Odesa nu crede în lacrimi! Odesa trăieşte într-un ritm al ei dat de valurile mării şi istoria cosmopolită. Strada istorică Deribasîskaia este înţesată cu arici metalici, construiţi la şantierul naval, din „I”-uri şi traverse metalice.

Accesul este blocat cu baricade din beton şi saci cu nisip. Totul este aranjat cu rigoare artistică! De fapt, întreg centrul istoric este fortificat şi accesul se face prin puncte de control înţesate cu militari. Se verifică documentele şi chiar se percheziţionează corporal.

Militarii au o listă cu persoane suspecte sau date în urmărire. Fiecare legitimare este urmărită atent. După efectuarea procedurilor, intri în „zona verde”. Poţi să faci fotografii şi să bei o cafea la una dintre terasele restaurantelor celebre.

Înainte de weekend, camioane mari, macarale şi zeci de angajaţi ai primăriei şi voluntari demontează baricadele şi încarcă aricii. Îi ducem la Nikolaev, îmi spune cineva. Da, la Nikolaev, la aproximativ 100 de km de Odesa, au mare nevoie de astfel de arici.

Acolo, luptele sunt în toi! Întreaga „instalaţie stradală” dispare şi centrul oraşului revine la aspectul paşnic, dulce, scăldat acum în razele unui soare încă timid.

Locuitorii Odesei şi apărătorii au înţeles că Odesa nu mai este o ţintă pentru Rusia. Că ofensiva terestră dinspre Nikolaev nu mai poate avea loc, că „invazia” din Transnistria nu are nicio şansă, cât despre un atac de pe mare…

La primele ore ale zilei de 14 aprilie, informaţiile despre soarta crucişătorului rus Moskva erau încă contradictorii, Ukraina anunţând că nava a fost scufundată, în timp ce Rusia susţinea că vasul a fost avariat şi au fost luate măsuri pentru remorcarea sa către portul Sevastopol din Crimeea anexată.

Potrivit purtătorului de cuvânt al Comandamentului Operaţional SUD, Vladislav Nazarov, crucişătorul de rachete Moskva, grav avariat din cauza atacului cu rachete Neptun, dar şi a exploziei magaziei de muniţie, s-a înclinat, a început să ia apă şi s-a scufundat.

Cei 500 de membri ai echipajului au fost salvaţi. Această versiune este sprijinită şi de o informaţie apărută în presa turcă, potrivit căreia mai multe nave aflate în zonă au încercat să salveze echipajul, însă furtuna a împiedicat majoritatea manevrelor de salvare.

Cinci marinari ruşi, aflaţi într-o ambarcaţiune de salvare, au fost recuperaţi din apele Mării Negre de un vas turcesc.

Ministerul Apărării de la Moscova a anunţat că nava a fost grav avariată în urma exploziei muniţiei de la bord, provocată de un incendiu, iar toţi membrii echipajului au fost evacuaţi pe alte nave ruseşti.

Ulterior, a fost anunţat că s-a reuşit izolarea incendiului şi că rachetele de la bord n-au fost afectate, nava fiind remorcată în direcţia portului Sevastopol. Nu există informaţii dacă Moskva avea la bord armament nuclear.

Autorităţile ruse nu menţionează cauza incidentului, afirmând doar că  o investigaţie este în curs. Oficiali ucraineni, pe de altă parte, au afirmat că nava a fost lovită de două rachete antinave ucrainene de tip Neptun, informaţie neconfirmată de alte surse.

Cert este că Moskva s-a scufundat în noaptea de joi spre vineri, în apele Mării Negre.

Crucişătorul Moskva este cea mai serioasă pierdere a forţelor ruse de la începutul operaţiunii militare, iar scufundarea navei amiral nu reprezintă doar o nouă victorie pentru marina ucraineană, ci este o lovitură puternică aplicată marinei militare ruse şi prestigiului ei în Marea Neagră.

Zicala Marea Neagră, lac rusesc nu pare a mai fi de actualitate. Editorialiştii din Odesa spun că distrugerea Moskvei reprezintă o umilire a Moscovei făcând, desigur, referire la capitala Federaţiei Ruse şi asociază atacul de cord al ministrului rus al apărării, Serghei Şoigu, cu teribila lovitură a crucişătorului.

Ultima dată când ruşii au pierdut o navă amiral în luptă a fost în 1905, în bătălia de la Tsushima, iar consecinţa a fost pierderea războiului ruso-japonez. Cu un an înainte, la 13 aprilie 1904, o altă navă amiral s-a scufundat, la Port Arthur.

Este vorba de Cuirasatul Petropavlovsk. Ulterior acestui dezastru naval, a murit un proeminent comandant rus, viceamiralul Stepan Makarov.

După exact 118 ani, istoria se repetă, 13 aprilie continuând să rămână o zi neagră pentru istoria navală a Rusiei. După pierderea crucişătorului Moskva, Rusia mai deţine încă trei crucişătoare, pentru patru flote: Varyag, Mareşal Ustinov şi Petru cel Mare.

Dar cum a reuşit armata ucraineană să prindă peştele cel mare din Marea Neagră? Potrivit informaţiilor militare, operaţiunea a fost planificată de mai multă vreme, iar seara de 13 aprilie a fost aleasă pentru cumulul de factori, inclusiv o furtună năprasnică, ceea ce a îngreunat manevrabilitatea navei.

Potrivit informaţiilor, armata ucraineană a beneficiat de înaltă tehnologie şi specialişti în localizarea ţintelor navale şi ghidarea rachetelor.

Cu ajutorul lor, crucişătorul a fost atacat cu o dronă kamikaze, care a scos din funcţiune comutatorul antiaerian de sarcină, iluminare şi ghidare radar, manevră care l-a orbit.

Apoi, două rachete antinavă Neptun, de fabricaţie ucraineană, au fost lansate de pe ţărm, din unghiuri diferite. Restul, e deja istorie!

Câteva cuvinte despre Moskva. Acesta este un crucişător de rachete, nava principală a proiectului 1164 Atlant, dezvoltat încă din perioada sovietică sub denumirea de SLAVA. A fost construit între anii 1976 şi 1979, în şantierele navale de la Nikolaev, astăzi o ţintă pentru armata rusă.

Intrat în serviciu în 1983, Moskva, care până în 1996 a purtat numele Slava, a devenit cunoscută în decembrie 1989, când a asigurat, alături de nava americană Belknap, securitatea summitului din Malta a liderilor sovietic şi american, Mihail Gorboaciov şi George Bush.

Ulterior, Moskva a participat la campaniile din Georgia, în 2008, şi Siria, în 2015. În prima zi a campaniei din Ucraina, Moskva a participat la ocuparea insulei Şerpilor, operaţiune în care au fost luaţi prizonieri 82 de militari ucraineni, iar ulterior, conform mediilor ucrainene, a participat la blocarea porturilor Odesa, Nikolaev şi Oceakov.

Avea sarcina de a asigura apărarea aeriană a întregii grupări de trupe de ocupaţie din Herson.

De asemenea, crucişătorul ar fi trebuit să asigure acoperirea aeriană pentru debarcările planificate în regiunile Herson şi Odesa, având la bord un număr mare de sisteme S-300, aşa că era o umbrelă excelentă.

Moskva are un deplasament de 11,500 tdw, o lungime de 185, 5 metri, o lăţime de 20,8 metri şi o înălţime de 42,5 metri. Cât un bloc cu 16 etaje! Şi un pescaj de 8,4 metri! Dezvoltă o viteză de 32 de noduri/oră şi are o autonomie de 6000 de mile marine sau 30 de zile.

Crucişătorul dispune de o instalaţie de artilerie AK-130, artilerie antiaeriană AK-630, rachete antinavă P-1000 Vulcan, două sisteme de rachete antiaeriene, unul S-300 Fort şi unul Osa-MA.

Nava este numită „ucigaşul de portavioane”. În acelaşi timp, prezenţa la bord a sistemului Fort SAM, care acoperă un cerc cu o rază de 150 de km, îl face principala unitate de apărare antiaeriană navală din cadrul flotei.

Fostul secretar al Consiliului de Securitate şi Apărare Naţională al Ucrainei, Alexander Turkinov, a confirmat faptul că fregata rusă purtătoare de rachete, Amiral Essen, a fost lovită, la rândul ei, pe 3 aprilie, tot de rachete de tip Neptun.

În 2018, Turkinov a fost prezent de mai multe ori la Odesa, la testele efectuate cu acest tip de rachetă. Racheta antinavă Neptun a fost dezvoltată de către Biroul de Proiectare de Stat şi Întreprinderea de Cercetare şi Producţie RAY.

Centrul Operaţional SUD al armatei ucrainene transmite că militarii ucraineni conduc o ofensivă terestră în sudul ţării împotriva armatei ruse. La ofensivă participă şi Brigada 28 Mecanizată, Cavalerii Iernii, din Odesa, care a suferit pierderi zilele trecute.

Unul dintre tancurile brigăzii a trecut peste o mină şi a explodat. Mecanicul Serghei a fost singurul supravieţuitor. El s-a târât pe coate 6 km, cu picioarele rupte, pentru a putea fi salvat.

Astăzi, a fost prezentat presei, într-un scaun cu rotile. Serghei este noul erou al Odesei, iar medicii spun că va putea merge peste șase luni.

În paralel, armata, împreună cu grănicerii regiunii Odesa, au continuat evacuarea civililor din Nikolaev. Ei au ajuns la Odesa, unde sunt preluaţi de centrele de ajutorare a refugiaţilor.

Războiul declanşat în 24 februarie a făcut, până acum, mii de victime civile şi militare, de ambele părţi. Cifrele nu sunt doar statistică, ele nu pot exprima drama pierderii celor dragi. Mulţi dintre militarii ucraineni ucişi în acest război sunt de origine română.

Numai astăzi, doi apărători ai Ucrainei au fost îngropaţi în Regiunea Odesa. Stanislav Topală a fost ucis în 3 aprilie, la Mariupol. A fost absolvent al Colegiului Agrotehnic din Izmail.

Alexandru Plămădeală a fost ucis într-un atac cu rachete în satul Krasnoselka, de lângă Reni, şi a absolvit şcoala maritimă din Odesa. Cei doi au fost îngropaţi în localităţile natale.

Din păcate, în toate războaiele, oamenii simpli, nevinovaţi, plătesc cel mai mare preţ. Aşa e peste tot, fără excepţie! Dramele sunt identice, poveştile aceleaşi. Doar personajele se schimbă.

Weekendul trecut, în plin lockdown, cel mai dur de la declanşarea războiului, la 24 februarie, oameni de afaceri ruşi au încercat să scoată din Ucraina, sub steag fals, 10 nave maritime aflate în reparaţie într-unul din şantierele din Regiunea Odesa, amplasat pe Dunărea maritimă.

Este vorba de 8 cargouri şi 2 tancuri pentru încărcătură fluidă. Potrivit grănicerilor ucraineni, operaţiunea logistică rusească s-a derulat în 9 şi 10 aprilie, pe Marea Neagră şi Dunăre.

Navele, în valoare de peste un miliard de grivne, au fost oprite de forţele ucrainene şi au fost transferate pentru manevre către Administraţia Porturilor Maritime din Ucraina.

Documentele întocmite de grăniceri au fost înaintate Administraţiei Militare Regionale Odesa, cu propunerea de confiscare în interesul Ucrainei şi întărirea capacităţilor de apărare a ţării.

Şeful administraţiei militare a regiunii Odesa, colonel Maxim Marcenko, a întreprins o vizită la Izmail, unde a discutat despre posibilitatea naţionalizării navelor ruseşti aflate în reparaţii în porturile din regiunea Odesa.

În Ucraina liberă de război, viaţa decurge normal. Doar alarmele şi restricţiile de circulaţie vorbesc despre zile tulburi. (Mario Balint).