Actualitate
Povestea singurului prahovean care face artă cu drujba! Gabriel Cernat transformă buturugile masive în personaje şi piese de mobilier unicat
Povestea de astăzi este despre un personaj atipic. Nu are diplome, lucrări ştiinţifice, nu are cursuri de perfecţionare, dar are ceva ce multora dintre noi ne lipseşte: dorinţa şi curajul de a-ţi urma visul. Numele de Gabriel Cernat poate că nu spune multe, dar lucrările în lemn masiv de pe Aleea Domnitorilor din Poiana Câmpina, căsuţele tradiţionale şi scena Naşterii lui Iisus pe care mulţi le-au putut vedea în faţa Primăriei din Valea Doftanei, mobilierul din lemn masiv de la diverse pensiuni sau de la un restaurant din Slănic Moldova etc. te fac să te opreşti şi să admiri stilul aparte în care sunt lucrate. Şi nu mică este surprinderea când afli că lemnul a fost modelat cu…drujba.
Gabriel Cernat este singurul prahovean care face artă cu drujba. La nivel naţional nu sunt mai mult de vreo 30 de persoane care au o astfel de îndeletnicire. Tăietori, da, dar în cazul de faţă este vorba despre alt nivel. Se întâlnesc şi se întrec în măiestrie la diverse festivaluri de profil din ţară.
Evoluţia lui Gabi, în vârstă de 38 de ani, pare desprinsă, parcă, dintr-un tărâm de poveste. De mic, împreună cu un frate, mergea la pădure pentru tăiat şi cărat lemne. Trebuia să-şi câştige traiul şi să-şi ajute familia. Astfel, mânuirea obiectelor de tăiat lemn masiv a desprins-o încă de la vârste fragede. Cu şcoala nu prea au mers treburile. Viaţa dură şi nevoile cotidiene l-au obligat ca după terminarea celor opt clase să se axeze pe muncă. Mai târziu, ca mulţi dintre tinerii noştri, a luat drumul străinătăţii. A ajuns în Spania, unde s-a ocupat de amenajări exterioare.
Aici, avea să apară şi acea „scânteie“ care urma să-i aprindă „focul“ creaţiei şi imaginaţie. Prezent la o demonstraţie într-un magazin de drujbe, Gabi a fost fascinat de modul în care poţi sculpta cu o unealtă atât de mare, motorizată, „incisivă“, folosită pentru lemn masiv şi, nicidecum, pentru conturarea unor detalii. Cel puţin, până atunci aşa cunoştea el acest tip de fierăstrău mecanic…
Curios, a testat şi el drujba respectivă, a cumpărat-o şi, ajuns în locul unde-şi avea domiciliul în Spania, s-a pus pe treabă. Numai că din capul de urs pe care şi-l dorea să-l realizeze i-a ieşit doar unul de pisică… Piesa a fost, totuşi, cumpărată de un american.
S-a mai uitat pe ici-colo, a urmărit diverse filmări de la competiţii internaţionale şi şi-a lăsat imaginaţia să lucreze. A constatat că lucrurile încep să prindă un contur din ce în ce mai promiţător, că „muzica“ drujbei este cea care-l relaxează, aşa că a găsit motivaţia de a continua. Crescut la ţară, străbătând pădurile în lung şi lat, cu o memorie fotografică foarte bună, animalele îi erau destul de cunoscute. Fără imagini sau alte scheme ca model, Gabi s-a lăsat purtat de intuiţie, realizând din lemn masiv tot felul de sculpturi. Foloseşte specii tari, precum fagul, stejarul, nucul.
Momentul succesului
În paralel avea să ajungă cu slujba şi prin Austria, însă viaţa l-a readus acasă. Şi-a dorit să nu mai fie „slugă“ printre străini, ci să-şi câştige pâinea, în ţară, din marea sa pasiune. Iar decizia avea să-i schimbe cursul vieţii la 180 de grade, de la planul personal, la domiciliu (acum locuieşte în Valea Doftanei), până la punerea pe picioare şi dezvoltarea unei mici afaceri.
Fiind, totuşi, o îndeletnicire puţin cunoscută, Gabi a găsit şi portiţa pentru a-şi deschide noi uşi. În 2018 a participat la emisiunea „Românii au talent“, reuşind ca în trei minute să metamofozeze o buturugă într-o faţă de bătrân. Recunoaşte că au fost minutele lui de glorie pentru că, după acest moment, au început să curgă comenzile şi invitaţiile la diverse festivaluri.
Tot în 2018 a avut de răspuns unei provocări, chiar în comuna natală, Poiana Câmpina. În anul Centenarului, Gabriel Cernat a sculptat busturile a şapte domnitori din istoria noastră: Burebista, Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Vlad Țepeș, Alexandru Ioan Cuza și Regele Ferdinand I. Lucrările au fost dezvelite chiar pe 1 Decembrie 2018, iar locul unde au fost amplasate poartă acum numele de „Aleea Domnitorilor“. Dacă în cazul animalelor, nu are nevoie de scheme, pentru domnitori recunoaşte că desenele i-au fost esenţiale pentru a urma linia trăsăturilor şi a ţinutelor vestimantare.
Între timp, şi-a îmbogăţit şi colecţia de drujbe, iar în prezent are vreo zece. La unele piese, foloseşte şi 3-4 unelte de tăiat, de diverse dimensiuni, în funcţie de fineţea detaliilor. Are statuete pe care le termină în trei minute, dar şi piese imense pentru care a lucrat şi două zile, cum ar fi exemplare de cerb sau de urs.
Pentru mobilierul rustic, Gabi este unul dintre cei mai căutaţi meşteri din ţară. Dar lucrări de-ale sale au fost cerute şi în afară, nemţii fiind unii dintre cei mai mari amatori ai mobilierului şi obiectelor decorative din lemn masiv.
În prezent, se ocupă să „populeze“ parcul de distracţii „Dinosaur World Transylvania“ din Hunedoara. Are o comandă de 200 de piese, de la pitici, ţărani, până la diverse animale şi exemplare de dinozauri. Pe unele dintre ele le-a realizat, pe altele trebuie să le dea gata până la finalul anului. Lucrează singur! Chiar dacă este apreciat pentru ceea ce face, Gabi nu a găsit ucenici. Poate că este văzută ca o ocupaţie periculoasă. Pentru el, pasionat de ceea ce face, cu o îndemânare de invidiat, dar pe care şi-a format-o pe când alţii de vârsta lui se ocupau cu jocul, cu o curiozitate şi o dorinţă nebună de a reuşi, dar şi o înclinaţie artistică nativă, lucrurile curg extrem de firesc.
Oamenii care ne inspiră
De-a lungul celor 103 poveşti despre prahoveni emblematici, ne vom opri şi asupra unor astfel de oameni. Ei sunt cei care ne motivează, sunt exemplu de curaj şi reuşită atunci când crezi în visul tău şi ţi-l urmezi. Sunt oameni care au îndrăznit să fie primii, să păşească pe terenuri considerate mişcătoare, să nu aibă teamă de eşec. Dar au vrut, ajutaţi de o doză de nebunie, dublată şi de talent, să demonstreze că nu există limite… Avem nevoie de astfel de oameni în societate!
Foto: CJ Prahova şi arhivă personală Gabriel Cernat
Actualitate
Anunț finalizare implementare proiect: „DIGITALIZAREA ACTIVITATII SOCIETATII PESTCONTROL BUCURESTI SRL”
Actualitate
Scutul olandez pentru Europa: Destinus prezintă interceptorul Vorexon pentru eliminarea punctelor oarbe din apărarea aeriană
Compania olandeză Destinus a dezvăluit un nou sistem de interceptare a rachetelor, conceput special pentru a aborda vulnerabilitățile critice din arhitectura de apărare aeriană integrată a Europei. Denumit Vorexon, acest interceptor lansat de la sol promite să detecteze și să neutralizeze rapid proiectilele inamice, asigurând protecția activelor prioritare printr-o selecție inteligentă a țintelor.
Viteză de peste Mach 2 și precizie sub control uman
Aflat încă în faza de dezvoltare, sistemul Vorexon este proiectat să atingă o viteză maximă de peste Mach 2 și să aibă o rază de acțiune de peste 20 de kilometri. Tehnologia funcționează în cadrul unei rețele integrate de senzori și control al focului, utilizând radare externe pentru a identifica și clasifica proiectilele primite. După lansare, interceptorul beneficiază de corecții de curs pe traiectoria medie, până când propriul radar se blochează pe țintă pentru atacul final. Un aspect esențial subliniat de producători este faptul că decizia finală de angajare a țintei rămâne în permanență sub comanda unui operator uman.
Eficiența costurilor: O lecție învățată de pe frontul din Ucraina
Dezvoltarea Vorexon vine ca un răspuns direct la realitățile războiului modern, unde bombardamentele masive de artilerie au demonstrat că utilizarea interceptorilor scumpi pentru a opri rachete ieftine este nesustenabilă economic. În prezent, nicio arhitectură de apărare nu poate angaja fiecare proiectil fără a epuiza resursele financiare ale apărătorului. Vorexon urmărește să echilibreze acest raport de forțe, oferind o soluție scalabilă împotriva rachetelor de artilerie și a bombelor ghidate, care sunt produse în masă la costuri reduse.
Calendarul implementării și protecția infrastructurii critice
Destinus estimează că Vorexon va trece prin teste operaționale anul viitor, având ca țintă lansarea producției de masă în 2028. Sistemul este gândit să protejeze puncte strategice precum posturile de comandă, hub-urile logistice, depozitele de muniție și bateriile de apărare aeriană. Deși nu au fost anunțați clienți oficiali de lansare, compania a confirmat purtarea unor discuții cu mai multe state europene, inclusiv cu Ucraina, țară unde alte tehnologii ale firmei, precum racheta de croazieră RUTA Block 2, sunt deja utilizate în contextul conflictului actual.
Actualitate
Thunder: Noua eră a aviației militare – Drona autonomă care devine „camaradul loial” al elicopterelor de atac
Sectorul tehnologiei de apărare asistă la o premieră majoră prin lansarea „Thunder”, o dronă din Grupa 5 concepută să revoluționeze modul în care sunt desfășurate operațiunile aeriene. Dezvoltată printr-un parteneriat strategic între gigantul tehnologic Anduril și producătorul de aviație Archer, noua platformă este proiectată pentru a îndeplini rolul de „loyal wingman” (camarad loial), zburând alături de elicoptere de atac precum Apache sau viitoarea flotă Cheyenne.
Simbioză tehnologică: De la taxiuri aeriene la prădători autonomi
Thunder nu este doar un proiect teoretic, ci rezultatul a trei ani de dezvoltare intensă. Această aeronavă cu rotoare basculante (tiltrotor), complet autonomă și înarmată, a fost creată pe baza lecțiilor învățate din dezvoltarea aparatului cu aripi fixe YFQ-44A „Fury”. Interesant este faptul că geneza sistemului Thunder se află în tehnologia „taxiurilor aeriene electrice” dezvoltată de Archer, demonstrând o tranziție fără precedent a inovației din sectorul comercial către cel militar, special adaptată pentru „războiul de manevră” în zonele litorale.
Forță brută și precizie chirurgicală: Un arsenal echivalent cu al unui Apache
Din punct de vedere al performanțelor, Thunder se anunță a fi un monstru al eficienței. Cu o rază de acțiune și viteză comparabile cu cele ale elicopterului Cheyenne, drona dispune de o capacitate de încărcare similară cu cea a unui Apache, dar cu avantajul de a opera la altitudini superioare. Configurația sa tactică prevede grupuri de trei până la șase drone Thunder care escortează aeronavele cu echipaj uman, oferind protecție și putere de foc suplimentară.
Arsenalul este impresionant: compartimentul principal poate găzdui până la 10 rachete Hellfire, 16 muniții de tip „air-launched effects” sau 76 de rachete. Mai mult, botul aeronavei este echipat cu sisteme specializate pentru combaterea altor drone (Counter-UAS), asigurând o bulă de protecție pentru întreaga formație de zbor.
Inteligența „Lattice”: Când algoritmii mașinilor autonome cuceresc cerul
Dincolo de blindaj și armament, adevărata putere a dronei Thunder rezidă în software. Anduril a integrat platforma Lattice, un sistem bazat pe inteligență artificială care colectează și sintetizează datele de la toți senzorii pentru a crea o imagine tactică completă. Pentru a permite zborul autonom la joasă altitudine și viteze mari, inginerii au preluat și adaptat tehnologii din industria vehiculelor autonome (self-driving cars), oferind dronei capacitatea de a evita formele de relief în timp ce reacționează instantaneu la amenințările inamice.
Orizont 2030: Standardizarea războiului de manevră pe scară largă
Thunder a fost concepută pentru a fi „atritabilă” (înlocuibilă cu costuri rezonabile), facilitând desfășurarea unor cantități mari de senzori și arme pe câmpul de luptă. Designul său modular permite dezasamblarea și transportul într-un container ISO standard de 40 de picioare, putând fi livrată rapid prin infrastructura terestră, maritimă sau aeriană. Primele teste de zbor sunt programate pentru anul viitor, software-ul fiind deja verificat pe aeronave surogat în ultimii doi ani. Dacă cererea din partea forțelor armate se menține, producția de serie va debuta în intervalul 2029-2030, marcând o schimbare radicală în modernizarea aviației de atac.
-
Exclusivacum 2 zileDe la etilotest la plug: „Instructorul de etică” de la Blejoi trece pe tractor cu remorcă penală -Grădinița de cadre a IPJ Prahova– sezonul XXIX
-
Exclusivacum 5 zileIPJ Prahova S.R.L., sezonul XXVIII: laptopuri la amanet, telefoane evaporate și nași la butoane
-
Exclusivacum 5 zileCum să dai afară de două ori același polițist și tot să pierzi: Saga Cănărău vs. MAI – manual de prostie disciplinară
-
Exclusivacum 4 zileNoua lege a salarizării sau cum se reformează pe hârtie portofelul polițistului, la comanda calculatorului de la Ministerul Muncii
-
Exclusivacum 4 zileImaginile care au făcut diferența dintre „Nu am fost eu” și „Da, recunosc!”: un tractorist fuge, o cameră de bord îl prinde, poliția face restul
-
Exclusivacum 3 zileMAI, vânător de „scrisori obraznice”: cum a ajuns Aparatul Central să scotocească prin petițiile polițiștilor
-
Exclusivacum 2 zile„Onoare pe datorie, soldă la promoție”: cum îți plătește Statul sângele cu stegulețe și citate motivaționale
-
Exclusivacum 2 zile„Specialii” din noroi și experții din pixeli: când militarii cară nămol, vitejii de internet cară comentarii




















