Featured
Inceputul lunii iunie ne găsește, pe românește, fără chiloți, dar cu căciulă!/MAI a ajuns să dea cu o mână și ia cu două
Ne apropiem cu pași repezi de ziua de 30 iunie când, conform ordinului de ministru semnat de Bode, se va sista oficial virarea normei de echipament către toți polițiștii. Din păcate, în tot acest timp, procedurile de achiziție bat pasul pe loc, dezvaluie sindicatul Europol.
Deși au trecut mai bine de două luni de la lansarea primelor licitații, iată că în momentul de față ne aflăm în situația hilară (dar nu neașteptată) să avem exact 0 (zero) contracte semnate cu furnizorii declarați câștigători pe anumite loturi.
Până în momentul acesta, IGPR-ul se pregătește să semneze acorduri cadru pentru următoarele articole de echipament:
– pantofi intervenție vară/iarnă bărbați/femei
– ghete intervenție vară/iarnă bărbați/femei
– pantofi din piele vară/iarnă bărbați/femei
– ghete din piele
– cizme din piele
– caschete vară/iarnă
– berete
– pardesiu bărbați/femei
– impermeabil pentru ploaie bărbați/femei
– cămașă bluză uniformă de serviciu bărbați/femei.
Există însă și niște „surprize”. Au fost anulate achizițiile pentru mănuși din piele (nu au fost depuse oferte) și pentru costum termic, respectiv mănuși de serviciu/intervenție (oferte neconforme tehnic).
Așadar, începutul lunii iunie ne găsește, pe românește, fără chiloți, dar cu căciulă! Șansele ca, în prima lună de vară, furnizorii câștigători să înceapă producția miilor de articole vestimentare sunt identice cu renunțarea lui Putin la „operațiunea specială”. La modul în care decurg diligențele, putem afirma cu certitudine că ne va prinde toamna și nu vom vedea în magaziile teritoriale articole din noua uniforma.
Iar consecințele acestor decizii proaste luate de conducerea MAI vor conduce la situația ridicolă în care polițiștii nu vor mai avea nici de unde să-și achiziționeze elemente de îmbrăcăminte din vechea uniformă și nici resurse financiare, însă nici „noua” uniformă nu va fi disponibilă. Să nu mai vorbim de faptul că termenul limită de depunere a ofertelor pentru bluzon, pelerină ploaie, fes, centură, cămașă reprezentare și tricou a fost ieri, 31 mai.
Într-o solicitare formulată la începutul lunii de Sindicatul EUROPOL, prin care s-a cerut prorogarea termenului de sistarea a acordării normei financiare de echipament până la momentul în care se vor semna contractele de achiziție pentru elementele de îmbrăcăminte ce compun „noua” uniformă, Direcția Generală Logistică (DGL) confirmă întârzierile foarte mari pe care le înregistrează la nivelul fiecărei arme, însă refuză propunerea organizației mentionate sub pretextul lipsei fondurilor pe care ar trebui să le aloce pentru „noua” uniformă, de parcă MAI va plăti în avans și nu la 60 de zile de la recepționarea echipamentului.

„În aceste condiții, raportat la faptul că MAI a ajuns să dea cu o mână, respectiv un sfert din cele două tranșe restante (aprox. 150 lei) și ia cu două, sistează norma financiară de echipare (aprox. 250 lei), somăm conducerea MAI să amâne termenul de sistare a normei de echipament până la finalul anului 2022. În caz contrar, vom organiza acțiuni de protest sub toate formele pe care le vor decide polițiștii”, dezvaluie sursa citata. (Cristina T.).
Exclusiv
Justiția pe scenă: De la #Rezist la Cotroceni, spectacolul ipcriziei judiciare cu bonus la salariu și agenda SRI pe post de scenariu!
Țara arde și justiția se piaptănă – sau, mai degrabă, își ajustează togile pentru o nouă rundă de spectacol mediatic! Ceea ce a (re)început ca o „rezistență” cu hashtag în holurile instanțelor, s-a transformat rapid într-o comedie amară la cel mai înalt nivel. De la listele de „salvatori” care plâng după „Binom”, până la magistrați cu ștate vechi în MAI care dau lecții de moralitate cu mâinile transpirate la Cotroceni, justiția românească pare să fi intrat într-o nouă eră: cea a influencerilor cu verdict în buzunar și a agitatorilor cu agenda politică bine stabilită.
„Stăpânirea” de la Cotroceni: Când judecătorul devine actor de circ fără scenariu
Luni, la Cotroceni, s-a scris o nouă pagină (sau, mai degrabă, un nou episod de comedie) în cartea „Justiția Dâmbovițeană la Ora de Vârf”. Printre „eroii” invitați să-i dea lecții de bune practici lui Nicușor Dan (sau cui o fi fost de serviciu la Președinție, căci la asemenea ședințe se schimbă protagoniștii mai des decât foile din dosar) s-a numărat și Mihai Cătălin Constantin, judecător la Curtea de Apel Ploiești. Un personaj ce s-a remarcat, culmea ironiei, printr-o „stăpânire de sine” demnă de un debutant pe scena teatrului absurd.
Coleg de birou al „răposatului” Vasile Alexandru, cel care, conform surselor noastre, a anulat rezultatul alegerilor prezidențiale de anul trecut (o performanță demnă de Guiness Book, dacă n-ar fi fost reală), Constantin însuși nu e străin de anulări controversate, fiind cel care a anulat decizia CCR de anulare a alegerilor prezidențiale din 2024, după cum dezvăluie Lumea Justiției. Dar la Cotroceni, lașitatea sa a atins cote artistice.
Discurs necoerent, gesturi impardonabile, numirea colegilor de complet „inși” și un frecat de mâini care trăda o nestăpânire de sine greu de ignorat.
Toate acestea, făcute sub lumina reflectoarelor camerelor de filmat, au demascat adevărata „competență” a unui magistrat ce-și etala nepriceperea în arta pledoariei. Aparent, calmul nu e o gripă, să se ia, iar stăpânirea e o virtute pe care domnul judecător n-a descoperit-o nici în cei șapte ani de ofițer în MAI, nici în anii de magistratură. O fi crezut că la Cotroceni se taie porci, nu se țin discursuri?
Ploiești, pepiniera anulărilor și a „agendelor secrete”: Când justiția se joacă de-a spionii
Dacă la Cotroceni domnul Constantin și-a etalat lipsa de control, în sala de judecată pare să fi demonstrat un apetit suspect pentru informații clasificate. Abia acum înțelegem perfect de ce domnia sa are o pasiune așa mare pentru deslușirea tainelor oculte. În dosarul nr.438/42/2013* aflat pe rolul Curții de Apel Ploiești, același Mihai Cătălin Constantin a solicitat Direcției de Informații Muntenia desecretizarea și depunerea agendei de lucru a unui fost angajat SRI, deși acesta nu a activat în perioada relevantă în cadrul unității militare respective.
Care este relevanța agendei zilnice a unui lucrător SRI într-un litigiu de muncă? Nimeni nu înțelege pe deplin. Dar, conform surselor noastre, riscul ca aceste informații – chiar și de prim nivel de secretizare – să fie diseminate „la un pahar de vin sau cafea al completului, grefierului, avocatului reclamantului” este o situație „tipică instanțelor din Prahova”. Când judecătorul devine mai detectiv decât avocatul și mai zelos decât o agenție de informații, iar secretul de stat ajunge băutură de socializare, e clar că avem o problemă. Poate domnul judecător ar trebui să își corecteze atitudinea personală cu privire la activitatea profesională și după aceea să încerce să dea lecții de profesionalism și moralitate.
Hashtag, binom și „lecții de moralitate”: Corul bocitoarelor după vremuri bune
Dar spectacolul justiției cu hashtag nu se limitează doar la un singur „erou” agitat. Un nou „manifest al salvatorilor” bântuie holurile instanțelor, iar lista, deja groasă, numără aproape 900 de nume gata să jure că au „curajul de a denunța problemele și presiunile din sistemul de justiție”. O fi curaj sau o nostalgie după vremurile bune, când „dreptatea” se servea cu hashtag și dedicație, iar „presiunea” era exercitată pe dușmanii de serviciu?
De la celebra judecătoare-activistă Sorina Marinaș de la Curtea de Apel Craiova, o veritabilă „influenceriță” a justiției, până la contingentul de „justițiari” cu hashtag din Ploiești și Prahova, care, potrivit Lumea Justiției, formează un adevărat corp de jandarmi ideologici ai sistemului, agenda politică pare să fi înlocuit imparțialitatea. Nu lipsesc de pe listă „eroi” locali precum Daniel Florin Ungureanu (procuror Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și participant la întâlnirea de la Cotroceni), sau Cătălin Lefter (DNA Ploiești, „veteran al luptelor anticorupție”), toți gata să apere „valorile” cu semnătură, dar nu și să explice de ce aceleași valori au fost ignorate în trecut (aici).
Forumul Judecătorilor: Lupta pentru dreptate sau pentru… sporuri?
Și ca tabloul să fie complet, în fruntea listei de la Cotroceni, regăsim un alt „erou”: Dragoș Călin, președintele Asociației Forumul Judecătorilor din România. Un personaj ce nu a dat doi bani pe plafonări salariale, căci în 20 noiembrie 2023, la Curtea de Apel Ploiești (ghici cine a judecat?!), prin sentința judecătorului Mihai Cătălin Constantin, președinta ÎCCJ, Corina Corbu, a fost obligată să-i acorde lui Dragoș Călin drepturile salariale neplafonate, calculate pe baza valorii de referință sectoriale începând cu 1 august 2016. Pe lângă asta, a obținut și sporuri salariale de 45% (condiții grele, risc neuropsihic, confidențialitate).
Când tu te lupți pentru sporuri de 45% și salarii neplafonate, iar „fraierii” de rând muncesc pe salarii minime sau sub ele, iar apoi te duci să ții lecții de moralitate la Cotroceni, știi că ești nu doar ipocrit, ci și un actor desăvârșit. Alți colegi, mult mai puțini la număr, preferă să rămână anonimi și să își vadă în continuare de studiul dosarelor și judecarea cauzelor în mod corect. Acestora le transmitem toată aprecierea noastră și, deși nu le expunem numele, îi știm. Ei sunt adevărații judecători, nu saltimbancii cu hashtag și agenda SRI în sertar!
În loc de justiție, avem o piesă de teatru grotescă, unde actorii se ceartă pe scenă, spectatorii plătesc biletul (sub formă de taxe și nervi), iar regizorul (cetățeanul onest) e complet ignorat. Când magistrații își permit să-și etaleze lipsa de profesionalism și o agendă personală/politică, sub mantia „independenței”, e clar că țara nu e într-o stare de normalitate. Vom reveni, probabil cu un nou episod din această telenovelă judiciară fără sfârșit. (Cerasela N.).
Anchete
Themis între Justiție și „Temu”: O animație satirică readuce în atenție trecutul unui fost judecător, acum procuror
Exclusiv
La „Curtea jupânului” Nan: E-Țigarete, servilism și salarii de rușine – O rețetă toxică, aprobată cu „capul” de Vassilis
-
Exclusivacum 5 zile#Selfie-o-cratura de la Penitenciare: Burcu, Voicu și festivalul de poze, o comedie sumbră în spatele gratiilor!
-
Exclusivacum 4 zileConcursuri viciate în Poliția Română: Sindicatul Europol dezvăluie mecanismul fraudării funcțiilor de conducere
-
Exclusivacum 3 zileMAI, marea reforma comică: Cum transformăm Poliția Română într-o farsă digitală, cu lacăt pe ușă și arme sub pernă!
-
Exclusivacum 4 zileCriza apei dă peste cap planurile viitorilor polițiști: Ceremonia de absolvire, amânată din cauza turbidității
-
Exclusivacum o ziPULANUL DIGITAL ȘI ABISUL AUTORITĂȚII: IPJ MEHEDINȚI, AMENDAT PENTRU SPIONAJ DE INTERNE! Când șefii își filmează subalternii, nu infractorii.
-
Exclusivacum 3 zileIalomița, vestul sălbatic al justiției: Polițistul, „jalon uman” pentru infractori!
-
Exclusivacum 4 zilePOARTA ALBĂ, POARTA LARGĂ! UN TÂLHAR CALIFICAT SPRE LIBERTATE, CU Bilet (Semi)Deschis!
-
Exclusivacum 5 zileMii de sindicaliști, în stradă la Cotroceni: „Nu din ambiție politică, ci din disperare socială!”


Ochiul atotvăzător al jupânului: Între E-Țigaretă, camere și bonusul de 5.000 de euro
Scena centrală a acestui spectacol tragicomic se joacă într-un birou călduț. De acolo, Dragoș Nan „vede tot ce mișcă în fabrică”, în timp ce afară e frig și operatorii rup spatele la muncă. Imaginea este de o cruzime aproape poetică: jupânul stă bine-mersi pe scaunul său, fumează liniștit țigări electronice și îi pândește pe camere pe aceiași operatori, care, prin sudoarea frunții lor, îi plătesc lui prima grasă de Crăciun, de 5.000 de euro.
Între timp, problemele escaladează și la nivel comunitar, reflectând o stare generală de lucruri. Prețul apei devine tot mai scump, iar unii locuitori au rămas chiar fără acces la ea. Direcția de Sănătate Publică (DSP), un paznic aparent impecabil al regulilor, a refuzat până acum să permită introducerea apei menajere în conductele de apă potabilă.
Iar pentru că tabloul nu era complet, intră în scenă și Vassilis, șeful lui Dragoș Nan doar în acte, un personaj decorativ, genul care aprobă din cap și se uită strategic în altă parte. În timp ce Nan face legea, Vassilis face ce știe mai bine: așteaptă. Așteaptă bonusul de sfârșit de an, desigur, strâns cu grijă din „marile proiecte” ale anului: panourile fotovoltaice de la Timișoara sau depozitul automat de la Ploiești. Proiecte de succes răsunător, care, potrivit surselor noastre, se traduc într-o sumă deloc simbolică, 300.000 de euro. O sumă frumoasă, rotundă, suficientă cât să încălzească orice conștiință și să justifice orice tăcere.

