Featured
Este limpede că în „jocul lumii” s-a revenit, deocamdată, la „lumea în trei”, pe care au teoretizat-o la începutul vremurilor noastre, Helmut Schmidt și Henry Kissinger
S-a revenit cu variații, desigur, dar acestea confirmă teorema.
SUA, China și Rusia sunt acum în față atunci când este vorba de potențial strategico-militar. Ele dispun de cele mai mari capacități de operare. Ele pot opera la mare distanță și au început suplinirea personalului de luptă cu sateliți, drone și roboți, de care dispun.
Când este vorba de economie, lucrurile se complică. În premieră istorică, protagoniștii sunt legați strâns unul de altul. Efectiv, nici SUA și nici China nu pot renunța fără mari pierderi, una la piața celeilalte. Trăim deja încercări de „decuplare”a economiilor celor două, dar nu se întrevăd avantaje pentru vreuna.
Când este vorba de politică, dincolo de manipulările din viața societăților de astăzi, în multe locuri presiunea este la extinderea libertăților, drepturilor și posibilităților de viață ale oamenilor și la respectarea suveranității națiunilor. În lumea în schimbare de azi, a dispărut monopolul valorilor, iar competițile se revendică din afirmarea acestora în realitatea vieții.
Când este vorba de cultură, continuă să fie locomotive universități, institute, personalități din SUA, Anglia, Germania, Israel, dar, din diverse locuri, vine concurența. China, cu educație de calitate, orientare spre inovație științifico-tehnologică și răspândirea pe glob a culturii axată pe „armonie”, schimbă situația. Nivelul cercetării și reflecției din Rusia impune respect. Alte țări știu bine să-și organizeze educația și cercetarea în vederea performanței. Uniunea Europeană are, în continuare, personalități cu opere impunătoare, dar folosirea cercetării și reflecției în interesul public este modestă.
S-a redus, de fapt, cooperarea științifică internațională. Între altele, se observă bine că blocarea acesteia face ca nici la această oră, după aproape doi ani, să nu poată fi răpus covid-19. Probabil că fără cooperare în cercetare nici nu va fi posibil să se ajungă la așa ceva.
Neavând politică externă elaborată și armată, Uniunea Europeană, ca întreg, va conta intermitent. În continuare, din SUA, China, Rusia și din alte țări, se văd în Europa mai curând țări, decât o uniune. Preferând extinderea în dauna democratizării și stagnând în clișee, Uniunea Europeană acumulează tensiuni.
Cum se vor raporta cele trei supraputeri una la alta în zonele de atingere directă? Cum se vor raporta în general?
Răspunsul ține acum de ceea ce se petrece la frontiere. El ține și de felul cum se mută pe tabla de joc.
Dosarul relațiilor la frontiere s-a schimbat. În 1972, Statele Unite au fructificat voința de profilare a Chinei, căci, între timp, izbucniseră nu numai conflictul ambițiilor ideologice între Nikita Hrușciov și Mao Zedong, ci și ciocniri la frontieră. Între timp, peisajul este diferit. Chinezii spun că Tratatul în vigoare între cele două țări asigură „bună vecinătate, prietenie și cooperare” și favorizează „relații model pentru mari puteri” (Yu Sui, China in a Changing World, Foreign Languages Press, Beijing, 2015, pp.309-312). În schimb, în Marea Chinei de Sud, SUA și China au o problemă, pe care deja Hillary Clinton (Hard Choices, Simon and Schuster, New York, 2014) nu a ocolit-o: China vrea să-și recupereze insule, iar SUA sunt legate prin tratate cu țările din regiune, care se tem de vigoarea Chinei. Pe de altă parte, extinderea spre Răsărit a NATO este resimțită de Rusia ca intrare pe centura propriei securități, iar China o privește ca manifestare a ceea ce critică demult – „hegemonismul”.
S-a schimbat dosarul raportului la frontiere, dar și situația generală. Nu s-au cucerit noi spații în lume. China, însă, cu politica nonintervenției în alte state, câștigă adepți. Rusia intervine punctual și înregistrează avantaje.
Se acuză insistent „războiul cibernetic”. Acesta a ajuns, desigur, la faza de interferențe în funcționarea industriei, băncilor și chiar în alegeri. Rămâne însă uimitor că se adoptă lent legislația contra falsurilor și dezinformării și întârzie cooperarea potrivit summitului de la Geneva, din 2021.
Sub presiunile existente în zilele noastre, Rusia și China merg tot mai mult împreună. Relațiile lor vor depinde fundamental de cuplajul celor două economii. Rusia are nevoie de parteneri economici durabili pentru a-și valorifica resursele, iar China are nevoie de resurse naturale pentru industria ei în extindere.
Din asemenea date, pot rezulta multe scenarii pentru anii ce vin. În pofida polemicii ocazionale, mai probabil mi se pare scenariul negocierilor, cum am arătat detaliat deja în Ordinea viitoare a lumii (Niculescu, București, 2017). China are nevoie de calm în exterior pentru a-și asigura ridicate ritmuri economice și dezvoltarea instituțională la care s-a angajat. Rusia are nevoie de timp pentru a-și moderniza industria, a pune în mișcare regiunile îndepărtate și a-și crea statură economică. SUA văd în China un concurent fără precedent, dar vor să evite coalizări internaționale care să favorizeze, fie și indirect, terorismul și alte amenințări la adresa propriei civilizații. Așa stând lucrurile, atingerile directe ale supraputerilor pot afecta într-un moment sau altul interacțiunea globală, dar nu o vor modifica esențial.
Nu se poate menține o ordine mondială, acum, fără angajamentul fiecăreia dintre cele trei supraputeri. Opticile lor rămân însă diferite. SUA apără o „ordine a lumii” înscrisă în tratate, dar vor ca Rusia să o accepte, iar China să pună umărul la apărarea ei. Rusia nu acceptă ordinea existentă, socotind că o dezavantajează, dar nu are puterea de a forța decizia, încât caută înțelegerea cu SUA. China a separat politica externă de rivalități ideologice și respinge „lumea unipolară”, dar nu minimalizează faptul că fără SUA nu este posibilă o altă ordine mondială. Se înțelege că o mutare a uneia face ca celelalte două să reacționeze.
Supraputerea care va reuși să mobilizeze aliați în spațiul global va prevala. Intuiția de la baza politicilor externe actuale ale celor trei supraputeri este, desigur, realistă. Doar că Germania și Marea Britanie sunt pe ruta spre statutul de supraputere cu vederi proprii. Vor fi importante, pe lângă aceste țări, Franța, Japonia, India, Turcia, Brazilia, Italia, Polonia, țări care recâștigă sau câștigă, în premieră, rang de puteri. Poziția lor va cântări în balanță. La acestea se vor adăuga Israelul, Kazahstanul, Egiptul, Iranul, Arabia Saudită, Africa de Sud, Nigeria, care vor influența evenimentele.
Nu vor fi în anii ce vin victorii unilaterale trainice în spațiul în care se decide soarta lumii. Au căzut în disgrație o mulțime de idei consumate – dirijism, libertarianism, neoliberalism, socialism oriental, economism, culturalism, etc. Pe de altă parte, creșterea populației a adus pretutindeni pe scenă generații noi, ale căror opțiuni rămân încă deschise. Aspirația spre altceva decât a fost se răspândește. Cel mai probabil, va fi o lume agitată, dar fără ciocniri ale supraputerilor. Fiecare știe că din ciocniri se câștigă puțin.
În zilele noastre se lucrează la articularea unei noi abordări americane a lumii. Se caută o abordare alternativă la unipolarism și la interpretarea relațiilor internaționale ca aplicare a neoliberalismului, dar și la politica de „încercuire (containement)”, aplicată de Barack Obama. A devenit clar că aceasta are costuri imense și rezultate modeste și că, între supraputeri, sancțiunile nu duc nicăieri.
China și-a prezentat teoria „noului tip de supraputere” și strategia „win-win” ca parte a „visului chinez” (Hu Angang, China in 2020. A New Type of Superpower, Brookings Institution Press, Washington DC, 2011). Lumea a început să le dea atenție și să se obișnuiască cu ele.
Rusia nu abandonează aspirațiile de supraputere din secolul douăzeci. Ea își extinde cooperarea cu China și caută să ducă mai departe înțelegerile cu SUA de la Soci (2015).
Retragerea din Afganistan (31 august 2021) are implicații mai vaste, ce abia încep să iasă la iveală. Stupefiant, Statele Unite au părăsit terenul, pe care au intrat legitim pentru a distruge sursa principală de terorism, fără a lăsa însă în urmă o forță care să aibă ca obiectiv reducerea clivajelor și o democratizare, fie și modestă. Afganistanul intră în seria de rezolvări neduse la capăt, alături de Kuweit, Irak, Siria. Ca efect, o redesenare a opțiunilor americane va avea loc.
Se petrece un fenomen nou, ca dimensiuni, și alarmant. Asupra lui atrag atenția tot mai mulți analiști americani și germani. Anume, s-a creat, istoricește, în diferite state, o alianță între corupți interni, fie ei și pretinși „democrați”, care vând orice, și sponsori externi, în condiții de cleptocrație și de complicitate la extorcarea de resurse. Un fenomen neprevăzut, care împiedică democratizările și radicalizează cetățenii!
Nu se întrevede o detensionare în lume – de care toate supraputerile au în acest moment nevoie, desigur, din motive diferite, fără a se reveni la rațiune, ca să folosesc un termen devenit, iată, prea pretențios. Detensionarea nu vine de la sine și nu are ca alternativă decât un război fără învingător!
Ca și altădată, oprirea terorismului, ce se simte din nou în larg, pe fondul fricțiunilor dintre supraputeri, este imperativă, fiind în interesul fiecărei supraputeri. Dar și diferențierea pe harta terorismului este realitate. Nu mai pot fi confundate mișcarea talibanilor paștuni cu Statul Islamic și cu Al Qaida și alte mișcări, chiar dacă ar fi imprudent să nu se ia în seamă istoria.
Încă nu se știe opinia statelor islamice asupra situației de după Afganistan. O opinie ce poate avea greutate, având în vedere fie și numai ponderea lor demografică, care urcă semnificativ în anii ce vin. Dacă nu continuă creștinarea din China, Islamul devine, demografic, prima religie a lumii. De aceea, o discuție cu Islamul va fi necesară. Stă, cred, în capacitatea bisericilor – catolică, ortodoxă, lutherană, neoprotestante – să o inițieze și în capacitatea unor guverne să o realizeze.
Obsesia opririi dezvoltării din China este contraproductivă. Cum s-a argumentat (Eberhard Sandsschneider, Globale Rivalen. Der Aufstieg Chinas und die Ohnmacht des Westens, Carl Hanser, München, 2007), China actuală nu poate fi oprită. Analize americane arată lucid că nu manifestările Chinei sunt problema, ci slăbirea în Vest a propriilor valori (Fareed Zacharia, Ten Lessons for a Postpandemic World, Allan Lane, New York, 2020). În orice caz, se conturează regândirea în profunzime a relațiilor dintre civilizații.
Concentrarea relațiilor cu Rusia pe Crimeea este o eroare. Nu poți considera o decizie a lui Hrușciov în lupta lui pentru putere – aceea de a trece Crimeea în administrarea Ucrainei – drept prevedere de drept internațional. În fapt, Crimeea este, demografic și istoric, după orice analiză, rusească. Peste toate, cum scria un fost cancelar german, este o eroare amestecul în relația dintre ruși și ucrainieni, legați de secole printr-o cultură comună. Înainte de orice, însă, Ucraina nu a rezolvat statutul minorităților, iar reprezentanții statelor din jurul ei, mai puțin România actuală, obiectează pe drept.
Așa cum înaintează, cu leadership birocratizat și fără viziune, Uniunea Europeană devine tacit o piață comună. Este normal ca Europa să se integreze, dar Adenauer, de Gaulle și de Gasperi știau bine că doar o Europă a națiunilor care sunt respectate poate fi integrată, iar Delors și Prodi au mai avut competența de a continua direcția. Statul de drept, care se invocă acum, rămâne doar un fetiș câtă vreme nu devine stat drept. Așa cum arată și eșecul încercării de stigmatizare a unor țări membre la Tribunalul european, manipularea „statului de drept” de către inși străini de drept nu duce departe. Brexitul și agitarea altor exituri rămân avertismente!
Din nefericire, este prea multă politizare superficială, în dauna inovării. În fapt, discutatele diferențe dintre regimuri pot începe cu distincția popperiană „autoritar” – „democratic”, dar nu se lasă reduse la aceasta. Sunt astăzi, în fapt, regimuri „democratice” care au devenit mai rău decât voievodale sau oligarhice. Carl Schmitt ar fi mirat să vadă ce trecere are.
Ce-i de făcut în România? Sunt de părere că a redevenit actuală întrebarea lui Liviu Rebreanu (Opere, Minerva, București, 1998, vol.17 și 18) din anii treizeci: „De unde atâta rătăcire?”. Este tot mai evident că amatorismul și iresponsabilitatea decidenților actuali generează handicapuri. Pe nesimțite, țara a luat o rută singulară, cu riscuri mari.
Coerența ei a slăbit, prin continua violare de sus a Constituției și alergând după rivali cu Securitatea și justiția aservite. Funcțiile fiind umplute cu nepricepuți, capacitatea de a proiecta și organiza s-a stins. Traiul din împrumut a devenit curent, iar maxima „din rău în mai rău, ca să se poată fura mai bine” conduce vizibil numeroși decidenți. Se merge, cum observă destui concetățeni, spre un eșec istoric. Opinia mea este că România, ca prim pas, are de oprit abuzurile, de trecut la meritocrație și de revenit la politică externă inovativă. Altfel, va continua să înoate în dificultăți și să stea la coada Europei.
Andrei Marga
Exclusiv
IPJ Prahova – Grădinița de Cadre, episodul 55: Pinochio de Băicoi își taie singur nasul… la pensie
Reamintire scurtă: „Inspectoratul de Protecție al Jmecherului”
De 55 de episoade tot scriem despre IPJ Prahova, transformat cu succes din „apărător al legii” în „Grădinița de Cadre” – o instituție unde plutonierii făcuți ofițeri la apelul bocancilor ajung șefi peste alți nefericiți, iar meritul profesional se măsoară în dosare îngropate și combinații bine „irigate”.
În acest tablou, IPJ Prahova a ajuns, nu de puține ori, un veritabil „Inspectorat de Protecție al Jmecherului”: cine e conectat la priză, scapă; cine nu, suportă rigorile legii din plin, ca să dea bine la statistici.
Intră în scenă Pinochio de Băicoi
Plutonierul devenit peste noapte „domn comisar”, Bogdan Stoican – poreclit cu drag „Pinochio de Băicoi” – e copilul model al acestei Grădinițe de Cadre. Protejat, împins în față, plantat strategic și cosmetizat mediatic, s-a cocoțat de la Logistică la comanda Poliției Orașului Băicoi, bifând pe drum toate ingredientele clasicului traseu de „șef de carton”:
- Achiziții discutabile la Logistică, de s-a lăsat cu dosar pe la DNA.
- Metode de tip „Portocală”: presiuni pentru denunțuri, dosare „la comandă”, hărnicie selectivă în funcție de cine e „clientul”.
- Amestec suspect între uniformă și campanii electorale, că doar nu poți să aperi legea fără să știi cui îi cânți imnul înainte de vot.
Un CV perfect adaptat la vremurile noi ale IPJ Prahova.
Miracol administrativ: boala cronică „pensie fulger”
Când însă dezvăluirile au început să curgă, iar întrebările incomode au început să bată la ușă, Pinochio de Băicoi nu s-a gândit să își apere onoarea, ci… să își apere vechimea.
Exact ca predecesorul său, Zăbavă Mihai Sebastian, a descoperit brusc că cea mai bună soluție pentru toate problemele – disciplinare, morale și penale – se numește „pensie anticipată, urgent, cu prioritate zero”.
Astfel, ajutat și sprijinit cu grijă din interiorul MAI, plutonierul devenit șef de oraș își va atârna uniforma în cui începând cu data de 05.09.2026, adică peste trei zile. Nici n-ai timp să zici „sesizare disciplinară” că deja iese decizia de pensionare.
Cinci dosare, un șnur și… „La revedere!”
Detaliul delicios? Stoican nu pleacă din funcție ca un om care și-a încheiat onorabil cariera, ci ca un client premium al comisiilor de disciplină.
„Săracu’” Pinochio de Băicoi era cercetat în nu mai puțin de cinci dosare disciplinare la nivelul IPJ Prahova. Cinci. Nu unu, nu două. Cinci.
Și ce face Sistemul în fața unui astfel de record? Îi pune la dispoziție ieșirea de urgență spre pensie, ca nu cumva să rămână fără „drepturi câștigate” și alte delicatese bugetare. Iar colegii care îl cercetau rămân brusc… fără obiectul muncii.
Cum să nu plângi de mila lor? Au muncit să adune probe, să audieze, să pună cap la cap, iar când să ajungă la concluzii – „Pac!” – obiectul cercetării se evaporă în neantul pensionarilor de lux.
Manualul nescris al IPJ Prahova: cum fugi de răspundere
Ceea ce vedem la Stoican nu e un accident, e metodă:
- Te cocoloșește Sistemul, te urcă în funcții mai repede decât îți crește nasul de Pinochio.
- Faci combinații, îți faci „rețea”, calci pe capete, înveți că legea e elastică.
- Când încep să apară dezvăluiri, sesizări, dosare disciplinare – nu demonstrezi că ești curat, nu ceri să fii judecat până la capăt.
- Îți descoperi brusc chemarea spre pensie, iar șefii din umbră îți pregătesc, cu pioșenie, toate documentele.
Așa se scrie, zi de zi, „tratatul” de impunitate al Grădiniței de Cadre.
Final de episod: Pinochio pleacă, sistemul rămâne
Pinochio de Băicoi va ieși pe 05.09.2026 din sistem cu o pensie liniștită, în timp ce cinci dosare disciplinare riscă să se transforme în simple bibliorafturi prăfuite. Va deveni, pe hârtie, încă un pensionar „onorabil”, trecut în dreptul căruia vor rămâne, eventual, doar „mulțumiri pentru activitatea depusă”.
În realitate, episodul 55 nu este doar despre Bogdan Stoican. Este despre un IPJ Prahova care a perfecționat arta spălării păcatelor cu ajutorul pensiei speciale. Despre un sistem în care cei incomozi sunt tocați mărunt, iar „băieții deștepți” ies la pensie cu onoruri, nu cu cătușe.
Pinochio își taie singur nasul la ieșirea din scenă, dar sforile cu care a fost manevrat rămân bine întinse. Iar cât timp „Inspectoratul de Protecție al Jmecherului” va funcționa după aceleași reguli, episodul 55 nu va fi nici ultimul, nici cel mai spectaculos. E doar încă o dovadă că, la IPJ Prahova, cine minte frumos, iese la pensie și mai frumos.
Pensia nu prescrie păcatele: surprizele penale care așteaptă ‘Grădinița de cadre’ din IPJ Prahova
…și, ca să fie treaba completă, mai trebuie spus ceva, dragilor din „Grădinița de cadre”:
Ce nu știu (încă) mulți dintre „strategii” pensionărilor urgente și ai concediilor medicale miracol este impactul real al serialului „Grădinița de Cadre din IPJ Prahova”. Pe tăcute, la nivelul parchetelor centrale s-au deschis mult mai multe dosare penale decât își imaginează ei. Fiecare episod, fiecare detaliu, fiecare nume și fiecare „combinație” descrisă nu a rămas doar literatură de pamflet – a fost și material de lucru pentru procurori.
Vor fi unii pentru care momentul adevărului va veni nu la festivitatea de pensionare, ci la ușa apartamentului, dis-de-dimineață, când „pensionarea salvatoare” nu va mai însemna nimic în fața unei citații sau a unei percheziții. Surpriza va fi foarte urâtă pentru toți cei care cred că pot spăla ani de abuz, cămătărie instituționalizată, trafic de influență și umilirea subordonaților doar cu o semnătură pe cererea de ieșire la pensie sau cu o fugă strategică pe boală.
Mesajul e simplu: jocul nu se închide odată cu fluturarea deciziei de pensionare. Din contră, pentru mulți, abia atunci începe. Cine a trăit bine din minciună, combinații și protecție de clan s-ar putea să afle, mai devreme decât crede, că există și o notă de plată – una penală. Și atunci, la IPJ Prahova, vom vedea cine a știut doar să mintă frumos și cine poate, în sfârșit, să răspundă pe bune pentru ce a făcut. Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
TCE Ploiești – „Organigrama cu chiloți” trece, oamenii cu 40 de ani vechime pleacă. AGA, cu ștampila pe teroare
„La TCE domnește Nae. Restul doar ridică mâna.”
AGA A VOTAT: SALVĂM 8 CONTROLORI, EXECUTĂM 40 DE ANI DE MUNCĂ
La TCE Ploiești nu s-a făcut reformă. S-a făcut chirurgie fără anestezie, în stil feudal.
Adunarea Generală a Acționarilor a aprobat noua organigramă a societății – celebra „organigramă cu chiloți”, botezată astfel de salariati. Cu mici cosmetizări emoționale, să dea bine la public – (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), etc.:
- nu se mai concediază 8 controlori de legitimații;
- nu se mai reduc 3 posturi vacante de controlori de legitimații.
Atât. Restul „scheletului” rămâne întreg:
epurare, frică, clan, loialitate de gașcă.
Hotărârea AGA nr. 9 este deja publicată pe site-ul TCE Ploiești. Dar, ca într-un spectacol cu perdeaua trasă, organigrama propriu-zisă este ținută la secret. Publicată e doar hârtia cu ștampila, nu și harta reală a execuțiilor.
ORGANIGRAMA SECRETĂ: „TRANSPARENȚĂ” LA PLIC
Hotărârea AGA spune frumos ce NU se mai desființează:
- un post vacant,
- 8 posturi de controlori.
Dar ce se taie, ce servicii dispar, ce funcții sunt strivite – nu aflăm de nicăieri. Organigrama:
- nu este publicată;
- este „înaintată” către Consiliul Local Ploiești pentru aprobare;
- circulă doar sub formă de zvonuri, frânturi și liste „în secret”.
Exact ca Raportul nr. 1729 din 2025 – raportul de control despre modul în care TCE își respectă (sau nu) contractul de delegare a gestiunii serviciului de transport public local:
- el există;
- a fost transmis Consiliului de Administrație în 8 noiembrie 2025;
- CA a emis o decizie abia în august 2026;
- dar pentru salariați și public, raportul e la fel de accesibil ca seiful unui clan: știe doar cine trebuie.
„Transparență”, model TCE: vezi doar ce nu doare. Restul e la sertar, lângă combinațiile „de familie”.
CONCEDIAȚI CU 2 ANI ÎNAINTE DE PENSIE: SINGURA VINĂ – VECHIMEA
În timp ce AGA plânge de mila celor 8 controlori „salvați”, în spatele ușilor închise se scrie o altă listă: „lista rușinii cu vechime, fără vârstă”.
Profilul „victimelor colaterale” ale redresării TCE:
- 40 de ani vechime;
- vârsta de 58–59 de ani;
- 2–3 ani până la îndeplinirea condițiilor de pensionare;
- salariu net: aproximativ 3000 de lei.
Acești oameni sunt chemați pe rând, „în secret”, și anunțați că sunt „în plus”. Nu pentru lipsă de performanță. Nu pentru abateri. Nu pentru fraude.
Singura vină:
- au vechime;
- nu sunt „fini și afini”;
- nu fac parte din organigrama de clan.
În loc să fie respectați la final de carieră, sunt azvârliți afară pentru „reducerea cheltuielilor”. Două întrebări strigă în gol:
- Unde să se ducă, la 58–59 de ani, când mai au 2–3 ani până la pensie?
- Ce economie reală face TCE trimițând acasă oameni de 3000 de lei, în timp ce pierderile din combinații rămân neatinsese?
FRICA SE PLIMBĂ CU AUTOBUZUL: „PESTE 2 LUNI URMEAZĂ CONCEDIERILE ADEVĂRATE”
În hale, în birouri, în stații, un zvon a devenit politică de personal:
„Peste 2 luni urmează concedierile adevărate.”
Ce se întâmplă acum pare doar primul val. Un avertisment. O lecție. Cine deschide gura, cine pune întrebări, cine îndrăznește să trimită documente presei, încalcă regula de aur a TCE:
- „TCE înseamnă Nae. Restul înseamnă frică.”
Salariații știu deja:
- organigrama nu e doar un desen;
- este un instrument de control;
- fiecare zvon despre „lista următoare” este o lovitură psihologică.
Se instaurează teroarea prin „șoapte oficiale”:
„Ești pe listă cu vechimea… ești în plus… nu te mai iubește organigrama.”
RAPORTUL 1729 – MANUALUL PIERDERILOR, ASCUNS ÎN BECI
În loc să concedieze salariați cu salarii modeste, TCE ar fi trebuit să înceapă de la sursa reală a pierderilor. Raportul nr. 1729 (2025) – întocmit în urma controlului asupra modului de ducere la îndeplinire a obligațiilor din contractul de delegare – este, după cum reiese din informațiile publicate de Incisiv de Prahova, o hartă a dezastrului:
- recepții discutabile;
- achiziții cu probleme;
- management deficitar;
- relații de rudenie și protecție în structurile de conducere.
Și totuși:
- raportul e ținut la distanță de salariați și de ochiul public;
- CA a reacționat târziu și formal;
- AGA aprobă organigrama fără să pară deranjată de concluziile acelui raport.
În interiorul TCE circulă o frază amară:
„Dacă s-ar recupera banii din Raportul 1729, TCE ar fi pe profit.”
Dar e mai simplu să tai din salariile mici decât din comisioanele mari.
AUDIT DE 300.000 DE LEI – ZERO CONTROL, DOAR CONTROLUL CLANULUI
Ani la rând, Consiliul Local Ploiești a fost informat că TCE are nevoie de audit. Inclusiv un consilier local, Sârbu Gheorghe, a cerut negru pe alb verificarea societății:
- Consiliul Local a alocat 300.000 de lei pentru audit;
- auditul nu s-a mai făcut niciodată;
- în loc de audit real, a fost făcut un control intern, materializat în Raportul 1729.
Concluzia e simplă și dură:
- pentru audit extern, profesionist, nu a existat voință;
- pentru organigramă de epurare, a existat voință maximă, până la ultimul vot în AGA.
Banii pentru audit au rămas în aer, salariații cu 40 de ani vechime au rămas fără aer.
JURIDICUL – INAMICUL PUBLIC NR. 1
Din Hotărârea AGA nr. 9 nu reiese nimic clar despre:
- Serviciul Juridic;
- funcția de Șef Serviciu Juridic;
- rolul celor care trebuie să asigure legalitatea actelor.
În schimb, zvonurile din interior – transmise și către presă – spun altceva:
- Serviciul Juridic ar urma să fie desființat;
- funcția de Șef Serviciu Juridic ar putea dispărea.
Într-o societate publică, plătită din bani publici, juridicul ar trebui să fie „poliția internă” a legalității:
- verifică legalitatea contractelor;
- semnalează nereguli;
- poate bloca abuzurile;
- poate spune „NU” la combinațiile care îngroapă bugetul.
Dar într-o societate capturată de un „clan” – așa cum reiese din dezvăluirile repetate ale Incisiv de Prahova – juridicul devine inacceptabil. Nu poți ridica un castel de contracte dubioase pe un teren unde încă mai există lege.
Așa că întrebarea se pune simplu:
„Juridicul înseamnă lege. De ce tocmai el trebuie să plece, în numele redresării?”
FLOTA INVECHITĂ, MECANICI DISPĂRUȚI – REDRESARE SAU SABOTAJ?
În timp ce organigrama se ocupă de „vechimea incomodă”, realitatea de pe teren arată așa:
- flota este învechită;
- e nevoie disperată de mecanici;
- e nevoie de reparații serioase, nu doar de hârtie și semnături.
În loc să se întrebe:
- „Câți mecanici avem?”
- „Câte autobuze putem ține pe traseu în siguranță?”
- „Ce investiții reale sunt necesare pentru ca ploieștenii să aibă transport decent?”
Organigrama pare preocupată să:
- taie capete incomode;
- păstreze „ai noștri” pe funcții călduțe;
- plimbe pericolul, nu să-l reducă.
Se reduce personal acolo unde ar trebui întărit, se sacrifică oameni care cunosc meseria, se protejează cei care cunosc clanul.
AGA: IONIȚĂ, NEAGU, MĂCHIȚESCU – TATUAJUL POLITIC PE „ORGANIGRAMA RUȘINII”
Nu mai vorbim doar de „Nae și ai lui”. Avem nume clare:
- Florin Ioniță;
- Puiu Neagu;
- Dragoș Măchițescu.
Aceștia sunt oamenii AGA care au aprobat „organigrama cu chiloți”, „organigrama rușinii”, după cum o numesc salariați și presă.
Ploieștenii au votat cu sufletul acești politicieni. Au primit la schimb:
- teroare și frică în TCE;
- concedieri înainte de pensie;
- secretomanie în loc de transparență;
- protecția clanului în loc de protecția salariaților.
De acum, nimeni nu mai poate invoca:
- „n-am știut de Raportul 1729”;
- „nu mi s-a explicat ce face organigrama”;
- „am crezut că e pentru redresare”.
Rapoartele există. Zvonurile există. Articolele există. Salariații strigă. AGA a ridicat mâna.
CONSILIUL LOCAL – ULTIMA BARICADĂ SAU ULTIMUL COMPLICE?
Organigrama aprobată de AGA este trimisă la Consiliul Local Ploiești. Acolo, consilierii locali vor avea de făcut o alegere clară:
- fie devin ultima baricadă și resping organigrama;
- fie devin ultimul complice și o aprobă cu ochii închiși.
Înainte de vot, consilierilor li se cere un singur gest de minimă decență:
Citiți Raportul nr. 1729.
Nu notele de subsol, nu comunicatul de PR, nu rezumatul „fardat” al CA. Raportul integral. Acela întocmit în 2025, care explică:
- cum s-au făcut pierderile;
- de ce TCE nu e pe profit;
- ce nereguli au fost găsite;
- cine trebuia tras la răspundere.
Consiliul Local Ploiești a alocat cândva 300.000 lei pentru un audit care nu s-a mai făcut. Acum are pe masă:
- un raport de control ignorat;
- o organigramă secretă;
- salariați la 58–59 de ani, concediați „pentru economie”.
Dacă, în aceste condiții, votează „DA” la „organigrama cu chiloți”, își asumă oficial:
- aprobarea epurării;
- acoperirea clanului;
- transformarea TCE-ului în „gaura neagră a Ploieștiului”, cu gir politic complet.
APEL CĂTRE CONSILIUL LOCAL PLOIEȘTI: CITIȚI ÎNAINTE SĂ RIDICAȚI MÂNA
Domnilor consilieri locali,
- știați de Raportul nr. 1729?
- ați citit vreodată conținutul lui integral?
- știți de ce nu a mai fost făcut auditul pentru care s-au alocat 300.000 lei?
- știți câte posturi reale, din producție, din ateliere, din mentenanță dispar prin noua organigramă?
- știți că în paralel cu „organigrama de economie” există oameni din Raportul 1729 care rămân bine-mersi pe funcții?
Înainte să apăsați butonul de vot sau să ridicați mâna:
- cereți organigrama integrală;
- cereți Raportul nr. 1729;
- cereți situația completă a celor vizați de concediere (vârstă, vechime, salariu);
- cereți să vedeți dacă Serviciul Juridic este menținut sau executat.
Nu e doar un vot tehnic. Este un vot despre:
- cine pleacă la 59 de ani cu 3000 lei;
- cine rămâne în ciuda rapoartelor;
- cine plătește cu viața și sănătatea sa pierderile făcute „sus”.

EPILOG: TCE – ÎNTRE „NAE CONDUCE” ȘI „CITIȚI RAPORTUL 1729”
Astăzi, la TCE, se aud două fraze:
- „TCE înseamnă Nae.” – șoapta fricii.
- „Citiți Raportul 1729.” – strigătul disperat al celor care mai cred în lege.
Între ele, salariații cu 40 de ani de muncă își numără zilele până la „lista adevărată de concedieri”. Iar ploieștenii își așteaptă autobuzul condus de un șofer obosit, într-o mașină veche, întreținută de prea puțini mecanici, într-o societate în care juridicul este suspect, iar raportul de control e secret.
Mai departe, nu mai e doar despre Nae și clanul lui.
Este despre:
- AGA: Florin Ioniță, Puiu Neagu, Dragoș Măchițescu;
- Consiliul Local Ploiești – care va spune, prin vot, dacă TCE mai aparține orașului sau doar organigramei cu chiloți. (Cristina T.).
Anchete
Trei procuroare, printre magistrații pentru care CSM a aprobat propunerile de pensionare
Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a aprobat, la 1 septembrie 2026, înaintarea către președintele României a propunerilor privind eliberarea din funcție prin pensionare a trei magistrați.
Printre aceștia se află Getty-Gabriela Popescu, fostă procuroare DNA, care în urmă cu mai mulți ani intenționase să acceadă în magistratura judecătorească.
Propuneri aprobate pentru trei procurori
Potrivit informațiilor publicate de Lumea Justiției, Secția pentru procurori a CSM a analizat și aprobat propunerile privind pensionarea procurorului Gheorghe Berce, de la Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Oradea, precum și ale procurorilor Getty-Gabriela Popescu, de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, și Nadia-Adriana Albu, de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași.
În cazul lui Gheorghe Berce, hotărârea a fost adoptată cu patru voturi „Da” și un vot „Nul”. Pentru Getty-Gabriela Popescu și Nadia-Adriana Albu, propunerile au fost aprobate în unanimitate.
Decizia finală privind eliberarea din funcție prin pensionare urmează să fie luată de președintele României.
Getty-Gabriela Popescu a activat aproape două decenii în DNA
Numele lui Getty-Gabriela Popescu a atras atenția în contextul parcursului său profesional. Potrivit sursei citate, aceasta a activat în cadrul DNA Galați în perioada 2006–2024, înainte de a-și continua activitatea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.
În anul 2015, procuroarea și-a exprimat intenția de a deveni judecătoare la Curtea de Apel Galați. Ulterior, aceasta a renunțat la demers, iar Secția pentru judecători a CSM a luat act de retragerea opțiunii prin Hotărârea nr. 853 din 20 octombrie 2015.
Nadia-Adriana Albu ar urma să iasă la pensie din 15 septembrie
În ceea ce o privește pe Nadia-Adriana Albu, CSM a aprobat propunerea de eliberare din funcție prin pensionare începând cu data de 15 septembrie 2026. Magistratul este procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași și deține grad profesional corespunzător celui de la parchetul de pe lângă curtea de apel.
Hotărârile Secției pentru procurori au fost adoptate în cadrul ședinței desfășurate marți, 1 septembrie 2026. (Irinel I.).
-
Exclusivacum 3 zile„IPJ Prahova – Grădinița de cadre”, episodul 54: Noaptea, ca hoții. Subcomisarul fără numere și fără rușine
-
Exclusivacum 2 zileFamiglia Teoroc, lovită din interior: “Ajunge!” – Directorul general al ANP confirmă mafia sindicală din penitenciare
-
Exclusivacum 3 zileTCE Ploiești în ajun de AGA: De la organigrama „chilotel” la liderul de sindicat prins la furat de pește – probitate morală la conservă (VIDEO)
-
Exclusivacum 14 oreIPJ Prahova – Grădinița de Cadre, episodul 55: Pinochio de Băicoi își taie singur nasul… la pensie
-
Exclusivacum 14 oreTCE Ploiești – „Organigrama cu chiloți” trece, oamenii cu 40 de ani vechime pleacă. AGA, cu ștampila pe teroare
-
Exclusivacum 5 zileMătura onoarei: cum a trebuit să fie dat IPJ Brăila în judecată ca să descopere că există firme de curățenie
-
Exclusivacum 3 zileCÂȚI POLIȚIȘTI MAI TREBUIE BATJOCORIȚI CA SĂ ÎNȚELEGĂ STATUL CĂ PATRULA CU DOUĂ SUFLETE NU E SCUTUL ROMÂNIEI?
-
Exclusivacum 2 zileConcursul de la Dinamo, făcut praf: tragere la sorți cu grile la vedere și comisie pe ‘românește’



