Actualitate
Inși care nu au făcut vreodată ceva pentru democrație umplu azi spațiul public cu opinii ce trădează de fapt suficiența
S-a spus că democrația nu este fără cusururi, dar are, oricum, mai puține decât orice alternativă. Din acest fapt se alimentează, pe bună dreptate, conștiința superiorității ei.
Dar aici își înfige rădăcinile și ignorarea neajunsurilor democrației existente. Inși care nu au făcut vreodată ceva pentru democrație umplu azi spațiul public cu opinii ce trădează de fapt suficiența.
Or, democrație nu este decât acolo unde privirea lucidă este prezentă. Nici democrația nu este cucerită odată pentru totdeauna și are nevoie continuu de democrați, nu de profitori de ocazie.
Puțini oameni au știut că tranziția de la autoritarism la democrație din Europa Centrală și Răsăriteană de la sfârșitul anilor optzeci a fost pregătită la Woodrow Wilson Center din Washington DC, care a analizat atunci situația, din însărcinarea autorităților americane. Au rezultat scrieri importante (Guillermo O’Donnell, Philipp C.Schmitter, Tentative Conclusions about Unceertain Democracies, 1986, de pildă), ale căror recomandări s-au și aplicat.
Și mai puțini oameni știu însă că acea analiză a avertizat că, în situația în care, după înlăturarea autoritarismului, o societate nu se democratizează neîntârziat, însăși democrația ei este în pericol. România este, de fapt, și azi, exemplu al neputinței de a ieși din crize ca efect al înlocuirii democratizării cu lovirea continuă de cetățeni.
Deja în anii nouăzeci, gânditori de anvergură au atras atenția asupra nevoii democratizării fără resturi, duse la capăt. S-a arătat, de pildă, că democrația depinde de înțelegerea suveranității (Jürgen Habermas, Einbeziehung des Anderen, 1999), încât soluția este încorporarea în suveranitatea statelor a acordurilor în care se stabilesc obligații reciproce de securitate. Însăși evoluția dreptului international a fost în fapt în această direcție. Acordurile internaționale – de la Helsinki 1975, trecând prin documentele integrării europene, aranjamentele NATO-Rusia, la documentele ONU – prevăd suveranitate statală în condițiile securității vecinului.
S-a mai arătat, deja după cotitura istorică prin care socialismul răsăritean a fost înlocuit cu democrația, că, din nefericire, „mesianismul politic” nu a dispărut. Iar câtă vreme vor fi promisiuni mesianice ale ideologiilor, de stânga sau de dreapta, vor fi dificultăți (Joseph Ratzinger, Wendezeit fur Europa, 2005) pentru democrație. Atât pierzătorii, cât și câștigătorii „războiului rece”, s-a spus atunci, au de învățat.
S-a învățat? Azi se văd multe în lume. Vedem, între altele, euforie fără luciditate la inși lipsiți de răspundere, care iau oportunismul ca inteligență, din țări fără reforme. La aceștia contează prea puțin faptele, inclusiv criticile justificate la adresa stării democrației așa cum este.
Aceste critici sunt elaborate chiar în țări cu tradiții democratice solide și vin din cercuri înalt calificate. Să le circumscriem.
În Anglia, s-a acuzat faptul că asistăm la un „declin al democrației” ce-și are „principala cauză în greutatea disproporționată dintre rolul intereselor întreprinzătorilor și cel al tuturor celorlalte grupuri din societate. Împreună cu inevitabila entropie a democrației, aceasta duce la o formă de politică ce redevine o afacere a elitelor închise – așa cum era în vremuri predemocratice”(Colin Crouch, Postdemokratie, 2008). Aceste schimbări au efecte întinse în societate, orice sector fiind atins. Iar de aici rezultă o situație nouă, sub aspectul organizării, ce poate fi socotită „postdemocrație”. Termenul acoperă situația în care „după un pasaj democratic, plicitiseala, frustrația și deziluzionarea se extind; în care reprezentanții puternicelor grupuri de interese, care vorbesc doar în numele unei minorități restrânse, sunt de departe mai activi decât majoritatea cetățenilor când este vorba de a fasona sistemul politic în serviciul propriilor interese; în care elitele au învățat să dirijeze pretențiile oamenilor și să manipuleze; în care cetățenii trebuie să fie sfătuiți insistent să meargă cel puțin la alegeri” (p.30). Nu suntem în regimuri nedemocratice, dar nu mai este nici democrație. Efectul este perpetuarea la conducere a unor elite care nu sunt interesate de democrație și nici nu o înțeleg.
„Deficitul de democrație” în Uniunea Europeană este mai larg decât se crede – ne spun analize din Italia. În fapt, „toate relele majore de care suferă Europa în acest moment sunt datorate funcționării proaste a democrațiilor naționale” (Sergio Romano, Morire di democrazia. Tra derive autoritarie e populismo, 2013). Această funcționare nu este conjuncturală, ci ține de împrejurarea că „democrația în forma tradițională este virtual falită”.
Ceea ce se petrece pe terenul democrațiilor o probează. Electoratul nu numai că manifestă apatie la alegeri, dar este rapid dezamăgit de ceea ce a ales. Rezultă coaliții compozite la guvernare, dar curând, nu doar că nu se rezolvă problemele, ci începe dezamăgirea. Tot timpul un partid nu are încredere în sistem și denunță întreaga clasă politică, dacă nu cumva chiar construcția statului. Alegătorii nu pot spune că li s-ar rezolva dezideratele. Sectorul financiar a luat conducerea, dar exponenții săi nu pricep decât piața – cetățenia lor nu este alta decât „cittadinanza del mercato” (p.27). Corupția s-a extins, iar funcțiile publice se consideră ocazii de ajuns la bani. Mass media participă la supunerea electoratului față de decidenți. Separarea dintre viața privată și viața publică s-a erodat. „Transparența cerută de poporul celor indignați ajunge să aibă efectul paradoxal de a multiplica efectivul de minciuni” (p.47), iar „magistraturile au ajuns mai puternice decât în urmă cu acum treizeci de ani” (p.52). Ceea ce revendică, în calitate de organism al statului, independența, a devenit dubios. Peste toate, s-a ajuns în situația în care „democrația ar trebui salvată în condițiile în care parlamente și guverne naționale au pierdut treptat instrumentele de putere și se prezintă, în cele mai multe cazuri, ca executori de politici decise în altă parte sau condiționate puternic de evenimente pe care nu le pot controla” (p.97). Nu suntem în fața totalitarismului, dar, în felul acesta, democrația nu va supraviețui. Cum spunea Berthold Brecht, istoria este mereu gravidă cu noi monștri.
O analiză americană reprezentativă consideră că democrația s-a dezmembrat. „În democrațiile din întreaga lume se împlinesc două dezvoltări contradictorii. Pe de o parte, atitudinile oamenilor devin tot mai iliberale: alegătorii își pierd răbdarea față de instituțiile independente și sunt mereu mai puțin dispuși să accepte drepturile minorităților etnice și religioase. Pe de altă parte, elitele dobândesc tot mai mult controlul asupra sistemului politic și îl sustrag pas cu pas de sub opinia publică: mai puțin decât oricând sunt cei puternici dispuși să se supună voinței poporului. De aceea, liberalismul și democrația, cele două elemente fundamentale ale sistemului nostru politic, intră tot mai puternic în conflict” (Yascha Mounk, Der Zerfall der Demokratie. Wie der Populismus den Rechtsstaat bedroht, 2018). Epoca democrației s-ar putea să se apropie de sfârșit. „Sistemul nostru politic promite domnia poporului. Dar, în practică, voința poporului este prea des ignorată”. Alternativa între care ne mișcăm este între „drepturi fără democrație” și „democrație fără drept”, care este fatală.
O examinare germană observă că „democrația a apucat deja pe calea trecerii în societatea controlului, iar efectivul analizelor algoritmice, prognozelor și mașinilor inteligente crește în salturi. Ele definesc omul din nou: omul liber, autoderminat al iluminismului se evaporă, omul digital, homo informaticus, care el însuși nu mai este decât o mașină neuro-biochimică, crește mereu în jurul său și îl scoate din cursă rapid. Omul ca mașină, ea însăși nu mai mult decât o matematică a numerelor, este cea mai mare provocare la adresa umanismului în timpul nostru” (Yvonne Hoffstetter, Das Ende der Demokratie. Wie die künstliche Intelligenz die Politik übernimmt und uns entmündigt, 2018). Digitalizarea, așa cum este ea folosită astăzi, nu duce decât la o societate a controlului, care distruge autodeterminarea persoanei și, cu aceasta, democrația.
Odată cu gratuitatea serviciilor, asigurată de întreprinzătorii gigantici în domeniul digitalizării cu prețul cedării datelor personale și al intrării în viața privată a fiecărui folositor al serviciilor, s-a schimbat soarta democrației. „Despotismul, absolutismul, plutocrația sau comunismul sunt numai câteva forme ale dominației în mintea multora. Era digitală adaugă listei o nouă formă: imperialismul digital, care exerictă dominația cantitativă, exprimată în numere, exercitată pe bazele supravegherii și profiling-ului și executată de mașini inteligente” (p.65). Digitalizarea „fragmentează” societatea, îl face pe fiecare singur și distruge puterea sferei publice, de care democrația este legată. Giganții digitalizării controlează cetățenii.
O jurnalistă de prim plan vorbește de cotitura spre prăbușire a democrației de astăzi. „Este posibil să trăim deja un crepuscul al democrației; ca civilizația noastră să se îndrepte deja spre anarhie sau tiranie, așa cum filosofii antici și fondatorii Americii se temeau odinioară; ca noi generații de clerici laici (clercs), avocați ai ideilor iliberale sau autoritariste, să vină la putere în secolul al douăzecișiunulea, așa cum au făcut în secolul al douăzecilea; ca viziunile lor despre lume, născute din resentiment, angoasă sau adânci visuri mesianice să poată triumfa. Probabil că noua tehnologie a informației va continua să submineze consensul, să divizeze mai departe popoarele și să crească polarizarea până acolo încât doar violența va stabili cine guvernează. Probabil că teama de boală va crea teama de libertate” (Anne Applebaum, Twilight of Democracy. The Seductive Lure of Authoritarianism, 2020). Cotitura spre apusul democrației se petrece „tocmai în țări care nu au fost niciodată ocupate de Armata Roșie și nici nu au fost guvernate de populiștii Americii latine, democrația și piețele libere putând produce rezultate nesatisfăcătoare, mai ales când sunt rău reglementate sau când nimeni nu are încredere în cei care reglementează sau când oamenii intră în competiție din foarte diferite puncte de plecare” (p.59). Unele partide din democrații clasice sunt gata să sacrifice democrația dacă țara lor ar putea pierde poziții în lume. Iar în acest context, se preferă nu lideri democrați, ci interpreți de succes conjuctural ai rolurilor, un fel de jockeri.
O carte suedeză în vogă consideră că societatea a intrat sub controlul mediilor de informare. În locul perechii antinomice burghezie-proletariat de altădată a intrat perechea „netocrați” – aceia care au acces la informații de importanță crucială – și „consumtariat”. „Trecerea la interactivitatea digitală ca mediu dominant al comunicării este o schimbare ce conține, la rândul ei, o schimbare de putere de aceeași extensiune și importanță ca aceea în care burghezia a luat puterea de la aristocrația feudală odată cu trecerea la industrialism” (Alexander Bart, Jan Soderqvist, Netocracy. The new power elite and life after capitalism, 2002). În feudalism, decideau proprietarii de pământ, iar legitimarea o asigura religia, în capitalism, puterea revine posesorilor de capital, iar legitimarea se asigură prin ideologia modernă a schimbului între oameni liberi. De acum, toate acestea ar fi devenit secundare față de puterea pe care o dă accesul la informație. Acesta schimbă societatea, încât indivizii devin nomazi. Ei intră în raporturi continuu în schimbare, iar societatea devine o rețea compusă din rețele. Individul nu mai contează decât ca piesă într-un angrenaj uriaș și necontrolat.
O carte slovenă de rezonanță observa că „netocrația” nu ar fi posibilă fără regulile pieței și fără cultivarea acelei capacități de a da nu informații pur și simplu sau informații esențiale pentru viața oamenilor. Din multiplele feluri de a da informație se alege acela care asigură reproducerea puterii existente. Ca urmare, sistemul informațiilor împreună cu raporturile din societate ajung să transforme democrația într-un fel de „neofeudalism tehnico-informatic și biogenetic” (Slavoj Zizek, Die politische Suspension des Ethischen, 2005). Cine participă la circuitul de informații existent devine parte a „neofeudalismului”. Microsoft chiar anunță o nouă versiune windows, care face posibilă protecția informațiilor pentru utilizator și securitatea acestora, dar acest fapt nu face decât să sporească caracterul privat al informației și să fixeze ultilizatorul în viața sa privată și în izolare de ceilalți. În condițiile de azi, este clar că „libertatea este libertate pentru cel care gândește altfel, dar numai dacă gândește efectiv chiar atunci când el gândește altfel, și nu pentru că își exprimă vederile orbește (fără a gândi)”. A gândi efectiv altfel decât se face devine condiție a democrației.
Se poate continua inventarul neajunsurilor. Mai importantă mi se pare însă observația că deciziile ce se iau au lacune grave. În definitiv, crizele în care lumea este aruncată azi este efect al unor decizii eronate. Voi reveni la acest aspect.
Și mai importante mi se par însă schimbările ce ar trebui făcute. Nu ajung, desigur, schimbările de mentalitate, de educație, oricât de importante sunt ele. Teza mea este aceea că nu se poate democrație – în condițiile concentrărilor de putere, manipulărilor și coruptibilității de azi – fără reorganizări instituționale, prin lege, ale democrației înseși. Conceperile clasice ale democrației au fost înghițite de realități și au devenit, din nefericire, naive. Democrația se distruge mai ales cu unii lideri pe care îi ivește. Cum arătam deja în 2009, într-o conferință susținută la Washington DC, numai dacă se legiferează detaliat controlul cetățenilor, asupra aleșilor, după actul alegerilor, se mai poate evita ieșirea de sub control cetățenesc a liderilor (Challenges, Values, Vision…., 2011). Care, altfel, nu își exercită funcțiile ca însărcinări, ci le folosesc ca proprietăți!
Legiferarea trebuie să împiedice astăzi multe alte situații. În fapt, se aleg lideri cu sub jumătate din voturile electoratului, dar aceștia își iau puteri peste cea de monarh. Ceea ce constituționaliștii de azi numesc „președinție africană” – în care alesul unui fragment al electoratului pune mâna pe justiție, servicii secrete și armată, le instrumentează și se imunizează contra opiniei cetățenilor – a devenit maladie europeană, în țări sărace. Aleșii de orice fel se supun disciplinei de partid mai mult decât conștiinței și mai ales voinței electoratului. Ei au umplut societățile cu „desemnați personali”, care ajung să controleze cetățenii și votul lor. Incultura, erorile și abuzurile aleșilor de azi tind să devină regulă. Iar cel de al doilea mandat la șefia statului este dezastru pretutindeni.
Cine vrea democrație are de privit lucid și de luptat pentru legi ce fac din democrație realitate. În privințele cunoscute, dar și în privințe noi.
Andrei Marga
Pentagonul și Lockheed Martin au anunțat un acord-cadru privind producția și susținerea pe termen lung a avioanelor F-35 Joint Strike Fighter. Înțelegerea ar putea schimba modul în care este gestionat programul, însă intrarea sa în vigoare depinde de aprobarea Congresului și de clarificarea unor detalii esențiale.
Acordul vizează cel puțin 850 de aeronave americane, distribuite pe zece loturi de producție, alături de piese de schimb inițiale. Mai include zece ani de servicii de susținere și kituri de modernizare. Potrivit Pentagonului, Lockheed Martin va finanța inițiative în valoare de 7 miliarde de dolari pentru programul F-35, fără ca acestea să fie detaliate în anunț. Compania afirmă că va menține ritmul de producție la 156 de aparate pe an, pentru cele trei versiuni ale avionului.
Contractul promite stabilitate, nu și o creștere a producției
Responsabilii americani susțin că acordul aliniază stimulentele financiare cu rezultatele obținute și ar putea consolida capacitatea bazei industriale de apărare. Directorul general al Lockheed Martin, Jim Taiclet, a declarat că înțelegerea oferă companiei și furnizorilor săi mai multă predictibilitate pentru investiții în extinderea capacității, eficiență și reziliența lanțului de aprovizionare.
Administrația Trump a promovat acorduri-cadru similare pentru sisteme de armament solicitate, în ideea că angajamentele pe termen lung pot susține producția și reduce costurile prin economii de scară. În cazul F-35, însă, anunțul nu prevede majorarea ritmului de fabricație.
Rămân neclarificate și două chestiuni centrale: cât va costa inițiativa contribuabililor și ce economii estimează Pentagonul că va obține prin achizițiile multianuale.
Investiții în furnizori și stimulente pentru performanță
Lockheed Martin și Biroul Programului Comun F-35 urmează să stabilească termenii contractuali, prețurile și calendarul, înaintea atribuirii oficiale a contractului. Acest pas va putea avea loc numai dacă legislatorii aprobă autoritatea necesară și fondurile aferente.
Un acord pe zece ani ar putea valora zeci de miliarde de dolari. Un contract recent pentru două loturi de F-35, cu aproape 300 de aeronave, a ajuns la 24,3 miliarde de dolari.
În cadrul unei teleconferințe cu investitorii, Taiclet a spus că înțelegerea ar putea permite furnizorilor să investească în recrutare și software și să reducă livrările întârziate sau neconforme către linia de producție din Fort Worth, Texas. El a adăugat că firmele participante ar putea beneficia de un mecanism de ajustare a prețului fix, care le-ar permite să obțină profituri mai mari dacă își îndeplinesc obiectivele.
Acordul ar urma, de asemenea, să permită gruparea pieselor destinate producției și susținerii aeronavelor, pentru a obține prețuri mai bune de la furnizori. Investițiile ar putea sprijini și testarea noilor capabilități introduse prin programele de modernizare.
Conducerea Lockheed Martin nu se așteaptă ca acordul pentru următorul lot de producție, Lotul 20, să fie finalizat înainte de anul viitor.
Congresul poate impune condiții suplimentare
Legislatorii analizează în prezent posibilitatea de a acorda Pentagonului autoritate pentru contracte multianuale F-35. Proiectele de lege privind autorizarea apărării pentru anul fiscal 2027, atât în Senat, cât și în Camera Reprezentanților, includ prevederi care ar permite astfel de contracte.
Varianta Camerei impune însă garanții suplimentare: înainte de autorizarea unui contract multianual, secretarul Apărării ar trebui să certifice că acesta include toate piesele de schimb inițiale și echipamentele alternative pentru fiecare aeronavă. Pentagonul ar trebui, de asemenea, să demonstreze economii de cel puțin 5%.
Niciuna dintre versiunile proiectului de lege nu autorizează explicit un acord multianual pentru susținerea flotei, ceea ce ar putea lăsa nerezolvată o componentă importantă a propunerii. Un precedent sugerează că această etapă ar putea fi dificilă: programul F-35 a analizat anterior un contract de susținere pe cinci ani, bazat pe performanță, dar nu a reușit să demonstreze că acesta ar reduce costurile sau ar îmbunătăți gradul de pregătire.
Dimensiunea internațională, o piesă importantă a acordului
Răspândirea internațională a programului ar putea complica negocierile. Lockheed Martin afirmă însă că acordul nu va schimba modul de alocare a sloturilor de producție între cumpărătorii F-35. Biroul Programului Comun va continua să gestioneze comenzile tuturor clienților, iar compania susține că economiile de scară ar putea reduce în timp costurile pentru operatorii străini.
Programul F-35 este prevăzut să continue până în anii 2080, iar susținerea aeronavelor reprezintă o parte majoră din costul total estimat al ciclului de viață, de aproape două trilioane de dolari. Îmbunătățirea disponibilității operaționale este una dintre priorități. Rapoarte ale organismelor guvernamentale de supraveghere au semnalat că pregătirea flotei este afectată de capacitatea insuficientă a centrelor de mentenanță, lipsa pieselor și accesul limitat al tehnicienilor militari la datele tehnice ale aeronavei.
Peste 1.300 de F-35 au fost livrate până acum. În ultimii doi ani, însă, numeroase aparate noi au fost folosite pentru instruire, în timp ce oficialii încearcă să aprobe o actualizare necesară pentru utilizarea lor în luptă.
Actualitate
Australia și Indonezia își consolidează cooperarea militară prin exercițiul Keris Woomera
Australia și Indonezia au încheiat un exercițiu militar bilateral de amploare, care a reunit aproximativ 1.000 de militari australieni și omologi indonezieni. Desfășurată în perioada 12–20 octombrie, în estul insulei Java și în împrejurimi, operațiunea a marcat mai multe premiere pentru Canberra și face parte dintr-o serie de activități menite să apropie forțele armate ale celor două țări.
Manevre comune, cu obiective strategice
Exercițiul Keris Woomera a fost cea mai amplă activitate de instruire în străinătate a Forțelor de Apărare Australiene din acest an. Antrenamentele le-au oferit militarilor indonezieni și australieni ocazia de a lucra împreună în scenarii complexe, de a-și coordona procedurile și de a-și îmbunătăți capacitatea de operare în comun.
Australia a prezentat exercițiul drept o contribuție la consolidarea capacității Indoneziei de a descuraja presiunile militare și de a-și apăra suveranitatea. Totodată, Canberra urmărește să-și sporească propria capacitate de a răspunde amenințărilor la adresa țării și a rutelor sale maritime.
Trei premiere pentru forțele australiene
Keris Woomera a inclus mai multe activități desfășurate pentru prima dată de Australia. Sistemul de artilerie cu rachete HIMARS a fost dislocat și a executat trageri în afara țării pentru întâia oară. De asemenea, un aparat al Escadrilei 4 a Forțelor Aeriene Regale Australiene a fost desfășurat în Asia de Sud-Est, pentru prima dată de la Al Doilea Război Mondial.
O altă premieră a fost instruirea comună în domeniul integrării cibernetice. Oficialii australieni au descris exercițiul drept o ocazie de a testa modul în care cele două armate pot aborda provocări de securitate comune și se pot adapta unui mediu strategic aflat în schimbare rapidă.
Încredere și interoperabilitate, construite pas cu pas
Exercițiul s-a desfășurat la câteva luni după semnarea, în februarie, a Tratatului Australia–Indonezia privind securitatea comună. Acordul reafirmă relația dintre cele două state și angajamentul lor de a contribui la securitatea și stabilitatea regională.
Fauzan Malufti, cercetător la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale din Jakarta, a descris Keris Woomera ca parte a unei serii de exerciții tot mai frecvente, menite să consolideze încrederea și familiaritatea dintre militari, atât la nivelul unităților, cât și al conducerii.
Antrenamentele îi ajută pe participanți să înțeleagă mai bine procedurile, comunicațiile, planificarea și sistemele de comandă ale partenerilor. Această cunoaștere poate facilita cooperarea, inclusiv în scenarii de luptă.
Extinderea exercițiilor, între ambiție și prudență
Ediția din acest an a fost a doua de la lansarea exercițiului, în 2024. Malufti estimează că Australia ar putea dori ca viitoarele ediții să fie mai complexe, pe fondul unui climat regional de securitate tot mai dificil.
O asemenea extindere nu este însă sigură. Capacitățile militare ale Indoneziei și considerentele sale politice ar putea limita amploarea cooperării. Jakarta urmărește o politică de nealiniere și ar putea evita orice demers care ar crea impresia că se apropie de o anumită putere.
Resursele forțelor armate indoneziene reprezintă un alt factor: acestea participă tot mai mult la activități cu armate străine, dar sunt solicitate și de sarcini interne care nu țin direct de apărare.
Un octombrie aglomerat pentru armata australiană
Keris Woomera s-a desfășurat în paralel cu alte angajamente regionale ale Australiei. Un detașament de avioane F-35 Lightning II se află în Singapore pentru exercițiul Bersama Lima, organizat în cadrul Aranjamentelor de Apărare ale celor Cinci Puteri, alături de forțele din Malaysia, Noua Zeelandă, Singapore și Regatul Unit.
În Japonia, aproximativ 300 de militari australieni participă la exercițiul Keen Sword. Australia a trimis acolo o fregată și un avion Boeing P-8A Poseidon, specializat în misiuni de patrulare maritimă și luptă antisubmarin, alături de forțele japoneze, americane și ale altor șase state.
În Ploiești, în 2026, montajul unei uși de interior costă de la 300 lei, iar o ușă de interior complet montată, cu toc reglabil și mâner standard, pornește de la 1.600 lei. O ușă se montează în câteva ore, iar garanția poate ajunge la 5 ani dacă lucrarea o face un montator autorizat de producător. Datele de mai jos aparțin Ferusa, firmă din Ploiești, montator autorizat PORTA Doors, cu peste 20 de ani de experiență în uși și ferestre.
Montajul înseamnă fixarea tocului în golul din perete, montarea foii de ușă și reglarea ei până se închide corect. Prețul final depinde de tipul ușii, de model și de dimensiuni, de aceea merită cerută o ofertă fermă înainte de comandă.
Cât costă ușile și montajul ușilor de interior și exterior în Ploiești? Prețuri pe tip de ușă
Tarifele de montaj pornesc de la valorile din tabel și se confirmă la măsurători. Pentru ușile de exterior nu există un tarif fix, iar prețul lucrării se stabilește în ofertă, după măsurători.
| Ce se montează | Tarif de pornire |
|---|---|
| Ușă de interior | 300 lei |
| Ușă glisantă | 400 lei |
| Ușă metalică de intrare în apartament | 500 lei |
Prețul unei uși de interior complet montate se compune din foaia de ușă, tocul reglabil, mânerul standard și montaj. Ușa împreună cu tocul pornește de la 1.198 lei, iar totalul, cu mâner și montaj, de la 1.600 lei.
Valorile „de la” se calculează pentru cel mai accesibil model și finisaj, în dimensiuni standard, cu tocul pentru un perete de 75-95 mm. Un perete mai gros sau dimensiunile atipice urcă prețul.
Transportul în Ploiești și în localitățile apropiate este gratuit la ușile cumpărate cu montaj.
Ce gamă de modele de uși Porta Doors există și ce tipuri de uși se montează?
Pentru interior, catalogul Ferusa cuprinde 51 de colecții, în finisaje sintetice, CPL, vopsite sau din furnir natural, cu miez ales după nivelul de izolare fonică dorit. Cele mai bogate în modele sunt PORTA VERTE HOME, PORTA CONCEPT, PORTA GLASS, PORTA VERTE PREMIUM și PORTA LINE.
Pe lângă ușile de interior, se montează uși glisante și pliabile, cu sistem ascuns în perete sau montat pe perete, uși metalice pentru intrarea în apartament și uși de exterior din oțel.
Golurile atipice și culorile din afara gamei standard se pot comanda cu un cost suplimentar și cu termene mai lungi. Detaliile se stabilesc la măsurători.
Cât durează lucrarea de montaj într-un apartament și cât se așteaptă până la programare?
Pentru o ușă, lucrarea ia câteva ore. Într-un apartament cu cinci uși, montajul se întinde pe una sau două zile, iar termenul exact se fixează la măsurători, după ce se văd condițiile din teren.
Așteptarea până la montajul efectiv depinde de model. Ușile marcate „În stoc” sunt deja fabricate, iar programarea se face de obicei în 1-2 săptămâni. Ușile făcute la comandă ajung în 6-8 săptămâni. Disponibilitatea se confirmă în ofertă.
Ce servicii includ echipele de montatori și ce se întâmplă cu ușa veche?
Echipa de montatori instalează ușa și tocul, iar în varianta ușii complet montate intră și mânerul standard și transportul. Lucrarea presupune tăiere, fixare și reglaj, cu atenție la pereți și la finisajele din jur.
Demontarea ușii vechi nu intră în tarifele de pornire și se stabilește separat. Pe durata lucrării, pardoseala și mobilierul din zonă se acoperă cu folie, iar molozul se strânge la finalul fiecărei zile. La predare, încăperea rămâne curată și poate fi folosită imediat.
Cum se iau măsurătorile și cum se alege ușa potrivită pentru perete?
Măsurătorile se fac la domiciliul clientului și sunt gratuite. Montatorii iau dimensiunile reale ale golului din zid, verifică spațiul și stabilesc împreună cu clientul modelul și bugetul. Tot atunci se vede ce ușă se potrivește golului și grosimii peretelui, iar tocul reglabil se alege pe grosimea reală a peretelui, nu pe una presupusă.
Pe baza datelor se întocmește oferta fermă, cu preț fix și cu montajul inclus, fără costuri adăugate pe parcurs.
Cum se cere o ofertă pentru montaj?
Primul pas poate fi un mesaj pe WhatsApp sau un telefon, cu câteva fotografii ale golului și dimensiuni aproximative. Pe baza lor se poate da un interval de preț orientativ, ca clientul să știe de la început la ce buget să se aștepte. Urmează măsurătoarea la fața locului, apoi oferta fermă. Cine preferă, poate trece direct pe la showroom.
Unde se face montajul: în Ploiești sau și în Prahova?
Echipa lucrează în Ploiești și în localitățile apropiate: Blejoi, Bucov, Băicoi, Boldești-Scăeni și Plopeni. Pentru restul județului Prahova sau pentru județele vecine, disponibilitatea se verifică de la caz la caz.
Ce garanție au ușile Porta și de ce contează cine face montajul?
Ușilede interior au garanție standard de 3 ani (36 de luni). Dacă montajul este făcut de un montator autorizat, cum este Ferusa, garanția se extinde la 5 ani, deci cei doi ani în plus depind de cine instalează ușa. Ușile de exterior au garanție standard de 2 ani, care poate ajunge până la 5 ani prin montaj autorizat. Ferusa figurează în rețeaua oficială PORTA Doors, la categoria montatori autorizați.
Concluzie: top 4 factori care influențează prețul montajului
Costul final al unei uși montate se poate estima din patru factori:
- Tipul ușii: interior, glisantă sau metalică de intrare, fiecare cu tarif de pornire propriu.
- Modelul și finisajul ales, adică colecția.
- Dimensiunile și grosimea peretelui: golurile atipice și pereții peste 75-95 mm cresc prețul.
- Demontarea ușii vechi, care se stabilește separat.
Termenul de livrare depinde: ușile din stoc se montează în 1-2 săptămâni, cele la comandă în 6-8. Măsurătorile gratuite lămuresc restul, iar oferta fermă vine cu preț fix.
Unde se pot vedea și alege ușile în Ploiești: showroom Ferusa
Ușile Porta pot fi văzute pe viu în showroomul din Strada Andrei Mureșanu 51, în mai multe finisaje, printre care furnir natural, stejar și alb lăcuit. Modelele se deschid, se compară și se aleg la fața locului, iar comanda și montajul rămân în grija echipei.
Ferusa
Adresă: Strada Andrei Mureșanu 51, 100379 Ploiești
Telefon: 0751 230 009
Web: ferusa-ploiesti.ro
Program: Luni-Vineri 08:00-17:00, Sâmbătă 10:00-14:00, Duminică închis
Actualizat: octombrie 2026
Dosarul Antigrindină – Partea a XVI‑a –Electromecanica plânge cu lacrimi de iodură: «Nu noi, Doamne, SNACP-ul!»” (DOCUMENTE)
„Noi nu mai tragem din 2024, dar ne doare seceta fermierilor…” Electromecanica Ploiești a descoperit, brusc, suferința. În răspunsul oficial...
Șeful Poliției de Frontieră, predică despre „slugă”: când lingușirea devine politică de personal
Liturghie cu ștampilă: polițistul de frontieră, transformat în enoriaș captiv Sindicatul Europol dezvăluie, cu o sinceritate crudă, cum arată, în...
IGPR – „Direcția de Ordine Publică”: campioni la dat din umeri. Sindicatul muncește, Poliția Română filosofește
S.P.R. „Diamantul” a intrat în sediul IGPR cu o listă de probleme și a ieșit cu aceeași listă, plus câteva...
Bine ați revenit, domnule ministru! Între timp, Poliția Penitenciară s-a transformat în club de selfie-uri, șefii ANP în influenceri, iar corupția a trecut la program de lucru full-time
Bine ați revenit, domnule ministru! După ce ați plecat, s-a tras cortina și a început chefuitul Bine ați revenit, domnule...
CURTEA DE CONTURI CONFIRMĂ: BINGO–ROSAL (“BINGO PENAL”) A JEFUIT CETĂȚENII DIN PRAHOVA! INCISIV DE PRAHOVA – SINGURUL ZIAR CARE A DEZVĂLUIT, ÎN EXCLUSIVITATE, FURTUL CELOR 65.000 DE BUNURI DE RETUR! (DOCUMENTE)
INCISIV DE PRAHOVA LOVESTE DIN NOU: CURTEA DE CONTURI NE DA DREPTATE! SINGURUL ZIAR CARE A ARĂTAT, ÎN EXCLUSIVITATE, CUM...
Arhitectura dezmatului (II). Urbanism cu scaunul în valiză: Raduna are hotărâre definitivă, Pandele și Polițeanu au de dat explicații
Primăria a proiectat îndepărtarea. Instanța i-a prăbușit construcția pe procedură Cronica unui abuz administrativ la Ploiești a ajuns în punctul...
Strict secret: cum își ascund șefii M.A.I. abuzurile sub ștampilă
Polițistul care n-a avut voie să-și vadă propriul dosar În România anului 2026, ai voie să aperi legea, dar nu...
Camere, tăcere și confidențialitate la kilogram: cum își filmează MAI polițiștii, iar ANSPDCP se uită în altă parte
În aproape patru ani, Ministerul Afacerilor Interne și inspectoratele din subordine au transformat camerele de supraveghere în instrument de control...
M.A.I. – „Strict secret”: cum îți pierzi uniforma cu o notă pe care n-ai voie s-o vezi, dar trebuie s-o respecți
În România, poți fi dat afară din Poliție pentru ce-ai spus la televizor și pe site-ul sindicatului, în timp ce...
I.P.J. Prahova – „Boala Alzheimer” în uniformă (Episodul 6). Burlan Marius-Daniel – ecoul care minte în loc să clarifice
I.P.J. Prahova – Memoria de serviciu: funcționează numai în interesul echipajului Episodul 6. Burlan Marius-Daniel – ecoul cu antet și...
Protejat: I.P.J. Prahova, „filiala” Băicoi (III): Cum se spală imaginea, se bat oameni și se servesc combinații în oraș
Nu există niciun rezumat deoarece acesta este un articol protejat.
Cursanți pe banii lor, șefi pe banii statului. Cum a inventat M.A.I. „alocarea anterioară” ca să nu-și trimită polițiștii acasă, dar să-i trimită sigur în instanță
Bilet doar dus: spre curs, nu și spre casă Cine a spus că drumul spre „perfecționare profesională” e greu, n-a...
I.P.J. Prahova – „Doamna Treabă Mare” își caută turnătorii: SRPCIV Prahova, de la permise la normă la vânătoare de „dușmani ai poporului”
Vânătoare de „șopârle”: după scandal, nu se caută vinovații, ci sursele ziarului Ca urmare a articolului de investigație publicat de...
Concediu pe hard mode: polițistul la șanț, sporul la sertar, iar IPJ-ul la bătut câmpii
Curtea de Apel Târgu Mureș: „IPJ Bihor, luați loc, nota 4. Refaceți indemnizațiile!” Curtea de Apel Târgu Mureș a dat...
Dosarul Antigrindină – Partea a XV‑a – Cum a devenit hârtia scut balistic pentru iodură. Minciunile oficiale ale „Mafiei Antigrindină”, sub protecția Gărzii de Mediu și a APM Prahova. Documente!
Investigație proprie realizată în exclusivitate de ziarul de investigații Incisiv de Prahova. În România, iodura de argint nu cade doar...
-
Exclusivacum 4 zileI.P.J. Prahova? MITREA, „DOAMNA TREABA MARE”, LA COMANDĂ: CUM SE FABRICĂ HAOSUL LA SRPCIV PRAHOVA
-
Exclusivacum 4 zileIPJ Prahova, „filiala” Băicoi (II). Comandanta care urlă la victime: Elena-Laura Bulei, șefa Poliției Băicoi cu gura mai mare decât legea
-
Exclusivacum 2 zile
Protejat: I.P.J. Prahova, „filiala” Băicoi (III): Cum se spală imaginea, se bat oameni și se servesc combinații în oraș
-
Exclusivacum 4 zileI.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă (Episodul 5). Dumitrache & Stanciu – corul „așa zice șefu’, așa declar și eu
-
Exclusivacum 4 zile
Dosarul Antigrindină – Partea a XV‑a – Cum a devenit hârtia scut balistic pentru iodură. Minciunile oficiale ale „Mafiei Antigrindină”, sub protecția Gărzii de Mediu și a APM Prahova. Documente!
-
Exclusivacum 2 zile
I.P.J. Prahova – „Doamna Treabă Mare” își caută turnătorii: SRPCIV Prahova, de la permise la normă la vânătoare de „dușmani ai poporului”
-
Exclusivacum o zi
CURTEA DE CONTURI CONFIRMĂ: BINGO–ROSAL (“BINGO PENAL”) A JEFUIT CETĂȚENII DIN PRAHOVA! INCISIV DE PRAHOVA – SINGURUL ZIAR CARE A DEZVĂLUIT, ÎN EXCLUSIVITATE, FURTUL CELOR 65.000 DE BUNURI DE RETUR! (DOCUMENTE)
-
Exclusivacum o zi
Arhitectura dezmatului (II). Urbanism cu scaunul în valiză: Raduna are hotărâre definitivă, Pandele și Polițeanu au de dat explicații