Consultă AICI comunicatul complet, în format PDF

În comunicat, firma Theda Mar – Marmosim răspunde punctual la informațiile din materialul de pe Recorder.ro.

În articol s-a precizat: „Am cerut de la ei oferte de preț pentru sistemele de prindere folosite la catedrală și am găsit valori umflate chiar și de zece ori.”

Răspunsul firmei Theda Mar – Marmosim este: Toate elementele metalice și auxiliarele folosite la prinderea elementelor de piatră sunt realizate din metale de înaltă calitate (de exemplu inox clasa A4). Observăm că în articolul Recorder nu este făcută distincția între calitatea metalelor. Bănuim că a fost o altă „scăpare” a jurnalistului de la care ne-am fi așteptat în spiritul eticii profesionale să facă o minimă verificare imparțială. Astfel, vom cla­­rifica noi și acest aspect, luând ca exemplu poziția din articolul Recorder descrisă drept: „Şuruburi FAZ II 12/30 având descriere comercială – FAZ II 12/30(12X130) ANCORĂ METAL” – fiind și cea mai ridicată din punctul de vedere al valorii. De fapt, acest „șurub” – așa cum a fost prezentat de Recorder, este o ancoră metalică din INOX de înaltă rezistență, folosită la prinderea în beton a substructurii metalice pe care au fost agrafate ulterior elementele masive de piatră. Denumirea corectă este „FAZ II 12/30 (12X130) A4 ANCORĂ METAL INOX”. Cei care sunt cu adevărat ingineri constructori înțeleg diferența între „metal” (care este în general o denumire folosită pentru a desemna generic un oțel) și Inox grad A4 – atât din punctul de vedere al calității și caracteristicilor tehnice ale materialului, cât și al diferențelor de cost. La o solicitare de ofertă adresată către furnizorul de astfel de elemente, am primit cotația de preț actuală (pe care de altfel ar fi primit-o şi Recorder dacă ar fi solicitat piesa corectă). Valoarea actuală este cu peste 19.000 de euro mai mare decât valoarea cu care a contractat Patriarhia acest reper. Un alt exemplu este reperul „Piuliţă M12”, a cărei denumire comercială corectă este de fapt „Piuliţă M12 INOX”. Așadar, este vorba despre același material – inox – al cărui preț îl putem afla la o simplă interogare în piață și vom ajunge la concluzia că este de peste 2 ori mai mare decât prețul contractat de Patriarhie, și nu de 10 ori mai mic, cum menționează Recorder.

Acest obiectiv este și va fi parte din patrimoniul național, cultural și spiritual al acestei țări. Așadar, reprezintă un proiect de importanță națională și este încadrat ca atare în clasa de construcție corespunzătoare. Din acest motiv s-a decis utilizarea materialelor auxiliare cu cele mai bune specificații tehnice pentru a asigura prinderea la înălțime a masivelor de piatră și rezistența de-a lungul timpului. Facem precizarea că materialele folosite trebuie să fie adecvate clasei de construcții și să răspundă exigențelor solicitate prin caietul de sarcini care prevede că obiectivul trebuie să reziste la solicitările unui cutremur de 9 grade pe scara Richter.

În articol s-a precizat: „Am văzut că o bucată de Onyx care are grosime de 48 de centimetri costă 16 mii și ceva de euro.”

Răspuns: Acea piesă de onix pentru Poarta Împărătească are de fapt dimensiunea de încadrare de 50 cm x 125 cm x 48 cm = 0,3 metri cubi, piesa având o greutate de aproximativ 630 kg. Prețul include materialul, proiectarea de specialitate, procesarea materialului (rectificare, profilare, cioplitorie, șlefui­re), montajul acestuia, auxiliarele de montaj (subansambluri metalice, elemente de prindere, ancore chimice şi mecanice, rășini etc.), transportul, manipularea, retușurile după montaj, recristalizare, ceruire, relustruire.

Pentru procesarea acestui singur reper au fost necesare aproximativ 96 de ore de execuție – procesare mecanizată de înaltă fidelitate pentru profilări speciale, cioplitorie de specialitate cu maeștri pietrari, șlefuitorie și peste 16 ore de montaj specializat.

În articol s-a precizat: „Doar pardoseala din altar, cea mai mică parte a încăperii principale, valorează aproape 388.000 de euro.”

Răspuns: Valoarea menționată nu este aferentă doar pardoselii Sfântului Altar, ci este pentru întreaga pardoseală pusă în operă în Catedrală, aferentă Altarului, Soleii 1 și Soleii 2. Sunt puse în operă peste 14 medalioane realizate cu tehnologia WaterJet, elemente tăiate pe curb și sub unghi, profilări speciale şi inserții de „piatră în piatră”, trepte masive din piatră pe drept și pe curb, elemente de piatră sculptate tip „coajă”, piese debitate în „carte deschisă” etc.

În articol s-a precizat: „«N-are cum să coste atâta cheile de boltă. Orice-ar fi! Lucrez de 30 de ani cu piatră. Urc acum în mașină și îți aduc o cheie de boltă fix ca aia de la Videanu. O facem la firmă într-o oră și ți-o vând cu 30 de euro. Cum să fie 530 de euro bucata? E ireal», ne-a spus inginerul care a preferat să nu-și dezvăluie identitatea.”

Răspuns: Prețul real al piesei este de 210 euro şi nu 530 de euro cum în mod eronat este indicat în articol. Cheia de boltă este o piesă masivă realizată din calcar, ce are dimensiunea de încadrare 36 cm x 23 cm x 22 cm și cântărește aproximativ 60 de kg. Piesa este un element complex, cu prelucrări speciale, profilări, cioplitorie în piatră pentru realizarea Crucii, șlefuire, prelucrări speciale de cant, chertări laterale pentru montaj la înălțime etc.

Pentru realizarea unei singure chei de boltă au fost necesare 22 ore de procesare, în 3 activități diferite: prelucrare pe CNC, cioplitorie, șlefuitorie, folosind pe fiecare secție de producție lucrători cu specializări diferite. Dacă am lua în calcul doar costul manoperei de procesare a pietrei, costul ar fi de 129,68 euro.

Montajul acestei piese se face la înălțimi considerabile. Personalul care execută un astfel de montaj este specializat, ce deține permise speciale de lucru la înălțime, având calificare superioară unui montator normal.