Actualitate
Povestea Tamarei Costache, prima campioană a nataţiei româneşti. O viaţă în care s-a luat la întrecere cu înotătoare redutabile, dar şi cu moartea…şi a învins!
Într-o perioadă în care înotul românesc scrie istorie, nu putem să uităm de cea care a dat startul titlurilor mondiale în nataţia noastră. Vorbim despre Tamara Costache, care în 1986, la vârsta de 16 ani, devenea campioană mondială la înot. Prima din istoria României! A „bătut“ apa în timp record, de patru ori consecutiv, învingând suspiciunile de furt generate de startul bun pe care-l avea, dar şi competitoare din ţări cu tradiţie în nataţie.
De-a lungul vieţii s-a trezit „aruncată“ şi-n ape tulburi. La vârsta de 29 de ani a fost depistată cu cancer la sân, la 35 de ani avea să rămână văduvă, multă vreme s-a aflat într-un con de umbră, dar încercările vieţii au întărit-o! O „leoaică“ veritabilă, cu o voinţă incomensurabilă, a reuşit să iasă învingătoare din toate, tratând cumpenele la fel cum le privea pe adversarele care recurgeau la tot felul de tertipuri pentru a câştiga o miime de secundă: „Fetelor, aurul este la mine!“
„La înot auzi doar fluierul de start, nu există şi fluier de final“. Astfel, între un fluier de start şi un final pe care nu ni-l anunţă nimeni, Tamara Costache îşi scrie viaţa, un parcurs căruia i-ar da titlul: „Pasiunea trăită în apă“.
Născută la Ploieşti, în 1970, într-o familie de muncitori care au înţeles că-şi pot educa şi controla cel mai bine copiii prin intermediul sportului, Tamara s-a trezit în bazinul de la Vega pe când avea cinci ani. La 6 ani a fost înscrisă la o clasă cu profil sportiv. A luat lucrurile firesc, însă munca, dar şi ceva nativ, dublate şi de plăcerea competitivităţii şi dorinţa de a fi prima au propulast-o rapid pe podium. De mică, cele mai mari performanţe le-a obţinut la proba-regină, de 50 m liber. La numai opt ani, Tamara avea să-şi treacă în cont primul record naţional.
Copilăria sa avea circuit închis şi riguros: antrenamente, şcoală, competiţii… Îşi aduce aminte că singurele momente când putea ieşi afară, la joacă, erau dimineţile de duminică. „Împreună cu o prietenă, care era tot sportivă de performanţă, ieşeam afară la 7-8 dimineaţa. Eram intrigate că era pustiu, nu era niciun copil la joacă. Era singura noastră perioadă liberă şi voiam şi noi să ne jucăm afară“, ne-a declarat Tamara.
La 12 ani a ieşit, pentru prima dată, la o competiţie internaţională, organizată în Bulgaria. Sportul i-a conferit acest privilegiu într-o perioadă în care România era o ţară „închisă“.
Medaliile au venit pe bandă rulantă, spre satisfacţia ei şi mândria tatălui, care le lua şi arăta colegilor de la serviciu.
Momentul de strălucire maximă avea să fie la Madrid, în 1986, atunci când imnul României a cântat pentru prima campioană mondială a nataţiei pe care a dat-o România. Iar titlu avea să vină şi cu un record mondial. Numele ei era atunci pe buzele tuturor, era în centrul atenţiei, dar…mai puţin în România.
Fiecare rezultat notabil vine cu presiunea următoarei competiţii. Pentru Tamara aveau să vină Jocurile Olimpice de la Seul, unde clasarea pe locul al VI-lea a fost una dintre marile dezamăgiri. Ţinta era podiumul! Şi este conştientă că o astfel de presiune este acum şi pe umerii lui David Popovici, pe care Tamara l-a văzut crescând în bazinele de înot. „De mic era tot timpul în apă, era un nonconformist, jovial, cu plete, un copil care făcea spectacol în jurul lui pentru că-i plăcea mediul în care se afla. David are un start bun şi un antrenor alături de care a crescut, dar şi părinţii care l-au sprijinit în toate direcţiile“, ne-a spus campioana noastră.
Revenind la povestea sa, Tamara Costache a renunţat să mai concureze de la vârsta de 22 de ani, atunci când Mihai Gothe a plecat, iar ea a simţit că nu mai poate ajunge la performanţele visate.
A pornit pe linia pregătirii, predând ani buni cursuri de iniţiere într-ale înotului. Îşi dorea să antreneze, să facă performanţă, dar a întâmpinat tot felul de piedici.
Cea mai mare însă avea să vină pe când avea 29 de ani şi a fost diagnosticată cu cancer la sân. Optimistă şi luptătoare, Tamara Costache a intrat în cursa pentru viaţă, luându-se la întrecere cu cel mai temut adversar: moartea. N-a acceptat niciun moment că sfârşitul i-ar fi aproape, iar după procedurile specifice, inclusiv intervenţiile chirurgicale, Tamara avea să-şi treacă în cont cea mai importantă victorie. Dacă pentru ea a mai existat o şansă, pentru soţul ei, viaţa a încetat mult prea devereme, iar la 35 de ani avea să rămână văduvă.
Viaţa i-a oferit însă şi reversul medaliei. În locul propriilor copii, Tamara s-a bucurat de a avea îngrijă, de-a lungul anilor, sute de micuţi pe care i-a familiarizat cu apa, pe unii pregătindu-i pentru performanţă. Îi sfătuieşte pe părinţi să-şi îndrume copiii către înot pentru că este un sport curat fizic şi psihic, unul individual, dar şi de echipă (ştafetă), conferă dezvoltare armonioasă. Însă îşi doreşte ca adulţii să înţeleagă că performanţa se obţine în ani, cu muncă multă, şi rigurozitate, cu sacrificii şi cu încredere în antrenori. Sunt situaţii în care părinţii sunt mult prea protectivi, în care simt nevoia să intervină peste munca antrenorului etc.
Iubeşte copiii, dar la rându-i ştiu că şi ei sunt foarte ataşaţi de „doamna“. Şi chiar dacă pare greu de impresionat, dincolo de „carcasă“, Tamara are un suflet imens, iar slăbiciunea ei sunt cei mici. „M-au emoţionat şi chiar m-au făcut să plâng mesajele scrise de copii, pe care mi le-au oferit cu diverse ocazii, în care îşi exprimă recunoştinţa pentru tot ce-am făcut. E satisfacţia enormă“, ne-a spus Doamna înotului românesc.
În 2014 i se împlinea şi marele vis de a avea o secţie de nataţie la Ploieşti, reuşind astfel să antreneze şi primii campioni naţionali. Viaţa i l-a scos în cale şi pe actualul soţ, cu care-şi împarte timpul atât acasă, cât şi la bazin. Momentan pregătesc aproape 20 de copii pentru performanţă, inducându-le permanent deviza ei: „hai să facem, să încercăm să fim cât mai buni!“
Palmares:
– 15 titluri naţionale şi 8 recorduri ale României la probe scurte
– campioană europeană junioare la 100 m liber (’85)
– campioană mondială senioare la 50 m liber (’86)
– 4 recorduri europene consecutive la 50 m liber (’86)
– campioană europeană senioare 50 m liber; bronz la 100 m liber (’87)
– locul 6 la 50 m liber JO ’88, Seul
Pentru rezultatele sale şi munca pe care o depune în formarea noilor campioni, Tamara Costache a primit titlul de Cetăţean de onoare al Ploieştiului.
Când nu este la bazin, se relaxează pescuind, citind, călătorind şi ascuntând muzică.
Foto: arhivă personală Tamara Costache şi CSM Ploieşti
Actualitate
Provocări majore pentru programul T-7 Red Hawk: Noile avioane de antrenament vor zbura cu riscuri de navigabilitate „serioase”
Deși forțele aeriene anticipează intrarea în serviciu a aeronavei până în 2028, documente interne dezvăluie deficiențe critice de conformitate și riscuri asumate pentru a accelera modernizarea flotei.
Programul T-7 Red Hawk, menit să deschidă o eră modernă în instruirea piloților, se confruntă cu obstacole majore care ar putea pune în pericol siguranța tinerilor aviatori. Conform unor rapoarte interne recente, primele câteva zeci de aeronave vor fi livrate cu un risc de navigabilitate catalogat drept „serios”. Această situație provine dintr-o stare de neconformitate a contractantului Boeing, care nu a furnizat informațiile tehnice necesare pentru a garanta siguranța deplină a componentelor critice.
Absența datelor esențiale pune în pericol siguranța noilor piloți
Problema centrală rezidă în lipsa datelor privind „caracteristicile critice” ale unor piese fundamentale pentru siguranța zborului. Fără aceste informații, oficialii nu pot determina cu certitudine când o piesă ar putea ceda sau care sunt protocoalele corecte de inspecție. Se estimează că primele 82 de aeronave T-7, programate pentru producție până în 2031, vor fi afectate de această carență informațională.
Această vulnerabilitate este considerată deosebit de îngrijorătoare deoarece avionul va fi operat de piloți aflați la începutul carierei, care nu dispun de instinctele și experiența necesară pentru a gestiona situații de urgență complexe ce pot apărea la viteze mari.
Între un avion nou cu probleme și flota învechită de T-38
Oficialii apărării se află într-o dilemă strategică: acceptarea riscurilor programatice ale T-7 sau prelungirea utilizării aeronavelor T-38 Talon, vechi de peste 60 de ani, care prezintă propriile riscuri operaționale. Strategia actuală de „management activ” optează pentru acceptarea unor limitări ale noului avion pentru a evita întârzierile suplimentare în procesul de instruire.
În prezent, T-7 Red Hawk are limitări surprinzătoare: de exemplu, aeronava nu poate zbura prin ploaie deoarece panourile de acces exterioare nu se etanșează corespunzător, permițând apei să pătrundă la subsistemele sensibile. De asemenea, sistemul de antrenament la sol a înregistrat rate de succes de sub 30% la testele cheie, fiind totuși expediat către baze pentru a forța progresul programului.
Tensiuni contractuale și costuri suplimentare de miliarde pentru contribuabili
Multe dintre problemele actuale își au rădăcina în contractul cu preț fix semnat în 2018, care a generat pierderi masive pentru constructor și dispute continue privind obligațiile de livrare a datelor. Există indicii că se analizează o modificare a strategiei de achiziție pentru motoare, care ar putea costa contribuabilii până la 1,5 miliarde de dolari în plus, în schimbul accesului la date tehnice esențiale.
Deși oficialii insistă că T-7 va fi sigur și eficient la momentul livrării, presiunea de a „merge repede” ridică semne de întrebare cu privire la eventualele consecințe neprevăzute. În timp ce modernizarea este vitală, lipsa de rigoare în aplicarea termenilor contractuali riscă să transforme acest program de ultimă generație într-o achiziție problematică, marcată de costuri în creștere și compromisuri de siguranță.
Actualitate
„Hyper-enabled” pe valuri: bărci de luptă ale forțelor speciale americane intră într-o nouă eră tehnologică
Flota de ambarcațiuni de luptă a Forțelor pentru Operații Speciale ale SUA intră într-un amplu proces de modernizare, cu obiectivul declarat de a „hiper‑abilita” operatorii Naval Special Warfare în misiuni maritime tot mai contestate.
De la inserție discretă la platformă de comandă digitală
Familia de combatant craft – Combatant Craft Assault (CCA), Combatant Craft Medium (CCM) și Combatant Craft Heavy (CCH) – este coloana vertebrală a operațiilor maritime speciale: inserție și extracție de echipe mici, asalt maritim, interdicție și reaprovizionare, inclusiv în medii ostile.
Program Executive Office–Maritime (PEO-Maritime), condus de căpitanul Jared Wyrick, a detaliat o listă consistentă de upgrade‑uri pentru aceste platforme, precum și primele schițe pentru generația următoare de ambarcațiuni.
În prezent, Naval Special Warfare operează 42 de CCA. Pentru acestea, Wyrick anunță că se va apela la biroul de inovație al Comandamentului pentru Operații Speciale, SOFWERX, care va lansa în cursul acestui an o solicitare oficială pentru o nouă soluție de „mission management”.
Elementul central: introducerea unei arhitecturi deschise de sistem, care să permită integrarea și agregarea tuturor senzorilor într-un singur „panou de control” – o interfață unică menită să reducă supraîncărcarea cognitivă a echipajelor în timpul misiunilor de mare intensitate.
Protejarea operatorului: amortizarea șocurilor la mare viteză
Un al doilea pilon al modernizării CCA vizează șocurile și vibrațiile resimțite la bord. „Sunt ambarcațiuni mici, rapide, foarte agile, expuse constant la starea mării și obligate să execute abordaje și operațiuni de boarding. Uzura fizică asupra operatorilor pe termen lung este reală”, explică Wyrick.
Noile soluții de atenuare a șocurilor – de la scaune și platforme amortizate până la modificări structurale – urmăresc să reducă impactul valurilor și manevrelor agresive asupra trupurilor militarilor, prelungindu-le reziliența și capacitatea de operare în serii repetate de misiuni.
CCH: propulsie hibridă pentru rază extinsă și flexibilitate tactică
La celălalt capăt al spectrului, flota de trei Combatant Craft Heavy (CCH) va primi îmbunătățiri centrate pe propulsia hibridă electrică. Obiectivele sunt clare:
- extinderea razei de acțiune;
- lărgirea „envelopei” operaționale – mai multe profiluri de misiune, în mai multe condiții;
- potențial de reducere a semnăturii acustice și termice în anumite regimuri de funcționare.
Această tranziție către soluții hibride urmărește atât avantajul energetic, cât și capacitatea de a opera mai discret în zonele contestate, unde detectabilitatea devine un risc critic.
CC‑X: viitoarea barcă de asalt, cu hidrofoile la orizont
În paralel cu modernizarea flotei actuale, Naval Special Warfare a început să contureze profilul unei noi generații de Combatant Craft Assault, sub denumirea provizorie de CC‑X.
Una dintre tehnologiile luate serios în calcul este utilizarea hidrofoilelor – aripi subacvatice care ridică coca deasupra apei, reducând dramatic rezistența la înaintare. Deja folosite pe anumite bărci rapide, plăci de surf și alte ambarcațiuni sportive, aceste soluții ar putea oferi:
- viteze mai mari;
- consum redus de combustibil;
- stabilitate sporită în anumite condiții de mare.
Un prim design conceptual pentru CC‑X ar putea fi finalizat în următorii câțiva ani, indică Wyrick.
CCM MkII: „creier C6ISR” într-o platformă mai puternică
Înainte ca CC‑X să devină realitate, PEO‑Maritime pornește în acest an și proiectarea următoarei versiuni de Combatant Craft Medium, cunoscută drept CCM MkII, „următorul moștenitor” al actualei variante MkI.
Noua clasă va integra o capacitate C6ISR (Command, Control, Communications, Computers, Cyber, Intelligence, Surveillance and Reconnaissance) extinsă și „comprehensivă”, capitalizând toate lecțiile învățate din exploatarea MkI.
„Nu mai există ECP‑uri [engineering change proposals] rămase pentru MkI. Le transferăm în designul MkII și îi creștem eficiența operațională în trei direcții: payload, putere și lățime de bandă”, subliniază Wyrick.
La fel ca în cazul CCA, și CCM MkII va dispune de:
- arhitectură de sistem deschisă;
- sistem modern de mission management;
- soluții inovatoare de agregare a informației pentru a reduce încărcarea cognitivă asupra echipajului.
Naval Special Warfare Command (WARCOM) analizează, de asemenea, automatizarea unor funcții de bord pentru a permite reducerea efectivului necesar la operarea fiecărei ambarcațiuni.
360° de conștientizare situațională și AI la bord
Privind în ansamblu, Wyrick descrie un pachet amplu de „injection de capabilități” pentru întreaga familie de combatant craft, care include:
- sisteme de conștientizare situațională la 360 de grade;
- capabilități de „passive ranging” – estimarea distanței până la ținte și obiecte fără a emite semnale detectabile;
- integrarea algoritmilor de machine learning și inteligență artificială pentru a sprijini operatorii în detectarea, recunoașterea și identificarea țintelor.
Aceste funcții avansate vor transforma barca din simplu mijloc de transport într-o platformă de luptă și comandă, capabilă să colecteze, să proceseze și să distribuie informație în timp real în rețeaua de forțe speciale.
Supraviețuire în medii extreme: echipamente „rugged”, standard IP66/67
În fundalul tuturor acestor upgrade‑uri se află o provocare constantă: supraviețuirea echipamentelor electronice în mediul marin. Șocuri, vibrații, apă sărată și coroziune pun la încercare orice sistem montat pe astfel de platforme.
Direcția este clară: „ruggedizarea” echipamentelor până la standarde IP66/67, ceea ce presupune:
- protecție ridicată la praf, apă și valuri;
- rezistență sporită la vibrații și șocuri mecanice;
- fiabilitate în condiții de utilizare repetată și intensă.
Wyrick descrie aceste cerințe ca pe o „provocare persistentă pentru flotă”, însă esențială dacă noile funcții digitale și AI urmează să reziste în teatre de operații dure, în care nu există spațiu pentru defecțiuni.
Bărci mai inteligente pentru operatori mai eficienți
Transformarea combatant craft-urilor marchează o schimbare de paradigmă: de la simple „vehicule de inserție” la noduri inteligente într-o rețea de luptă maritimă conectată, cu operatori „hyper‑enabled” de tehnologie.
Cu arhitecturi deschise, automatizare selectivă, propulsie hibridă, senzori integrați și AI la bord, aceste ambarcațiuni sunt pregătite să ducă Forțele pentru Operații Speciale ale SUA în următoarea etapă a războiului maritim în zone contestate.
Austal USA a oficializat numirea lui Gene Miller în funcția de președinte al companiei, acesta exercitând anterior rolul de președinte interimar încă din luna februarie a acestui an. Decizia consiliului de administrație marchează o etapă de consolidare a liderului din industria navală, într-un moment în care compania își extinde influența în sectorul apărării naționale.
Conducerea grupului și-a exprimat încrederea deplină în viziunea lui Miller, subliniind că acesta a demonstrat deja calitățile necesare pentru a naviga prin provocările actuale ale industriei. Disciplina operațională, rezultatele concrete și capacitatea de a menține relații strategice solide au fost factorii determinanți care au transformat mandatul său temporar într-o numire permanentă.
Disciplina operațională și experiența vastă: Pilonii noii conduceri
Gene Miller s-a alăturat echipei Austal USA în anul 2024, ocupând inițial poziția de director de operațiuni (COO). Experiența sa în domeniu este una de anvergură, având în palmares funcții de conducere în cadrul unor giganți ai industriei, precum Ingalls Shipbuilding, unde a coordonat programele de nave amfibii, și General Dynamics Bath Iron Works, unde a activat timp de peste două decenii.
Procesul de succesiune a fost unul planificat cu rigurozitate. După anunțul din februarie privind plecarea fostului președinte, Michelle Kruger, compania l-a desemnat pe Miller pentru a asigura stabilitatea operațională. Performanța sa pe parcursul lunilor de interimat a confirmat faptul că acesta deține claritatea strategică necesară pentru a menține ritmul de creștere al Austal USA.
Consolidarea portofoliului de nave din oțel și aluminiu pentru Marina SUA
Sub noua conducere, Austal USA își propune să își întărească rolul de partener strategic pentru forțele armate americane. Filiala a gigantului australian Austal Limited, compania este recunoscută pentru capacitatea sa de a proiecta și construi nave complexe atât din aluminiu, cât și din oțel, deservind în mod constant Paza de Coastă și Marina SUA.
Printre proiectele emblematice gestionate se numără navele de luptă litorală (LCS) din varianta Independence, platforme esențiale pentru securitatea maritimă modernă. Numirea lui Gene Miller vine astfel să asigure continuitatea acestor programe critice, într-un context în care industria navală se adaptează rapid la noile cerințe de tehnologie și securitate globală.
Furați la stat, furați la pensie: jaf cu ștampilă oficială în lumea militarilor și polițiștilor
„Te-am ciuntit la salariu, hai să-ți ciuntim și pensia!” Statul român, marele iluzionist cu șapcă de „servant al poporului”, lovește...
OAMENI DINCOLO DE UNIFORMĂ: Gestul impresionant al polițiștilor din Gorj pentru călătorii blocați în „trenul groazei”, pe caniculă
Într-un weekend marcat de temperaturi extreme și de fragilitatea infrastructurii feroviare, o intervenție neașteptată a polițiștilor de la Transporturi a...
Pensionarul de lux și împăratul șuruburilor: IPJ Prahova, statul care plătește micii de pe DN1 și folia neagră de la Dedeman – «Grădinița de cadre» IPJ Prahova (XV)
Catedrala Jmecheriei, episod nou: după „doctorii‑Dumnezeu” și „școlărițele” în fundul gol (aici), intră în scenă pensionarul de 130 de...
Salariul, „Top Secret de Cartier”. Cum a bătut Sindicatul „Diamantul” la poarta Statului până a crăpat lacătul
Când întrebi cât câștigi, ți se răspunde: „Clasificat, tovarășe!” Ani de zile, în România, întrebarea elementară a oricărui polițist –...
Catedrala Jmecheriei: IPJ Prahova între doctorul‑Dumnezeu cu TID, școlărița în fundul gol și cămătăria de la CAR. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (XIV)
Inspectoratul de Protecție al Jmecherului”: Cum a fost ocupat IPJ Prahova de doctori‑Dumnezeu, școlărițe în fundul gol și cămătari...
Polițist la ONU, destituit de pe hârtie: cum a încercat IGPR să dea afară România din legalitate
În 2015, un comisar de poliție român aflat de ani de zile în misiuni internaționale ale ONU și UE s‑a...
INSPECTORATUL DE PROTECȚIE AL JMECHERULUI PRAHOVEAN. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (XIII)
Cum calcă IPJ Prahova legea în picioare ca să nu se șifoneze șefii, doctorii‑Dumnezeu și „școlărițele” în fundul gol Prahova,...
Comisii de disciplină la mișto și destituiri din concediu medical in M.A.I.: manualul de abuz „made in instituție”
Când e de tăiat în carne vie prin destituiri, instituțiile merg cu 200 la oră. Când e de dovedit că...
IPJ Prahova, manual de distrus un județ: când „deranjantul” e bolnav, mortul e vinovat. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (XII)
În Prahova, siguranța și încrederea nu mai sunt slogan de minister, ci banc prost spus la parastas. Pentru că de...
Judecătorul „culoarului negru”, promovat vicepreședinte: cum se răsplătește în Prahova călcatul în picioare al unui handicapat
De la „băiatul de sistem” SRI–Penitenciar la angajarea fortata cu handicap: același judecător, aceeași semnătură, același dispreț Există judecători care...
Penitenciarul Târgșor, noua agenție de plasare în sindicate: Șefa de secție face casting cu subalternele
Comisia de disciplină chemată să stingă „incendiul sindical” de la Târgșor La Penitenciarul de Femei Ploiești – Târgșorul Nou, pe...
Asociație PRIVATĂ, coordonată de STAT: Cum își ține M.A.I. rezerviștii la căldură pe banii contribuabililor
Când un secretar de stat devine „șef de ONG” Cine „coordonează” o asociație de drept privat? În România, răspunsul e...
Ședință de „dialog social”: când liniștea e obiectiv de serviciu
La sediul Direcției de Poliție Transporturi din cadrul IGPR s-a bifat, recent, o nouă ședință de „dialog social”. De o...
Republica TID: Cum se face poliția (I.P.J. Prahova) preș în fața unui doctor autoproclamat Dumnezeu. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (XI)
CURTEA POSTULUI, PARCAREA LUI „FĂ-TE CĂ NU VEZI” Ieri, 17.06.2026, în jurul orei 9 dimineața, curtea Postului de Poliție Păulești...
Primăria Curcubeu SA PLOIESTI: Cum se ascund „Noi, ploieștenii” după steag, dar fug de întrebări
De la „nu știm nimic” la fotografia care spune tot Cercul ipocriziei din Primăria Ploiești s-a închis oficial. După câteva...
-
Exclusivacum 5 zile
Republica TID: Cum se face poliția (I.P.J. Prahova) preș în fața unui doctor autoproclamat Dumnezeu. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (XI)
-
Exclusivacum o zi
Pensionarul de lux și împăratul șuruburilor: IPJ Prahova, statul care plătește micii de pe DN1 și folia neagră de la Dedeman – «Grădinița de cadre» IPJ Prahova (XV)
-
Exclusivacum 4 zile
Penitenciarul Târgșor, noua agenție de plasare în sindicate: Șefa de secție face casting cu subalternele
-
Exclusivacum 4 zile
IPJ Prahova, manual de distrus un județ: când „deranjantul” e bolnav, mortul e vinovat. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (XII)
-
Exclusivacum 2 zile
Catedrala Jmecheriei: IPJ Prahova între doctorul‑Dumnezeu cu TID, școlărița în fundul gol și cămătăria de la CAR. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (XIV)
-
Exclusivacum 3 zile
INSPECTORATUL DE PROTECȚIE AL JMECHERULUI PRAHOVEAN. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (XIII)
-
Exclusivacum 4 zile
Judecătorul „culoarului negru”, promovat vicepreședinte: cum se răsplătește în Prahova călcatul în picioare al unui handicapat
-
Exclusivacum 3 zile
Comisii de disciplină la mișto și destituiri din concediu medical in M.A.I.: manualul de abuz „made in instituție”