În Parlamentul României se dezbate o nelegiuire. Extinderea competențelor CNA asupra spațiului electronic. Ceea ce înseamnă că, în viitor, vor putea fi penalizate sau chiar suprimate site-uri de știri, pagini de Facebook, postări pe YouTube, bloguri și așa mai departe. Dacă extrapolăm, la spațiul virtual, abuzurile pe care le face în prezent instituția împotriva unor posturi de radio și televiziune, putem ajunge lesne la concluzia că libertatea de expresia va sfârși prin a fi sugrumată în România. Cum s-a ajuns aici? Și de ce?

Cândva, am jucat un rol activ la ,,facerea” acestei instituții. Ea a fost concepută ca un garant a libertății presei și în același timp ca un mijloc elementar de protecție al cetățeanului. În niciun caz CNA nu trebuia să se transforme într-un instrument de cenzură. Și totuși, asta s-a întâmplat. Iar acum există pericolul ca această cenzură, care cocoșează cu sancțiuni posturile de radio și de televiziune atunci când le permite să funcționeze, să treacă la un alt nivel, nemaiîntâlnit până acum în România.

Greșeala originară: membrii Consiliului Național al Audiovizualului, care au toți rang de miniștrii, sunt desemnați nu așa cum ar fi normal, de către organizațiile de jurnaliști, dintre cei mai apreciați și respectați profesioniști ai breslei, ci de instituțiile politice ale statului. Partide, Guvern, Președinție. Se joacă deci, din capul locului, soarta libertății presei la o ruletă politică. În acest moment, cei 11 membrii CNA au fost desemnați de către Parlament la foc automat, în urma propunerilor făcute de PSD, PNL, USR, UDMR, de către Guvern și președintele Klaus Iohannis. O bună parte dintre inchizitorii presei este alcătuită din persoane care fie nu au lucrat deloc în acest domeniu, fie au avut cu presa doar legături tangențiale. Și zi de zi, lipsa lor de experiență, combinată cu comenzile venite din zona politică și uneori cu propria lor rea intenție își spune cuvântul. Uneori CNA nu numai că face cenzură punând pumnul în gura presei, dar execută la comanda partidelor și acrobații tipice poliției politice.

Și totul se întâmplă pe mulți bani publici. De exemplu, Cristina Ancuța Pocora, care a ajuns în CNA la propunerea președintelui Klaus Iohannis după mai multe stagii de activism PNL, are, țineți-vă bine pe scaun, o indemnizație lunară de 21.840 de lei. Ceilalți membrii au o indemnizație lunară de 16.640 de lei, iar cei peste 100 de consilieri câți există în prezent, fiecare câte 8.000 de lei lunar. La toți aceștia se adaugă o întreagă armată de personal auxiliar. Mircea Toma, de exemplu, cu diplomă de psiholog și de profesie deontolog, propunere a USR, susținută în mod direct de Dan Barna, primește și pensie și salariu de la CNA, dar și salariu de la organizația pe care a păstorit-o, Active Watch. Dorina Rusu, văduva regretatului liberal Horia Rusu, ajunsă la CNA grație PNL, ridică și ea lunar de la instituție, în calitate de inchizitor, 16.640 lei. Ca să facă ce? Ca să răspundă la solicitările venite de la partid? Să îi cheme în fața Consiliului pe cei care critică PNL-ul sau Guvernul, să-i muștruluiască, să-i amendeze cu sume din ce în ce mai mari și să-i amenințe cu ridicarea licenței. Oricine are puțină răbdare să urmărească ședințele CNA și modul de-a dreptul barbar în care sunt interogați acolo reprezentanții presei și în care se pregătește luarea deciziilor de sancționare a acestora, se va lua cu certitudine cu mâinile de cap.

Iar acum același masacru este preconizat și în ceea ce privește spațiul virtual. Această activitate de cenzură, efectuată în spatele unei legislații care nu garantează cu adevărat libertatea de expresie, îl costă imens pe contribuabil. Nu doar sub aspectul inhibării redacțiilor de televiziune sau de radio, având ca rezultat o diminuare a calității actului jurnalistic, dar și sub aspect financiar. Cenzura costă în prezent foarte mulți bani. Dacă ea se exprimă și asupra presei electronice, bugetul va trebui să crească exponențial. Faceți un efort de imaginație și gândiți-vă cam de câți inchizitori va fi nevoie pentru a supraveghea mii de site-uri de știri, sute de mii de bloguri, de pagini de Facebook sau de postări pe YouTube. Ca să nu mai vorbim cât de haotice vor fi deliberările și deciziile și cât de arbitrare vor fi sancțiunile.

Ce e de făcut? Răspunsul nu este deloc complicat. Să o luăm de la început. Să extragem cu totul și cu totul CNA de sub orice pălărie politică. Să îl transformăm în ceea ce ar fi trebuit să fie de la început această instituție. Într-un instrument al breslei jurnaliștilor, menit să le garanteze libertatea și să-i apere în același timp pe cetățeni de nocivitatea presei contrafăcute.

Sorin Rosca Stanescu