm la ceva infinit mai grav. La o cenzurare brutală nu numai din interiorul României, ci și din exteriorul ei, a dreptului la opinie. Și asta în condițiile în care cel acuzat că a fluierat în biserică este un savant român.
Niciun personaj cât de cât relevant, cu capul pe umeri, nu cred că ar putea ajunge la concluzia că eu unul sunt putinist. Că eu unul sunt anti-NATO. Că eu unul aș dori în vreun fel ca Federația Rusă să câștige acest război. Dimpotrivă. Am făcut și fac tot ce pot, utilizându-mi abilitățile pe care le am, pentru a condamna Moscova și pentru a condamna regimul Putin pentru agresiunea dezlănțuită. Asta nu mă împiedică însă să-mi exprim dezacordul, ca să dau un singur exemplu, față de intenția Uniunii Europene de a retrage dreptul de viză al cetățenilor ruși, fapt care deja s-a concretizat în câteva state. Sau să nu îmi exprim dezacordul cu deciziile unor state de a nu mai promova literatura, muzica, teatrul și în general cultura Rusiei. Sunt excese pe care le condamn. În felul lui, la nivelul lui, utilizându-și propriile instrumente culturale și etice, la o cu totul altă dimensiune, cărturarul Andrei Marga face același lucru. Nu l-am auzit aplaudând invazia Rusiei. E corect sau nu? Degeaba îl mitraliați pe Andrei Marga! Efectul va fi de bumerang!
Sorin Rosca Stanescu
Actualitate
Sardinia: Acolo unde piloții de vânătoare învață să gândească, nu doar să zboare
Actualitate
Startup-ul Shield AI dezvăluie X-BAT, un nou concept de dronă de luptă cu inteligență artificială
Actualitate
Armata SUA intensifică producția de piese 3D, depășind restricțiile de proprietate intelectuală
Lipsa drepturilor de proprietate intelectuală asupra multor componente ale echipamentelor militare împiedică armata să le reproducă rapid și eficient prin imprimare 3D. Astfel, armata intenționează să producă singură mai multe piese.
Armata SUA întâmpină dificultăți în reproducerea și imprimarea 3D a pieselor necesare pentru arme și platforme, deoarece nu deține proprietatea intelectuală a acestora. Din acest motiv, armata ar putea începe să fabrice mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor, a declarat șeful interimar al Comandamentului de Materiale al Armatei, pentru Breaking Defense.
Lipsa proprietății intelectuale, o problemă costisitoare și timidă
Generalul-locotenent Christopher Mohan, comandantul adjunct și comandantul interimar al AMC, a declarat că industria nu ar trebui să fie surprinsă dacă armata va începe să producă mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor. Scopul este de a repune în funcțiune tancurile, elicopterele și alte platforme mai rapid. El a recunoscut că acest lucru face industria „îngrijorată și obosită”, dar a adăugat că a fost transparent cu furnizorii cu privire la dificultățile armatei.
„Nu mai putem aștepta”
„Am fost foarte deschiși cu ei și i-am spus ieri unuia dintre partenerii noștri din industrie, nu fiți surprinși dacă veți vedea că facem lucruri pentru că nu putem aștepta. Nu putem aștepta”, a declarat Mohan într-un interviu acordat la conferința anuală AUSA de săptămâna trecută.
„Recunosc că proprietatea lor intelectuală este proprietatea lor intelectuală”, a spus Mohan despre furnizori. „Ne este rușine că nu am cumpărat-o de la început, ceea ce este o prostie, o misiune prostească.”
Exemplu concret: O valvă de anvelopă
Ca exemplu, Mohan a spus că, în urmă cu câteva luni, unul dintre vehiculele armatei nu funcționa din cauza unei probleme provenite de la o mică valvă din anvelopă, așa că a cerut furnizorului principal datele tehnice pentru a face inginerie inversă asupra valvei. Cu toate acestea, furnizorul nu deținea datele tehnice, deoarece aparțineau celui care a fabricat valva cu aproximativ două sau trei niveluri sub principal, așa că a durat și mai mult pentru a repara piesa.
„Nu putem trăi așa, nu-i așa? Așa că, din nou, am spus să nu fiți surprinși dacă începem să facem lucruri”, a spus Mohan, adăugând: „trebuie să existe un fel de model care să spună: ‘Hei, putem cumpăra drepturile doar pentru piesa pe care trebuie să o imprimăm. Nu trebuie să cumpărăm întregul sistem de vehicule sau orice altceva.”
Progrese în imprimarea 3D la scară largă
Deși lipsa deținere a proprietății intelectuale a furnizorilor rămâne o problemă pentru armată, Mohan a spus că armata a făcut progrese în utilizarea fabricației aditive la scară largă. Ca parte a unuia dintre „sprinturile” de imprimare 3D ale armatei, serviciul este pe cale să creeze 60 de piese în 60 de zile, deși Mohan nu a precizat pentru ce vor fi piesele. De obicei, ar dura săptămâni pentru a face o singură piesă.
În plus, serviciul a creat un depozit digital care are piese „simpliste” care sunt ușor de imprimat pentru soldații de pe câmpul de luptă, cum ar fi grile de ventilator, mânere de uși și multe altele.
„Este un magazin containerizat. [Soldații] au putut să treacă prin rețelele tactice până la capăt, să se conecteze la depozitul digital, să descarce piesa și să o imprime pe teren, așa că știm că funcționează”, a spus Mohan. „Nu este atât de ușor pe cât ne-am dorit, dar știm că avem capacitatea de a face asta.”
Economii substanțiale și piese mai rezistente
Secretarul armatei, Dan Driscoll, a făcut ecou sentimentelor lui Mohan, arătând unei mulțimi de la AUSA o aripioară pentru rezervorul de combustibil extern al unui Black Hawk pe care serviciul a creat-o fără proprietatea intelectuală a companiei.
„Acest lucru poate suna banal, dar simpla posibilitate de a ne face sau repara propriile piese poate economisi milioane de dolari și poate salva vieți”, a spus Driscoll în timpul discursului său de deschidere la AUSA săptămâna trecută.
„Sunt construite ieftin, așa că se strică des. Furnizorul percepe peste 14.000 de dolari pentru o înlocuire. Echipa noastră o poate face mai bine. Au scanat-o 3D, au făcut inginerie inversă, au imprimat prototipuri și au efectuat validarea structurală în doar 43 de zile”, a adăugat el, ținând piesa în mână.
El a spus că armata a reușit să fabrice piesa cu puțin peste 3.000 de dolari, adăugând că piesa fabricată de armată era „cu 300% mai puternică și cu 78% mai ieftină”.
Autorizarea soldaților de a repara pe câmpul de luptă
În plus, în septembrie, Driscoll a dat soldaților autoritatea de a repara ceea ce trebuie reparat pe câmpul de luptă, în cadrul anumitor linii directoare create de armată.
De exemplu, dacă există un risc mic de a repara ceva, soldații nu trebuie să treacă printr-un proces birocratic mai înalt pentru a obține aprobarea, dar dacă există un risc „mediu” sau „mare”, soldații vor trebui să treacă printr-un proces de aprobare lung. Acest nou sistem este benefic, a spus Mohan, deoarece anterior exista o abordare „unică pentru toți” pentru a obține aprobarea de a repara ceva pe teren, astfel încât soldații nu puteau repara nimic, chiar dacă era „risc scăzut”.
„Sunt în armată de mult timp. Nu am văzut niciodată pe nimeni să aibă probleme pentru că a reparat ceva, nu-i așa? a spus Mohan. „Trebuie să schimbăm modul în care gândim.”
-
Exclusivacum 4 zileBurcu acuză: „SNPP transformă angajații în carne de tun pentru răzbunări personale! – Nu apără, ci exploatează!”
-
Exclusivacum 23 de oreCircul Teoroc își joacă ultima reprezentație: Lacrimi sindicale pentru „Finu” și un grad de chestor confiscat de la obraz!
-
Ancheteacum 4 zileANP liniștește spiritele: Salariile polițiștilor de penitenciare nu sunt în pericol, restructurările nu implică disponibilizări
-
Administratieacum 2 zileBăicoi: Primăria asigură verificări gratuite ale instalațiilor de gaz, prioritizând siguranța locuitorilor
-
Administratieacum 4 zilePenitenciarul de Femei Ploiești – Târgșorul Nou: O abordare proactivă pentru reintegrarea socială, cu beneficii concrete pentru angajatorii din Prahova
-
Exclusivacum 4 zileProtest divizat în penitenciare: Acuzații de deturnare și manipulare în SNPP – Reacția polițiștilor de penitenciare
-
Exclusivacum 13 oreFamilia Teoroc: De la padoc de lux la circ de strada – Râsul plânsului în sistemul penitenciar! (Ediția cu polițiști santajați și vuvuzele sub frică)
-
Exclusivacum o ziPenitenciarul Ploiești si eternul Valentin Matei: Comisar-Șef, influencer de ocazie și păzitorul mistic al mormanului de gunoi



