Actualitate
S-a înfipt în memoria colectivă – așadar, va fi greu de scos de acolo! – o triadă repetată an de an, la 9 mai, care este incorectă și, în multe privințe, discutabilă

Nu e o triadă, nu e corectă, din punct de vedere istoric, așa încât o spun, încă de la început că „triada” aceasta este, de fapt, în ordine, 10 Mai 1877, 8 mai 1945, Ziua Victoriei în Al Doilea Război Mondial și 9 mai 1950, Declarația Schuman (după numele ministrului francez de externe din acea vreme, nu german, cum îi aud pe unii, după sonoritatea numelui politicianului din Hexagon, care a prefigurat Uniunea Europeană de astăzi).
Ultima nu intră, slavă Domnului!, printre controverse, așa încât reiau, aici, succint, problemele pe care le ridică primele două.
Faptele întâi. La 9 mai 1877, ministrul afacerilor străine, Mihail Kogălniceanu, face în Adunarea Deputaților celebra declarație „suntem independenți, suntem națiune de sine stătătoare”, prin ruperea legăturilor cu Poarta Otomană.
În aceeași zi, moțiunea este aprobată de Senat, iar la 10 mai, o delegație de parlamentari (inclusiv „republicanul” de altădată, liberalul radical C.A. Rosetti, ca președinte al Camerei) se duce la pricipele Carol I pentru a-l saluta cu prilejul acestei zile, subliniind că se împlineau 11 ani de la depunerea jurământului său, în Parlament, ca domnitor al României, la 10 mai 1866.
Așadar, dacă tocmai contemporanii vor fi socotit necesar să alăture cele două evenimente, la 10 mai (depunerea jurământului princiar și declararea Independenței), cu ce drept am schimba, noi, astăzi, această dată bine înstăpânită în epocă, tocmai pentru că era asociată cu Ziua Națională?
Principele Carol, în aceeași zi, instituie, prin publicarea în „Monitorul Oficial”, ordinul „Steaua României”, care era, în mod evident, un act de suveranitate în raport cu Poarta Otomană.
Nimeni nu poate nega data de 9 mai (nu vom putea nicicând trece sub tăcere semnificaţia discursului istoric al lui Mihail Kogălniceanu din Adunarea Deputaţilor, ca şi cum nu ar fi existat!) dar este evident, cred, că 10 mai ar trebui instituită ca zi națională și marcată ca atare în calendarul sărbătorilor românești.
Este adevărat că, în perioada 1948-1989, ziua de 9 Mai căpătase importanţă mai degrabă prin raportare la sărbătorirea sovietică a încheierii celui de Al Doilea Război Mondial în Europa, în 1945, şi, fireşte, declaraţia lui Mihail Kogălniceanu din Adunarea Deputaţilor, în aceeaşi zi, dar în 1877, era valorizată prin încercarea de escamotare a rolului domnitorului Carol I, pe linia consacrată de regimul comunist a suprimării oricărui amănunt care ar fi putut aminti de familia Hohenzollern şi reprezentanţii ei în România.
Un inventar rapid al sărbătorilor impuse prin lege (deci, zile libere), în 2020, arată că șapte (!) din cele 12 zile stabilite se referă exclusiv la sărbători religioase, în condiţiile în care, cel puţin teoretic, statul român este unul laic, cu o majoritate semnificativă (declarată) de creştini ortodocşi, desigur, dar totuşi unul laic.
Doar două zile libere, cu profundă însemnătate istorică pentru poporul român, rămân în acest calendar „de răsfăţ”: 24 Ianuarie, marcând, astfel, Unirea Principatelor, în 1859, și Ziua Naţională, 1 Decembrie, aceeaşi de care se plâng toţi că este mult prea friguroasă pentru a avea acest statut, ca şi cum istoria ar trebui împlinită numai primăvara, vara şi toamna (cu restricţii, căci, ştiţi, toamna şi primăvara se mai întâmplă să plouă!), ca să poată sfârâi grătarele şi să fie supte butoaiele cu bere, în deplină frăţietate cu mama-natură şi ciclurile ei nesmintite.
10 Mai lipsește din acest calendar, adică tocmai fundamentul Independenței acestui stat! Şi am spus, de fiecare dată, că atât Declaraţia lui Kogălniceanu, cât şi acceptarea moțiunii parlamentare de principele Carol I, în mai 1877, nu ar fi avut nicio valoare fără jertfa de sânge a armatei române la sud de Dunăre.
De aceea, cred că noi, militarii, în primul rând, avem obligaţia de a milita, de mâine chiar, pentru impunerea unui nou calendar al zilelor naționale libere, din care nu poate lipsi Ziua Independenței, fie că ne hotărâm asupra datei de 9 sau 10 Mai!
În fine, 8 mai 1945 este Ziua Victoriei. Pe scurt, faptele. La 7 mai, are loc la Reims, o localitate din nord-estul Franței, semnarea actului de capitulare necondiționată, la care a fost prezent și generalul sovietic Ivan Susloparov.
Stalin a spus că acesta nu a avut mandat pentru a semna actul și a cerut o nouă ceremonie, în Berlin (pentru a marca înfrângerea Germaniei în capitala sa), actul ca atare stând sub semnul diferențelor de fus orar.
Pentru occidentali, rămâne data de 8 Mai, ca Zi a Victoriei împotriva Germaniei naziste, în vreme ce URSS, în țările est-europene, comunizate brutal, sub ocupația Armatei Roșii, a impus în calendarul oficial al sărbătorilor ziua de 9 Mai.
Dacă problema datei nu e atât de importantă, decât în măsura în care vrem să acceptăm și astăzi, nătângi, dictatul lui Stalin din mai 1945, semnificația zilei e mult mai importantă pentru noi, fiindcă ar trebui să fie, înainte de toate, o dublă comemorare: pentru jertfa militarilor români căzuți într-un război cumplit și pentru tragedia pe care am traversat-o ca neam sub un regim dictatorial, stalinist, impus de URSS și armata sa de ocupație, deloc eliberatoare.
Sigur, Rusia de astăzi, propagandistic, dorește să facă din Ziua Victoriei un prilej de a pune în prim-plan milioanele de sovietici morți pentru înfrângerea Germaniei naziste.
Dar e cinstit să vorbească, înaintea așa-numitului Mare Război pentru Apărarea Patriei (1941-1945), de Pactul Ribbentrop-Molotov (1939) – la adăpostul căruia, Germania nazistă și Rusia sovietică, două totalitarisme oribile, și-au împărțit continentul european cum au poftit, cu numeroase victime –, apoi de sprijinul masiv, material și financiar, acordat URSS de Marea Britanie și SUA pentru a putea opune Germaniei naziste o forță capabilă de rezistență pe frontul estic.
Deși a participat constant și curajos pe frontul de Vest, din septembrie 1944 până la încheierea războiului, în mai 1945, România nu a fost socotită țară cobeligerantă, i s-au impus sancțiuni de război (fiind supusă unei exploatări cumplite de URSS, după 1945) și s-a procopsit, sub ocupație militară sovietică, cu un regim stalinist pentru 45 de ani! Ce este de sărbătorit aici?
Așadar, lăsați „triada” 9 mai să-și doarmă somnul adânc, de veci, și să marcăm corect, așa cum se cuvine, sărbătorile noastre în calendarul zilelor naționale! (Florin Sperlea).
Actualitate
Startup-ul Shield AI dezvăluie X-BAT, un nou concept de dronă de luptă cu inteligență artificială
Actualitate
Armata SUA intensifică producția de piese 3D, depășind restricțiile de proprietate intelectuală

Lipsa drepturilor de proprietate intelectuală asupra multor componente ale echipamentelor militare împiedică armata să le reproducă rapid și eficient prin imprimare 3D. Astfel, armata intenționează să producă singură mai multe piese.
Armata SUA întâmpină dificultăți în reproducerea și imprimarea 3D a pieselor necesare pentru arme și platforme, deoarece nu deține proprietatea intelectuală a acestora. Din acest motiv, armata ar putea începe să fabrice mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor, a declarat șeful interimar al Comandamentului de Materiale al Armatei, pentru Breaking Defense.
Lipsa proprietății intelectuale, o problemă costisitoare și timidă
Generalul-locotenent Christopher Mohan, comandantul adjunct și comandantul interimar al AMC, a declarat că industria nu ar trebui să fie surprinsă dacă armata va începe să producă mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor. Scopul este de a repune în funcțiune tancurile, elicopterele și alte platforme mai rapid. El a recunoscut că acest lucru face industria „îngrijorată și obosită”, dar a adăugat că a fost transparent cu furnizorii cu privire la dificultățile armatei.
„Nu mai putem aștepta”
„Am fost foarte deschiși cu ei și i-am spus ieri unuia dintre partenerii noștri din industrie, nu fiți surprinși dacă veți vedea că facem lucruri pentru că nu putem aștepta. Nu putem aștepta”, a declarat Mohan într-un interviu acordat la conferința anuală AUSA de săptămâna trecută.
„Recunosc că proprietatea lor intelectuală este proprietatea lor intelectuală”, a spus Mohan despre furnizori. „Ne este rușine că nu am cumpărat-o de la început, ceea ce este o prostie, o misiune prostească.”
Exemplu concret: O valvă de anvelopă
Ca exemplu, Mohan a spus că, în urmă cu câteva luni, unul dintre vehiculele armatei nu funcționa din cauza unei probleme provenite de la o mică valvă din anvelopă, așa că a cerut furnizorului principal datele tehnice pentru a face inginerie inversă asupra valvei. Cu toate acestea, furnizorul nu deținea datele tehnice, deoarece aparțineau celui care a fabricat valva cu aproximativ două sau trei niveluri sub principal, așa că a durat și mai mult pentru a repara piesa.
„Nu putem trăi așa, nu-i așa? Așa că, din nou, am spus să nu fiți surprinși dacă începem să facem lucruri”, a spus Mohan, adăugând: „trebuie să existe un fel de model care să spună: ‘Hei, putem cumpăra drepturile doar pentru piesa pe care trebuie să o imprimăm. Nu trebuie să cumpărăm întregul sistem de vehicule sau orice altceva.”
Progrese în imprimarea 3D la scară largă
Deși lipsa deținere a proprietății intelectuale a furnizorilor rămâne o problemă pentru armată, Mohan a spus că armata a făcut progrese în utilizarea fabricației aditive la scară largă. Ca parte a unuia dintre „sprinturile” de imprimare 3D ale armatei, serviciul este pe cale să creeze 60 de piese în 60 de zile, deși Mohan nu a precizat pentru ce vor fi piesele. De obicei, ar dura săptămâni pentru a face o singură piesă.
În plus, serviciul a creat un depozit digital care are piese „simpliste” care sunt ușor de imprimat pentru soldații de pe câmpul de luptă, cum ar fi grile de ventilator, mânere de uși și multe altele.
„Este un magazin containerizat. [Soldații] au putut să treacă prin rețelele tactice până la capăt, să se conecteze la depozitul digital, să descarce piesa și să o imprime pe teren, așa că știm că funcționează”, a spus Mohan. „Nu este atât de ușor pe cât ne-am dorit, dar știm că avem capacitatea de a face asta.”
Economii substanțiale și piese mai rezistente
Secretarul armatei, Dan Driscoll, a făcut ecou sentimentelor lui Mohan, arătând unei mulțimi de la AUSA o aripioară pentru rezervorul de combustibil extern al unui Black Hawk pe care serviciul a creat-o fără proprietatea intelectuală a companiei.
„Acest lucru poate suna banal, dar simpla posibilitate de a ne face sau repara propriile piese poate economisi milioane de dolari și poate salva vieți”, a spus Driscoll în timpul discursului său de deschidere la AUSA săptămâna trecută.
„Sunt construite ieftin, așa că se strică des. Furnizorul percepe peste 14.000 de dolari pentru o înlocuire. Echipa noastră o poate face mai bine. Au scanat-o 3D, au făcut inginerie inversă, au imprimat prototipuri și au efectuat validarea structurală în doar 43 de zile”, a adăugat el, ținând piesa în mână.
El a spus că armata a reușit să fabrice piesa cu puțin peste 3.000 de dolari, adăugând că piesa fabricată de armată era „cu 300% mai puternică și cu 78% mai ieftină”.
Autorizarea soldaților de a repara pe câmpul de luptă
În plus, în septembrie, Driscoll a dat soldaților autoritatea de a repara ceea ce trebuie reparat pe câmpul de luptă, în cadrul anumitor linii directoare create de armată.
De exemplu, dacă există un risc mic de a repara ceva, soldații nu trebuie să treacă printr-un proces birocratic mai înalt pentru a obține aprobarea, dar dacă există un risc „mediu” sau „mare”, soldații vor trebui să treacă printr-un proces de aprobare lung. Acest nou sistem este benefic, a spus Mohan, deoarece anterior exista o abordare „unică pentru toți” pentru a obține aprobarea de a repara ceva pe teren, astfel încât soldații nu puteau repara nimic, chiar dacă era „risc scăzut”.
„Sunt în armată de mult timp. Nu am văzut niciodată pe nimeni să aibă probleme pentru că a reparat ceva, nu-i așa? a spus Mohan. „Trebuie să schimbăm modul în care gândim.”
Actualitate
Baza Aeriană din SUA devine poligon de antrenament pentru Qatar: Un semnal geopolitic puternic
-
Exclusivacum 2 zile
Burcu acuză: „SNPP transformă angajații în carne de tun pentru răzbunări personale! – Nu apără, ci exploatează!”
-
Ancheteacum 2 zile
ANP liniștește spiritele: Salariile polițiștilor de penitenciare nu sunt în pericol, restructurările nu implică disponibilizări
-
Administratieacum 3 zile
Penitenciarul de Femei Ploiești – Târgșorul Nou: O abordare proactivă pentru reintegrarea socială, cu beneficii concrete pentru angajatorii din Prahova
-
Administratieacum 13 ore
Băicoi: Primăria asigură verificări gratuite ale instalațiilor de gaz, prioritizând siguranța locuitorilor
-
Exclusivacum 2 zile
Protest divizat în penitenciare: Acuzații de deturnare și manipulare în SNPP – Reacția polițiștilor de penitenciare
-
Exclusivacum 2 zile
Jilavawood: Minciuni, padocuri și proteste de carton – Clanul Teoroc joacă teatru ieftin pe scena Justiției!
-
Exclusivacum 3 zile
Spitalul fantomă de la Târgu Ocna: Salarii grase pentru nimeni, pacienți trimiși la plimbare!
-
Exclusivacum 4 zile
ÎCCJ clarifică drepturile funcționarilor publici în cazul sancțiunilor disciplinare: Cercetare prealabilă și audiere obligatorii chiar și pentru „mustrarea scrisă”