Comandorului Daniel Moise, din Baza 86 Aeriană de la Borcea, cunoscut de  prieteni și apropiați drept Motanu’, i s-a îndeplinit un vis mai vechi. A efectuat ultimul zbor din cariera de pilot militar, dar nu a făcut-o pe aeronava care l-a consacrat, bătrânul MiG-21 LanceR, ci pe un aparat de zbor la care visa de mult timp, dar care l-a ocolit la „mustață” în carieră: F-16 Fighting Falcon.

Azburat într-un F-16, în dublă comandă, alături de colegul său, comandorul Mihăiță Marin, comandantul escadrilei, precum și cu comandorul Cătălin Micloș, comandantul Bazei 86 Aeriană, într-o altă aeronavă F-16.

Comandorului Daniel Moise i-au fost alături, la sol, soția și fiica, cele care, cu răbdare, de-a lungul timpului, au suportat cu stoicism lipsa pilotului de acasă, care a trăit mai mult în familia de pe aerodromul de la Mihail Kogălniceanu, unde escadrila de MiG-21 LanceR era dislocată.

Nu știm și nu ne va spune niciodată, probabil, dacă la repartizare, în anul 1997, pilotul Daniel Moise a plâns când a intrat pe poarta unității de aviație de la Borcea. Pentru că, legenda spune, la Borcea un pilot plânge de două ori: o dată când este repartizat, și a doua oară atunci când trebuie să plece.

Nu știm și nu ne va spune niciodată, probabil, dacă, după ce a coborât din avionul F-16 cu numărul 1611, cu care a făcut ultimul zbor din cariera de pilot militar, a plâns, căci și-a pus în grabă ochelarii de soare (pentru că, nu-i așa, pilotul de vânătoare nu e pilot de vânătoare fără ochelari de soare!) ascunzându-și ochii și obrazul ars de vântul Bărăganului.

I se spune Motanu’ și e printre cei mai cunoscuți piloți de MiG-21 LanceR.

Recent, și-a revendicat onoarea unui zbor de final, pe Baza 86 Aeriană, ale cărei porți le trecea pentru prima dată acum aproape 25 de ani.

Deși și-ar fi dorit, poate, ca ultimul salut al aerului să fie dat din aeronava pe care a pilotat-o întreaga viață profesională, finalul de carieră i-a adus o experiență nouă: un zbor la manșa unui F-16 Fighting Falcon, în dublă comandă.

În cabină i-a fost coechipier un vechi prieten și coleg, comandorul Marin Mihăiță. La sol, așteptând cu emoție o ultimă aterizare în siguranță, i-au fost soția și fiica. Și prieteni și colegi, cărora cu greu le vine să creadă că Motanu’ nu va mai face, de acum înainte, tonouri la zboruri demonstrative.

Fidel MiG-ului 21, până la contopire cu pasărea din dural și flacără, așa cum au fost cei alături de care s-a format ca pilot militar, începând cu Dorel Luca și, în anii din urmă, Gheorghe Gică Stancu.

Dan Moise a vegheat la liniștea cerului alături de camarazii săi timp de 25 de ani, bună parte din timp (până în anul 2013 atunci când MiG-21 s-a mutat pe aerodromul de la Mihail Kogălniceanu) la celebra celulă de alarmă pe care o știm din cărțile lui Doru Davidovici.

Celula de alarmă înseamnă a doua noastră casă ca piloți de vânătoare, pot să spun cu mândrie că am executat serviciul de poliție aeriană sub comandă NATO încă din prima zi, în 2004, tot în această locație, la manșa MiG-ului 21, și tot eu eram de serviciu când a venit ordinul de suspendare a zborului cu această aeronavă, în aprilie 2022.

Dacă vreți mai multe detalii, vi le dă soția mea. Mai mult am dormit cu Dodo și cu Miță decât am dormit acasă în acești 25 de ani, spune Moise.

Ca pilot instructor a pregătit câteva generații, unii dintre ei astăzi piloți de F-16. ,,A ars” ultimul zbor din carieră alături de Viperele de Bărăgan cu aceeași intensitate cu care a făcut prima simplă.

Mi-am servit țara aproape 25 de ani cu MiG-ul 21, mi-a fost un avion drag. MiG-ul și-a făcut datoria din plin, merită toată aprecierea și toată considerația, dar, odată cu trecerea timpului, trebuie să evoluăm, iar F-16 e un pas înainte, sper spre F-35.

Când o să fiu pensionar, voi veni la Porțile deschise la Borcea, unde peste zece ani sper să văd F-35. Nu am niciun regret, plec cu sentimentul datoriei împlinite, asta le doresc tuturor colegilor, a încheiat pilotul. ( Căpitan Mirela Vîță)

Foto: Adrian Sultănoiu