Anchete
Monetizarea victimelor pandemiei
Îmi permit ca, într-un prim demers editorial pe această temă, să explic un mecanism pe cât de simplu, pe atât de infernal. Cum anume sunt valorificați, prin monetizare, morții și infectații? Și ce sume colosale sunt câștigate de unii pe seama victimelor pandemiei? Prin ce mecanisme?
În pregătirea valului 4 al pandemiei, vă rog să vă amintiți că se discuta la fel de intens ca și acum despre testarea în masă a populației. Un deziderat mai vechi al tuturor specialiștilor și cetățenilor cu capul pe umeri. Din toate statele lumii. Și, evident, și din România. Și s-a discutat degeaba. La fel cum tot degeaba această temă a fost dezbătută până la paroxism pe tot parcursul pandemiei. Au existat importanți demnitari ai statului care au susținut sus și tare că testarea este o prostie. O operațiune costisitoare și total inutilă.
Mai târziu, pe măsură ce a ieșit la iveală în întreaga lume necesitatea și eficiența testării în masă a populației, asemenea voci nu s-au mai auzit. Dar reacția autorităților a fost aceeași. Sub fel de fel de pretexte, ele s-au împotrivit testării populației, iar atunci când nu s-au mai putut împotrivi, au făcut în așa fel încât acest proces să fie obstrucționat atât prin prețul prohibitiv pentru cetățeni, cât și prin ineficiență organizatorică.
Fiindcă am început această analiză semnalând ceea ce s-a întâmplat din această perspectivă înainte de a izbucni valul 4, să consemnăm că România, care a avut cel mai ineficient mecanism de testare, România, care de fapt nu și-a testat în masă proprii cetățeni, a avut cele mai multe contaminări din lume raportate la numărul cetățenilor și cei mai mulți morți din lume. Pentru majoritatea românilor a fost o tragedie. Pentru o minoritate, această tragedie s-a transformat într-o veritabilă mină de aur.
Dacă cei contaminați pot fi rapid identificați, carantinați și tratați încă din faza incipientă, atunci este evident – și acest fapt este demonstrat pretutindeni în lume – că spitalele nu mai sunt luate cu asalt de un număr atât de mare de persoane, iar secțiile ATI nu sunt literalmente sufocate de muribunzi. Dar tratamentele în faza incipientă a bolii cu medicamente accesibile în întreaga lume nu sunt prea costisitoare și, în consecință, nu îmbogățesc casta privilegiaților pandemiei. Adevărata mină de aur pentru aceștia este tratamentul extrem de costisitor aplicat în spitale pentru toate cazurile mai grave. Cu cât sunt mai multe cazuri grave, cu atât ies mai mulți bani.
Acest mod de îmbogățire este extrem de complex, ca de altfel și mecanismul prin care el funcționează. Dar, pentru a mă face mai bine înțeles, mă voi rezuma la testare. Din momentul în care, la nivelul întregii planete, s-a stabilit indubitabil că testarea în masă a populației reprezintă un instrument eficient de prevenție, deci din momentul în care unii dintre „stăpânii inelelor” nu s-au mai opus în mod fățiș acestei proceduri, a fost inventat, în România cel puțin, un mecanism extrem de pervers și de eficient, prin care a fost blocată sistematic testarea în masă. Așa-zisele licitații, întotdeauna contestate.
Și acum, ca să ne facem și mai bine înțeleși, să ne referim exclusiv la școli. În mod iresponsabil și fără niciun fel de pregătire prealabilă, autoritățile au decis redeschiderea școlilor. Din nou, nu există faimoasele teste pentru copii. Ceea ce, desigur, va conduce, prin neidentificarea celor infectați, la contaminarea în masă. Copiii fac forme ușoare. Dar asta nu înseamnă că nu se transformă în vehicule extrem de eficiente ale propagării virusului. Contaminarea în masă a copiilor va echivala cu contaminarea în masă a populației. A unei populații în majoritatea ei nevaccinată. Dar nu mai contează, de vreme ce aceleași autorități ne spun astăzi că vaccinul nu mai are nicio eficiență. Și că operațiunea de vaccinare în masă a românilor, care la un moment dat, anul trecut, era declarată drept un succes la nivel planetar, a eșuat de fapt.
Și așa se va ajunge din nou la un număr uriaș de infectări și, în condițiile în care, în continuare, medicamentele lipsesc de pe piața liberă, la un număr tot uriaș de internări și probabil de cazuri mortale. Ei bine, autoritățile, luate la întrebări, după ce trei dintre acestea și-au aruncat rând pe rând pisica una alteia, au admis că nu avem teste, pentru că licitațiile s-au blocat. Cum Dumnezeu se tot blochează asemenea licitații, de doi ani și jumătate de zile, când este la mintea cocoșului că, oricât de mult ar dura un blocaj, la un moment dat, cu tot stufărișul de piedici, una sau mai multe asemenea licitații se pot finaliza, astfel încât necesarul de pe piața testelor să poată fi acoperit?
Este foarte simplu ce se întâmplă. Caietele de sarcini, în vederea participării la aceste licitații, sunt finalzate târziu și sunt puse și mai târziu la dispoziția firmelor dispuse să importe testele. Atât de târziu, încât numai firmele de casă ale sistemului, reprezentate de câțiva privilegiați, au posibilitatea să completeze la timp întreaga documentație solicitată. Cei mai mulți sunt așadar eliminați. În felul acesta, este eliminată din start cea mai mare parte a concurenței. Se mai strecoară prin acest ciur instituționalizat câțiva oameni de afaceri mai abili, care, contra cost sau prin alte mecanisme, reușesc să aibă acces la informații. Aceștia își completează și ei la timp întreaga documentație și participă la licitație.
Cele mai multe firme sunt însă eliminate și rămân doar câteva valide, pentru a intra în discuțiile finale. Aceste discuții finale sunt telefonice. Și se referă în general la preț. Dar numai o firmă sau două, informate în prealabil fiind, cunosc prețul „corect”. Adică prețul care le poate valida. Ceilalți oameni de afaceri sunt din nou eliminați. Și, firește, unii dintre ei depun contestații. „Stăpânii inelelor” își freacă din nou mâinile. Foarte bine, spun aceștia. Până la solicitarea contestațiilor, nu pot fi făcute importuri. Și deci copiii nu pot fi testați. Iar contaminarea în masă se poate declanșa. Iar apoi, când, prea târziu, sunt soluționate contestațiile și când, în fine, poate fi demarată procedura de import, la prețuri desigur mult mai mari decât cele de pe piața internațională și în baza mecanismului para-nădărăt, este mult prea târziu din perspectiva protejării sănătății publice.
Înainte de a vă promite că voi furniza în zilele următoare exemple cât se poate de concrete, care vor proba afirmațiile de mai sus, mă grăbesc să vă dau cheia dezlegării unei ghicitori, care ne ajută să aflăm cine sunt „stăpânii inelelor”. E simplu. Sunt cei care decid ca mecanismul de mai sus să funcționeze astfel cum l-am descris. După care, dacă am avea procurori adevărați și puternici și independenți, adică liberi de orice fel de constrângeri, aceștia nu ar avea altceva de făcut decât să ia urma banilor. Incluzând firește și mecanismul „para-ndărăt”.
Sorin Rosca Stanescu
Anchete
Cursa pentru șefia Parchetelor: Nume vehiculate pentru funcțiile de Procuror General și șef DNA
Pe măsură ce se apropie termenul oficial pentru depunerea candidaturilor la șefia marilor parchete din România, speculațiile din culise se intensifică. Potrivit publicației Lumea Justiției, mai multe nume cunoscute din sistemul judiciar ar fi interesate de funcțiile de Procuror General al României și de șef al Direcției Naționale Anticorupție (DNA).
Pretendenti la funcția de Procuror General
Unul dintre numele vehiculate pentru poziția de Procuror General al României este cel al procurorului Nicolae Solomon. Actual adjunct al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PICCJ), Solomon este o figură familiară, fiind fost membru al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) în perioada așa-numitului „Binom DNA-SRI”. Lumea Justiției menționează, de asemenea, un zvon, lansat chiar din proximitatea acestuia, conform căruia ar exista o legătură de rudenie cu Mirabela Grădinaru, concubina primarului Capitalei, Nicușor Dan. Deși legătura de rudenie nu este confirmată, se știe că Solomon și partenera lui Nicușor Dan sunt născuți în același an, 1984, și au absolvit același liceu, „Mihail Kogălniceanu” din Vaslui. Rămâne de văzut dacă acest trecut comun va influența percepția în procesul de selecție.
Pentru aceeași funcție de șef al PICCJ ar mai candida, conform sursei citate, și procuroarea Maria Magdalena Militaru, de asemenea de la PICCJ. Aceasta este sora procurorului DNA Mihai Prună și cumnata fostului ministru al Justiției din Guvernul Cioloș, Raluca Prună.
Candidaturi pentru șefia DNA
În ceea ce privește conducerea DNA, Lumea Justiției informează că funcția ar fi vizată de procuroarea Alexandra Carmen Lăncrănjan, cunoscută și sub porecla „Veverița”. În prezent, Lăncrănjan activează la PICCJ, fiind subordonată lui Nicolae Solomon, și a colaborat anterior cu acesta la Parchetul Tribunalului București. Acest context a generat speculații despre un posibil „tandem” Solomon – șef PICCJ, Lăncrănjan – șefă DNA.
Lumea Justiției își exprimă preferința pentru continuitate
În ciuda acestor nume nou apărute, publicația Lumea Justiției își menține poziția editorială, considerând că cele mai bune opțiuni pentru Parchetul General și DNA sunt actualii șefi ai celor două instituții. Conform opiniei exprimate, Alex Florența (pentru Parchetul General) și actualul șef al DNA au reușit să „pună pe picioare” cele două instituții și să le „mai credibilizeze” după o perioadă considerată „ani negri”, în care au fost conduse de personaje precum Augustin Lazăr, Gabriela Scutea, Laura Codruța Kovesi și Crin Nicu Bologa. (Irinel I.).
Anchete
Circul Constituțional al României: Cum vrem un judecător, dar primim un „expert” fără drept și un CV improvizat!
Zi de foc la Curtea de Apel: Azi, judecata unei numiri de scandal!
Pe scena absurdului judiciar românesc, cortina se ridică din nou, promițând un spectacol de proporții. Azi, vineri, 30 ianuarie 2026, la Curtea de Apel București, se anunță o zi de foc, una care ar putea zgudui din temelii credibilitatea celei mai înalte instanțe a țării: Curtea Constituțională a României (CCR). Judecătoarea Olimpiea Crețeanu va pronunța verdictul în dosarul 8100/2/2025, dosar în care avocata Silvia Uscov a aruncat mănușa, cerând, nici mai mult, nici mai puțin, decât suspendarea Decretului prezidențial prin care Nicușor Dan l-a cocoțat pe profesorul Dacian Dragoș în fotoliul de judecător CCR! Adevărul, dezvăluit inițial de publicația Lumea Justiției, este mult mai murdar decât o simplă „eroare”. Este o lecție despre cum poți ajunge la vârful justiției fără să îndeplinești, de fapt, condițiile elementare.
Profesorul fără drept: Când CV-ul sună a farsă penală!
Acuzația principală, o adevărată torpilă lansată de avocata Uscov, este de o gravitate rară: domnul Dragoș ar fi prestat servicii de consultanță juridică pentru filiala românească a gigantului francez Systra fără să aibă absolut nicio calitate legală pentru asta! Nici avocat, nici măcar consilier juridic! O ilegalitate crasă, o bătaie de joc la adresa unei profesii reglementate. Lumea Justiției a disecat CV-ul „ilustrului” profesor, arătând că prin intermediul unui PFA, Dacian-Cosmin Dragoș a colaborat cu Systra SA din 2016 până aproape de momentul numirii sale la CCR. Or, pentru asemenea „prestări servicii” – fie și prin PFA – trebuia să dețină atestarea de avocat sau de consilier juridic. Dar, surpriză! Niciuna! Și, culmea tupeului, nu este o presupunere malitioasă! Chiar domnul judecător CCR în devenire, în propriul CV publicat pe site-ul Curții, recunoaște negru pe alb că a prestat „activități de consultanță juridică”! Mai mult, în întâmpinarea depusă în instanță, se autodefinește ca „expert juridic” și confirmă „consultanța juridică” pentru Systra. Așadar, avem un domn care, după spusele avocatei Uscov, ar fi practicat avocatura ilegal, iar acum ar trebui să judece legea la nivel constituțional! O ironie amară, demnă de dosarul penal invocat de Silvia Uscov, conform art. 348 din Codul penal, care sancționează exercitarea fără drept a unei profesii pentru care legea cere autorizație.
Matematica vechimii, rezultate dezastruoase: 18 ani sau o minciună gogonată?
Dar scandalul nu se oprește aici. Vechimea, acea condiție esențială și cumulativă de cel puțin 18 ani în activitatea juridică sau în învățământul juridic superior, cerută de Legea CCR și Constituție, pare să fie o poveste pentru alți ochi, nu pentru cei ai decidenților. Avocata Uscov demontează cu precizie elvețiană fiecare punct din „palmaresul” domnului Dragoș. Din cei peste 26 de ani invocați, doar o mică parte, 3 ani și 4 luni, la Facultatea de Drept a Universității Dimitrie Cantemir Cluj-Napoca, ar putea fi considerate învățământ juridic superior în sensul strict constituțional. Restul de peste două decenii la Facultatea de Științe Politice și Administrative, deși „valoroase academic”, nu reprezintă învățământ juridic superior! Cu alte cuvinte, profesorul nostru a predat administrație publică, nu drept, pentru majoritatea „vechimii” sale academice.
Jonglerii administrative: Experți, președinți și membri – De la ce se face vechime la CCR?
Și dacă vechimea în învățământ este subțire ca o foaie de hârtie, activitatea juridică este inexistentă! Iată cum demontează S. Uscov „vechimea” domnului Dragoș, invocată cu atâta fală:
- Funcțiile de consultanță administrativă (consilier ministerial, expert în comisii): O simplă muncă de secretariat sau de „șef de proiect”, nicidecum profesii juridice reglementate. ÎCCJ a spus-o clar: funcțiile nu se echivalează după „atribuții”, ci după încadrarea formală în profesii recunoscute!
- Activități de expert în proiecte internaționale și arbitraje ICSID: Dacă nu ești avocat cu drept de exercițiu sau consilier juridic angajat, e doar consultanță pe contract civil. Adică, la fel de juridic ca un mecanic auto care citește Codul Rutier.
- Expert achiziții publice: O activitate „tehnico-administrativă”, consultativă, care nu are nicio legătură cu „funcțiile de specialitate juridică” cerute de lege. E ca și cum ai număra anii de stat la coadă la taxe ca experiență în contabilitate!
- Președinte al Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării (CNECSDTI) și Membru în Comisia de științe juridice CNATDCU: Două „titluri” pompoase, dar care reprezintă, în esență, calități în organisme consultative, plătite la ședință, nu „funcții de specialitate juridică” cu vechime recunoscută. Așadar, domnul Dragoș a fost un „expert academic”, un „evaluator”, un „șef de comisie”, dar nicidecum un jurist în sensul cerut de Constituție!
În concluzie, matematica este crudă: doar aproximativ 3 ani și 4 luni în învățământul juridic superior și ZERO ani în activitate juridică validă!
Președintele (In)competent și riscul colapsului constituțional!
Cu toate aceste „dezvăluiri”, devine evident că Decretul Președintelui Nicușor Dan (nr. 774/2025) prin care a fost numit profesorul Dragoș este, la fel ca „vechimea” acestuia, profund nelegal. Această numire, o palmă dată bunului simț și legii fundamentale, încalcă dispozițiile clare ale Art. 143 din Constituție. Suspendarea imediată a acestui decret nu este o simplă formalitate, ci o măsură imperativă pentru a proteja ordinea de drept, pentru a salva ce a mai rămas din prestigiul Curții Constituționale și pentru a preveni un prejudiciu ireversibil asupra întregului sistem juridic. Interesul public superior nu poate fi sacrificat pe altarul unor interpretări „creative” ale legii sau, mai grav, pe cel al unor numiri pe criterii necunoscute, în detrimentul legalității și profesionalismului.
Mâine, ochii României trebuie să fie ațintiți spre Curtea de Apel. Rămâne de văzut dacă judecătorii vor permite ca o instituție esențială a democrației să fie condusă de un judecător cu un CV „rearanjat” și o „vechime” fantomă. Justiția română este din nou la examen. Și, de data aceasta, miza este chiar Constituția! (Irinel I.).
Anchete
O nouă frontieră legală: Magistrații, excluși de la conducerea Facultăților de Drept
Sursa citată, Lumea Justiției, dezvăluie o nouă incompatibilitate adăugată pe lista deja lungă de restricții profesionale pentru magistrați. Într-un context în care dezbaterea publică se concentrează adesea pe beneficiile de care se bucură judecătorii și procurorii, cum ar fi pensiile de serviciu, puțini sunt cei care analizează complexitatea impedimentelor cu care aceștia se confruntă în cariera lor. Zilele acestea, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a confirmat o altă limitare semnificativă.
Din justiție, dar nu și la cârma Academiei: Decanat interzis
Mai exact, o decizie recentă a CSM stipulează că judecătorii și procurorii nu pot deține funcția de decan al unei facultăți de drept. Aceasta înseamnă că o instituție de învățământ superior de specialitate, care formează viitorii juriști, nu poate fi condusă de un magistrat activ, indiferent de expertiza sa juridică sau academică.
Verdictul Comisiei CSM: Profesor Da, Decan Nu!
Clarificarea a venit din partea Comisiei de lucru nr. 1-reunită „Legislație și cooperare interinstituțională” din cadrul CSM. Aceasta a stabilit explicit că „funcţia de judecător este incompatibilă cu funcţia de decan al unei facultăți de drept”. Astfel, deși un magistrat poate preda în cadrul unei facultăți de drept, calitatea de profesor universitar fiind permisă, accesul la funcția de conducere de decan este acum oficial blocat. Această decizie trasează o linie clară între rolul didactic și cel administrativ în mediul academic pentru magistrați.
Cererea de clarificare, venită de la Cluj
Potrivit informațiilor obținute, această clarificare importantă a fost solicitată de către judecătorul Sergiu-Nicolae Cârlan de la Tribunalul Cluj, subliniind nevoia constantă de delimitare clară a sferelor de activitate în sistemul juridic românesc. Decizia CSM adaugă o nouă nuanță regimului de incompatibilități, redefinind, implicit, rolul magistraților în peisajul academic și administrativ al educației juridice. (Irinel I.).
-
Exclusivacum o ziClanul contabililor fericiți” din Boldești-Scăeni: Cifra de afaceri a rudei, profitul din banii publici!(I)
-
Exclusivacum 3 zileCircul de la Ploiești: Poliția Locală Ploiesti, azilul „ospătarilor” și coșmarul paraclinicilor politic activi – Statul de drept, în vacanță la „Revelion”!
-
Exclusivacum o ziIPJ Prahova: „Clanul nod în papură” – Când moralitatea e o păpușă gonflabilă și poliția, o afacere de „famiglie”!
-
Exclusivacum 3 zilePenitenciarul Giurgiu: Unde „spionii” au rămas fără baterii, iar informațiile critice mor pe drumul spre sefi
-
Exclusivacum 3 zileSCANDAL NAȚIONAL! „LEGEA MARIO”: FARSA MACABRĂ A STATULUI ROMÂN! CUM NE-A MĂCELĂRIT COPIII, APOI NE VINDE PEDEPSE PENTRU PROPRIA-I INCOMPETENȚĂ!
-
Exclusivacum 19 oreIPJ Prahova: „Clanul nod în papură” contra adevărului! Când amenințările legale vin de la… analfabeții juridici în uniformă!
-
Exclusivacum o ziVărbilău S.A. – Apă fără acte, balastieră cu acte, iar candidații se dau fecioare politice”
-
Exclusivacum 2 zileMAI, CAMPION LA JAF LEGALIZAT: Cum Ministerul fura 50% din salariul polițiștilor, cu justiția la mână!



