Capitalismul global a trecut astfel Rubiconul. Faza finală a planului de a transforma societatea într-o distopie totalitară devenită patologică – în care injecțiile obligatorii de terapie genetică și documentele digitale care atestă o bună conformitate cu Noua lor Normalitate sunt ceva obișnuit – a fost acum lansată oficial.

La 19 noiembrie 2021, guvernul Austriei Noii Normalități a decretat că, începând cu luna februarie, injecțiile experimentale cu ARNm vor fi obligatorii pentru întreaga populație. Acest lucru se întâmplă în timp ce Austria îi persecută oficial pe cei „nevaccinați”, adică pe dizidenții politici și alte persoane cu conștiință care refuză să se convertească la noua ideologie oficială și să se supună unei serii de injecții cu ARNm, care ar trebui să combată un virus care provoacă aproximativ 95% dintre cei infectați să aibă simptome ușoare sau moderate asemănătoare gripei – sau niciun simptom – și are o rată generală de mortalitate de aproximativ 0,1% până la 0,5%.

Austria se află doar în fruntea acestei noi normalități. Proeminenți fasciști germani neo-normaliști, cum ar fi Führerul bavarez Markus Söder și ministrul Propagandei Karl Lauterbach, cer deja un allgemeine Impfflicht (adică o „obligație de vaccinare”), ceea ce nu ar trebui să surprindă pe nimeni. Germanii nu vor sta cu mâinile în sân și îi vor lăsa pe austrieci să-i întreacă public în fascism, nu-i așa? Până la urmă, au o reputație de apărat! Probabil că Italia va fi următoarea care li se va alătura, dacă nu cumva Lituania sau Australia le va lua fața.

Dar, serios, acesta este doar începutul Asediului de iarnă pe care l-am menționat recent. Planul pare a fi mai întâi să „neo-normalizeze” Europa – europenii sunt în general mai docili, mai respectuoși față de orice autoritate și nu sunt foarte bine înarmați – și apoi să o folosească ca o pârghie pentru a impune noul totalitarism devenit patologic în SUA, Marea Britanie și în restul lumii. Nu cred că acest plan va avea succes. În ciuda celei mai lungi și mai intense campanii de propagandă din istoria propagandei, există încă destui dintre noi care refuză categoric să recunoască „Noua Normalitate” ca fiind noua noastră realitate.

Și mulți dintre noi sunt furioși, extrem de furioși… și militanți și explozivi. Noi nu suntem „ezitanți ai vaccinurilor” sau „anti-vaccin” sau „teoreticieni ai conspirației care contestă vaccinurile”. Suntem milioane de oameni din clasa muncitoare, cu principii, care prețuiesc libertatea și care nu sunt pregătiți să se lase ușor în întunericul globalizării patologice și al totalitarismului. Nu ne mai interesează dacă foștii noștri prieteni și membrii de familie care au îmbrățișat Noua Normalitate înțeleg despre ce este vorba. Înțelegem exact despre ce este vorba. Este o formă incipientă de totalitarism și, înainte de a se transforma într-un mastodont cu drepturi depline, intenționăm să îl omorâm – sau cel puțin să îl afectăm grav.

Acum, vreau să fiu absolut clar. Nu susțin și nu aprob violența. Dar se va întâmpla. Acest lucru se întâmplă deja. Totalitarismul – inclusiv versiunea „patologică” cu care ne confruntăm – este impus societății și menținut prin violență. Lupta împotriva totalitarismului implică în mod inevitabil violența. În circumstanțele actuale, aceasta nu este tactica pe care o favorizez, dar acum, când am ajuns în această etapă, este inevitabilă și este important ca cei care luptă să recunoască faptul că violența este un răspuns natural la violența – și amenințarea implicită cu violența – care, cu ajutorul maselor pe care le-au transformat într-o frenezie fanatică, este desfășurată împotriva noastră de către autoritățile Noii Normalități.

Este, de asemenea, important – esențial, aș spune – să facem vizibilă violența Noii Normalități, adică să încadrăm această luptă în termeni politici, nu în termenii pseudo-medici propagate de narațiunea oficială Covid-19. Aceasta nu este o dezbatere academică despre existența, gravitatea sau răspunsul la un virus. Este o luptă care determină viitorul societăților noastre. Acest fapt este, mai presus de toate, cel pe care clasele conducătoare ale capitalismului global sunt hotărâte să îl ascundă. Implementarea Noii Normalități va eșua dacă va fi văzută ca fiind politică – adică o formă de totalitarism. Ea se bazează pe incapacitatea noastră de a o vedea așa cum este ea cu adevărat. În consecință, se ascunde pe sine și camuflează violența pe care o folosește printr-o narațiune publică pseudo-medicală, care o face imună la opoziția politică.

Trebuie să-i refuzăm această citadelă perceptivă, acest bârlog hermeneutic. Trebuie să o forțăm să se arate așa cum este, o formă de totalitarism „patologic”. Pentru a face acest lucru, trebuie să o înțelegem, să îi înțelegem logica internă, punctele forte și punctele slabe. Am descris Noua Normalitate ca fiind un „totalitarism devenit „patologic”, așa cum am prezis cel puțin din mai 2020 că va urma „vaccinarea” obligatorie – a se vedea, de exemplu, Noul totalitarism devenit „patologic”. Folosesc termenul „totalitarism” în mod deliberat, nu pentru efect, ci pentru precizie. Chiar dacă această Nouă Normalitate este doar stadiul inițial al acestui totalitarism, esența sa este inconfundabilă. Am descris această esență într-un articol recent:

„Esența totalitarismului – indiferent de costumele și ideologia pe care o îmbracă – se caracterizează prin dorința de a controla societatea în totalitate și în fiecare aspect al acesteia, dar și de a controla fiecare comportament și gândire individuală. Fiecare sistem totalitar, fie că este vorba de o națiune întreagă, de o sectă minusculă sau de orice altă formă de corp social, se îndreaptă spre acest obiectiv de neatins… transformarea ideologică totală și controlul fiecărui element al societății… Această urmărire fanatică a controlului total, a uniformității ideologice absolute și a eliminării oricărei disidențe este ceea ce face ca totalitarismul să fie totalitarism.”

În octombrie 2020, am publicat The Covidian Cult, care de atunci a evoluat într-o serie de eseuri care examinează totalitarismul Noii Normalități ca „un cult la scară largă, a cărui întindere se extinde în întreaga societate – în sensul că a devenit patologic”. Această analogie este valabilă pentru toate formele de totalitarism, dar mai ales pentru totalitarismul Noii Normalități, în sensul că este prima formă de totalitarism globalizat din istorie și, prin urmare: „Paradigma cult/cultura a fost inversată. În timp ce un cult există, de obicei, ca o insulă în cadrul culturii dominante, cultul a devenit cultura dominantă, iar cei care nu s-au alăturat acestui cult formează acum insule separate în cadrul ei.” [Ca un fel de Arhipelag inversat, cu referire la cartea lui Alexander Soljenițîn.]

În Cultul Covidian (Partea a III-a), am notat: „Pentru a ne opune acestei noi forme de totalitarism, trebuie să înțelegem în ce fel se aseamănă și în ce fel diferă de sistemele totalitare anterioare. Asemănările sunt destul de evidente – de exemplu, suspendarea drepturilor constituționale, guverne care conduc prin decret, propagandă oficială, ritualuri de loialitate publică, scoaterea în afara legii a opoziției politice, cenzura, segregarea socială, echipe de elită care terorizează publicul etc.”.

Și am descris modul în care totalitarismul Noii Normalități diferă în mod fundamental de totalitarismul secolului XX în ceea ce privește ideologia, sau absența aparentă a ideologiei. „În timp ce totalitarismul secolului XX era mai mult sau mai puțin național și deschis politic, totalitarismul Noii Normalități este supranațional, iar ideologia sa este mult mai subtilă. Noua normalitate nu este nazismul sau stalinismul. Este un totalitarism capitalist globalizat, iar capitalismul global nu are – din punct de vedere tehnic – nicio ideologie sau, mai degrabă, ideologia sa echivalează cu „realitatea”.

Dar cea mai semnificativă diferență între totalitarismul secolului XX și acest totalitarism global emergent este modul în care totalitarismul Noii Normalități își „patologizează” natura politică, permițându-i să fie invizibil și, astfel, imun la opoziție politică. În timp ce totalitarismul secolului XX își afișează în mod deschis politica, totalitarismul Noii Normalități se prezintă ca un răspuns non-ideologic – adică supra-politic – la o urgență de sănătate publică globală.

Și astfel, caracteristicile sale totalitare clasice – de exemplu, revocarea drepturilor și libertăților fundamentale, centralizarea puterii, guvernarea prin decret, menținerea unei ordini opresive a populației, demonizarea și persecutarea unei clase inferioare de „țapi ispășitori”, cenzura, propaganda etc. – nu sunt ascunse, deoarece nu sunt aceleași cu cele ale statului. – Untermenschen [cei „intangibili”] nu sunt ascunși, pentru că este imposibil de ascuns, ci sunt recontextualizați într-o narațiune oficială patologică.

Untermenschen devin „nevaccinați”. Insignele cu zvastică sunt înlocuite de măști cu aspect medical. Actele de identitate ariene devin „permise de vaccinare”. Restricțiile sociale irefutabil de lipsite de sens și ritualurile de supunere publică obligatorie devin „confinări”, „distanțare socială” etc. Lumea este unită într-un război total de tip Goebbels, nu împotriva unui dușman extern (adică un dușman rasial sau politic), ci împotriva unui dușman intern, patologic.

Această narațiune patologică oficială este mai puternică – și mai insidioasă – decât orice ideologie, deoarece funcționează nu ca un sistem de credințe sau o etică, ci mai degrabă ca o „realitate” obiectivă. Nu te poți contrazice sau opune „realității”. Realitatea” nu are adversari politici. Cei care contestă „realitatea” sunt „nebuni”, adică „adepți ai teoriei conspirației”, „anti-vaccin”, „negaționiști ai Covidiei”, „extremiști”, [chiar și teroriști] etc. Astfel, narațiunea patologică a Noii Normalități își patologizează [ceea ce Dr. Andrzej M. Łobaczewski a numit punerea societății la punct – a se vedea acest articol de referință pe această temă – n.r.] și adversarii politici, privându-ne simultan de orice legitimitate politică și proiectând asupra noastră propria violență.

Totalitarismul din secolul XX a dat vina pentru violența sa pe țapi ispășitori – evrei, socialiști, contrarevoluționari etc. – dar nu a încercat să-și șteargă violența. – Dar nu a încercat să-și șteargă violența. Dimpotrivă, a afișat-o în mod deschis pentru a teroriza masele. Versiunea New Normal a totalitarismului nu poate face acest lucru. Ea nu poate fi în mod deschis totalitară în măsura în care capitalismul și totalitarismul sunt contradictorii din punct de vedere ideologic.

Ideologia capitalismului global nu poate funcționa ca o ideologie oficială într-o societate totalitară deschisă. Trebuie să simuleze „democrația”, sau cel puțin să simuleze „libertatea” bazată pe piață. O societate poate fi intens autoritară, dar pentru a fi funcțională în cadrul unui sistem capitalist global, trebuie să acorde populației sale „libertatea” de bază pe care capitalismul o oferă tuturor consumatorilor, dreptul/obligația de a participa pe piață, de a deține și comercializa bunuri etc. Această „libertate” poate fi condiționată de existența unei piețe, dar nu este suficientă.

Această „libertate” poate fi condiționată sau extrem de limitată, dar trebuie să existe într-o anumită măsură. Arabia Saudită și China sunt două exemple de societăți capitaliste globalizate, în mod deschis autoritare, care, totuși, nu sunt totalitare în totalitate, în sensul că nu pot fi și rămâne parte a sistemului. Ideologiile lor declarate oficial – de exemplu, fundamentalismul islamic și comunismul – funcționează în esență ca niște suprapuneri superficiale pe fundamentele ideologiei capitaliste globale care dictează „realitatea” în care trăiește toată lumea.

Aceste ideologii „suprapuse” nu sunt false, dar atunci când intră în conflict cu ideologia capitalistă globală, este ușor de ghicit care dintre ele câștigă. Adevărul este că totalitarismul Noii Normalități – și orice formă de totalitarism capitalist global – nu poate pretinde a fi un totalitarism ca atare, sau chiar un autoritarism. Acesta nu își poate declara natura politică. Pentru a exista, trebuie să nu existe.

Mai presus de toate, trebuie să șteargă urmele violenței sale – violența la care se reduce, în cele din urmă, toată politica – și trebuie să ne apară ca un răspuns în esență binevoitor la o „criză globală de sănătate” legitimă – precum și la o „criză a schimbărilor climatice”, la o „criză a rasismului” și la orice altă „criză globală” despre care sistemul capitalist global crede că va teroriza masele într-o isterie oarbă și ascultătoare.

Cea mai semnificativă diferență dintre totalitarismul Noii Normalități și totalitarismul secolului XX este tocmai această patologizare a totalitarismului – și conflictul politico-ideologic în care am fost implicați în ultimele 20 de luni. Întregul aparat capitalist global – adică corporațiile, guvernele, entitățile supranaționale, mass-media corporatistă și de stat, universitățile etc. – a fost pus în slujba acestui obiectiv. – a fost pus în slujba acestui obiectiv. Trebuie să acceptăm acest fapt. Avem datoria de a face acest lucru. Nu și adepții Noii Normalități. Noi nu suntem.

Sistemul capitalist global este pe cale să transforme societatea într-o distopie totalitară patologică, în care pot impune „terapii” genetice experimentale și orice alt tip de „terapii” pe care le consideră potrivite și ne forțează să prezentăm „documentele de conformitate” care ne permit să ne desfășurăm cele mai elementare activități ale vieții. Această metamorfoză a societății este violentă. Se desfășoară prin forță, cu violență și cu amenințarea mereu prezentă a violenței. Trebuie să acceptăm această realitate și să acționăm în consecință.

Aici, în Noua Normalitate din Germania, dacă încercați să faceți cumpărături fără să purtați o mască cu aspect medical, poliția înarmată vă va scoate din incintă – și spun asta din experiență personală. În Noua Normalitate din Australia, dacă te duci la sinagogă, mass-media va fi alertată și poliția te va înconjura. În Germania, Australia, Franța, Italia, Țările de Jos, Belgia și în multe alte țări, dacă îți exerciți dreptul de a te aduna și de a protesta, poliția te stropește cu tunuri cu apă, te împușcă cu gloanțe de cauciuc – și uneori chiar cu gloanțe adevărate -, te stropește în ochi cu agenți toxici și te plimbă literalmente cu rotile în jurul tău, de cele mai multe ori.

Și așa mai departe. Aceia dintre noi care luptăm pentru drepturile noastre și ne opunem acestui totalitarism patologic cunoaștem prea bine realitatea violenței sale și ura pe care a alimentat-o în rândul maselor. O experimentăm în fiecare zi. O simțim de fiecare dată când suntem obligați să purtăm o mască sau când un funcționar – sau un chelner – ne cere să ne vadă „actele”.

O simțim atunci când suntem amenințați de guvernul nostru, când mass-media, medicii, celebritățile, străinii, colegii, prietenii și membrii familiei ne manipulează și ne demonizează. Le detectăm expresia din ochi. Ne amintim de unde provine și la ce duce.

Nu este vorba doar de ignoranță, isterie în masă, confuzie, reacție exagerată sau frică… sau, bine, da, este vorba de toate acestea, dar și de totalitarismul clasic – în ciuda noii versiuni patologizate. Totalitarismul 101 se referă, de obicei, la introducerea de bază a unui concept pentru cei care nu cunosc acest subiect. Înfruntați situația și acționați în consecință.

C.J. Hopkins