Anul acesta pe data de 23 august se împlinesc 77 de ani de la ieșirea României din alianța cu Germania nazistă și alăturarea Coaliției Națiunilor Unite.
Pentru a înțelege importanța actului de la 23 august trebuiesc amintite si condițiile intrării României în cel de-Al Doilea Război Mondial. O apropiere de Germania nazistă a existat încă din timpul domniei regelui Carol al II-lea, care a avut o întrevedere cu Adolf Hitler, cancelarul Germaniei pe 24 noiembrie 1938. Întâlnirea este urmată de semnarea pe data de 23 martie 1939 a unui acord economic româno-german prin care Germania obținea accesul la resursele minerale și agricole ale României. În vara anului 1940 România suferă mai multe pierderi teritoriale, pe 28 iunie pierde Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herței în favoarea Uniunii Sovietice, prin dictatul de la Viena din data de 30 august pierde Nord-Vestul Transilvaniei în favoarea Ungariei, iar pe 7 septembrie Sudul Dobrogei este pierdut în favoarea Bulgariei. Regele Carol al II-lea abdică pe data de 6 septembrie el fiind urmat la conducerea țării de Regele Mihai și de generalul Ion Antonescu în calitate de președinte al Consiliului de Miniștri. În plan extern devenise clar că Germania era singura țară care putea să garanteze integritatea teritorială a României, în consecință la data de 23 noiembrie România aderă la Axa Berlin-Roma-Tokyo. La data de 22 iunie 1941 Germania invadează Uniunea Sovietică, armata română participând la eliberarea Basarabiei și a Nordului Bucovinei.
Trebuie precizat faptul că între România și Germania nu a existat un tratat care să prevadă drepturi și obligații, Germania evitând să semneze un asemenea acord. După întâlnirea cu Adolf Hitler de la Berdicev din Ucraina pe 6 august 1941, Ion Antonescu decide ca armata română sa continuie războiul dincolo de Nistru deoarece dorea ca prin participarea României la înfrângerea Uniunii Sovietice să poată recupera Nord-Vestul Transilvaniei.După pierderile suferite în bătălia de la Stalingrad și Cotul Donului (august 1942-februarie 1943) situația militară pe Frontul de Est devenise nefavorabilă Germaniei și României având în vedere că armata germană pierde inițiativa ofensivă după victoria sovietică de la Kursk (iulie-august 1943).
La sfârșitul lunii martie a anului 1944 armata sovietică ajunsese la Nistru, frontul fiind stabilizat până în luna august pe linia Tighina-Chișinău-Iași-Târgu Frumos. Între timp s-au purtat discuții cu anglo-americanii privitoare la ieșirea României din alianța cu Germania la Cairo prin Barbu Știrbey, discuții continuate și cu partea sovietică la Stockholm prin Frederic Nanu. În cadrul negocierilor la cererea sovieticilor s-a insistat ca membrii Partidului Comunist din România să facă parte dintr-un viitor guvern. Astfel, în luna iunie a anului 1944 se formase o alianță politică numită Blocul Național Democrat compusă din Partidul Național Liberal, Partidul Național Țărănesc, Partidul Comunist și Partidul Social Democrat.
Conducătorii naziști care bănuiau intențiile României de a ieși din război, au elaborat două planuri militare denumite Margareta 1 și Margareta 2 planuri menite a duce la ocuparea Ungariei și României în cazul în care aceste țări ieșeau din alianța cu Germania. Planul Margareta 1 este pus în aplicare în martie 1944, când armata germană ocupă Ungaria fără luptă. În primăvara și vara anului 1944 Regele Mihai purtase discuții cu mareșalul Ion Antonescu privind posibilitatea ieșirii României din alianța cu Germania, dar devenise clar că mareșalul Ion Antonescu nu dorea ca România să întoarcă armele împotriva Germaniei. În contextul dat, Regele Mihai decide că mareșalul Ion Antonescu trebuie înlăturat din funcția de președinte al Consililui de Miniștrii.
Evenimentele desfășurate pe teatrele de luptă aveau să grăbească înlăturarea mareșalului și iesirea României din tabăra Germaniei. Astfel, pe 6 iunie 1944 armatele anglo-americane au debarcat în Normandia, iar pe Frontul de Est armata sovietică prin operațiunea Bagration (iunie –august 1944) avea să elibereze Bielorusia dând o lovitură puternică armatei germane.
Pe frontul românesc care fusese slăbit de retragerea în Ucraina a diviziei de tancuri GrossDeutschland, armata sovietică avea peste 1 milion de soldați cu aproape 2000 de tancuri. În dimineața zilei de 20 august armata sovietică declanșează ofensiva pe frontul Iași-Chișinău, în seara aceleiași zile Iașiul a fost ocupat de armata sovietică.
În după-amiaza zilei de 23 august mareșalul Ion Antonescu este convocat la Palatul Regal din București pentru a discuta situația de pe front. În cadrul discuției cu Regele Mihai, mareșalul Ion Antonescu respinge ideea ieșirii din război, iar în consecință Regele Mihai ordonă arestarea lui Ion Antonescu și a lui Mihai Antonescu ministrul de externe. Mareșalul Ion Antonescu este arestat de către gărzile Palatului Regal și predat Gărzilor Patriotice. Alături de alți miniștri ai guvernului, Ion Antonescu va fi predat trupelor sovietice. El va fi judecat și executat pe data de 1 iunie 1946 la închisoarea Jilava.Se va instaura un nou guvern condus de generalul Gheorghe Sănătescu până la data de 2 decembrie 1944. România va semna la Moscova pe data de 12 septembrie convenția de armistițiu cu Uniunea Sovietică, Marea Britanie și Statele Unite. Din partea României convenția a fost semnată de Lucrețiu Pătrășcanu, Dumitru Dămăceanu, Barbu Știrbey și Ghiță Pop.
Prin convenția semnată România renunța la drepturile sale asupra Basarabiei și nordului Bucovinei. Consecințele actului de la 23 august au fost foarte importante pentru România și întreg Sud-Estul Europei. Astfel, pe flancul sudic al Frontului de Est armata sovietică a înaintat 500 de kilometri fără luptă, fapt ce a determinat retragerea armatelor germane din Bulgaria și Iugoslavia.
În același timp între 23 august și 12 septembrie armata sovietică a profitat de situația nou creată și a capturat 120.000 de prizonieri români. În București armata sovietică a intrat pe data de 30 august după ce orașul fusese eliberat de armata română. Armata română va participa timp de 9 luni cu 500.000 de militari la eliberarea Nord Vestului Transilvaniei, a Ungariei și a Cehoslovaciei.
Actul de la 23 august a permis scurtarea războiului cu 6 luni în Europa ,în același timp a deschis calea comunizării României. Consecința directă cea mai importantă pentru România este reprezentată de faptul că actul de la 23 august a permis evitarea transformării teritoriului național într-un teatru de luptă între armatele germană și sovietică, cu devastările și pierderile de vieți omenești ce decurg din aceast fapt . O altă consecință directă de maximă importanță o reprezintă recunoașterea de către Aliați a dreptului României asupra Nord-Vestului Transilvaniei. Toate modificările teritoriale pierdera Basarabiei și a Nordului Bucovinei, Ținutului Herței, Sudul Dobrogei cât și reintegrarea Nord-Vestului Transilavaniei în frontierele României vor fi recunoscute pe plan internațional prin Tratatele de Pace semnate la Paris la data de 10 februarie 1947.

Muzeograf Robe Claudiu