Iată că ”strângerea lațului” informativ în jurul ”contractelor nebune” de la Administrația Spitalelor și Serviciilor Medicale București are efectele scontate. Mai ales după ”lovitura” de ieri… Cea în care anunțam că la UTI s-a deschis deja șampania pentru contractul de 230. 005.147,2 lei pus la bătaie de Vasile Gim Apostol pentru un acord – cadru pentru ”servicii de mentenanță preventivă, predictivă și corectivă pentru spitalele aflate în administrarea ASSMB”.

(Preluare National – Catalin Tache):

Numai că, de fiecare dată când, după prima eliberare, a fost chemat pe ușa laterală a Direcției Naționale Anticorupție ca să dea explicații despre implementarea SEAP, miliardarul Tiberiu Urdăreanu a scăpat doar cu ”turnarea” altor lideri politici. Astfel că structura contrainformativă care a monitorizat această posibilă vulnerabilitate de o gravitate fără precedent nu are cum să nu facă acum și ”munca procurorilor” și să documenteze și implicarea ”generalului” care a pus în genunchi inclusiv procurorii militari din DNA. Mai ales că Tiberiu Urdăreanu nu a fost decât un simplu ofițer de Armată…

Astfel că în niciun caz nu el este ”beneficiarul final” al ”erorilor SEAP” din raportul pe care îl prezentăm mai jos. Cele care au costat numeroase companii române și străine sume absolut halucinante, după cum reiese din zecile de plângeri depuse în zadar… Și nici Coldea nu este suspectul de serviciu, cel puțin de această dată!

”Mitul” sistemului suprem este Fake!

Astfel că în aceste zile se încearcă din nou promovarea pe agenda CSAT a raportului care punea la îndoială intangibilitatea sistemului catalogat drept etalonul anticorupției din România! Este vorba despre pista deocamdată strict contrainformativă prin care se solicită identificarea suspiciunilor privind ”blătuirea” unor licitații publice chiar pe SEAP! Adică Sistemul Electronic de Achiziții Publice! Cel care, deși ar trebui să garanteze corectitudinea cvasitotală a tuturor contractelor cu statul afișate pe e-licitație.ro, a început să dea tot mai multe rateuri. Și cum tocmai UTI se află în spatele funcționării acestui sistem, rămâne de văzut dacă nenumăratele plângeri ale celor nemulțumiți de ”erorile” SEAP se datorează strict unor greșeli umane sau tehnice. Sau – ceea ce practic ar arunca în aer toate contractele acordate de statul român în ultimii ani!- a fost posibilă o anume manipulare a SEAP! Chiar de către programatorul sistemului, după cum avertizează raportul contrainformativ intrat în posesia noastră. Ceea ce ar și explica de ce, în loc să trateze cu celeritate ”Dosarul SEAP”, procurorii DNA nici măcar nu îndrăznesc să șteargă praful de pe primele informări externe cu privire la ”erorile” de sistem…

UTI…HP…Microsoft…Total Soft

Povestea SEAP a început în anul 2002, atunci când mult trâmbițatul Sistem Electronic de Achiziții Publice era dezvoltat și implementat de către un consorțiu format din UTI Systems, HP, Microsoft și Total Soft. Cooptarea unor giganți mondiali ca ”partenerii strategici” HP și Micorosft asigurându-i patronului UTI inclusiv ”liniștea” necesară dezvoltării acestui sistem. Și uite cum, la sfârșitul lui 2011, UTI a primit din partea Ministerului Comunicațiilor, prin atribuire directă, fără anunț de participare, un nou contract din fonduri publice pentru extinderea Sistemului Electronic de Achiziții Publice! Iar motivul invocat pentru ca UTI să fie din nou, ca de atâtea alte ori, ”singur pe lume” la atribuirea contractelor din bani publici a fost că ”lucrările, produsele și serviciile pot fi furnizate numai de un anumit ofertant, din motive legate de protejarea unor drepturi de exclusivitate”! Și uite cum a reușit UTI să preia, fără licitație, ”controlul” SEAP! Adică tocmai al programului care trebuia să garanteze ca toate contractele din România să se acorde doar prin licitație publică! Această metodă fiind de altfel identificată ca fiind folosită de UTI – și nu numai, după cum dezvăluiam chiar ieri cazul dreptului de proprietate asupra softului cumpărat de ASSMB!- în nenumărate alte cazuri. Și prin care, după ce se intră pe ”felia” unui contract, tot primește apoi pe bandă rulantă alte acte adiționale pentru furnizarea de servicii și pentru sume mult mai mari. Întotdeauna sub nelipsitul pretext că ”serviciile pot fi furnizate doar de un singur ofertant, din motive legate de protejarea unor drepturi intelectuale”.

”Lupul” Urdăreanu

Iar din acel moment, stranie coincidență sau nu, UTI, firma aflată ”la butoanele” SEAP a fost marea câștigătoare a contractelor cu statul adjudecate în mare parte pe… SEAP! Astfel că normal că s-au iscat controverse cu privire la acordarea ”lupului” Urdăreanu, fără licitație, a contractului de ”paznic” peste organizarea licitațiilor SEAP! Mai ales că în domeniul în care activează UTI mai sunt nenumărați alți ”grei” ai sistemului sau mari jucători globali. Și care de altfel au și început să pună întrebări despre cum patronul penal al UTI ar fi putut astfel și să centreze, dar și să dea cu capul în atribuirea contractelor care îl interesau direct sau prin intermediari. Mai ales că încă de când era Ministerul Societății Informaționale, aici s-au depus mii de sesizări prin care reprezentanții atâtor firme străine și românești se plângeau de erorile Sistemului Electronic de Achiziții Publice. Multe dintre acestea conținând chiar acuze extrem de grave, conform cărora ”unele anunțuri pur și simplu nu apăreau sau nu puteau fi vizionate de către cei interesați care consultau SEAP, decât după perioada de înscriere”. Numai că, de fiecare dată cei nemulțumiți erau înștiințați că totul s-ar datora unor ”erori tehnice” și erau îndrumați să se adreseze programatorului. Adică să se plângă tocmai la… UTI! De unde de fiecare dată ar fi primit același răspuns ”copy – paste”, singurele vinovate fiind niște ipotetice ”inerente erori tehnice”.

Imperiul nevestelor DGIA

Numai că procurorii DNA au stat în genunchi, pe coji de nucă, fără a avea curajul barem de a demara cele mai minime verificări în dosarul SEAP. Părând paralizați de teama de a nu da astfel cumva peste creatoarele imperiului UTI… Nora generalului ”acoperit” GRU, Vasile Ionel și mai ales de soția fostului maior MApN, Tiberiu Urdăreanu. Lucia Urdăreanu fiind chiar profesoara de engleză a spionilor militari din cadrul Direcției Generale de Informații a Armatei, condusă de generalul Marian Hăpău. Și care derulează propriile afaceri de ”auto-finanțare”, ca să nu mai vorbim de avizele obligatorii pentru marile licitații militare de miliarde, ”suite” de MApN pe  SEAP, sistemul programat de UTI…