Connect with us

Anchete

România la Bruxelles şutuită şi fără lobby de ţară

Publicat

pe

România la Bruxelles şutuită şi fără lobby de ţarăNimic din ce este acum nu poate fi explicat fără a cunoaşte istoria trecută şi documentele ei mai mult sau mai puţin publice.
În acest context, dat fiindcă este posibil să urmeze evenimente la fel de importante ca cele care au premers şi au pregătit Summitul din Malta, cred că este necesar să ne întoarcem în bibliotecile diverselor instituţii specializate unde se află documente şi analize despre ce se întâmpla în Europa anului 1989, mai precis în primăvara şi vara acelui an al tuturor marilor schimbări structurale, atunci când instituţii internaţionale precum cele de la Bruxelles începeau să se poziţioneze în aşteptarea deciziei celor doi lideri care urmau să se întâlnească în Malta şi a sensului pe care aveau să-l impună în rescrierea hărţilor. Inclusiv în recalibrarea destinelor popoarelor din întreaga lume, cu o atenţie specială către nefericitele naţiuni din Europa Centrală şi de Est care urmau să părăsească lagărul comunist. În conseinţă, să vedem cum era percepută România în perioada decisivă a anului 1989 la nivelul Parlamentului European, „cutia de rezonanţă” politică cea mai fină a momentului şi care transmitea către decidenţii din Malta propria sa viziune asupra ţărilor din lagărul comunist, viziune echivalentă cu analiza lor asupra şanselor ţărilor respective de a putea face parte vreodată din Europa. Vă propun azi un document de sinteză, excelent realizat în 2015, privind vziunea PE asupra schimbărilor ce aveau loc în Europa în perioada 1989-1990, îl puteţi consulta integral aici .Şi ei zic aşa:”Discuţiile de atunci arată cu claritate că Parlamentul European subestimase viteza dezvoltării în Europa centrală şi de est. Nimeni nu fusese în stare să prevadă căderea Zidului Berlinului şi era evident că nimeni nu anticipa în noiembrie 1989 că Germania avea să fie reunită în viitorul apropiat. Acest lucru este adevărat şi din punctul de vedere al aderării ţărilor din Europa centrală şi de est. După ce în dezbaterile anterioare se discutase despre extindere ca etapa care era de dorit, discuţiile despre acest subiect au devenit brusc foarte prudente la finele anului 1989. Europarlamentarii încă credeau că aderarea ar fi fost răspunsul potrivit, dar nu doreau să avanseze idei care să divizeze Comunitatea. Credeau atunci că acorduri de asociere sau extinderea zonei de liber-schimb ar fi putut să fie soluţii mai bune. Mai mult, vocile critice puneau în evidenţă faptul că ar putea fi prematur să se lase garda jos şi că era nevoie încă de prudenţă în legătură cu liderii politici care trebuie să dovedească buna lor credinţă, capacitatea de viziune pe termen lung în raport cu o situaţie în care declinul imperialismului ar putea lăsa teren liber şi fundamentalismului în legătură cu o situaţie militară în care echilibrul rămâne precar. Cu toate acestea, mulţi europarlamentari rămân convinşi de faptul că Europa ar trebui să privească spre viitor şi că fantomele trecutului nu ar trebui să paralizeze sistemul de azi al luării deciziilor în Parlamentul European” (European Parliament debates of 22 November 1989 on events in Central and Eastern Europe, No 3- 383/151).

Ciudat? Nu, deoarece, aşa cum arată documentele desecretizate ale Summitului din Malta, doar liderii importanţi din cele două tabere reprezentate la Malta ştiau foarte bine de mai bine de un an că lagărul comunist avea să se dizolve şi că, de fapt, marea miză a momentului avea să fie reunificarea Germaniei. Decizie politică de importanţă crucială pe de o parte reparaţie istorică privind ruperea unei ţări în termenii unui Tratat de Pace, dar şi rezultat al muncii excepţionale dusă de diplomaţii de excepţie în linia Adenauer-Kohl care făcuseră deja din viitoarea Germanie, chiar înainte să fie constituită ca entitate statală, pivotul dezvoltării europene şi imaginea credibilităţii extinderii înspre Est, noul demers existenţial european.

Asta se ştia, asta se negocia şi, deja, din primăvara lui ’89, ţările care aveau constituite reţele de lobby (unele care au lucrat aproape deschis pe durata întregii perioade comuniste) au început să multiplice contactele pentru a-şi pregăti o poziţionare publică cât mai bună în statele occidentale. Era logic în măsura în care se ştia că lui Gorbaciov îi rămâneau din ce în ce mai puţine pârghii de presiune şi, pe lună ce trecea, se confirma că o întoarcere la vechea stare de lucruri era imposibilă. Şi era la fel de evident că mijloacele de acţiune cu care încercau să preseze statele din centrul şi estul Europei, doritoare să se afle în pole position în viitoarele convorbiri de aderare, se bazau pe activarea diasporei pe care unele state (nu şi România, din păcate) o întreţinuseră cu grijă în deceniile trecute, cazurile clasice fiind ale celei poloneze, germane sau al ţărilor baltice. Iar discuţiile din PE privind România aveau să deseneze cu precizie matematică liniile viitoarelor mari dezbateri care au marcat perioada aderării şi care revin regulat şi acum ca teme prioritare. Printre acestea, atunci şi acum, în cazul ţării noastre, problema centrală ca şi dubiul major subsecvent, sunt legate de tratamentul asigurat minorităţilor etnice.

Nimeni nu acordase în 1988 atenţia cuvenită primei mari dezbateri din PE unde se anunţa tema ce este relevantă şi acum. În cadrul dezbaterii din 13 octombrie 1988 asupra drepturilor omului în România s-a spus ceva esenţial şi care s-a dovedit fie o intuiţie politică excepţională, fie o decizie de reală importanţă şi cu valoare deloc simbolică: „… PE este foarte clar în a spune că doreşte relaţii mai bune cu ţările din Europa centrală şi de est şi din URSS, dar orice dezvoltare ulterioară trebuie să aibă loc în cadrul Acordurilor de la Helsinki, adică inclusiv drepturile minorităţilor, autonomia şi drepturile omului. … Europarlamentarii au spus că situaţia din România rămâne în contrast accentuat cu cele din restul URSS şi, din această cauză, consideră că CEE nu ar trebui să negocieze cu România în acelaşi fel cu celelalte ţări din Europa centrală şi de est… România ar trebui să devină un caz test pentru modul în care CEE şi foloseşte puterile şi responsabilităţile.

Discuţia va continua pe aceleaşi coordonate, cu acest domeniu ca o caracteristică majoră de spaţiu pentru România:

„…(problema respectării drepturilor omului) a revenit pe data de 16 martie 1989 şi a stat la baza unei Rezoluţii dedicate exclusiv încălcării drepturilor omului de către regimul Ceauşescu (Resolution of the European Parliament of 16 March 1989 on Romania, OJ C 96/137, 17 April 1989). Dacă în 1988, PE se comparase cu SUA, în 1989 a început să se uite mai mult înspre acţiunile altor instituţii internaţionale. Unul dintre argumentele folosite în argumentarea acestui demers a fost că UNHCR condamnase România şi exista sentimentul că PE ar trebui să urmeze pe aceeaşi linie deoarece „într-o perioadă în care UE reacţionează, nu putem avea o atitudine mai slabă decăt cea a restului lumii” (Speech by Simone Veil, European Parliament debates of 16 March 1989, No 2-376/221). Mulţi europarlamentari şi-au exprimat stânjeneala deoarece Occidentul rămăsese tăcut ani de zile şi până de curând reprezentanţii lui Ceauşescu fuseseră primiţi în PE deoarece România era privită ca o anomalie în CAER. Iată de ce nu e surprinzător că există un sprijin larg pentru moţiunea pentru Rezoluţie prezentată de şase grupuri parlamentare. Doar liberalii cred că acest text este prea slab şi deplâng faptul că nu ia în calcul îngheţarea imediată a negocierilor în vederea unui acord comercial mai extins. Într-adevăr, rezoluţia cerea doar Comisiei, guvernelor Statelor Membre şi Consiliului să analizeze legăturile lor cu România (Rezoluţia PE din16 martie 1989 privind România OJ C 96/137, 17 April 1989). Lucru interesant, până în final Comisia a fost cea care a cerut un demers cu mult mai dur decât cel recomandat de PE şi a decis oprirea imediată a negocierilor pe acordul respectiv. Această poziţie fermă este salutată de PE în cadrul dezbaterii privind Cehoslovacia…Problema drepturilor omului în România revine pe agendă în luna mai (European Parliament debates of 25 May 1989 on human rights in Romania, No 2-378/215) …în cadrul cererii formulate de câţiva europarlamentari de a vota refuzul admiterii României cu statut de observator în Consiliul Europei”.

În fine, de notat faptul că 14 decembri1989, mai are loc o dezbatere şi este votată o nouă Rezoluţie a PE privind România (European Parliament debates of 14 December 1989 on Romania, No 3-384/220; Resolution of the European Parliament of 14 December 1989 on Romania, OJ C 15/328, 22 January 1990), „cu doar două zile înainte ca regimul comunist să fie răsturnat şi ca liderul politic Nicolae Ceauşescu să fie executat. La modul unanim, europarlamentarii îşi exprimă îngrijorarea că regimul totalitar represiv din România a devenit tot mai izolat, prejudiciind procesul de democratizare aflat în curs în alte ţări din estul Europei. Au cerut Comisiei să pună o presiune dură pe România atât la nivel diplomatic cât şi comercial, retrăgând ambasadorii şi denunţând toate acordurile comerciale, exprimând stupefacţia şi indignarea în ce priveşte atitudinea de acceptare demonstrată de comunitatea internaţională care a tolerat atât de mult tmp politicile opresive ale lui Ceauşescu”

Ce a urmat ştiţi foarte bine: desprinderea, în ordsinea importanţei, a unui grup de ţări şi cu România tratată chiar ca un caz-test, alături de Bulgaria, sora noastră întru suferinţă. Şutuiţi şi fără lobby de ţară. Ne place sau nu, dar asta a fost. Ce s-a schimbat? Iarăşi, răspunsul este evident şi se impune de la sine.

Cristian Unteanu

Anchete

Penitenciarul Mioveni: Oază de speranță și punte către reintegrare – Un model de implicare comunitară și transformare umană!

Publicat

pe

De

În ultimele două zile, Penitenciarul Mioveni s-a transformat într-un veritabil epicentru al implicării comunitare și al transformării sociale, demonstrând că un program încărcat poate genera rezultate cu adevărat semnificative. Dincolo de zidurile instituției, s-a scris o poveste despre dialog, înțelegere și speranță, o demonstrație concretă a faptului că schimbarea este posibilă atunci când comunitatea se unește pentru un scop comun.

„Biblioteca vie”: Cărți deschise, destine schimbate la Mioveni

Devenit deja o tradiție de suflet, evenimentul „Biblioteca Vie” a adus astăzi, în inima Penitenciarului Mioveni, o gură de aer proaspăt și o lecție de umanitate. Timp de trei ore intense, peste 140 de elevi și studenți au avut ocazia unică de a „citi” povești autentice, lipsite de prejudecăți. Nu au fost cărți tipărite, ci oameni: polițiști de penitenciare, foști angajați, colegi de la I.P.J. Argeș (Compartimentul de Prevenire), reprezentantul D.A.S. Mioveni, personal medical de la Spitalul Penitenciar Mioveni, voluntari de la Fundația Living Hope și, poate cel mai emoționant, cinci persoane private de libertate.

Sub egida Bibliotecii Județene „Dinicu Golescu”, participanții au renunțat la orice etichetă socială, întâlnindu-se pur și simplu, de la om la om. Fiecare „carte” vie a dezvăluit pagini pline de trăire, greșeli, durere, dar și de curaj, speranță și determinare. Tinerii „cititori” au absorbit povești reale și sincere, înțelegând, poate mai bine ca oricând, greutatea unei alegeri, impactul consecințelor și drumul anevoios, dar posibil, spre schimbare. Mesajul central a rămas clar și puternic: fiecare om este o poveste, iar ascultarea sinceră are puterea de a schimba destine.

Armonizarea instituțională: Un pas crucial spre reintegrare eficientă

Ziua precedentă a marcat un alt moment esențial în demersul de reintegrare socială. Penitenciarul Mioveni a reușit să aducă la aceeași masă toate instituțiile partenere, consolidând colaborarea vitală pentru succesul procesului de schimbare. Reprezentanții diferitelor entități au avut ocazia să discute și să clarifice interpretări legislative diverse, explorând soluții inovatoare pentru armonizarea acestora în contextul continuu al modificărilor normative. Acest dialog inter-instituțional reprezintă un pilon fundamental pentru crearea unui cadru coerent și eficient, adaptat nevoilor complexe ale persoanelor private de libertate pe drumul lor spre reintegrare în societate.

Proiectul „Tabor”: Spirit și tradiție pentru sufletele aflate în căutare

Tot ieri, într-un amplu demers de asistență religioasă și sprijin social, Penitenciarul Mioveni, în parteneriat cu Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului, a derulat proiectul „Tabor – Tradiție și Actualitate în Biserica Ortodoxă Română”. Inițiativa a culminat cu o slujbă deosebită, oficiată de un sobor impresionant, format din șapte preoți. Aceste momente de spiritualitate și reflecție oferă un suport moral și emoțional esențial, contribuind la echilibrul interior și la reconstrucția speranței pentru persoanele aflate în detenție.

Pagină cu pagină, Penitenciarul Mioveni își scrie propria poveste de succes, iar mesajul puternic transmis prin toate aceste acțiuni este unul simplu, dar fundamental: implicarea înseamnă schimbare! Prin dedicare, dialog și parteneriate solide, comunitatea Mioveni demonstrează că se pot construi punți solide către un viitor mai bun, pentru toți membrii săi. (Irinel I.).

Citeste in continuare

Anchete

Verdict final în cazul procurorului Alin Mocioi: Cariera în magistratură se incheie după decizia ÎCCJ!

Publicat

pe

De

O pagină importantă din cariera judiciară a procurorului Alin Mihăiță Mocioi, de la Parchetul Judecătoriei Constanța, este pe cale să se încheie. Potrivit informațiilor dezvăluite de publicația Lumea Justiției, Sectia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) a transmis Președintelui României, Nicușor Dan, propunerea oficială privind eliberarea din funcție a magistratului. Acest demers survine în urma unei decizii irevocabile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Excludere din sistem: O decizie fără drept de apel

Soarta profesională a procurorului Mocioi a fost pecetluită în urmă cu doar câteva zile, când Înalta Curte de Casație și Justiție a menținut hotărârea Sectiei pentru procurori a CSM în materie disciplinară. Această hotărâre viza, conform surselor citate, excluderea din magistratură a lui Alin-Mihăiță Mocioi, confirmând astfel sancțiunea disciplinară supremă. Măsura subliniază rigoarea și intransigența sistemului judiciar în fața abaterilor grave.

Ultimul pas: De la CSM la Palatul Cotroceni

Transmisia propunerii de eliberare din funcție către Președintele României reprezintă ultimul pas formal în încheierea carierei de magistrat. Odată ce decretul prezidențial va fi semnat, Alin Mihăiță Mocioi nu va mai face parte din sistemul judiciar. Această succesiune de evenimente marchează nu doar deznodământul unui caz individual, ci și reiterarea principiului responsabilității profesionale în magistratură, un pilon esențial pentru credibilitatea justiției. (Irinel I.).

Citeste in continuare

Anchete

CSM își alege conducerea pentru 2026: Tradiția invinge suspansul, fără contracandidați

Publicat

pe

De

Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) se pregătește pentru momentul anual al alegerii conducerii, însă ediția din acest an, programată pentru azi- joi, 27 noiembrie 2025, se anunță lipsită de orice urmă de suspans. Potrivit dezvăluirilor publicației Lumea Justiției, competiția electorală va fi, din nou, inexistentă, consolidând o cutumă ce a marcat recenta istorie a instituției.

O „alegere” fără emoții: Sistemul consolidat al desemnărilor

În contradicție cu vremurile trecute, când mai mulți candidați își disputau fotoliile de președinte și vicepreședinte, scena politică internă a CSM pare să fi atins un echilibru, caracterizat de absența candidaturilor multiple. Această realitate, semnalată de Lumea Justiției, sugerează o înțelegere tacită sau o rotație prestabilită a funcțiilor, eliminând elementul competitiv din procesul de selecție.

Președinția CSM: O rotire predictibilă la nivelul Curților de Apel

Urmând o cutumă bine stabilită, după ce funcția de președinte al CSM a fost deținută succesiv de reprezentanți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție (judecătorii Daniel Grădinaru și Denisa Stanisor) și apoi de un reprezentant al curților de apel (judecătoarea Elena Costache), rolul de lider al Consiliului va reveni unui alt judecător de la curțile de apel. Conform informațiilor, este vorba despre judecătorul Liviu Odagiu, un nume familiar în rândul magistraților.

Vicepreședinția: Continuitate asigurată de procurori

Nici în privința funcției de vicepreședinte nu se anticipează surprize. După ce aceasta a fost ocupată de procurori din diverse structuri – Daniel Horodniceanu (reprezentant al parchetelor de pe lângă ÎCCJ), Emilia Ion (reprezentantă a parchetelor curților de apel) și Claudiu Sandu (reprezentantul parchetelor tribunalelor) – tradiția se va menține. Viitorul vicepreședinte va fi desemnat din rândul procurorilor de la parchetele de pe lângă tribunale, funcția urmând să-i revină procurorului Bogdan Staicu.

Acest mod de operare, departe de a fi o competiție deschisă, ridică întrebări despre dinamica internă a CSM și despre modul în care sunt garantate reprezentativitatea și pluralismul de opinii în cadrul forului menit să asigure independența justiției. Alegerile de joi vor oficializa aceste desemnări, consolidând structura de conducere a CSM pentru anul 2026. (Irinel I.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv16 ore ago

IPJ Prahova: Circul ielelor, trompeților și „ofițerilor” reciclați! Balul mascat al incompetenței atinge noi culmi de patos!

Prahova fierbe, iar Poliția Română, în filială locală, pare să-și fi asumat rolul de cel mai fidel circ ambulant, oferind...

Exclusiv16 ore ago

Circul ‘secretelor’ de la Neamț: Cum lenea mai-marilor MAI transformă legea într-o farsă comic-amară!

Asistați, dragi cititori, la o nouă reprezentație grotescă din teatrul absurdului românesc, acolo unde uniforma, mai-marele și… lenea crasă se...

Exclusiv2 zile ago

Circul macabru al absurdității la Poliția Capitalei: SAS-ul bâjbâie, sefii manelizează, iar adevărul e declarat „delict”! Saga agentului-șef Wilhelm Constantin Bendriș

O poveste cu sânge, lacrimi și „rapoarte prealabile” pe post de ciocan, unde un luptător SAS e tăvălit de un...

Exclusiv2 zile ago

Opacitatea legală: Sindicatul polițiștilor denunță „reperele interne” ale MAI ca „perversitate și devianță mintală”

Ministerul Afacerilor Interne (MAI) și Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR) sunt ținta unor acuzații dure privind sustragerea de la...

Exclusiv3 zile ago

IGPR, acuzat de „inchiziție internă”: Proceduri secrete transformă polițiștii în „vite fără drepturi”

Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR) este ținta unor acuzații extrem de grave lansate de Emil Pascut, reprezentant al Sindicatului...

Exclusiv4 zile ago

Prahova, tărâmul reîncarnării: „Metoda Portocală” revine, dar acum e sub licență politică!

Se spune că istoria nu se repetă, dar rimează. În Prahova, însă, istoria nu doar rimează, ci pare că își...

Exclusiv4 zile ago

MAI, templul incompetenței aprobate: De la principiul Peter la ‘pricipitul polițienesc’ – Când ierarhia e o farsă, iar bunul simț, o glumă proastă.

Când ierarhia devine o farsă și bunul simț o glumă proastă Cunoașteți, desigur, Principiul Peter, acea axiomă nemiloasă, formulată de...

Exclusiv4 zile ago

Reforma MAI sub lupă: Sindicatul Europol demască „demagogia” din spatele anunțurilor ministeriale

Vicepremierul și Ministrul Afacerilor Interne, Marian Cătălin Predoiu, a anunțat, pe 18 noiembrie, cu mare fast, ceea ce a descris...

Exclusiv5 zile ago

Legea pumnului în gură la SAS: Cum a devenit „vagabond” un delict de 20% din salariu, sub privirea ironică a manualului de Mobbing al MAI! Saga agentului-șef Wilhelm Constantin Bendriș

În culisele întunecate ale Serviciului pentru Acțiuni Speciale (SAS), unde „inelul magic” al abuzului continuă să rotească destinele, iar „psihologii...

Exclusiv5 zile ago

Justiția Română: Spectacolul absurd continuă! Procuratura clasează, justificând incălcări flagrante! moștenitorii, nu morții, plătesc biletul!

În România anului 2025, justiția a depășit granițele ridicolului, transformându-se într-un circ macabru unde clovnii, odinioară gardieni ai legii, se...

Exclusiv5 zile ago

CIRCUL JUSTIȚIEI ROMÂNE: Dosarul POP IONUȚ-COSTIN, RECLASAT LA CATEGORIA „PROBLEME REZOLVATE… DE NOI” – CHIAR ȘI CU INSTANȚA LA UȘĂ!

Cazul fostului Comandant Descarcerare Petrobrazi – Pop Ionuț-Costin (III) În analele deja supraîncărcate ale absurdului juridic românesc, dosarul domnului Pop...

Exclusiv5 zile ago

SINAIA, MONARHIA ABSOLUTĂ MARCA OPREA: Sora „impăratului” cade în cap, Prefectul se „trezește” la Parchet, iar PNL Prahova fierbe în suc propriu!

În orașul unde legea pare să fie un simplu moft, iar democrația o glumă proastă, piesa de teatru absurd a...

Exclusiv5 zile ago

Penitenciarul Târgșor: UN NOU ÎNCEPUT DEZVĂLUIT! Interviu EXCLUSIV și reportaj incendiar cu Adrian Grigoroiu, liderul EQUITAS – Marca Incisiv de Prahova

Penitenciarul Târgșor: Răsăritul unei noi ere – O reformă jurnalistică de amploare Redacția Incisiv de Prahova vă prezintă o analiză...

Exclusiv6 zile ago

Verdict clar al justiției: Actele administrative Nu pot infrânge legea. Sindicatul Diamantul prezintă decizii fundamentale

Sindicatul „Diamantul” a dezvăluit recent o serie de „extrase bune de ținut minte” din jurisprudența înaltelor instanțe românești, care clarifică...

Exclusiv6 zile ago

Intervenție fulger la Mioveni: Studenta-polițist, alături de colegii săi, prinde criminalul unui taximetrist

O acțiune promptă și coordonată a trei polițiști, printre care și o elevă stagiară, a condus la prinderea rapidă a...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Criptomonede Taxi Heathrow London

Top Articole Incisiv