Errare humanum est sed perseverare diabolicum. România este una dintre cele mai dinamice economii ale Uniunii Europene. În statistici, cel puțin.

În realitate, suntem o economie sacrificată pe altarul ambițiilor nebunești ale guvernanților. Guvernanți care se închină zeului păgân al „Pieței” iar, în subsidiar, își umplu buzunarele cu sumele smulse bieților români pentru ofrande aduse aceleiași zeități păgâne, așa-zisa „Piață liberă”. Templele divinizării Pieței și îmbogățirii guvernului și guvernanților sunt în număr de cinci: Hidroelectrica, Nuclearelectrica, CEO, Romgaz și OMV Petrom. Hai să vedem cum funcționează religia „Pieței” sub cârmuirea unui coaliții care are 70% din parlament la picioare.

Să luăm exemplul companiei Romgaz și să vedem ce a făcut aceasta în primele 6 luni ale anului 2022. Ei bine, Romgaz a avut în semestrul I al anului acesta venituri de 7,5 miliarde de lei, mai mult decât triplu față de anul trecut (2,25 miliarde de lei în semestrul I 2021). Pare spectaculos, nu? Mai ales că aici se pare că s-a întâmplat o minune, minunea înmulțirii prețurilor. Practic, de la 73 lei/MWh în 2020, prețul mediu cu care Romgaz vinde gazele a crescut la 96,66 lei/MWh în 2021 și a ajuns la 256,14 lei/MWh anul acesta. O creștere de două ori și jumătate față de anul trecut!

Ei, și-acum încep minunile zeității păgâne „Piața liberă”: prima dintre ele ține de faptul că Romgaz deține o cotă de piaţă pe piaţa livrărilor de gaze interne din România de 61,44%, cu 10,5% mai mare decât cota deţinută în perioada similară a anului trecut. Adică, Romgaz invocă piața dar deține cam două treimi din piața internă! Orice om cu mintea sănătoasă pricepe că prețul pe o piață unde un vânzător deține 61,5% este impus de către acel mare vânzător. De altfel, „piața” respectivă are doar doi vânzători, cel de-al doilea fiind OMV.

Bine-bine, veți zice, poate a crescut prețul pentru că au crescut cheltuielile. Ia să aruncăm o privire și pe cheltuielile Romgaz. Acestea au crescut de patru ori, mai rapid decât veniturile: de la 1,35 miliarde de lei în semestrul I al anului 2021 la 5,5 miliarde de lei în semestrul I al anului 2022! Or fi crescut cheltuielile de extragere a gazului? Or fi crescut salariile angajaților? Or fi mari investiții sau modernizări? În primul rând, cheltuielile de investiții chiar au scăzut ușor față de anul trecut și nu reprezintă mai mult de 4% din totalul cheltuielilor companiei. Da, 4%!

Ar fi de râs dacă nu ar fi de plâns, dar investițiile Romagz sunt realizate cam în proporție de 55% față de ceea ce a fost planificat: 216 milioane de lei față de programarea de 395 de milioane de lei. Poate au crescut salariile? Da, dar nesemnificativ, de la 360 de milioane de lei anul trecut la 368 de milioane de lei anul acesta, pentru toți angajații în cele 6 luni de care discutăm. S-or fi scumpit materiile prime și materialele consumate? Tot nesemnificativ, de la 36 de milioane de lei în 2021 la 58 de milioane de lei în 2022. Poate compania forează mai multe sonde să exploreze noi zăcăminte? Da, o face dar tot o cheltuială mică și aici: 32 de milioane de lei (e drept, un mare progres față de cele 700 000 lei cheltuite anul trecut).

Și-atunci, de unde asemenea cheltuieli uriașe, cu peste 4 miliarde de lei mai mult decât anul trecut? Explicația, banală de altfel, o citim tot în raportările financiare: majorarea cheltuielilor cu redevența (+734,01 milioane lei) și a impozitului pe veniturile suplimentare (+3.457,16 milioane lei)! Adică, mai simplu spus, guvernul s-a ales cu 4,18 miliarde de lei din suma aia enormă trecută, parșiv, la capitolul de cheltuieli! Iar pe ansamblu, cam 4,8 miliarde de lei și-a tras guvernul doar din redevențe și impozite suplimentare (adică impozite pe scumpirea gazului)! Așadar, din prima, cum ar zice teoreticienii „pieței libere”, din cele 7,5 miliarde de lei încasate de Romgaz, 4,8 miliarde de lei s-au cam dus în contul guvernului tripartit PNL-PSD-UDMR.

Ei, dar credeți că doar cu atât s-a ales guvernul? Nici gând, același guvern a mai luat încă 331 de milioane de lei ca impozit pe profit. La care, evident, că se vor adăuga și dividendele încasate din profitul net de 1,72 de miliarde de lei. A, sigur, plus impozitul pe dividende. Și dacă vă întrebați cam ce dividende va încasa guvernul de la Romgaz aflați că dumnealui, guvernul, se bucură de deținerea a 70% din acțiunile companiei.

Adică teoretic se mai poate alege cu încă 1,2 miliarde de lei. La banii ăștia nici nu mai contează un mizilic precum cele câteva zeci de milioane pe care statul și le atribuie singur ca urmare a impozitării suplimentare a firavei producții de energie electrică vândută „la prețul pieței” de aceeași Romgaz. Poate vreți să tragem un pic linia și să socotim cu ce se alege guvernul din creșterea prețului gazelor pe „piața liberă” : 4,8 miliarde de lei redevențe și impozite suplimentare, 331 de milioane de lei ca impozit pe profit, încă 1,2 miliarde de lei ca dividende brute fac un total de 6,3 miliarde de lei! Deci, poate nu a fost clar. Din cele 7,5 miliarde de lei cu care s-a vândut gazul, 6,3 miliarde de lei hrănesc bugetul coaliției cu majoritate de 70%!

Dacă pare complicat, iată și expresia simplificată a modului în care funcționează religia „pieței libere”: Romgazul, deținută în proporție de 70% de stat și controlată direct de către ministrul energiei, invocă „prețul pieței” pe o piață unde deține peste 61% și unde celălalt competitor este OMV, firma parteneră a soției ministrului energiei și asociatul Romgaz în marele proiect Neptun Deep. În urma invocării sfântului nume al „pieței”, Romgaz crește prețul de trei ori, încasând 5,2 miliarde de lei în plus față de anul trecut. Din acești bani, cam 5 miliarde de lei vor ajunge în buzunarele largi ale guvernului marii coaliții de stâga-dreapta-UDMR! Sper, acum, că e clar pentru noi toți că cea mai tare slujbă de pe lume este cea de „preot” în cultul „pieței” și că guvernul nu putea să inventeze o religie mai profitabilă.

Și pentru a nu crede că doar în domeniul gazelor avem o situație similară, hai să luăm un exemplu și din domeniul energiei electrice, tot de la o companie obligată de lege să fie ceva mai transparentă decât permite guvernul, Nuclearelectrica. Ei bine, și aici avem o triplare a profitului pe primele 6 luni ale anului: 1,2 miliarde de lei în 2022 față de 385 de milioane de lei în 2021. De fapt, veniturile companiei pe primele șase luni au crescut de la 1,34 miliarde de lei anul trecut la 3,1 miliarde de lei anul acesta. Deci un plus de aproximativ 1,75 miliarde de lei.

Plusul acesta la venituri se datorează tot „pieței”: cantitățile de energie electrică vândute prin contracte bilaterale au reprezentat în semestrul I 2022 o cotă procentuală de 83,40% din volumul total al energiei electrice vândute, cu un preț mediu de 534,46 lei/MWh, cu o creștere de 117% față de prețul mediu înregistrat în semestrul I 2021, de 246,34 lei/MWh; iar pe piața spot (PZU, piața zilei următoare, în principal), în semestrul I 2022 s-a vândut o cantitate de energie electrică reprezentând 16,30% din volumul total de vânzari, cu prețul mediu de 1.029,63 lei/MWh, de vreo trei ori mai mare față de cel de 289,60 lei/MWh înregistrat in semestrul I 2021. Vorbim, așadar, de o creștere de preț medie de aproape două ori și jumătate. Ei, și-acum să vedem pe ce s-au dus cei 1,75 miliarde de lei strânși de Nuclearelectrica în plus față de anul trecut.

50 de milioane de lei s-au dus în creșterile de salarii ale angajaților, 5 milioane de lei în cheltuielile suplimentare cu piesele de schimb, 2 milioane de lei s-au dus pe creșterea de preț a combustibilului, 130 de milioane de lei a reprezentat creșterea costului energiei electrice necesare consumurilor proprii, industriale și un mizilic de 585 de milioane de lei au plecat direct în contul guvernului, ca impozit suplimentar. La această sumă se adaugă un plus de 150 de milioane de lei plătit tot către guvern, ca impozit pe profit. Și un profit suplimentar de vreo 830 de milioane de lei de împărțit între acționari.

Cine or fi, oare, fericiții acționari? Păi 82,5% din acțiuni le deține același guvern, adică statul se mai poate alege cu încă maxim 685 de milioane de lei din profitul net, sub formă de dividende. Hai să tragem linie și aici: din 1,75 miliarde de lei încasați suplimentar de Nuclearelectrica, statul și-a tras, dintr-un foc, 585 milioane de lei plus 150 de milioane de lei, adică 735 de milioane de lei, jumătate din sumă. Și își va mai putea lua încă 685 de milioane de lei, adică în total peste 1,4 miliarde de lei din surplusul acela de 1,75 de miliarde de lei! Iarăși trebuie să dăm cezarului ce este al cezarului și să recunoaștem că cea mai profitabilă meserie din lume este aceea de slujitor al cultului păgân al „pieței libere”.

Dar care e piața liberă la energie electrică, atunci când trei dintre companiile controlate de guvern dețin cam două treimi din piață – 28% Hidroelectrica, câte 18% Nuclearelectrica și Complexul Enegretic Oltenia-CEO? În final, statul controlează mai bine de trei sferturi din producția de electricitate, căci mai deține multe alte centrale mai mici. Și-atunci cum se poate invoca piața ca motiv al scumpirilor chiar de către cei care dețin „piața”?

Și dacă am văzut cum au prosperat marii producători de electricitate și gaze și cum și-a umplut buzunarele guvernul marii coaliții, hai să vedem și ce face restul țării. Păi amărâții care i-au votat încolonați pe prea-puternicii preoți ai cultului „pieței libere” plătesc facturi cu 70% mai mari la gaze naturale și cu 16% la electricitate, iar firmele care hrănesc guvernul cu impozite plătesc facturi mai mari cu 137% la electricitate, gaze naturale, energie termică, apă caldă și aer condiționat.

Iar drama de-abia începe: guvernul și-a creeat o cheltuială suplimentară la buget de minim 40 de miliarde de lei, promițând că va lua banii din creșterile de prețuri la gaze și electricitate și va acoperi cu aceștia diferențele dintre prețul cu care tot el, guvernul, a vândut gaze și electricitate și prețul pe care același guvern l-a plafonat pentru unii consumatori. Adică a zis acea minte încâlcită care ne conduce: vom încasa bani mai mulți la buget din creșterile de prețuri și vom da acești bani înapoi către cei care consumă ce vindem noi. Cu alte cuvinte, producătorii (deținuți de către stat) pot vinde la un preț oricât de mari către furnizori, dar furnizorii vor vinde către consumatori la prețuri plafonate și își vor lua diferența de la stat.

Numai că la fiecare leu încasat suplimentar de către guvern apare o datorie a guvernului de 2 lei către furnizorii de energie. Lucru, de altfel, logic și previzibil. Deci, din închinarea la zeul păgân al „pieței libere”, s-a ales guvernul cu o datorie către furnizori pe care nu are cum s-o plătească, decât împrumutând bani scumpi și crescând datoria și-așa mare și în creștere pe care statul o are. Deocamdată, marea bucurie a prețurilor mari și a facturilor plafonate a dus la angajarea guvernului că va plăti doar un sfert din sumele datorate furnizorilor pentru plafonare. Și atenție, vorbim doar de situațiile din primele luni, cele verificate de către ANRE și, mai ales, de situația de dinainte de marile scumpiri din iulie-august!

Dacă ne-am gândi să concluzionăm, situația este cât se poate de clară: țara este condusă de către o coaliție cu putere discreționară în parlament, dar care nu poate controla comportamentul companiilor pe care s-au gândit să le populeze cu clientela de partid și de stat. Stăpâni peste zeci de firme și de instituții, de la ANRE până la Consiliul Concurenței, guvernanții par ghidați de un primitivism intelectual fără egal în istoria noastră recentă. Ignoranța i-a făcut să nu modeleze în niciun fel impactul plafonării prețurilor simultan cu nepăsarea față de prețurile uriașe la care vând energia companiile pe care ei înșiși le conduc.

În fața efectelor dezastruoase produse de comportamentul aberant al marilor companii de stat, guvernanții s-au refugiat în culte păgâne și preferă să invoce „piața liberă”. Uitând că piața aia „liberă” este controlată de guvern în proporție de 75% la electricitate și de 61% la gaze. Iar răspunsul la catastrofa miniștrilor apropiați de OMV este, în viziunea guvernanților, întărirea echipei OMV în aparatul de stat…

Petrișor Peiu