Exclusiv
Una dintre firmele care sunt anchetate de Consiliul Concurenței pentru „licitații trucate la MAI” obtine un contract prin incredintare directa, de la Primaria Floresti/Prahova, chiar in ziua anuntului privind anchetarea sa
Numarul de licitatii trucate sesizate Consiliului Concurentei este in crestere, iar institutia risca sa nu mai faca fata investigatiilor
Care sunt tehnicile de trucare a licitatiilor si care sunt masurile ce pot fi luate pentru diminuarea acestui fenomen aflati din articolul urmator.
Legea concurentei nr. 21/1996 interzice orice intelegeri exprese sau tacite intre agentii economici ori asociatiile de agenti economici, care au ca obiect sau au ca efect denaturarea concurentei, in special cele care urmaresc participarea, in mod concertat, cu oferte trucate la licitatii sau la orice alte forme de concurs de oferte.
Licitatiile trucate presupun existenta unei intelegeri intre intreprinderile care pot participa in calitate de ofertanti, cu scopul de a reduce concurenta si de a influenta rezultatul licitatiei.
In conceptia OCDE licitatiile trucate reprezinta forme de manifestare ale intelegerilor intre intreprinderi, care au ca obiect fixarea pretului, constand in cooordonarea ofertelor firmelor participante la licitatiile publice din cadrul procedurilor de achizitie publica.
Cele mai cunoscute forme ale licitatiilor trucate sunt:
Licitatiile suprimate sau retinerea de la ofertare.
Ofertantii se abtin sau isi retrag oferta la adjudecarea finala, astfel incat sa fie acceptata oferta unuia dintre ofertanti, beneficiar al intelegerii
Ofertele de complezenta sau licitatiile complementare
Ofertele concurentilor contin preturi mult prea mari sau contin termeni speciali despre care se stie ca nu vor fi acceptati. Este cea mai des intalnita forma de trucare deoarece mimeaza o concurenta veritabila
Alternarea prin rotatie a ofertei castigatoare
Ofertantii se inteleg sa transmita in asa fel ofertele incat fiecare dintre ei sa fie pe rand ofertantul castigator
Ofertele comune
Ofertele comune reduc numarul licitantilor, insa acestea sunt considerate trucate numai atunci cand oferta comuna este nejustificata, fiecare ofertant fiind apt sa participe cu oferte individuale si a participat la licitatii anterioare similare ca unic ofertant
Acordurile de subcontractare
Intreprinderile cad de acord, ca in schimbul abtinerii sau retragerii de la ofertare sau a transmiterii unei oferte de complezenta sa primeasca de la ofertantul castigator contracte de furnizare sau sa dobandeasca calitatea de subcontractor. Prin intermediul acordurilor de subcontractare se ajunge la impartirea profitului mai mare obtinut de ofertantul castigator intre intreprinderile participante la intelegere.
Acordurile care au ca obiect alocarea pietelor
Concurentii se inteleg sa imparta piata si decid sa nu se concureze intre ei pentru anumiti clienti ori pentru o anumita zona geografica.
Asemenea acorduri implica prezentarea unor oferte de complezenta sau abtinerea, ori dupa caz retragerea ofertantilor concurenti in cazul in care contractul vizeaza o anumita categorie de clienti sau o anumita zona geografica care a fost prin acord atribuita unui alt concurent.
Exista cateva trasaturi care pot indica posibilitatea ca o licitatie sa fie trucata:
- numarul redus al concurentilor;
- intrarea pe piata rara sau inexistenta;
- conditiile pietei (schimbari semnificative si imprevizibile ale cererii fata de produsele sau serviciile industriei, vulnerabilitatea fata de crizele economice etc.);
- licitatiile repetate organizate pentru atribuirea aceluiasi contract; produsele simple sau bunurile si serviciile identice care fac obiectul contractului (contribuie la atingerea unor structuri asemanatoare ale pretului);
- inexistenta sau existenta unui numar redus de inlocuitori pentru produsele sau serviciile care se doresc a fi achizitionate prin contractul care va fi incheiat in urma licitatiei;
- lipsa inovatiei in sectorul respectiv, care poate facilita formarea intelegerilor in timp.
Pentru a aprecia daca licitatia la care intentioneaza sa participe este susceptibila de a fi trucata, un agent economic trebuie sa se informeze din timp cu privire la bunurile si serviciile ce fac obiectul licitatiei, trasaturile acestora, ce furnizori sunt pe piata respectiva, ce preturi practica acesti furnizori.
In ceea ce ii priveste pe organizatorii licitatiei, masuri ce pot fi luate:
- anuntul licitatiei trebuie formulat si proiectarea procesului de licitatie trebuie sa aiba loc in asa fel incat sa faciliteze participarea unui numar suficient de ofertanti
- cerintele precizate in caietul de sarcini trebuie sa fie clare si proportionale cu obiectivul al carui atingere se doreste
- formalitatile care trebuie indeplinite in vederea participarii la licitatie trebuie sa fie reduse
- trebuie lasat un timp suficient pentru formularea si depunerea ofertelor
- preferabil trebuie organizate licitatii electronice
- organizarea etapelor contractuale trebuie sa fie facuta in asa fel incat sa fie reduse posibilitatile de comunicare intre concurenti
- subcontractarea ilicita poate fi prevenita prin necesitatea divulgarii prealabile de catre ofertanti a faptului daca vor sau nu sa apeleze la subcontractanti
- anunturile de licitatie pot include o mentiune privind sanctiunile care sunt aplicabile in cazul participarii la licitatii trucate
- se poate solicita semnarea de catre ofertanti a unei declaratii pe propria raspundere privind autenticitatea ofertei, declaratie care sa poarte semnatura reprezentantului firmei
- angajatii trebuie instruiti cu privire la riscurile existente in cadrul licitatiei, astfel incat acestia sa fie in masura sa monitorizeze efectiv procedurile si sa identifice situatiile problematice.
In concluzie, cunoasterea formelor de manifestare a licitatiilor trucate, cunoasterea masurilor ce pot fi luate atat de agentii economici cat, mai ales, de organizatorii licitatiilor pot avea ca efect diminuarea acestui fenomen si, implicit, crearea unui cadru in care libera concurenta sa se poata manifesta.
Consiliul Concurenţei a informat, in data de 24 mai 2021, că a declanşat o investigaţie privind posibila trucare a unor licitaţii organizate de Ministerul Afacerilor Interne (MAI). Licitațiile au avut ca obiect activităţi de proiectare şi execuţie pentru realizarea proiectului ”Hub Servicii” (Centru de furnizare servicii electronice). Cercetările vizează 12 firme.
Companiile investigate îşi desfăşoară activitatea pe piaţa serviciilor de lucrări de construcţii, de instalaţii, de comunicaţii şi alte activităţi conexe ale acestora din România: PORR Contruct S.R.L., Regia Autonomă Rasirom, M&D Cons Investiţii S.R.L., Tema Energy S.R.L., Metroul S.A., S&T Romania S.R.L., Ness Proiect Europe S.R.L., Dataware Consulting S.R.L., General Me.el Electic S.R.L., Structural Engineering and Technology S.R.L., Tancrad S.R.L. şi Rovis Lider S.R.L.

La data de 24.05.2021, orele 14.07, exact in ziua anuntului Consiliului Concurentei ca este anchetata, General Me.el Electic S.R.L publica oferta „Sevicii de intretinere a iluminatului public”.
La doar o singura zi, Primaria Floresti – Prahova da dovada de o mare competenta ce poate intra in Cartea Recordurilor si ii atribuie contractul prin incredintare directa, in valoare de 135.000 ron.

Noi ne intrebam ce specialisti si ce comisie a putut analiza ofertele (daca au existat mai multe) in perioada dintre publicarea ofertei de catre General Me.el Electic S.R.L Baicoi– 24.05.2021, orele 14.07 si data atribuirii de catre Primaria Floresti-Prahova– 25.05.2021, orele 10.53?
Ridicand mari semne de intrebare situatia sus mentionata, ziarul Incisiv de Prahova a demarat o investigatie complexa si rezultatele nu s-au lasat asteptate. Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
Duster cu număr de botez: Împuternicitul Ginel Preda își plimbă familia pe banii fraierilor, în timp ce Guvernul taie din lefuri. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (IV)
„Bariera rușinii”: Dacia Duster de serviciu, taxi de familie pentru șeful IPJ Prahova
În dimineața zilei de azi, 04.06.2026, la bariera de ieșire din sediul IPJ Prahova, scena era demnă de o caricatură cu iz penal: o Dacia Duster nouă, mașina de serviciu a inspectorului-șef împuternicit Mihai-Ginel Preda, staționa „gătită” de drum, cu șoferul instituției la volan și șeful în dreapta.
În spate, ca într-un microbuz de excursie familială, s-au urcat soția și băiatul lui Ginel Preda. Nu pentru vreo misiune operativă, nu pentru vreo deplasare oficială, ci pentru ceea ce arăta, din orice unghi l-ai privi, a drum strict personal, făcut „pe banii proștilor”.
Cireașa de pe tort: numărul de înmatriculare al mașinii de serviciu – de tipul GYG sau GIC – pare croit după numele șefului, nu după vreo logică administrativă. Să înțeleagă tot poporul că Duster-ul e „mașina lui Ginel”, nu autospecială a statului, plătită din taxele tuturor.
În timp ce Poliția Română se plânge de lipsă de resurse, iar agenții de rând merg în intervenții cu rable „de epocă”, la Prahova, șeful împuternicit își transformă Duster-ul de serviciu în limuzină de familie, cu șofer la dispoziție și escortă până la barieră.
„Împuternicit pe viață, mașină pe persoană fizică”: cum se confundă funcția cu proprietatea
Incisiv de Prahova a arătat, în numeroase investigații, cum IPJ Prahova a devenit „grădinița de cadre” a lui Bogdan Despescu: ani întregi de împuterniciri, aceiași oameni rotiți pe funcții, niciun concurs real pentru inspector-șef din 2012 încoace. Ginel Preda este unul dintre simbolurile acestui sistem: venit, plecat, iar venit, împuternicit de mai multe ori, ca într-o telenovelă administrativă.
Acum îl vedem și în rolul clasic de „baron local cu girofar”:
– mașina de serviciu tratată ca bun personal;
– șoferul instituției transformat în șofer de casă;
– familia urcată în spate, ca la transfer privat spre concediu.
Nu vorbim de o „mică scăpare”, ci de reflexul tipic al împuternicitului care nu se simte în funcție vremelnic, în slujba legii, ci cocoțat pe moșie personală. Exact același IPJ Prahova care, după cum a documentat Incisiv de Prahova, a făcut praf un BMW de serviciu (MAI 59944) și, în loc să caute vinovați, a cerut presei să-și deconspire sursele, sfidând Legea 504/2002, Constituția și jurisprudența CEDO.
Când nu știi legea, începi prin a o călca. Când o mai și disprețuiești, o calci cu familia în spate și cu șoferul înainte.
Plimbări pe benzină publică, în timp ce Guvernul Bolojan taie din lefurile polițiștilor
Contextul face abuzul cu atât mai grețos: în timp ce Guvernul condus de Ilie Bolojan taie salariile polițiștilor și ale angajaților din administrație, invocând nevoia de austeritate și eficiență bugetară, inspectorul-șef împuternicit Ginel Preda își plimbă soția și copilul cu Dacia Duster de serviciu, pe carburant plătit de contribuabili.
Pe românește:
– agentul simplu își face calculul dacă mai merită să intre într-o intervenție riscantă pe un salariu ciuntit;
– funcționarul din administrație strânge cureaua;
– dar șeful împuternicit își face program de familie la bordul mașinii instituției, cu rezervorul plin „din banii statului”.
Asta nu mai e doar tupeul clasic al șefului cu chei în mână, e scuipat direct în obrazul tuturor polițiștilor corecți care își rup nopțile în stradă, și al cetățenilor care își plătesc taxele la zi.
De la BMW în gard la Duster de casă: tradiția abuzului cu chei de la parcul auto (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), etc
Seria dezvăluirilor Incisiv de Prahova a arătat un patern clar la IPJ Prahova:
- BMW-ul de serviciu făcut praf de „păcălici” promovați pe pile;
- autospeciale noi „alocate” preferențial camarilei de șefi și apropiați;
- polițiști cu 20 de ani vechime care nu pupă o mașină modernă nici în poză;
- rutier de Ploiești în care foști muncitori la CFR, analfabeți funcțional, au ajuns să conducă bolizi în regim de urgență.
Duster-ul „botezat” după Ginel Preda și folosit ca mașină de familie este doar continuarea firească a acestei logici:
– mașina nu mai e a IPJ-ului, e „a șefului”;
– benzina nu mai e a instituției, e „pentru confortul familiei”;
– șoferul nu mai e al statului, e „omul casei”.
Într-un inspectorat în care controlul intern este folosit, conform dezvăluirilor de presă, pe post de bâtă împotriva polițiștilor incomozi, cine să îl întrebe, oficial, pe Ginel Preda: „Domnule inspector-șef împuternicit, vă duceați în misiune cu copilul pe bancheta din spate?”
„Instituția sunt eu”: când nevasta și copilul devin „dotare auxiliară”
Imaginea dimineții de 04.06.2026, la bariera IPJ Prahova, spune tot despre mentalitatea de „boier cu uniformă”:
- șeful împuternicit, la costum, pregătit „de oraș”;
- șoferul instituției, disciplinat la volan;
- soția și copilul, urcați în spate, fără jenă, ca într-un taxi de familie;
- Duster-ul nou, mașină de serviciu, scos din curtea IPJ-ului în mod evident pentru o cursă privată.
Nicio discreție, nicio reținere, nicio teamă că gestul ar fi imoral sau ilegal. Când ani de zile ai văzut cum IPJ-ul e condus ca o moșie, cum autospecialele sunt tratate ca jucării personale, cum împuterniciții se rotesc între ei ca într-un club închis de privilegiați, ajungi să crezi că „așa se cuvine”. Instituția e decorul, funcția e titlu ereditar, iar mașina de serviciu – drept din naștere.
În loc de concluzie: „Mai mă leși, domnule Preda?”
În timp ce Guvernul Bolojan vorbește despre reformă, tăieri și eficientizare, în timp ce mii de polițiști simpli își văd veniturile ciuntite, inspector-șeful împuternicit al IPJ Prahova:
- se urcă în Duster-ul nou de serviciu;
- își pune șoferul la dispoziție;
- își instalează soția și copilul în spate;
- și pleacă, senin, peste barieră, într-o cursă de familie pe carburant public.
După BMW-ul făcut praf, după adresa ilegală prin care IPJ Prahova a cerut Incisiv de Prahova să-și trădeze sursele, după șirul de împuterniciți care se cred baroni locali, episodul cu Duster-ul familiei Preda nu mai surprinde. Doar confirmă.
Întrebarea nu mai este dacă la IPJ Prahova există abuz, ci câți îl acoperă și cât mai suportă oamenii din interior să tacă.
Până una-alta, inspector-șeful împuternicit Ginel Preda rămâne imaginea perfectă a „milițianului de epocă nouă”:
– nu cunoaște legea,
– o calcă în picioare,
– își folosește funcția pentru confort personal,
– și o face, ostentativ, fix în fața porții instituției.
Mai mă leși, domnule Preda? Serialul abia s-a încălzit. Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
Marele Panopticon cu epoleți: Cum ne-au vândut intimitatea pe 320 de milioane de euro, în timp ce spitalele mor de inaniție
În timp ce prin spitalele patriei gândacii fac instrucție pe lângă bolnavii lăsați fără medicamente, iar profesorii și pensionarii numără sictiriți firimiturile aruncate de la masa Guvernului, băieții deștepți din laboratoarele puterii și-au tras un laborator de „vrăjitorie digitală” de peste 320 de milioane de euro. Sub paravanul convenabil al „războiului hibrid” și al „amenințărilor de la Răsărit”, asistăm la semnarea actului de deces al brumei de intimitate care ne-a mai rămas. România nu își cumpără securitate, ci își instalează, pe bani grei, o dictatură digitală cu cizmele lustruite, asamblată „integral în România” de un cartel de firme conectate direct la curentul structurilor de forță, după cum reiese din analiza datelor despre acest proiect faraonic.
Fenta „SAFE”: Jongoierii bugetari care au „curățat” licitațiile
Cum se fură startul într-o democrație care dă pe de lături de atâta „transparență”? Simplu: prin metoda „fentei” birocratice. Sutele de milioane de euro nu au văzut lumina filtrului SEAP, unde firmele independente ar fi putut, Doamne ferește, să concureze. Totul s-a dat prin încredințare directă, sub umbrela fondurilor europene SAFE, destinate inițial energiei, dar deturnate cu talent în laboratoarele de „siguranță națională”. S-a strigat „Pericol!” și, dintr-un condei, s-au împărțit 320 de milioane de euro către cine trebuie, în spatele ușilor închise, unde mirosul de profit se amestecă armonios cu cel de epolet.
Creierul artificial de la Digi: Algoritmul care ne va citi ironiile la micul dejun
Piesa centrală a acestui puzzle distopic este contractul de 196 de milioane de euro oferit pe tavă gigantului Digi România S.A. Nu vă lăsați păcăliți de termenii tehnici; nu e un antivirus, ci un mega-creier artificial (LLM) antrenat să ne monitorizeze fiecare impuls digital. Complicitatea e de-a dreptul înfricoșătoare: Digi ne dă netul, Digi ne știe adresa, iar acum tot Digi face algoritmul care ne analizează postările. Acest mega-AI va înțelege ironia și revolta mai bine decât orice cenzor comunist cu patru clase, având capacitatea de a „filtra narativele”, adică de a ne închide gura digital prin blocări și ștergeri automate, totul sub eticheta convenabilă de „dezinformare”.
Pretorienii bitului: Firmele de casă care ne pun călușul la router
Dacă AI-ul este creierul, restul firmelor alese pe sprânceană sunt mușchii care vor strânge gâtul libertății de exprimare. Logic Computer a încasat peste 109 milioane de euro pentru a livra turnurile de control conectate direct la Cyberint (SRI), prin care traficul va fi scanat până la ultimul bit. Nu contează dacă mesajul e criptat, ei vor ști cine, când și cu cine complotează la o cafea virtuală.
Apoi, apare consorțiul format din Dendrio, Arctic Stream și Tema Energy, care pe 13 milioane de euro vor construi „autostrăzile” pe care statul va putea pune bariere oricând. În caz de nesupunere civică, acești băieți au uneltele necesare să gâtuiască netul muritorilor de rând, lăsând prioritate doar canalelor guvernamentale. Totul e completat de Bluespace Technology, care livrează „cuști Faraday” pe roți, ca să fie siguri că, în timp ce noi suntem transparenți, comunicațiile lor rămân la adăpost de orice privire indiscretă.
„Mission Creep”: De la vânătoarea de hackeri la vânătoarea de cetățeni
Istoria ne-a învățat că nicio armă de supraveghere masivă nu a fost folosită doar împotriva „dușmanilor externi”. Astăzi ne spun că ne apără de ruși, dar mâine, orice protest împotriva taxelor sau orice investigație jurnalistică deranjantă va fi catalogată drept „acțiune de destabilizare”. Controlul parlamentar asupra acestui monstru este o glumă proastă, o formalitate bifată la o cafea între „colegi”.
Ne îndreptăm cu viteză spre un viitor în care libertatea va exista doar cât ne permite algoritmul statului. Când vom realiza că suntem complet dezbrăcați de intimitate, va fi prea târziu: serverele bâzâie deja în subsoluri, iar AI-ul ne-a pus deja eticheta de „suspect”. Sursa acestor dezvăluiri, documentul „Statul-Scurgător de Date”, ne avertizează clar: Panopticonul românesc este aici și ne-a costat o avere să ne cumpărăm propriile lanțuri digitale. (Cristina T.).
Exclusiv
Norma de hrană, băgată la tocat: cum vrea ministrul Pîslaru să facă impozabil și aerul pe care-l respiră polițiștii și militarii
„Invenția” lui Pîslaru: să reinventezi roata, dar pătrată
Într-un interviu recent, ministrul Dragoș Pîslaru a reușit performanța să explice doct cum norma de hrană a militarilor și polițiștilor „a fost inclusă în salariul de funcție” și că ar fi, de fapt, „o invenție pentru a compensa niște venituri mici”.
Sindicatul „Diamantul”, sindicatul polițiștilor, arată negru pe alb că ambele afirmații sunt greșite juridic. Nu „par greșite”, nu „controversate”, ci pur și simplu rupte de lege, de realitate și de bun-simț.
Cu textele de lege pe masă, nu cu fițuicile de PR, lucrurile stau așa: ceea ce spune ministrul este contrazis direct de legislația în vigoare și de Înalta Curte de Casație și Justiție. Dar, în România, nicio realitate nu e prea solidă încât să nu fie călcată în picioare în direct, la televizor, cu cravată „smart” și privire gravă.
Norma de hrană nu e „spor”, nu e salariu și nu e jucărie de ministru
Norma de hrană nu este un spor, nu este salariu, nu este bonus de imagine și nici fond de campanie. Este un drept distinct, un drept la hrană, acordat în natură, reglementat printr-o lege proprie — Ordonanța Guvernului nr. 26/1994, în vigoare din 1994, cu mult înainte ca unii să descopere camera de filmat și platoul de talk-show.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 21/2015 (obligatorie pentru toate instanțele), a stabilit clar că echivalentul în bani al normei de hrană „nu reprezintă venituri din salarii ori asimilate acestora” și nu intră în salariul sau în solda lunară.
Traducere pentru politicienii cu alergie la textul de lege: ceea ce Înalta Curte a spus că NU e salariu nu poate fi făcut salariu prin incantațiile unui ministru în emisiune TV. Când instanța supremă spune „nu e salariu”, iar ministrul spune „ba e și l-am inclus deja”, cine minte? Spoiler: nu Înalta Curte.
Norma de hrană nu e „invenție”, e protecție. Invenția e povestea ministrului
Ministrul Pîslaru ne explică doct că norma de hrană ar fi fost „o invenție” pentru a compensa niște salarii mici. Sursa: imaginația sa și, probabil, un PowerPoint.
Sursa reală: legea. Art. 3 din OG 26/1994 spune limpede că norma de hrană asigură nevoile nutritive ale personalului „în raport cu eforturile depuse în procesul de instruire și de îndeplinire a misiunilor, condițiile de mediu și alți factori specifici”.
Cu alte cuvinte, nu e „invenție” de contabil disperat, ci alimentație de protecție, legată de natura fizică a serviciului, de riscuri, de condițiile de muncă. Exact ca la orice profesie în care nu stai cu picioarele pe birou și cu nasul în sondaje, ci cu pielea ta în joc.
A numi „invenție” un drept reglementat de 30 de ani, cu fundament clar în lege, înseamnă fie că nu ai citit nici măcar OG 26/1994, fie că știi foarte bine ce faci și încerci să vinzi populației o poveste ieftină ca să maschezi o tăiere de drepturi.
Marea scamatorie fiscală: cum pierzi bani, dar ți se spune că „primești”
Norma de hrană, în forma ei actuală, este neimpozabilă. Adică banii aceia ajung integral la militar și la polițist. În schimb, salariul de funcție este, prin lege, impozabil și supus contribuțiilor. Așa funcționează statul: ce se numește „salariu” e imediat „taxabil”.
Așa-zisa „mutare” a normei de hrană în salariu nu înseamnă păstrarea dreptului „sub altă formă”, cum ar vrea unii să sune frumos la televizor. Înseamnă, strict matematic, transformarea unei sume neimpozabile într-una din care se rețin impozite și contribuții. Adică aceeași sumă pe hârtie, dar considerabil mai mică în buzunarul polițistului și militarului.
Asta nu e reformă a echității. E o diminuare mascată, ambalată în vorbe prețioase. Un fel de: „Ți-am mărit drepturile, dar nu mai ajung la tine, că le-am oprit noi, pentru binele tău”. Un fel de magician fiscal de cartier: bagi 100 de lei în pălărie, scoți 70 și aplauzi reforma.
Politicianul român: expert în „interes național”, analfabet în lege
Autorul textului original, Emil Pascut, lovește direct în miezul problemei: cât de greu e, pentru un ministru responsabil, să afle rațiunea normei de hrană, temeiul în drept, istoricul acestui drept? În era în care, dacă tastezi „norma de hrană” în orice motor de căutare juridică, îți apar în câteva secunde toate actele normative care o reglementează?
Nu este greu. Este doar incomod. Pentru că e mai ușor să debitezi prostii pretențioase la televizor și să le împachetezi ca „reformă a statului”, „modernizare” sau, clasicul etern, „interes național”.
Pare că, în România, să fii politician este cea mai ușoară meserie:
– nu ai nevoie de cultură juridică;
– ai nevoie de tupeu;
– de obraz gros;
– de costum scump;
– și de capacitatea de a declara, cu voce fermă, că orice tăiere de drepturi e „pentru binele oamenilor”.
Norma de hrană, vânată în timp ce miliarde se duc pe apa Sâmbetei TVA-ului
În timp ce se calculează cu entuziasm cât se poate „economisi” jupuind norma de hrană a unor oameni care își riscă efectiv viața și sănătatea în misiuni, România este ultima din UE la colectarea TVA. Nu pe locul 20, nu sub medie — pe ultimul loc. Gaura? Uriașă.
Întrebarea logică pusă în textul lui Emil Pascut este devastatoare: de ce să tai norma de hrană unor amărâți în loc să colectezi mai bine TVA? Cine trebuie să colecteze TVA? Nu statul? N-avem instituții, n-avem agenții, n-avem armate de funcționari?
Ba da, avem. Dar ei sunt ocupați cu altceva: să găsească noi moduri „inovatoare” de a lua pielea de pe iobagi. Decât să închizi robinetul prin care dispar miliarde, mai comod e să scotocești prin buzunarele celor care sunt oricum la limita suportabilului.
Domnule ministru, „norma de hrană” nu se rezolvă cu fraze goale
În loc de concluzie, rămâne imaginea grotescă a unui stat care:
– nu știe (sau nu vrea) să-și apere bugetul de marii jucători;
– nu colectează cum trebuie TVA;
– dar se aruncă, cu încrâncenare, pe norma de hrană a militarilor și polițiștilor, declarând-o „invenție” și „inclusă în salariu”.
Domnule ministru Dragoș Pîslaru, textele dumneavoastră despre norma de hrană nu sunt reformă. Sunt manual de cum să lovești în cei care servesc statul, pretinzând că le faci un bine. Iar când legea și Înalta Curte spun una, iar dumneavoastră spuneți exact opusul, nu avem o „opinie diferită”. Avem de-a face cu o manipulare.
Iar polițiștii și militarii nu au nevoie de discursuri „smart” la televizor. Au nevoie să nu fie furați cu legea în mână. Sau, mai exact, cu legea ignorată și camera pornită. (Cristina T.).
-
Exclusivacum 11 oreDuster cu număr de botez: Împuternicitul Ginel Preda își plimbă familia pe banii fraierilor, în timp ce Guvernul taie din lefuri. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (IV)
-
Exclusivacum 2 zileBMW-urile în gard, legea la fereastră: „Grădinița de cadre” IPJ Prahova și SRPCIV, fabrica de haos pe roți (III)
-
Exclusivacum 5 zileMĂRGINENI: PUȘCĂRIA UNDE ȘEFII SE CRED PE PLANTAȚIE ȘI POLIȚIȘTII SUNT „MUTAȚI” DUPĂ TOANELE VĂTAFILOR!
-
Exclusivacum 4 zileFESTIVALUL „RÂSUL-PLÂSUL” PE CERUL PRAHOVEI – ANTIGRINDINA: 21 DE ANI DE RACHETE OARBE ȘI UN DIVORȚ DE 103.000 DE HECTARE
-
Exclusivacum 2 zilePATA NEAGRĂ PE OBRAZUL CORPORATIST: CUM UN „AMOREZ” DE PUTERE FACE DE RÂS O COMPANIE SERIOASĂ ÎN MLAȘTINA NEPOTISMULUI DIN BOLDEȘTI-SCĂENI!
-
Exclusivacum 4 zilePLx 540/2024: Mortul viu din sertarele Camerei Deputaților și marea „pitulușă” constituțională a aleșilor
-
Administratieacum 5 zilePerformanță de calibru european pentru poliția brașoveană: Alexandru Garoafă, dublu medaliat la Kempo
-
Exclusivacum 17 oreMarele Panopticon cu epoleți: Cum ne-au vândut intimitatea pe 320 de milioane de euro, în timp ce spitalele mor de inaniție



