Featured
NOUĂ AVIOANE CU MĂȘTI/Măștile stau nefolosite într-un depozit de lângă București/Primele avioane închiriate au fost militare ale Armatei Ucrainene
O investigatie Rise Project:
Producătorul de armament al statului a închiriat avioane private ca să aducă măști din Vietnam, în timp ce aeronavele noastre militare transportau ieftin măști pentru companii private.
Primele avioane închiriate au fost însă tot militare, dar ale Armatei Ucrainene. Aduse în țară acum un an, măștile stau nefolosite într-un depozit de lângă București.
Doar transportul lor ne-a costat 5,3 milioane dolari.
Costurile au fost suportate de Societatea de Administrare a Participațiilor în Energie (SAPE).
Cei care au decis afacerea propun acum o soluție de avarie: Ministerul Energiei să renunțe la banii din profitul SAPE, printr-o compensare netransparentă, și să primească măști ca dividende.
Decontul? Peste 30 de milioane de dolari.
Schema afacerii și corespondența între Hanoi și București arată cum am irosit, în plină criză sanitară, bani cât pentru un nou spital.
DECIDENȚII
Virgil Popescu, fostul ministru al Economiei. A aprobat anul trecut achiziția unei cantități-record de măști din Vietnam. A schimbat, peste noapte, obiectul de activitate al unei companii cu profil energetic, SAPE, ca să cumpere măștile, dar apoi a mandatat o altă companie din subordine- Romarm- să le achiziționeze și să se ocupe de transportul lor. Între timp, Virgil Popescu a fost numit ministrul Energiei. Popescu propune acum ca ministerul să primească măștile nefolosite ca dividende.
Gabriel Țuțu, șeful Romarm. Fost ofițer SRI, Țuțu a semnat contractele cu furnizorii și cu cei care au intermediat apoi transportul măștilor. Tot cu avioane militare ucrainene adusese din China și utilaje uzate pentru producția de măști la o fabrică de armament de lângă Târgoviște. După afacerea Vietnam, Țuțu a fost promovat în consiliul de supraveghere al companiei SAPE, cea care suportase costurile de achiziție și transport.
DEPOZITUL DIN TABLĂ
Pe un câmp, la aproape doi kilometri de aeroportul Otopeni, într-o hală împrejmuită cu sârmă ghimpată, sunt ascunse măști de protecție care ne-au costat, până acum, peste 30 de milioane de dolari.
Cu acești bani, o companie de stat a cumpărat, în mai 2020, aproape 96 de milioane de măști de protecție și le-a adus în țară.
Acum, la un an distanță, aproximativ 90 de milioane de măști au rămas în hala din tablă din Otopeni, generând costuri suplimentare de depozitare. Alte 5,2 milioane de măști au ajuns, între timp, la inspectoratele școlare, care le-au folosit pentru protecția elevilor la examenele naționale de anul trecut.
“Măștile sunt în continuare în depozitul meu din cauza birocrației”, ne spune Liviu Dragoș Rădulescu, proprietarul companiei Master Mind care operează hala din Otopeni. Rădulescu refuză să ni le arate. Nu ne spune nici cât încasează pentru depozitare: “Am un contract de confidențialitate și fără acordul proprietarilor nu pot să vă dau detalii”.
Susține însă că primește mai puțin decât încasează de obicei pentru astfel de servicii și că nu este nimic în neregulă cu măștile care au rămas în depozitul său: “Am avut controale cam de la toate autoritățile, inclusiv Poliție. În 20 de ani, n-am avut atâtea controale câte am avut în trei luni”.
Am aflat locația depozitului când încercam să găsim răspunsul la o întrebare simplă: de ce a cumpărat statul o cantitate mare de măști fără să le mai folosească apoi?
Nimeni n-a luat nicio măsură nici după ce Hotnews a publicat, pe 22 ianuarie 2021, informația că măștile zac nefolosite într-un antrepozit vamal, după jumătate de an de la achiziție.
Ludovic Orban. Sursa: Facebook
În schimb, acum câteva zile, pe 18 mai 2021, Ludovic Orban, președintele Camerei Deputaților, a criticat faptul că alte 11 milioane de măști cumpărate tot acum un an, când era premier, stau în continuare nefolosite, deși fuseseră cumpărate de Ministerul Sănătății pentru persoanele defavorizate.
Ludovic Orban nu a menționat însă nimic despre cantitatea de peste opt ori mai mare din depozitul de la Otopeni, cu toate că și aceste măști au fost achiziționate tot în timpul mandatului său de premier.
Cum s-a ajuns aici?
Lentoarea achiziției a făcut ca între momentul în care o companie controlată anul trecut de Ministerul Economiei a decis să cumpere măștile și cel în care ele au sosit în țară să treacă o lună și jumătate. Prețul scăzuse între timp, iar compania statului a rămas cu ele în brațe, pentru că nu-și mai acoperea costurile de achiziție, operare și transport. În schimb, au câștigat companiile din lanțul de furnizare.
MĂȘTI ÎN NATURĂ
Chiar în aceste zile, Ministerul Energiei propune o soluție de avarie ca să scape de măștile din depozit: măști în loc de dividende.
Practic, Ministerul Energiei vrea să primească în natură o parte din dividendele Societății de Administrare a Participațiilor în Energie (SAPE). Ca acționar, ministerul are de încasat de la SAPE dividende de aproape 331 de milioane de lei pe anul 2020. Doar că o parte din profit urmează să fie distribuit sub formă de măști de protecție, potrivit documentelor obținute de RISE Project. Suma la care vrea ministerul să renunțe este de maxim 142 de milioane de lei (aproape 35 de milioane de dolari).
Compensarea este menționată doar în nota de fundamentare care însoțește proiectul de buget al SAPE pe 2021, astfel că detaliile aranjamentului financiar nu sunt publice. Proiectul a fost aprobat deja de Virgil Popescu, ministrul Energiei, dar s-a blocat, deocamdată, la Ministerul Finanțelor, care, potrivit informațiilor noastre, nu este de acord cu plata în natură.
Decontul netransparent ar detensiona practic bugetul SAPE, care nu poate să vândă măștile sub costul de achiziție și nici să le doneze. În schimb, Ministerul Energiei le poate distribui cum dorește, inclusiv să le doneze, susțin experții consultați.
Virgil Popescu. Foto: Inquam / Octav Ganea
Virgil Popescu a aprobat și achiziția măștilor anul trecut. Atunci conducea Ministerul Economiei, în portofoliul căruia se afla SAPE. Nu a răspuns solicitărilor RISE pe marginea acestei afaceri.
Primele măști au fost aduse din Vietnam cu avioane militare ucrainene, pe filiera unei companii elvețiene cu acționari secreți.
Doar transportul ne-a costat peste 5 milioane de dolari. Corespondența din acele zile între Hanoi și București, obținută de RISE Project, arată cum am pierdut 42 de zile până la achiziția măștilor.
CORESPONDENȚA
Încă din 26 februarie 2020, Luiza Gîrleanu, consilier economic la Ambasada României de la Hanoi (Republica Socialistă Vietnam), anunță la București că a găsit un producător care poate furniza măști la un preț de 0.3 dolari (1.33 lei la acel moment).
Stocurile erau goale și la Hanoi așa că livrarea putea începe abia pe 16 martie. Criza sanitară se întinsese pe tot globul, iar statele începuseră o cursă contracronometru ca să obțină rapid echipamente de protecție.
De profesie economist, Luiza Garofița Gîrleanu (52 de ani) este în misiune la Hanoi din 2018. Când am sunat-o pentru acest subiect, ne-a spus să-i trimitem întrebări în scris, dar nu ne-a mai răspuns. În schimb, a trimis o informare șefilor că un reporter RISE se interesează de afacerea cu măști. Luiza Garofița Gîrleanu. Sursa: captură Youtube
Pe 31 martie, Luiza Gîrleanu solicită de la București o listă cu cantitățile de materiale medicale necesare în lupta cu noul coronavirus. Avusese o discuție promițătoare cu un director din Ministerul vietnamez al Industriei și Comerțului.
La București, achizițiile se făceau deja centralizat, pe bani mulți, prin alte două structuri ale statului: Oficiul Național pentru Achiziții Centralizate (ONAC), aflat în curtea Ministerului Finanțelor, și, respectiv, compania națională UNIFARM, controlată de Ministerul Sănătății.
Dar Ministerul Economiei decide totuși să intre pe cont propriu în comerțul cu măști. Are și un avantaj competitiv: coordonează rețeaua de consilieri comerciali din ambasadele noastre. Consilierii pot să ia pulsul în fiecare zi la fața locului. Pot afla astfel mai repede cine și cum vinde. Așa făcuse și Luiza Gîrleanu, care le semnalase șefilor de la București o ofertă încă la finalul lunii februarie.
Lucrurile se precipită, la centru, pe 1 aprilie 2020, când o companie din subordinea ministerului decide să-și completeze obiectul de activitate ca să facă și comerț cu măști. Compania se numește Societatea de Administrare a Participațiilor în Energie (SAPE) și are obiectul muncii chiar în denumire. SAPE solicită completarea obiectului de activitate, iar ministrul economiei, Virgil Popescu, semnează ordinul de aprobare în aceeași zi.
Pe 3 aprilie, SAPE are deja dreptul să comercializeze articole medicale, după ce operase modificarea la Registrul Comerțului.
Apoi, timp de 42 de zile, niciun contract. Doar schimburi repetate de e-mailuri cu oferte de la producători.
De exemplu, pe 30 aprilie 2020, Ministerul Economiei mai primește din Vietnam o listă cu 18 producători de măști. Doar șase aveau certificările necesare pentru exportul în țările Uniunii Europene.
Apoi, o companie vietnameză oferă pe 6 mai 2020 măști cu patru straturi la doar 0.085 dolari/bucata. Nu se întâmplă însă nimic.
Abia pe 8 mai 2020, Ministerul Economiei menționează într-un document intern necesarul de măști pe termen scurt: maxim 100 de milioane de măști.
Era o cantitate-record pentru acele zile. A fost depășită apoi doar de achiziția realizată de Ministerul Sănătății pentru persoanele defavorizate.
Doar că SAPE nu mai face importul, deși își schimbase peste noapte obiectul de activitate tocmai pentru comerțul cu măști.
Conducerea SAPE realizează brusc că nu are expertiza necesară să facă importul. Așa că apelează la Romarm, compania națională specializată în producția armamentului, aflată tot în portofoliul Ministerului Economiei.
Romarm primește astfel un mandat special să se ocupe de import.
Cum motivează conducerea SAPE schimbarea de plan? “Romarm deține o lungă tradiție în industria de apărare, materializată în experienţa de peste 75 de ani, activitate ce a presupus implicarea activă în domeniu tranzacțiilor economico-financiare internaţionale, la nivel guvernamental”.
Corespondența oficială alunecă ulterior în e-mailul privat al directorului Romarm, Gabriel Țuțu. Acesta îi scrie, pe 10 mai, consilierului economic din Vietnam, de pe e-mailul unei firme private în care este asociat. Țuțu o anunță astfel pe Gîrleanu că a primit sarcina să facă un import de măști din Vietnam și că a identificat un potențial furnizor din zona Hanoi.
Gabriel Țuțu îi cere ajutorul Luizei Gîrleanu pentru verificarea conformității și existenței fabricii de măști. „În acest sens avem deja aprobarea ministrului economiei, dl. Virgil Popescu”, îi transmite șeful Romarm.
A doua zi, pe 12 mai 2020, chiar înainte să ieșim din starea de urgență, se parafează și contractul.
COMISIONUL
Romarm urma să încaseze și un comision de aproape 300 de mii de dolari pentru achiziția măștilor. Conform contractului de mandat, cealaltă companie subordonată ministerului, SAPE, trebuia să achite un comision de 1 la sută din valoarea mărfii.
În schimb, Romarm trebuia să răspundă și de calitatea măștilor, să le testeze și să se ocupe de birocrația tranzacțiilor. Contractul de achiziție cu furnizorul din Vietnam a fost semnat chiar în ziua în care compania Romarm a primit mandatul să se ocupe de import.
Bogdan Stănescu (Foto: Inquam / Octav Ganea), președintele directoratului SAPE, a semnat contractul de mandat cu Romarm. A fost deseori în atenția presei pentru numeroasele consilii de administrație în care a fost numit. Spre exemplu, în 2019 a câștigat peste 40 de mii de lei net pe lună de la SAPE, AVAS, Oltchim, Romgaz și Rompetrol plus o sumă nedeclarată de la Banca Națională a României.
Pe 12 mai, SAPE s-a angajat să transfere cel mult 30 de milioane de dolari pentru maxim 100 de milioane de măști, în contul firmei Minh anh Medical Joint Stock Company. Măștile urmau să fie livrate până pe 20 iunie 2020.
Producătorul măștilor era însă o altă companie vietnameză: Orange Pharmaceutical Company Limited, care avea doar 3 angajați în martie 2020.
Printre altele, potrivit contractului, produsele urmau să fie însoțite de certificat de calitate CE, certificat ISO, certificat al materiilor prime utilizate și certificat de calitate al produselor finite.
Măștile au ajuns la București însoțite, printre altele, de un certificat de conformitate emis de QSA International Limited, o companie londoneză înregistrată de un indian la o adresă unde mai sunt alte 35 de mii de firme.
După primele două transporturi de măști, Luiza Gîrleanu le transmitea oficialilor din România că „niciun producător de măști medicale clasa I din Vietnam, și probabil din toată ASIA, nu are certificări din partea unor organisme notificate UE, atâta timp cât directivele nu o solicită. Aceștia dețin în schimb certificate eliberate de terțe părți, precum QSA”.
Certificatul emis de QSA International menționează că producătorul plasează marcajul CE pe cutiile cu măști pe propria responsabilitate.
Din 25 mai 2020, măștile produse de Orange Pharmaceutical apar oficial în baza de date a Agenției Naționale a Medicamentelor și Dispozitivelor Medicale (ANMDM), la solicitarea Romarm. Înregistrarea s-a făcut după o cerere depusă la ANMDM cu câteva zile înainte.
Cererea trebuia să fie însoțită și de un certificat emis de un organism notificat. Organismele notificate sunt companii desemnate de țările Uniunii Europene să evalueze conformitatea produselor înainte de a fi introduse pe piață. QSA International LTD nu apare în baza de date europeană a acestor entități.
Am obținut câteva măști cumpărate de Romarm anul trecut și le-am testat la Centrul de Cercetare Științifică pentru Apărare din MApN. Specialiștii laboratorului susțin că eșantioanele au trecut proba eficienței în filtrarea bacteriană și a respirabilității și au concluzionat că sunt conforme.
Tot Romarm trebuia să încheie un contract de transport la preț maxim de 350.000 de dolari per livrare și să plătească servicii de suport în Vietnam (25.000 dolari), taxă de întârziere, servicii de handling (1900 euro), încărcare (0.18 euro /kilogram) și depozitare (0.04 euro/ kilogram).
CINE A CÂȘTIGAT
Primele transporturi cu măști au fost intermediate de Allodium SA, o companie elvețiană cu un capital social de aproape 110 mii dolari. A primit 1,75 milioane de dolari de la Romarm pentru cinci zboruri din Vietnam, cu un IL-76MD, avion militar fabricat în Rusia.
Singurele avioane de acest tip care au aterizat la Otopeni, în mai 2020, sunt deținute de Forțele Aeriene Ucrainene, conform informațiilor obținute de RISE Project de la www.flightradar24.com. Allodium a adus astfel aproape 100 de tone de măști.
Cu o lună înainte, Allodium mai asigurase un transport pentru Romarm. Încasase atunci peste 370 de mii de dolari pentru transportul din China al unor utilaje de fabricat măști cumpărate tot de Romarm. Echipamentele au aterizat la București tot cu un avion al Forțelor Aeriene Ucrainene, dar s-au defectat la scurt timp după ce fuseseră instalate la Uzina de Produse Speciale Dragomirești. (RISE a prezentat afacerea AICI.)
În schimb, Forțele Aeriene Române aduceau atunci măști pentru Romwine&Cofee SRL, o firmă care își asumase transportul cu avioane private. În schimb, banii pentru transport au fost suportați de Departamentul pentru Situații de Urgență, beneficiarul măștilor, care solicitase și sprijinul logistic al Forțelor Aeriene. Detaliul reiese dintr-un raport al Curții de Conturi care a verificat gestionarea resurselor publice în perioada stării de urgență.
Am întrebat Ministerul Apărării Naționale dacă a primit anul trecut și vreo solicitare pentru transportul măștilor din Vietnam.
Răspunsul? “La nivelul structurilor MApN cu atribuții în domeniu nu a fost primită vreo solicitare de sprijin pentru efectuarea unui transport de materiale de uz medical din Vietnam.”
Alte companii private care au făcut transporturi aeriene pe ruta România – China, comparabilă ca distanță cu Vietnam, au contractat zboruri la prețuri mult mai mici, în primele luni de pandemie, potrivit documentelor văzute de reporterii RISE.
Romarm a încetat colaborarea cu compania elvețiană Allodium după cinci zboruri. Motivul? Avionul militar din Ucraina, contractat prin compania elvețiană, nu era potrivit pentru volumul de marfă.
Cele cinci zboruri au fost aprobate de Gabriel Țuțu, directorul Romarm.
Gabriel Țuțu. Sursa: Facebook
Între timp, Țuțu a fost numit și membru în consiliului de supraveghere din SAPE, exact compania care-l mandatase să facă importul de măști din Vietnam. Nu ne-a mai răspuns pe marginea acestui subiect, dar anul trecut, când documentam transportul utilajelor din China pentru uzina din Dragomirești, l-am întrebat și despre afacerea Vietnam.
Gabriel Țuțu ne prezenta atunci o altă variantă decât cea care reiese acum din corespondența oficială. Cum că intrase în contact cu compania vietnameză prin intermediul consilierului economic al ambasadei noastre, deși el îi scrisese Luizei Gîrleanu că a identificat un furnizor și că o roagă să-l verifice.
Șeful Romarm ne mai explica și că discuțiile finale s-au purtat la nivel înalt: “Domnul Ministru (n.r. Virgil Popescu) l-a sunat pe ministrul Industriilor din Vietnam să ceară confirmarea despre aceste două firme (n.r un institut public din Vietnam și, respectiv, firma Minh anh Medical). Ministrul Industriilor a comunicat ulterior că firma există, că produce și că e de încredere. Mai departe, cine sunt ăia, sincer, mă depășește”.
L-am întrebat și cum au fost aduse măștile:
“În primă fază le-am făcut cu compania Ministerului Apărării din Ucraina cu care am adus și utilajele, după care, pentru că s-a mai liniștit treaba am apelat la SLS Cargo să ne furnizeze avioane de mari capacități că în astea intra puțin (n.r. măști). Am luat Boeing 747-400, după care Boeing 747-800”.
SLS Cargo a preluat din zbor transportul din alt motiv. Ne-a fost confirmat chiar de șeful companiei, Mihai Stoica: “Noi am ajuns să facem operare în primă fază în Vietnam, și după aceea am preluat zborurile pentru că acele aeronave ucrainene cu care ei au început nu erau capabile să facă acest proiect în termenii pe care ei îi voiau probabil”.
Stoica își mai amintește că unul dintre avioanele ucrainene s-a stricat pe aeroportul din Otopeni și atunci compania statului i-a cerut oferte de zbor. Le-a recomandat avioane de tip Boeing 747: “Practic noi în acest avion încărcam cât încărcau ei în patru avioane din acelea mici cu care făceau inițial transportul”.
De ce a ales Romarm avioanele din Ucraina? Gabriel Țuțu susține că a fost solicitat de ministrul Virgil Popescu să rezolve problema transportului:
“Nu se înțelegeau cum să le aducă, de unde să le ia, cum să le transporte. Și-atunci pentru că eu deja făceam chestia asta cu avionul de la MAPN-ul ucrainean pe utilajele noastre și materia primă pe care am adus-o, domnul ministru mi-a zis: «bă, du-te și ocupă-te tu, că ăștia nu sunt în stare să aducă măștile. Și m-am ocupat eu»”.
Compania Allodium, cea care a asigurat primele transporturi de măști, nu are acționariatul la vedere. Are sediul declarat în cantonul elvețian Zug, cunoscut paradis fiscal, în birourile unei firme de avocatură – Goldblum and Partners AG. Casa de avocatură funcționează ca paravan pentru beneficiarii reali ai companiei Allodium, nedeclarați la registrul elvețian al companiilor. Prin intermediul germanului Marcus Altenburg, firma de avocatură asigură și administrarea companiei care a intermediat zborurile cu măști la București. Altenburg l-a înlocuit, în decembrie 2020, la conducerea casei de avocatură pe ucraineanul Dmytro Pichugin. În vârstă de 41 de ani, Pichugin a administrat și ramura britanică a casei de avocatură Goldblum and Partners LLP, până la dizolvarea ei în 2019. Era acolo partener cu mai multe companii offshore din Belize.
În final, Allodium a primit 1,75 milioane de dolari pentru cinci zboruri. Suma nu a inclus taxele de aeroport, cazarea echipajului sau taxe pentru întârzieri de încărcare sau descărcare. Ultimul transport pe filiera Allodium a aterizat, pe 27 mai 2020, pe aeroportul Otopeni.
Nici după ce a încetat colaborarea cu compania elvețiană, Romarm nu a solicitat sprijinul MApN, căruia îi livrează produse militare. În schimb, SLS Cargo Bulgaria a încasat alte 3,5 milioane de dolari pentru patru zboruri pe ruta Hanoi – Otopeni.
Banii încasați pentru transport depășesc încasările companiei bulgare din tot anul 2019.
Mihai Stoica, care coordonează filiala bulgară, susține însă că Romarm a economist bani apelând la el:
Cu câteva luni înainte să semneze contractul cu firma de stat, Mihai Stoica vânduse 60 la sută din SLS Cargo România către asociații din grupul Fan Courier.
“Chiar au făcut un saving (economie), din calculele noastre, de cel puțin 2- 2,5 milioane de dolari”.
L-am întrebat de ce totuși n-a folosit compania de la București, ci filiala din statul vecin pentru transportul măștilor?
Ne-a explicat că reprezentanții SAPE au cerut să facă plățile direct în valută pentru că aveau deja bani schimbați și ar fi pierdut prea mult să facă din nou transferul în lei: “Ne-au solicitat pentru a nu mai face schimbul acela valutar, să acceptăm să plătească către o firmă din grup. Singurele firme din grup pe care noi le avem, eu sunt administrator, sunt în Bulgaria și Italia(…) Ei au zis ok, facturați-ne de pe Bulgaria”.
Pe filiera bulgară, măștile au ajuns tot în depozitele din Otopeni ale companiei Master Mind SRL. Acolo sunt și astăzi.
În termeni tehnici, măștile sunt într-un antrepozit vamal.
Astfel, potrivit șefului Romarm, măștile au scăpat de taxe:
“Ele sunt băgate în antrepozitul vamal tocmai pentru că există acea directivă europeană care spune că utilizatorul final al măștilor și produselor medicale pentru combatere este scutit de TVA și de taxe vamale. Și-atunci acest antrepozit vamal, tocmai asta e menirea lui. Având în vedere că SAPE și-a propus să vândă ministerului Educației, care e utilizator final, și ministerului Sănătății, care iarăși e utilizator final, atunci s-a mers pe varianta în care aceste ministere își importă aceste produse din antrepozit și nu mai plătesc TVA și taxe vamale.”
Dar măștile n-au mai ajuns la Ministerul Sănătății. A cumpărat doar Ministerul Educației 5,2 milioane de bucăți.
Potrivit documentelor obținute de RISE Project, în total au intrat în antrepozitul vamal 95.970.500 de măști cu patru straturi, respectiv 426 tone, ca masă brută. Prețul lor, fără alte costuri, a fost de 26.108.422 dolari. Primele 75.572.500 măști au fost achiziționate la prețul de 0,3 dolari bucata. Apoi, alte 20.398.000 măști, la preț de aproape 0,17 dolari.
Contractul pentru depozitare nu menționează suma pe care compania statului trebuie să o plătească, ci are anexată doar o listă de prețuri pentru mai multe tipuri de servicii.
Separat, Romarm a mai încheiat, în numele SAPE, un contract de servicii de handling la sol, adică pentru manipularea mărfurilor. De operațiune s-a ocupat Uplift Airport Services SRL- controlată de Marius Puiu, fost acționar Blue Air.
Calculele arată că Uplift a încasat aproape 400.000 de dolari pentru serviciile prestate.
Cătălin Ilie, reprezentantul companiei în contractul cu SAPE, ne-a precizat că serviciile au fost prestate de parteneri locali: “Dânșii (SAPE și Romarm) nu au făcut transporturi înainte și trebuiau să ia legătura cu niște agenți de acolo (din Vietnam). Noi am luat legătura cu niște agenți care erau partenerii noștri să ne asigure serviciile de încărcare-descărcare, screening la marfă, depozitare și așa mai departe acolo și ne-au bugetat pe operațiune o sumă, de 25 de mii de dolari. La sfârșit, după ce se termina operațiunea, ei ne trimiteau factura finală cu suma exactă în funcție de cantitatea tranzitată și încărcată în avion. Noi am preluat costurile astea și le-am refacturat în oglindă mai departe la SAPE. Adică nu am făcut o afacere sau un centru de profit din asta”.
SLS Cargo și Uplift au fost implicate anul trecut și în transportul măștilor pentru compania Naguma Medical Supply, patronată de afaceristul Michael Topolinski.
Naguma a furnizat măști persoanelor defavorizate, printr-un contract cu Ministerul Sănătății, din care Ludovic Orban spune că au rămas nefolosite 11 milioane de măști. Ele au făcut parte dintr-un lot mai mare licitat prima dată de Ministerul Sănătății pe 12 iunie 2020. Urmau să fie achiziționate până la 115 milioane de măști. Compania statului SAPE s-a înscris atunci și la licitația Ministerului Sănătății, dar a pierdut contractul.
Ca să aducă măști din China, Topolinski a încheiat contracte pentru transport și manipularea lor inclusiv cu SLS Cargo și Uplift Airport Services SRL, dar colaborarea lor a ajuns în instanță, din cauza unor dispute financiare.
CUM COMBATE STATUL SPECULA
Unul dintre motivele pentru care compania cu profil energetic susține că a intrat în comerțul cu măști a fost combaterea speculei de la începutul pandemiei. Așa reiese dintr-un răspuns pe care ni l-a trimis conducerea SAPE: “(Compania) s-a implicat activ în procesul de asigurare în România a produselor destinate prevenirii și combaterii COVID 19 cu scopul de a echilibra piața acestor produse și de a diminua acțiunile comerciale speculative în situație de criză ”.
SAPE a combătut însă specula vânzând mai scump decât comercianții privați. A livrat, pe 28 mai 2020, aproape 5,2 milioane de măști către Ministerul Educației, care încheiase un acord-cadru cu mai multe companii.
Prețul oferit de SAPE a fost depășit doar de o altă companie de stat, Unifarm, ale cărei achiziții cu măști sunt analizate acum de judecători pentru fapte de corupție. (DETALII, AICI)
Ana POENARIU
Au contribuit: Ioana MOLDOVEANU, Valeriya Egoshyna (“Schemes” project RFE/RL)
Articolul face parte din proiectul „Platforma Beneficiarilor COVID”, derulat în cadrul burselor pentru jurnalism ale Universității Stanford din Statele Unite (John S. Knight Fellowships și Big Local News, finanțate de Google News Intiative).
Articolul a fost parțial susținut în cadrul proiectului “Demanding transparency in times of crisis: joint action from CSOs & journalists” finanțat de The Black Sea Trust for Regional Cooperation (a project of the German Marshall Fund).
Exclusiv
IPJ Mehedinți – Fabrica de imputerniciți. Concursul? O legendă urbană cu tenta de ilegalitate
„Inspector-șef” – funcție sau scaun muzical?
De aproape un deceniu, la Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) Mehedinți nu avem conducere stabilă, ci un maraton de împuterniciri și desemnări marca IGPR, după cum dezvăluie Sindicatul Europol. Legea spune una, practica spune „las’ că merge și-așa”.
Art. 27¹⁶ din Legea 360/2002 e clar:
– împuternicire maxim 6 luni,
– poate fi prelungită încă 6 luni,
– în acest timp este obligatoriu organizat și desfășurat concursul pentru ocuparea postului.
La Mehedinți, în schimb, s-a inventat un nou sport național: ocolirea sistematică a concursurilor legale, în favoarea numirilor temporare, prelungite la nesfârșit.
Parada șefilor de-o vară: vin, sunt împuterniciți, pleacă
Conform cronologiei prezentate de Sindicatul Europol, tabloul arată așa:
- 2014–2017 – cms. șef Romulus Oprița
– Împuternicit în aprilie 2014
– Devine titular prin concurs în ianuarie 2015 (miracol rar: s-a făcut chiar un concurs!) - 2017–2018 – cms. șef Mirel Dumitru
- 2018–2019 – cms. șef Luca Lucian
- 2019–2020 – cms. șef Fețanu Daniel (importat de la IPJ Gorj)
- 2020–2021 – cms. șef Mirel Dumitru (revenire în forță, că tot era loc liber)
- 2021 – februarie 2023 – cms. șef Bibu Ștefan Raminel
Numitor comun pentru toți acești ani, așa cum subliniază Sindicatul Europol:
– numai împuterniciri și desemnări,
– fără organizarea și desfășurarea unui concurs pentru funcția de inspector-șef, deși IGPR avea obligație legală să facă asta.
Când dai examen cu nota 1 și tot inspector-șef ești (pentru puțin timp)
- Februarie 2023 – aprilie 2023 – cms. șef Costin Tuică
– Împuternicit inspector-șef
– În martie 2023 se organizează, în sfârșit, un concurs
– Rezultatul: obține nota 1
– În aprilie 2023, împuternicirea încetează.
Concursul s-a ținut, formal, dar a funcționat ca o simulație cu public: sistemul și-a bifat hârtia, nu și competența.
Nașul, primarul și polițistul „care a îndrăznit”
- 24 aprilie 2023 – mai 2024 – cms. șef Gheorghe Lucian Tunaru
– Împuternicit inspector-șef
– Pe durata mandatului: nici urmă de concurs pentru ocuparea funcției
– Mandatul încetează, funcția rămâne tot „provizorie”, dar bine păzită.
În această perioadă, după cum reamintește Sindicatul Europol, IPJ Mehedinți ajunge în atenția publicului prin cazul polițistului rutier care ar fi fost supus presiunilor instituționale după ce a îndrăznit să sancționeze primarul comunei Ponoarele – primar care, ce să vezi, este nașul de cununie al cms. șef Tunaru.
Statul de drept made in Mehedinți: dacă amenda lovește în cumetrie, polițistul devine problemă, nu legea încălcată.
Concursul amânat până dă DNA-ul peste tine
- Mai 2024 – septembrie 2025 – cms. șef Dumitru Marian Cîrcei (venit de la IGPR)
– Împuternicit inspector-șef
– Anunțul pentru organizarea concursului este publicat pe hub-ul MAI în ultima zi, înainte să expire termenul de 12 luni prevăzut de art. 27¹⁶ din Legea 360/2002
– Concursul este apoi amânat fără niciun motiv procedural serios invocat
– Deși exista obligația legală nu doar de organizare, ci și de finalizare a concursului, funcția rămâne neocupată prin concurs.
Epicentru al scandalului: potrivit informațiilor prezentate de Sindicatul Europol, concursul nu a mai fost dus până la capăt pentru că cms. șef Cîrcei a devenit inculpat într-un dosar DNA, acuzat că ar fi falsificat un ordin de serviciu.
Soluția clasică: pensionare „subită” și plecare discretă din scenă.
Ștafeta împuterniciților: următorul, te rog!
- Septembrie 2025 – prezent – cms. șef Decebal Dumitru Drăghiea
– Împuternicit și ulterior desemnat inspector-șef.
Funcția rămâne, în continuare, un fel de scaun de probă, nu un post obținut transparent, prin competiție reală.
Bilanțul unui deceniu: legea e opțională, împuternicirea e regulă
Concluzia, așa cum o sintetizează Sindicatul Europol:
În aproape 10 ani, funcția de inspector-șef al IPJ Mehedinți a fost ocupată aproape permanent prin împuterniciri, în timp ce organizarea de concursuri a fost excepția, nu regula.
Deși Legea 360/2002, art. 27¹⁶ alin. (1), stipulează clar că pe durata a maximum 12 luni (6 luni + prelungire 6 luni) trebuie obligatoriu organizat și desfășurat concursul, la Mehedinți s-a instalat o practică de sfidare sistematică a legii, sub privirea „nevinovată” a IGPR și MAI.
Cum se numește când nu-ți faci treaba? Penal, nu „procedural”
Textul legal citat de Sindicatul Europol nu e interpretabil:
„Polițistul poate fi împuternicit, cu acordul acestuia, pe o perioadă de maximum 6 luni. Prelungirea împuternicirii poate fi dispusă, cu acordul polițistului, pentru maximum 6 luni, perioadă în care sunt obligatorii organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea postului.”
Întrebarea finală, ridicată explicit de Sindicatul Europol, lovește direct:
Cum se numește fapta unui funcționar public care nu își îndeplinește o atribuție de serviciu și cine răspunde pentru neîndeplinirea unei obligații prevăzute expres de lege?
În codul penal și în limbajul comun, astfel de „uitări” nu se numesc nici „proceduri interne”, nici „sincope organizatorice”. Se numesc, la un moment dat, abuz de funcție, neglijență în serviciu sau complicitate prin tăcere.
La IPJ Mehedinți, însă, pare că s-a inventat un nou concept:
„Împuternicire perpetuă cu răspundere difuză” – toți știu că e ilegal, dar nimeni nu e vinovat. (Cristina T.).
Legea vie care a fost băgată la morgă cu ordonanțe
Legea salarizării 153/2017 a fost vândută polițiștilor și militarilor drept „marea reformă”, marele salt spre normalitate. În realitate, a fost împărțită în două etaje:
- Etajul 1 – urcarea „din etapă în etapă” până în 2022, spre o grilă-țintă.
- Etajul 2 – regimul adevărat, scris negru pe alb la art. 12 alin. (2):
din 2023, salariile de funcție se stabilesc prin înmulțirea coeficientului din anexă cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată.
Adică un mecanism viu, logic și simplu:
coeficientul tău × salariul minim la zi = salariul tău de funcție.
Crește salariul minim? Crește și salariul de funcție. Automat. Fără rugăminți, fără pelerinaje la minister, fără „vom analiza în perioada următoare”.
Asta a votat Parlamentul în 2017.
Asta scrie legea.
Asta nu ați văzut niciodată pe fluturaș.
Informațiile privind acest mecanism sunt explicate public inclusiv de Sindicatul Diamantul, care a avut „obrăznicia” de a citi legea până la capăt și de a o raporta la realitate.
Când baza se triplează, dar salariul rămâne la locul lui, ca la muzeu
Acum, să punem cifrele pe masă, nu poveștile.
- În 2017, când s-a făcut legea, salariul minim brut era 1.450 lei.
- Astăzi este 4.050 lei.
- De la 1 iulie 2026 urcă la 4.325 lei.
Baza de calcul, cea de care ar fi trebuit legat salariul de funcție, s-a aproape triplat.
Dacă Legea 153/2017 ar fi fost aplicată integral, așa cum e scrisă:
salariul de funcție al fiecărui polițist și militar ar fi urcat odată cu salariul minim.
Nu după chef, nu după an electoral, nu după „disponibilități bugetare”, ci după o formulă clară:
coeficient × salariul minim în vigoare.
În lumea reală, însă, statul a ales altceva: a înghețat totul în 2022 și a aruncat cheia.
Cum s-a făcut „magia”: salariu viu, transformat în salariu mumificat
An de an, prin ordonanțe și legi făcute pe genunchi, statul a decis că legea se aplică… dar nu chiar.
Salariile au fost blocate la grila gândită pentru anul 2022.
Traducere din birocratic în română:
- Coeficientul tău a rămas frumos pe hârtie.
- Salariul minim a urcat în lumea reală.
- Salariul tău de funcție a fost ținut jos, la nivelul de acum patru ani.
Ce vedeți pe fluturaș nu este rezultatul legii aplicate integral.
Este rezultatul unor „înghețări” succesive, a unei decizii politice reci și calculate:
să nu lase salariul de funcție să urce odată cu salariul minim, deși exact asta scrie în Legea 153/2017.
Diferența dintre cât ar fi trebuit să luați dacă s-ar fi aplicat formula legală și cât luați în realitate — aceea este suma pe care v-a oprit-o statul prin neaplicare.
Nu prin tăieri oficiale, nu prin austeritate declarată, ci printr-un simplu artificiu: „înghețăm la nivelul anului 2022 și gata”.
Acest mecanism al neaplicării este detaliat public de Sindicatul Diamantul, care arată, cu legea în mână, cum a fost oprit salariul din creștere în timp ce baza lui de calcul se umfla.
Rețeta clasică: când nu vrei să aplici o lege, inventezi alta
Șablonul e deja clasic în România:
- Faci o lege cu promisiuni mari, grile, coeficienți, ținte „europeane”.
- Nu o aplici integral niciodată.
- Când lumea începe să observe, scoți o lege nouă, cu:
- „etape”,
- „perioade tranzitorii”,
- „eșalonări”,
- „implementare graduală”.
Și așa, în loc să recunoști că ai sabotat legea veche, vinzi o nouă iluzie:
o altă țintă, împinsă undeva în viitor, la ani-lumină de fluturașul de salariu.
Azi se vorbește din nou despre o altă lege, alte scheme, alt „cadru modern de salarizare”.
Întrebarea pe care o pune, tranșant, și Sindicatul Diamantul rămâne:
Când o lege nu se aplică, soluția corectă este să mai fabrici încă una – sau să o aplici, în sfârșit, pe cea existentă?
Prețurile nu au perioadă de probă. Salariile, da.
În tot acest timp, un singur lucru în România nu știe ce-s alea „etape”, „eșalonări” și „regim tranzitoriu”:
prețurile din magazine.
- Ele nu așteaptă să se termine tranziția.
- Nu cer aviz de la minister.
- Nu se blochează „la nivelul anului 2022”.
Prețurile se aplică integral, în fiecare lună.
Fără ordonanță de urgență. Fără „recalculări”. Fără jocuri de culise.
Salariul de funcție însă, acolo unde legea îl voia legat de realitate (salariul minim), a fost ținut pe loc, deliberat, în timp ce costul vieții a alergat înainte.
Concluzie: Lege pe hârtie, iluzie pe fluturaș
Legea 153/2017, citită până la capăt, îți spune clar:
salariul tău de funcție trebuia să crească odată cu salariul minim.
Realitatea îți spune altceva:
salariul tău a fost închis într-o cușcă numită „nivel 2022”, iar cheia a fost aruncată prin ordonanțe, „înghețări” și jocuri politice.
În timp ce Sindicatul Diamantul arată cu degetul spre articolul de lege care trebuia să-ți protejeze venitul, statul îți arată cu degetul alte promisiuni, alte grile, alt viitor.
Pe scurt:
Legea era gândită să fie un mecanism viu.
Guvernanții au transformat-o într-un tablou mort, agățat pe perete, în timp ce fluturașul tău de salariu rămâne, lună de lună, dovada unei neaplicări premeditate. (Cerasela N.).
Featured
Specialiști „din pix” în energia eoliană: CERONAV, prins de Curtea de Conturi cu pregătiri fictive pentru experți internaționali
„Apucături mioritice” la un centru cu pretenții internaționale
Curtea de Conturi a descoperit că Centrul Român pentru Pregătirea și Perfecționarea Personalului din Transporturi Navale (CERONAV) Constanța, aflat în subordinea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, a „format” specialiști în energia eoliană doar pe hârtie.
Potrivit dezvăluirilor publicate de Cotidianul Național, sub semnătura Claudiei Marcu, mai multe persoane au fost trecute ca absolvenți de cursuri internaționale, fără să fi participat vreodată la pregătire. Practica a afectat grav credibilitatea centrului pe plan internațional, în condițiile în care vorbim despre instruiri esențiale pentru siguranța muncii la înălțime, proceduri de salvare și manevrarea în siguranță a sarcinilor grele.
Absolvenți „invizibili”: în WINDA, dar nu și în sălile de curs
Controlul Curții de Conturi a vizat perioada 2024–2025 și cursurile pentru turbine eoliene organizate de CERONAV. Inspectorii au constatat înscrierea, în platforma internațională WINDA – baza de date oficială a Global Wind Organization (GWO) pentru personal calificat în industria eoliană – a unor persoane care:
- nu au participat fizic la cursurile GWO;
- nu apar pe listele de prezență și în cataloage;
- nu figurează în baza de date internă a CERONAV;
- în unele cazuri nici măcar nu au plătit taxele aferente cursurilor.
Din cele 13 persoane verificate, 8 au fost înregistrate ca absolvenți și înscrise în WINDA, deși în realitate nu au trecut prin procesul de formare, se arată în constatarea Curții de Conturi, citată de Cotidianul Național.
Nici cursuri, nici bani: pregătire zero, factură neplătită
Situația este agravată de faptul că o parte dintre „absolvenți” nici măcar nu au achitat contravaloarea cursurilor. Curtea de Conturi notează că:
- 6 din cei 8 beneficiari nu au plătit taxele, în sumă totală de 14.197 lei;
- ceilalți 2 au beneficiat de gratuitate, fiind angajați ai CERONAV, cu contracte de muncă pe perioadă nedeterminată.
Cursurile GWO, organizate în baza unor standarde internaționale (9 standarde, 28 de module de specialitate), sunt puse la dispoziție prin platforma electronică GWO și livrate de experți ai CERONAV. În mod normal, doar parcurgerea integrală a acestor module permite înscrierea în WINDA.
Cursuri opționale, certificate globale: cum funcționează sistemul GWO/WINDA
Cursurile GWO sunt opționale și sunt organizate de CERONAV în baza unei acreditări acordate de INTERTEK INDUSTRY SERVICES ROMÂNIA SRL, firmă la rândul ei acreditată de Global Wind Organization.
GWO administrează baza de date WINDA (Wind Industry Database), platformă globală care gestionează și verifică calificările lucrătorilor din industria eoliană.
Standardele internaționale publicate de GWO nu impun emiterea unor certificate tipărite; este suficientă înscrierea în WINDA. Pentru angajatori, verificarea se face online, direct în această bază de date. Cu alte cuvinte, odată înscris în WINDA, un lucrător este tratat ca fiind calificat la nivel internațional.
Curtea de Conturi: înscrieri ilegale, riscuri majore de siguranță
Curtea de Conturi concluzionează că CERONAV a înscris ilegal persoane în WINDA, oferindu-le, de facto, acces la piața globală de muncă în domeniul turbinelor eoliene, fără ca acestea să fi parcurs pregătirea obligatorie.
Raportul avertizează că lipsa cunoștințelor poate genera:
- incapacitatea de a reacționa corect în situații critice;
- riscuri majore pentru siguranța persoanelor;
- consecințe juridice și economice semnificative.
Pe plan calitativ, Curtea notează efecte negative asupra bunei gestiuni financiare și asupra climatului de legalitate și credibilitate a cursurilor CERONAV – un centru care ar fi trebuit să fie reper de profesionalism în formarea personalului de specialitate.
Ce ar fi trebuit să învețe „specialiștii” din dosare
Cursurile GWO vizate de controlul Curții de Conturi sunt dedicate personalului din industria energiei eoliene, inclusiv offshore, și au ca scop:
- prevenirea accidentărilor la ridicarea, transportul, împingerea sau tragerea sarcinilor grele;
- reducerea riscurilor asociate cu lucrul în medii periculoase;
- asigurarea procedurilor corecte de lucru și de salvare în situații de urgență;
- formarea în tehnici de legare a sarcinilor, în funcție de greutate, centru de greutate și formă;
- utilizarea semnelor standard internaționale pentru ghidarea macaralei și coordonarea în siguranță a ridicării sau coborârii materialelor.
În lipsa parcurgerii efective a acestor module, așa-zișii „specialiști” sunt validați doar scriptic, dar lipsiți de pregătirea practică esențială pentru activitatea la înălțime și în condiții de risc crescut.
Imaginea României, subminată în industria eoliană
Dezvăluirile prezentate de Cotidianul Național și confirmate de constatări ale Curții de Conturi ridică semne de întrebare asupra modului în care un centru național de pregătire, cu acces la platforme și certificări internaționale, a gestionat un domeniu extrem de sensibil: siguranța în industria eoliană.
„Apucăturile mioritice” descrise în articolul Claudiei Marcu nu afectează doar reputația CERONAV, ci riscă să compromită credibilitatea României în fața partenerilor internaționali, într-un sector strategic pentru tranziția energetică și pentru piața muncii specializate.
IPJ Mehedinți – Fabrica de imputerniciți. Concursul? O legendă urbană cu tenta de ilegalitate
„Inspector-șef” – funcție sau scaun muzical? De aproape un deceniu, la Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) Mehedinți nu avem conducere...
Cum a omorât Statul Legea 153/2017 cu pixul: autopsia unui salariu „înghețat” la minus
Legea vie care a fost băgată la morgă cu ordonanțe Legea salarizării 153/2017 a fost vândută polițiștilor și militarilor drept...
Alchimia norilor si mafia antigrindina: Cum a inventat statul român racheta care „împușcă” legile și bugetul înainte să apară dovezile
O investigație marca „Incisiv de Prahova” scoate la iveală un experiment administrativ halucinant: sistemul antigrindină a început să toace milioane...
Permis cu pile, justiție la mișto: Pîrvu Leonard, examinatorul cu ‘prieteni procurori’, IPJ Prahova și noua miliție care vrea să bage presa în gard. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (V)
IPJ Prahova, de la „dați-ne sursele” la „stați cuminți, că vă dăm în judecată” Seria de dezvăluiri publicată de Incisiv...
Confirmarea unei investigații Incisiv de Prahova: Penitenciarul Ploiesti si Berceni – groapa de gunoi– groapa morală. Comisarul „apt limitat” Matei, de la inimioare pe Instagram la molozul de un milion de euro
„Investigații pe mutește, moloz la vedere” Corpul de Control confirmă ce scrie presa (Incisiv de Prahova, pardon), DNA-ul miroase a...
Marea țeapă a Legii 153: Cum a reușit Statul să transforme salariile polițiștilor într-o glumă de prost gust
România este țara unde legile sunt scrise cu cerneală simpatică: apar pe hârtie, par frumoase sub lumina reflectoarelor din Parlament,...
Marea scamatorie a legii-fantomă: Cum a evaporat statul salariile polițiștilor sub privirile blajine ale Parlamentului
În timp ce guvernanții exersează piruete retorice pe holurile ministerelor, polițiștii români au ajuns să trăiască într-o realitate paralelă, unde...
Pata neagră a sponsorului la Boldești-Scăeni: cum un „golan corporatist” și un primar de provincie transformă fotbalul într-o republică a pilelor
O nouă ligă a rușinii la Boldești-Scăeni: cum fotbalul e ținut în liga a 4-a ca să joace în liga...
Duster cu număr de botez: Împuternicitul Ginel Preda își plimbă familia pe banii fraierilor, în timp ce Guvernul taie din lefuri. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (IV)
„Bariera rușinii”: Dacia Duster de serviciu, taxi de familie pentru șeful IPJ Prahova În dimineața zilei de azi, 04.06.2026, la...
Marele Panopticon cu epoleți: Cum ne-au vândut intimitatea pe 320 de milioane de euro, în timp ce spitalele mor de inaniție
În timp ce prin spitalele patriei gândacii fac instrucție pe lângă bolnavii lăsați fără medicamente, iar profesorii și pensionarii numără...
Norma de hrană, băgată la tocat: cum vrea ministrul Pîslaru să facă impozabil și aerul pe care-l respiră polițiștii și militarii
„Invenția” lui Pîslaru: să reinventezi roata, dar pătrată Într-un interviu recent, ministrul Dragoș Pîslaru a reușit performanța să explice doct...
O nouă eră în împuternicirile polițienești: IPJ Ialomița, inspectoratul care fuge de concurs ca dracul de tămâie
O cronologie a provizoratului: șase ani de șefi „de probă” la IPJ Ialomița La IPJ Ialomița, funcția de inspector-șef a...
ANTIGRINDINA: Milionul fantomă de hectare protejate. Cum a împușcat statul norii pe hârtie și a ratat culturile din câmp
„Milioane de hectare protejate” – slogan oficial, nu realitate agricolă În România, Sistemul Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor...
BMW-urile în gard, legea la fereastră: „Grădinița de cadre” IPJ Prahova și SRPCIV, fabrica de haos pe roți (III)
PRAHOVA, MOȘIE DE PILE ȘI ÎMPUTERNICIȚI PE VIAȚĂ De mai bine de un deceniu, IPJ Prahova arată ca o casă...
PATA NEAGRĂ PE OBRAZUL CORPORATIST: CUM UN „AMOREZ” DE PUTERE FACE DE RÂS O COMPANIE SERIOASĂ ÎN MLAȘTINA NEPOTISMULUI DIN BOLDEȘTI-SCĂENI!
DICTATURA CIORBEI LA BOLDEȘTI-SCĂENI: REPUBLICA BANANIERĂ UNDE LEGEA E PREȘ, IAR NEPOTISMUL E SPORT NAȚIONAL! Măcelul de la stadion: Cum...
-
Exclusivacum 2 zile
Duster cu număr de botez: Împuternicitul Ginel Preda își plimbă familia pe banii fraierilor, în timp ce Guvernul taie din lefuri. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (IV)
-
Exclusivacum o zi
Pata neagră a sponsorului la Boldești-Scăeni: cum un „golan corporatist” și un primar de provincie transformă fotbalul într-o republică a pilelor
-
Exclusivacum o zi
Permis cu pile, justiție la mișto: Pîrvu Leonard, examinatorul cu ‘prieteni procurori’, IPJ Prahova și noua miliție care vrea să bage presa în gard. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (V)
-
Exclusivacum 3 zile
BMW-urile în gard, legea la fereastră: „Grădinița de cadre” IPJ Prahova și SRPCIV, fabrica de haos pe roți (III)
-
Exclusivacum 3 zile
PATA NEAGRĂ PE OBRAZUL CORPORATIST: CUM UN „AMOREZ” DE PUTERE FACE DE RÂS O COMPANIE SERIOASĂ ÎN MLAȘTINA NEPOTISMULUI DIN BOLDEȘTI-SCĂENI!
-
Exclusivacum 2 zile
Marele Panopticon cu epoleți: Cum ne-au vândut intimitatea pe 320 de milioane de euro, în timp ce spitalele mor de inaniție
-
Exclusivacum 3 zileEXPORTATORII DE TEROARE: DE LA „COLONIA PENALĂ” A LUI NAN DE LA COCA – COLA DIN PLOIEȘTI, LA JOCURILE DE CULISE ALE LUI MOLDOVAN ÎN REPUBLICA MOLDOVA
-
Exclusivacum o zi
Confirmarea unei investigații Incisiv de Prahova: Penitenciarul Ploiesti si Berceni – groapa de gunoi– groapa morală. Comisarul „apt limitat” Matei, de la inimioare pe Instagram la molozul de un milion de euro