Este o aeronavă emblematică, o legendă a aviaţiei despre care s-a scris mult. Un avion ce şi-a făcut din plin datoria şi încă o face. Generaţii de piloţi români au avut încredere în caracteristicile lui şi au scos maximum din forţajul motorului Tumanski.

Un avion ce a fost respectat şi care, atunci când va trece definitiv în istorie, trebuie să fie onorat aşa cum se cuvine, pentru că o merită din plin.

Chiar dacă legendarul avion are o vârstă, am descoperit la Baza 71 Aeriană General Emanoil Ionescu de la Câmpia Turzii militari din generaţii diferite, ce au grijă cu multă pasiune de LanceR.

Anii diferă, dar responsabilitatea şi implicarea este aceeaşi. Ei sunt oamenii din spate, de multe ori nevăzuţi, furnicile albastre, aşa cum îmi place să le spun. Ei verifică la sânge avioanele înainte de orice activitate şi execută lucrările periodice de întreţinere ale aeronavelor.

I-am privit la zbor pe tehnicii şi inginerii Escadrilei 711 Aviaţie Vânătoare. Cu mare atenţie, ei acţionează cu o mare responsabilitate pentru acţiuni în siguranţă.

E adevărat că în zona unde lucrăm noi nu mai există altcineva. Sunt reguli stricte. Ne facem munca, pe asta am fost instruiţi, asta ne este specializarea. Nu prea ieşim în faţă, nu suntem văzuţi, dar facem o muncă dificilă, cu o responsabilitate imensă. Ne organizăm foarte bine, la începutul fiecărei activităţi fiecare ştie ce are de făcut. La noi, la români, nu ne omoară munca, ci mai mult dezorganizarea. Aici, omul ştie clar ce are de făcut, pe bucăţica lui. În academie înveţi părţi generale, aici te specializezi. Nu plecăm de la zero. Vezi, pui mâna şi înveţi.

 Sublocotenent inginer Mircea Niculae

Sublocotenentul inginer Mircea Niculae este absolvent al colegiului militar de la Breaza şi este promoţie 2020 a Academiei Tehnice Militare, specializarea armament rachete muniţie de aviaţie şi sisteme de salvare. A crescut la Făgăraş, a primit repartiţie la aerodromul de la Boboc, iar acum este detaşat la Baza 71 Aeriană.

Am descoperit aviaţia din vorbele colegilor mai mari de liceu. Am auzit numai lucruri bune şi am zis să încerc. Iniţial, doream alt drum, mai ales că în oraşul natal eram foarte aproape de unitatea forţelor terestre. Am ales aviaţia, cu o specialitate foarte provocatoare, ce necesită un nivel ridicat de lucru.

Sunt la început. Am învăţat multă teorie în academie. Munca pe care o fac armurierii este periculoasă, lucrezi cu muniţie şi armament, dar nu e chiar aşa cum o văd alţii. Oamenii de aici ştiu cum să-şi facă treaba şi niciodată nu au existat evenimente, a afirmat sublocotenentul inginer Mircea Niculae.

La 22 de ani am grijă de o legendă, cum este avionul MiG-21 LanceR. E palpitant să lucrezi la el, simţi că ai o mare responsabilitate. Aici, în bază, noi cei tineri realizăm corect ce înseamnă să dai un avion la zbor, să-i faci un control, vezi cum pilotul se urcă în carlingă şi se bazează pe munca ta.

Maistru militar clasa V-a Andrei Petrariu

Maistrul militar clasa V-a Andrei Petrariu are 22 de ani și este din Botoşani. Are specializarea avion motor. Tatăl său a fost militar, la artilerie şi rachete, astfel că tânărul a crescut cu cascheta în casă. Tatăl său a lucrat mulţi ani la baza aeriană de la Bacău, aşa că fiul a ales să-i calce pe urme.

Doresc să rămân aici. Colectivul escadrilei e ok, am multe de învăţat. Sunt la început, uneori mă sperie câte hârtii sunt de făcut, atribuţii pe care le am de îndeplinit.

Chiar dacă am colegi mai în vârstă, am noroc că mă înţeleg şi mă sprijină. Trebuie studiu pentru a şti pe ce pui mâna, dar practica este esenţială, a spus maistrul militar clasa V-a Andrei Petrariu.

Maistrul militar principal Attila Mato este promoţie 2001, specialitatea armament. A lucrat la baza aeriană de la Giarmata până în 2004. Este de loc din Câmpia Turzii şi are 43 de ani. A crescut cu avioanele lângă el.

Are un frate mai mare cu cinci ani, care a fost tot maistru de aviaţie. El l-a îndrumat să vină aici. Tatăl său a fost pilot de AN-2, aşa că aviaţia este tradiţie de familie.

Îmi place specializarea pe care o am. La LanceR, cele mai frumoase trageri, vizual vorbind, sunt cu PRND-urile. La bombe impresionează exploziile. Este mult de învăţat la această specializare. Sunt bombe, rachete, capse pirotehnice. Aici se învaţă meseria, când pui tu mâna efectiv pe avion. Ca să ajungi un bun specialist, trebuie să te fi lovit de toate probelemele ce pot apărea. Pentru aceasta sunt necesari ani buni. Avem o responsabilitate imensă, semnăm pe ceea ce facem, iar pilotul îşi pune viaţa în mâinile noastre. Când vin tineri la escadrilă retrăiesc momentul când am sosit eu aici. Îi creştem pas cu pas şi îi verificăm în ceea ce fac. Da, MIG-ul rămâne dragostea mea!

Maistru militar principal Attila Mato

Unul dintre momentele frumoase pentru Attila a fost o tragere cu multe bombe, iar pe una şi-au scris numele toţi armurierii. A fost fain!, şi-a adus aminte maistrul militar principal Mato.

Unul dintre cele mai grele momente a fost o tragedie aviatică, în urma căreia a murit comandorul Ghica. A fost şi primul său incident de acest gen la care a participat. A fost la locul prăbuşirii şi a participat efectiv la recuperarea epavei. Acestea sunt momentele cele mai cumplite ale meseriei lor.

Suntem oamenii din spate, de multe ori nevăzuţi, pe umerii cărora apasă o responsabilitate imensă. Executăm Serviciul de Luptă Permanent-Poliţie Aeriană. Ne-a intrat deja în reflex. Noi, armurierii, pregătim aeronava să devină un avion de luptă.

Trebuie atenţie mărită când montăm rachetele, cu o seriozitate pe măsură. Nu este loc de glume. Suntem foarte atenţi în ceea ce facem. Nu se poate omite niciun detaliu, a declarat maistrul militar principal Attila Mato. (Lucian Irimia).