România ar fi putut beneficia de unul dintre cele mai competitive prețuri la energie din Europa, însă un plan esențial de reorganizare a sistemului energetic național a fost, în repetate rânduri, blocat. Miza? Compania strategică Hidroelectrica, o „perlă a coroanei” vânată constant de ambasadele străine. Dezvăluirile, făcute de Cotidianul Național sub semnătura jurnalistei Claudia Marcu, aruncă o lumină dură asupra ingerințelor externe care au menținut prețurile ridicate și au împiedicat o strategie energetică benefică pentru cetățeni.

O oportunitate pierdută: Visul energiei ieftine

Un sistem energetic reformat, bazat pe un mix echilibrat de surse, similar cu modelele occidentale unde companiile energetice sunt adesea de stat, ar fi putut asigura României costuri reduse la energie. Conceptul prevedea împărțirea sistemului în companii distincte, fiecare cu un portofoliu diversificat, capabile să concureze și să ofere prețuri avantajoase. Această viziune, însă, s-a izbit constant de interese puternice.

Presiuni diplomatice fără precedent

Încă de la început, Hidroelectrica a fost în centrul atenției. Ambasadori străini au exercitat presiuni constante asupra guvernelor române, cerând cu insistență privatizarea urgentă a companiei. Această atitudine a împiedicat crearea unui mix energetic național care să includă hidroenergie, cărbune, gaze și nuclear – o formulă adoptată de majoritatea țărilor pentru a garanta stabilitate și prețuri mici. Așa cum subliniază articolul din Cotidianul Național, „perla coroanei” a fost permanent vânată, menținând România într-o situație energetică dezavantajoasă.

De ce plătim scump: Expertul explică anomalia

Laurențiu Ciurel, fostul director general al Complexului Energetic Oltenia, explică anomalia sistemului românesc. „Aproape peste tot în lume sunt instrumente de reglementare și toată energia este de stat, ca și în Europa, în Franța, Germania, Italia, Austria, cu mici excepții în Marea Britanie, care când sunt naționalizați, când sunt privați,” afirmă Ciurel. El punctează că principala problemă în România este lipsa unui mix coerent, care forțează, de exemplu, cărbunele să concureze direct cu energia hidro. „Normal, când faci mix de energie, îți iese alt preț. La noi toată lumea își maximizează profitul, s-a ajuns la paradoxul că ești mai bun cu cât vinzi mai puțin și mai scump. Orice profit pe care îl faci pe energie îl iei din buzunarul nostru”, a declarat expertul.

Planul marelui mix energetic, frânat de interese

Un prim efort major de reorganizare a avut loc în 2004-2005, sub egida unei comisii conduse de British Petroleum, din care a făcut parte și Laurențiu Ciurel. Obiectivul era crearea a trei companii energetice competitive, fiecare cu un mix echilibrat de putere instalată și surse, pentru a atinge un preț mediu de 35-37 euro/MWh. Planul prevedea, de exemplu, o companie cu Complexul Energetic Oltenia și hidrocentrale de echilibrare (Lotru, Argeș), alta cu Complexul Energetic Hunedoara și Porțile de Fier 1 și 2, iar a treia cu restul de hidro, gaze și nuclear. Deși inițial a fost bine primit și propus pentru strategia energetică, proiectul s-a blocat brusc. „La Hidroelectrica a fost întotdeauna un număr de ambasadori străini care o vânau, ai Franței, ai Germaniei, ai SUA. Toți cereau privatizare urgentă la Hidroelectrica. Așa că proiectul de reorganizare s-a stopat,” a dezvăluit fostul director.

Jocul subtil al justiției: Reîntoarcerea în insolvență

O nouă șansă pentru reorganizare a apărut în 2012, sub guvernarea Victor Ponta. Laurențiu Ciurel a reluat proiectul, obținând acordul ministrului Energiei de la acea vreme, Constantin Niță. Se pregăteau hotărâri de AGA și ordine de ministru pentru implementarea rapidă. Hidroelectrica ieșise din insolvență și părea că drumul este deschis. Însă, într-o „întorsătură absolut ciudată”, compania a pierdut subit procese câștigate anterior la fond și a reintrat în insolvență pentru doi ani. Acest eveniment a oprit definitiv reorganizarea. Ciurel explică direct: „totul s-a petrecut pe fondul protestelor de la 7 ambasade, printre care Germania, Franța, Olanda, SUA. Toate voiau ca Hidroelectrica să rămână intactă, din motive evidente.”

Pericolul vânzării: O amenințare constantă

Temerile privind intențiile străine persistă. Laurențiu Ciurel avertizează asupra unui interes crescut al francezilor pentru Hidroelectrica. „Eu înțeleg că acum este foarte mare interes al francezilor pentru Hidroelectrica și se așteaptă momentul să nu fie bani, să nu mai fie de niciunele, să spună că nu avem ce face, că nu mai putem da pensii și trebuie să vindem Hidroelectrica,” a încheiat Ciurel, subliniind amenințarea constantă care planează asupra uneia dintre cele mai valoroase companii strategice ale României.