Featured
NOUĂ AVIOANE CU MĂȘTI/Măștile stau nefolosite într-un depozit de lângă București/Primele avioane închiriate au fost militare ale Armatei Ucrainene
O investigatie Rise Project:
Producătorul de armament al statului a închiriat avioane private ca să aducă măști din Vietnam, în timp ce aeronavele noastre militare transportau ieftin măști pentru companii private.
Primele avioane închiriate au fost însă tot militare, dar ale Armatei Ucrainene. Aduse în țară acum un an, măștile stau nefolosite într-un depozit de lângă București.
Doar transportul lor ne-a costat 5,3 milioane dolari.
Costurile au fost suportate de Societatea de Administrare a Participațiilor în Energie (SAPE).
Cei care au decis afacerea propun acum o soluție de avarie: Ministerul Energiei să renunțe la banii din profitul SAPE, printr-o compensare netransparentă, și să primească măști ca dividende.
Decontul? Peste 30 de milioane de dolari.
Schema afacerii și corespondența între Hanoi și București arată cum am irosit, în plină criză sanitară, bani cât pentru un nou spital.
DECIDENȚII
Virgil Popescu, fostul ministru al Economiei. A aprobat anul trecut achiziția unei cantități-record de măști din Vietnam. A schimbat, peste noapte, obiectul de activitate al unei companii cu profil energetic, SAPE, ca să cumpere măștile, dar apoi a mandatat o altă companie din subordine- Romarm- să le achiziționeze și să se ocupe de transportul lor. Între timp, Virgil Popescu a fost numit ministrul Energiei. Popescu propune acum ca ministerul să primească măștile nefolosite ca dividende.
Gabriel Țuțu, șeful Romarm. Fost ofițer SRI, Țuțu a semnat contractele cu furnizorii și cu cei care au intermediat apoi transportul măștilor. Tot cu avioane militare ucrainene adusese din China și utilaje uzate pentru producția de măști la o fabrică de armament de lângă Târgoviște. După afacerea Vietnam, Țuțu a fost promovat în consiliul de supraveghere al companiei SAPE, cea care suportase costurile de achiziție și transport.
DEPOZITUL DIN TABLĂ
Pe un câmp, la aproape doi kilometri de aeroportul Otopeni, într-o hală împrejmuită cu sârmă ghimpată, sunt ascunse măști de protecție care ne-au costat, până acum, peste 30 de milioane de dolari.
Cu acești bani, o companie de stat a cumpărat, în mai 2020, aproape 96 de milioane de măști de protecție și le-a adus în țară.
Acum, la un an distanță, aproximativ 90 de milioane de măști au rămas în hala din tablă din Otopeni, generând costuri suplimentare de depozitare. Alte 5,2 milioane de măști au ajuns, între timp, la inspectoratele școlare, care le-au folosit pentru protecția elevilor la examenele naționale de anul trecut.
“Măștile sunt în continuare în depozitul meu din cauza birocrației”, ne spune Liviu Dragoș Rădulescu, proprietarul companiei Master Mind care operează hala din Otopeni. Rădulescu refuză să ni le arate. Nu ne spune nici cât încasează pentru depozitare: “Am un contract de confidențialitate și fără acordul proprietarilor nu pot să vă dau detalii”.
Susține însă că primește mai puțin decât încasează de obicei pentru astfel de servicii și că nu este nimic în neregulă cu măștile care au rămas în depozitul său: “Am avut controale cam de la toate autoritățile, inclusiv Poliție. În 20 de ani, n-am avut atâtea controale câte am avut în trei luni”.
Am aflat locația depozitului când încercam să găsim răspunsul la o întrebare simplă: de ce a cumpărat statul o cantitate mare de măști fără să le mai folosească apoi?
Nimeni n-a luat nicio măsură nici după ce Hotnews a publicat, pe 22 ianuarie 2021, informația că măștile zac nefolosite într-un antrepozit vamal, după jumătate de an de la achiziție.
Ludovic Orban. Sursa: Facebook
În schimb, acum câteva zile, pe 18 mai 2021, Ludovic Orban, președintele Camerei Deputaților, a criticat faptul că alte 11 milioane de măști cumpărate tot acum un an, când era premier, stau în continuare nefolosite, deși fuseseră cumpărate de Ministerul Sănătății pentru persoanele defavorizate.
Ludovic Orban nu a menționat însă nimic despre cantitatea de peste opt ori mai mare din depozitul de la Otopeni, cu toate că și aceste măști au fost achiziționate tot în timpul mandatului său de premier.
Cum s-a ajuns aici?
Lentoarea achiziției a făcut ca între momentul în care o companie controlată anul trecut de Ministerul Economiei a decis să cumpere măștile și cel în care ele au sosit în țară să treacă o lună și jumătate. Prețul scăzuse între timp, iar compania statului a rămas cu ele în brațe, pentru că nu-și mai acoperea costurile de achiziție, operare și transport. În schimb, au câștigat companiile din lanțul de furnizare.
MĂȘTI ÎN NATURĂ
Chiar în aceste zile, Ministerul Energiei propune o soluție de avarie ca să scape de măștile din depozit: măști în loc de dividende.
Practic, Ministerul Energiei vrea să primească în natură o parte din dividendele Societății de Administrare a Participațiilor în Energie (SAPE). Ca acționar, ministerul are de încasat de la SAPE dividende de aproape 331 de milioane de lei pe anul 2020. Doar că o parte din profit urmează să fie distribuit sub formă de măști de protecție, potrivit documentelor obținute de RISE Project. Suma la care vrea ministerul să renunțe este de maxim 142 de milioane de lei (aproape 35 de milioane de dolari).
Compensarea este menționată doar în nota de fundamentare care însoțește proiectul de buget al SAPE pe 2021, astfel că detaliile aranjamentului financiar nu sunt publice. Proiectul a fost aprobat deja de Virgil Popescu, ministrul Energiei, dar s-a blocat, deocamdată, la Ministerul Finanțelor, care, potrivit informațiilor noastre, nu este de acord cu plata în natură.
Decontul netransparent ar detensiona practic bugetul SAPE, care nu poate să vândă măștile sub costul de achiziție și nici să le doneze. În schimb, Ministerul Energiei le poate distribui cum dorește, inclusiv să le doneze, susțin experții consultați.
Virgil Popescu. Foto: Inquam / Octav Ganea
Virgil Popescu a aprobat și achiziția măștilor anul trecut. Atunci conducea Ministerul Economiei, în portofoliul căruia se afla SAPE. Nu a răspuns solicitărilor RISE pe marginea acestei afaceri.
Primele măști au fost aduse din Vietnam cu avioane militare ucrainene, pe filiera unei companii elvețiene cu acționari secreți.
Doar transportul ne-a costat peste 5 milioane de dolari. Corespondența din acele zile între Hanoi și București, obținută de RISE Project, arată cum am pierdut 42 de zile până la achiziția măștilor.
CORESPONDENȚA
Încă din 26 februarie 2020, Luiza Gîrleanu, consilier economic la Ambasada României de la Hanoi (Republica Socialistă Vietnam), anunță la București că a găsit un producător care poate furniza măști la un preț de 0.3 dolari (1.33 lei la acel moment).
Stocurile erau goale și la Hanoi așa că livrarea putea începe abia pe 16 martie. Criza sanitară se întinsese pe tot globul, iar statele începuseră o cursă contracronometru ca să obțină rapid echipamente de protecție.
De profesie economist, Luiza Garofița Gîrleanu (52 de ani) este în misiune la Hanoi din 2018. Când am sunat-o pentru acest subiect, ne-a spus să-i trimitem întrebări în scris, dar nu ne-a mai răspuns. În schimb, a trimis o informare șefilor că un reporter RISE se interesează de afacerea cu măști. Luiza Garofița Gîrleanu. Sursa: captură Youtube
Pe 31 martie, Luiza Gîrleanu solicită de la București o listă cu cantitățile de materiale medicale necesare în lupta cu noul coronavirus. Avusese o discuție promițătoare cu un director din Ministerul vietnamez al Industriei și Comerțului.
La București, achizițiile se făceau deja centralizat, pe bani mulți, prin alte două structuri ale statului: Oficiul Național pentru Achiziții Centralizate (ONAC), aflat în curtea Ministerului Finanțelor, și, respectiv, compania națională UNIFARM, controlată de Ministerul Sănătății.
Dar Ministerul Economiei decide totuși să intre pe cont propriu în comerțul cu măști. Are și un avantaj competitiv: coordonează rețeaua de consilieri comerciali din ambasadele noastre. Consilierii pot să ia pulsul în fiecare zi la fața locului. Pot afla astfel mai repede cine și cum vinde. Așa făcuse și Luiza Gîrleanu, care le semnalase șefilor de la București o ofertă încă la finalul lunii februarie.
Lucrurile se precipită, la centru, pe 1 aprilie 2020, când o companie din subordinea ministerului decide să-și completeze obiectul de activitate ca să facă și comerț cu măști. Compania se numește Societatea de Administrare a Participațiilor în Energie (SAPE) și are obiectul muncii chiar în denumire. SAPE solicită completarea obiectului de activitate, iar ministrul economiei, Virgil Popescu, semnează ordinul de aprobare în aceeași zi.
Pe 3 aprilie, SAPE are deja dreptul să comercializeze articole medicale, după ce operase modificarea la Registrul Comerțului.
Apoi, timp de 42 de zile, niciun contract. Doar schimburi repetate de e-mailuri cu oferte de la producători.
De exemplu, pe 30 aprilie 2020, Ministerul Economiei mai primește din Vietnam o listă cu 18 producători de măști. Doar șase aveau certificările necesare pentru exportul în țările Uniunii Europene.
Apoi, o companie vietnameză oferă pe 6 mai 2020 măști cu patru straturi la doar 0.085 dolari/bucata. Nu se întâmplă însă nimic.
Abia pe 8 mai 2020, Ministerul Economiei menționează într-un document intern necesarul de măști pe termen scurt: maxim 100 de milioane de măști.
Era o cantitate-record pentru acele zile. A fost depășită apoi doar de achiziția realizată de Ministerul Sănătății pentru persoanele defavorizate.
Doar că SAPE nu mai face importul, deși își schimbase peste noapte obiectul de activitate tocmai pentru comerțul cu măști.
Conducerea SAPE realizează brusc că nu are expertiza necesară să facă importul. Așa că apelează la Romarm, compania națională specializată în producția armamentului, aflată tot în portofoliul Ministerului Economiei.
Romarm primește astfel un mandat special să se ocupe de import.
Cum motivează conducerea SAPE schimbarea de plan? “Romarm deține o lungă tradiție în industria de apărare, materializată în experienţa de peste 75 de ani, activitate ce a presupus implicarea activă în domeniu tranzacțiilor economico-financiare internaţionale, la nivel guvernamental”.
Corespondența oficială alunecă ulterior în e-mailul privat al directorului Romarm, Gabriel Țuțu. Acesta îi scrie, pe 10 mai, consilierului economic din Vietnam, de pe e-mailul unei firme private în care este asociat. Țuțu o anunță astfel pe Gîrleanu că a primit sarcina să facă un import de măști din Vietnam și că a identificat un potențial furnizor din zona Hanoi.
Gabriel Țuțu îi cere ajutorul Luizei Gîrleanu pentru verificarea conformității și existenței fabricii de măști. „În acest sens avem deja aprobarea ministrului economiei, dl. Virgil Popescu”, îi transmite șeful Romarm.
A doua zi, pe 12 mai 2020, chiar înainte să ieșim din starea de urgență, se parafează și contractul.
COMISIONUL
Romarm urma să încaseze și un comision de aproape 300 de mii de dolari pentru achiziția măștilor. Conform contractului de mandat, cealaltă companie subordonată ministerului, SAPE, trebuia să achite un comision de 1 la sută din valoarea mărfii.
În schimb, Romarm trebuia să răspundă și de calitatea măștilor, să le testeze și să se ocupe de birocrația tranzacțiilor. Contractul de achiziție cu furnizorul din Vietnam a fost semnat chiar în ziua în care compania Romarm a primit mandatul să se ocupe de import.
Bogdan Stănescu (Foto: Inquam / Octav Ganea), președintele directoratului SAPE, a semnat contractul de mandat cu Romarm. A fost deseori în atenția presei pentru numeroasele consilii de administrație în care a fost numit. Spre exemplu, în 2019 a câștigat peste 40 de mii de lei net pe lună de la SAPE, AVAS, Oltchim, Romgaz și Rompetrol plus o sumă nedeclarată de la Banca Națională a României.
Pe 12 mai, SAPE s-a angajat să transfere cel mult 30 de milioane de dolari pentru maxim 100 de milioane de măști, în contul firmei Minh anh Medical Joint Stock Company. Măștile urmau să fie livrate până pe 20 iunie 2020.
Producătorul măștilor era însă o altă companie vietnameză: Orange Pharmaceutical Company Limited, care avea doar 3 angajați în martie 2020.
Printre altele, potrivit contractului, produsele urmau să fie însoțite de certificat de calitate CE, certificat ISO, certificat al materiilor prime utilizate și certificat de calitate al produselor finite.
Măștile au ajuns la București însoțite, printre altele, de un certificat de conformitate emis de QSA International Limited, o companie londoneză înregistrată de un indian la o adresă unde mai sunt alte 35 de mii de firme.
După primele două transporturi de măști, Luiza Gîrleanu le transmitea oficialilor din România că „niciun producător de măști medicale clasa I din Vietnam, și probabil din toată ASIA, nu are certificări din partea unor organisme notificate UE, atâta timp cât directivele nu o solicită. Aceștia dețin în schimb certificate eliberate de terțe părți, precum QSA”.
Certificatul emis de QSA International menționează că producătorul plasează marcajul CE pe cutiile cu măști pe propria responsabilitate.
Din 25 mai 2020, măștile produse de Orange Pharmaceutical apar oficial în baza de date a Agenției Naționale a Medicamentelor și Dispozitivelor Medicale (ANMDM), la solicitarea Romarm. Înregistrarea s-a făcut după o cerere depusă la ANMDM cu câteva zile înainte.
Cererea trebuia să fie însoțită și de un certificat emis de un organism notificat. Organismele notificate sunt companii desemnate de țările Uniunii Europene să evalueze conformitatea produselor înainte de a fi introduse pe piață. QSA International LTD nu apare în baza de date europeană a acestor entități.
Am obținut câteva măști cumpărate de Romarm anul trecut și le-am testat la Centrul de Cercetare Științifică pentru Apărare din MApN. Specialiștii laboratorului susțin că eșantioanele au trecut proba eficienței în filtrarea bacteriană și a respirabilității și au concluzionat că sunt conforme.
Tot Romarm trebuia să încheie un contract de transport la preț maxim de 350.000 de dolari per livrare și să plătească servicii de suport în Vietnam (25.000 dolari), taxă de întârziere, servicii de handling (1900 euro), încărcare (0.18 euro /kilogram) și depozitare (0.04 euro/ kilogram).
CINE A CÂȘTIGAT
Primele transporturi cu măști au fost intermediate de Allodium SA, o companie elvețiană cu un capital social de aproape 110 mii dolari. A primit 1,75 milioane de dolari de la Romarm pentru cinci zboruri din Vietnam, cu un IL-76MD, avion militar fabricat în Rusia.
Singurele avioane de acest tip care au aterizat la Otopeni, în mai 2020, sunt deținute de Forțele Aeriene Ucrainene, conform informațiilor obținute de RISE Project de la www.flightradar24.com. Allodium a adus astfel aproape 100 de tone de măști.
Cu o lună înainte, Allodium mai asigurase un transport pentru Romarm. Încasase atunci peste 370 de mii de dolari pentru transportul din China al unor utilaje de fabricat măști cumpărate tot de Romarm. Echipamentele au aterizat la București tot cu un avion al Forțelor Aeriene Ucrainene, dar s-au defectat la scurt timp după ce fuseseră instalate la Uzina de Produse Speciale Dragomirești. (RISE a prezentat afacerea AICI.)
În schimb, Forțele Aeriene Române aduceau atunci măști pentru Romwine&Cofee SRL, o firmă care își asumase transportul cu avioane private. În schimb, banii pentru transport au fost suportați de Departamentul pentru Situații de Urgență, beneficiarul măștilor, care solicitase și sprijinul logistic al Forțelor Aeriene. Detaliul reiese dintr-un raport al Curții de Conturi care a verificat gestionarea resurselor publice în perioada stării de urgență.
Am întrebat Ministerul Apărării Naționale dacă a primit anul trecut și vreo solicitare pentru transportul măștilor din Vietnam.
Răspunsul? “La nivelul structurilor MApN cu atribuții în domeniu nu a fost primită vreo solicitare de sprijin pentru efectuarea unui transport de materiale de uz medical din Vietnam.”
Alte companii private care au făcut transporturi aeriene pe ruta România – China, comparabilă ca distanță cu Vietnam, au contractat zboruri la prețuri mult mai mici, în primele luni de pandemie, potrivit documentelor văzute de reporterii RISE.
Romarm a încetat colaborarea cu compania elvețiană Allodium după cinci zboruri. Motivul? Avionul militar din Ucraina, contractat prin compania elvețiană, nu era potrivit pentru volumul de marfă.
Cele cinci zboruri au fost aprobate de Gabriel Țuțu, directorul Romarm.
Gabriel Țuțu. Sursa: Facebook
Între timp, Țuțu a fost numit și membru în consiliului de supraveghere din SAPE, exact compania care-l mandatase să facă importul de măști din Vietnam. Nu ne-a mai răspuns pe marginea acestui subiect, dar anul trecut, când documentam transportul utilajelor din China pentru uzina din Dragomirești, l-am întrebat și despre afacerea Vietnam.
Gabriel Țuțu ne prezenta atunci o altă variantă decât cea care reiese acum din corespondența oficială. Cum că intrase în contact cu compania vietnameză prin intermediul consilierului economic al ambasadei noastre, deși el îi scrisese Luizei Gîrleanu că a identificat un furnizor și că o roagă să-l verifice.
Șeful Romarm ne mai explica și că discuțiile finale s-au purtat la nivel înalt: “Domnul Ministru (n.r. Virgil Popescu) l-a sunat pe ministrul Industriilor din Vietnam să ceară confirmarea despre aceste două firme (n.r un institut public din Vietnam și, respectiv, firma Minh anh Medical). Ministrul Industriilor a comunicat ulterior că firma există, că produce și că e de încredere. Mai departe, cine sunt ăia, sincer, mă depășește”.
L-am întrebat și cum au fost aduse măștile:
“În primă fază le-am făcut cu compania Ministerului Apărării din Ucraina cu care am adus și utilajele, după care, pentru că s-a mai liniștit treaba am apelat la SLS Cargo să ne furnizeze avioane de mari capacități că în astea intra puțin (n.r. măști). Am luat Boeing 747-400, după care Boeing 747-800”.
SLS Cargo a preluat din zbor transportul din alt motiv. Ne-a fost confirmat chiar de șeful companiei, Mihai Stoica: “Noi am ajuns să facem operare în primă fază în Vietnam, și după aceea am preluat zborurile pentru că acele aeronave ucrainene cu care ei au început nu erau capabile să facă acest proiect în termenii pe care ei îi voiau probabil”.
Stoica își mai amintește că unul dintre avioanele ucrainene s-a stricat pe aeroportul din Otopeni și atunci compania statului i-a cerut oferte de zbor. Le-a recomandat avioane de tip Boeing 747: “Practic noi în acest avion încărcam cât încărcau ei în patru avioane din acelea mici cu care făceau inițial transportul”.
De ce a ales Romarm avioanele din Ucraina? Gabriel Țuțu susține că a fost solicitat de ministrul Virgil Popescu să rezolve problema transportului:
“Nu se înțelegeau cum să le aducă, de unde să le ia, cum să le transporte. Și-atunci pentru că eu deja făceam chestia asta cu avionul de la MAPN-ul ucrainean pe utilajele noastre și materia primă pe care am adus-o, domnul ministru mi-a zis: «bă, du-te și ocupă-te tu, că ăștia nu sunt în stare să aducă măștile. Și m-am ocupat eu»”.
Compania Allodium, cea care a asigurat primele transporturi de măști, nu are acționariatul la vedere. Are sediul declarat în cantonul elvețian Zug, cunoscut paradis fiscal, în birourile unei firme de avocatură – Goldblum and Partners AG. Casa de avocatură funcționează ca paravan pentru beneficiarii reali ai companiei Allodium, nedeclarați la registrul elvețian al companiilor. Prin intermediul germanului Marcus Altenburg, firma de avocatură asigură și administrarea companiei care a intermediat zborurile cu măști la București. Altenburg l-a înlocuit, în decembrie 2020, la conducerea casei de avocatură pe ucraineanul Dmytro Pichugin. În vârstă de 41 de ani, Pichugin a administrat și ramura britanică a casei de avocatură Goldblum and Partners LLP, până la dizolvarea ei în 2019. Era acolo partener cu mai multe companii offshore din Belize.
În final, Allodium a primit 1,75 milioane de dolari pentru cinci zboruri. Suma nu a inclus taxele de aeroport, cazarea echipajului sau taxe pentru întârzieri de încărcare sau descărcare. Ultimul transport pe filiera Allodium a aterizat, pe 27 mai 2020, pe aeroportul Otopeni.
Nici după ce a încetat colaborarea cu compania elvețiană, Romarm nu a solicitat sprijinul MApN, căruia îi livrează produse militare. În schimb, SLS Cargo Bulgaria a încasat alte 3,5 milioane de dolari pentru patru zboruri pe ruta Hanoi – Otopeni.
Banii încasați pentru transport depășesc încasările companiei bulgare din tot anul 2019.
Mihai Stoica, care coordonează filiala bulgară, susține însă că Romarm a economist bani apelând la el:
Cu câteva luni înainte să semneze contractul cu firma de stat, Mihai Stoica vânduse 60 la sută din SLS Cargo România către asociații din grupul Fan Courier.
“Chiar au făcut un saving (economie), din calculele noastre, de cel puțin 2- 2,5 milioane de dolari”.
L-am întrebat de ce totuși n-a folosit compania de la București, ci filiala din statul vecin pentru transportul măștilor?
Ne-a explicat că reprezentanții SAPE au cerut să facă plățile direct în valută pentru că aveau deja bani schimbați și ar fi pierdut prea mult să facă din nou transferul în lei: “Ne-au solicitat pentru a nu mai face schimbul acela valutar, să acceptăm să plătească către o firmă din grup. Singurele firme din grup pe care noi le avem, eu sunt administrator, sunt în Bulgaria și Italia(…) Ei au zis ok, facturați-ne de pe Bulgaria”.
Pe filiera bulgară, măștile au ajuns tot în depozitele din Otopeni ale companiei Master Mind SRL. Acolo sunt și astăzi.
În termeni tehnici, măștile sunt într-un antrepozit vamal.
Astfel, potrivit șefului Romarm, măștile au scăpat de taxe:
“Ele sunt băgate în antrepozitul vamal tocmai pentru că există acea directivă europeană care spune că utilizatorul final al măștilor și produselor medicale pentru combatere este scutit de TVA și de taxe vamale. Și-atunci acest antrepozit vamal, tocmai asta e menirea lui. Având în vedere că SAPE și-a propus să vândă ministerului Educației, care e utilizator final, și ministerului Sănătății, care iarăși e utilizator final, atunci s-a mers pe varianta în care aceste ministere își importă aceste produse din antrepozit și nu mai plătesc TVA și taxe vamale.”
Dar măștile n-au mai ajuns la Ministerul Sănătății. A cumpărat doar Ministerul Educației 5,2 milioane de bucăți.
Potrivit documentelor obținute de RISE Project, în total au intrat în antrepozitul vamal 95.970.500 de măști cu patru straturi, respectiv 426 tone, ca masă brută. Prețul lor, fără alte costuri, a fost de 26.108.422 dolari. Primele 75.572.500 măști au fost achiziționate la prețul de 0,3 dolari bucata. Apoi, alte 20.398.000 măști, la preț de aproape 0,17 dolari.
Contractul pentru depozitare nu menționează suma pe care compania statului trebuie să o plătească, ci are anexată doar o listă de prețuri pentru mai multe tipuri de servicii.
Separat, Romarm a mai încheiat, în numele SAPE, un contract de servicii de handling la sol, adică pentru manipularea mărfurilor. De operațiune s-a ocupat Uplift Airport Services SRL- controlată de Marius Puiu, fost acționar Blue Air.
Calculele arată că Uplift a încasat aproape 400.000 de dolari pentru serviciile prestate.
Cătălin Ilie, reprezentantul companiei în contractul cu SAPE, ne-a precizat că serviciile au fost prestate de parteneri locali: “Dânșii (SAPE și Romarm) nu au făcut transporturi înainte și trebuiau să ia legătura cu niște agenți de acolo (din Vietnam). Noi am luat legătura cu niște agenți care erau partenerii noștri să ne asigure serviciile de încărcare-descărcare, screening la marfă, depozitare și așa mai departe acolo și ne-au bugetat pe operațiune o sumă, de 25 de mii de dolari. La sfârșit, după ce se termina operațiunea, ei ne trimiteau factura finală cu suma exactă în funcție de cantitatea tranzitată și încărcată în avion. Noi am preluat costurile astea și le-am refacturat în oglindă mai departe la SAPE. Adică nu am făcut o afacere sau un centru de profit din asta”.
SLS Cargo și Uplift au fost implicate anul trecut și în transportul măștilor pentru compania Naguma Medical Supply, patronată de afaceristul Michael Topolinski.
Naguma a furnizat măști persoanelor defavorizate, printr-un contract cu Ministerul Sănătății, din care Ludovic Orban spune că au rămas nefolosite 11 milioane de măști. Ele au făcut parte dintr-un lot mai mare licitat prima dată de Ministerul Sănătății pe 12 iunie 2020. Urmau să fie achiziționate până la 115 milioane de măști. Compania statului SAPE s-a înscris atunci și la licitația Ministerului Sănătății, dar a pierdut contractul.
Ca să aducă măști din China, Topolinski a încheiat contracte pentru transport și manipularea lor inclusiv cu SLS Cargo și Uplift Airport Services SRL, dar colaborarea lor a ajuns în instanță, din cauza unor dispute financiare.
CUM COMBATE STATUL SPECULA
Unul dintre motivele pentru care compania cu profil energetic susține că a intrat în comerțul cu măști a fost combaterea speculei de la începutul pandemiei. Așa reiese dintr-un răspuns pe care ni l-a trimis conducerea SAPE: “(Compania) s-a implicat activ în procesul de asigurare în România a produselor destinate prevenirii și combaterii COVID 19 cu scopul de a echilibra piața acestor produse și de a diminua acțiunile comerciale speculative în situație de criză ”.
SAPE a combătut însă specula vânzând mai scump decât comercianții privați. A livrat, pe 28 mai 2020, aproape 5,2 milioane de măști către Ministerul Educației, care încheiase un acord-cadru cu mai multe companii.
Prețul oferit de SAPE a fost depășit doar de o altă companie de stat, Unifarm, ale cărei achiziții cu măști sunt analizate acum de judecători pentru fapte de corupție. (DETALII, AICI)
Ana POENARIU
Au contribuit: Ioana MOLDOVEANU, Valeriya Egoshyna (“Schemes” project RFE/RL)
Articolul face parte din proiectul „Platforma Beneficiarilor COVID”, derulat în cadrul burselor pentru jurnalism ale Universității Stanford din Statele Unite (John S. Knight Fellowships și Big Local News, finanțate de Google News Intiative).
Articolul a fost parțial susținut în cadrul proiectului “Demanding transparency in times of crisis: joint action from CSOs & journalists” finanțat de The Black Sea Trust for Regional Cooperation (a project of the German Marshall Fund).
Cum să-i prostești pe rezerviști în trei pași simpli: tai, declari neconstituțional, apoi tai din altă parte – Când ‘plafonarea’ protejează doar generația nouă, iar bătrânii sistemului plătesc nota de plată
Impozitul progresiv – hoțul prins de CCR
În 2024, statul s-a trezit brusc cu idei „moderne”:
„De ce să mai furăm simplu, cu 10% pentru toți, când putem complica treaba cu 15% și 20%, doar pentru pensiile de serviciu, inclusiv militare? Să fie frumos, ‘european’, progresiv!”
Așa a apărut, prin Legea 282/2023, minunăția numită „impozit progresiv pe pensiile de serviciu”. Traducere din birocrată în română:
- Se ia pensia militară.
- Se taie frumușel în două:
- partea „contributivă” (adică ce ai plătit o viață),
- partea „necontributivă” (adică ce te enervează pe politicieni).
- Pe bucata „necontributivă” se pun trepte de impozit: 10%, 15%, 20%, legate de tot felul de indicatori care se mișcă anual, ca să nu înțeleagă nimeni nimic, nici măcar autorii.
Evident, plafon „de milă”:
- 2.000 lei neimpozabili (3.000 pentru militari, dar abia din octombrie 2024, ca să nu vi se pară prea devreme bunătatea statului).
Problema? Curtea Constituțională s-a uitat la bricolajul fiscal și a zis, elegant, dar clar:
„Ce ați făcut aici nu e lege, e sudoku cu indicatori. Nu e clar, nu e previzibil, și mai și tot scormoniți în pensia aflată în plată, în fiecare an, după cum bate vântul la buget.”
Rezultatul:
- Decizia CCR 724/2024 dărâmă tot artificiul.
- Codul fiscal e pus înapoi pe 10% impozit unic.
- Perioada de „magie neagră” fiscală: 1 ianuarie 2024 – 31 ianuarie 2025.
Adică un an în care statul a făcut un experiment pe nervii și banii pensionarilor militari, apoi a fost prins copiind la testul de constituționalitate.
Concluzia juridico-pamfletară:
Impozitul progresiv pe pensii de serviciu a fost declarat neconstituțional.
Nu e „părere”, nu e „articol pe Facebook”, e decizie CCR publicată în Monitorul Oficial.
Tot ce s‑a luat peste 10% în perioada 01.01.2024 – 31.01.2025:
- se restituie,
- se actualizează cu inflația,
- poartă dobândă legală penalizatoare (frumos cuvânt: penalizatoare – sună exact ca ce merită ideea în sine).
Dar atenție:
- Pentru fiecare lună, curge un termen de 3 ani.
- Ce s‑a tăiat în ianuarie 2024 se prescrie în ianuarie 2027.
Cine stă și așteaptă „că ne dă statul el singur, când o avea timp”, riscă să rămână cu dreptatea în mână și cu banii pierduți.
„Surpriză!” – după impozitul progresiv vine CASS-ul
După ce CCR a dat cu impozitul progresiv de pereți, statul s-a uitat la pensii și a zis:
„Bine, progresiv n-avem voie. Atunci luăm altfel. Nu-i impozit, e contribuție socială. Sună aproape caritabil.”
Și a apărut Legea 141/2025, care face următoarea scamatorie:
- De la veniturile din AUGUST 2025:
- toate pensiile peste 3.000 lei (militare, civile, private, de stat, nu contează) plătesc CASS 10%
- dar numai pe ce depășește 3.000 lei, pentru fiecare pensie în parte.
- Contribuția se oprește la sursă, că statul e eficient doar când ia bani, nu și când îi dă înapoi.
Exemplu pe românește, nu în limbaj de ordonanță:
La o pensie brută de 8.000 lei:
- CASS = (8.000 – 3.000) × 10% = 500 lei
- Impozit 10% = (8.000 – 3.000 – 500) × 10% = 450 lei
- Total luat de stat: 950 lei
- Dumneata, după o viață de muncă, rămâi cu ce mai scapă printre degetele fiscale.
Și ca ironia să fie completă, măsura e „temporară” până la 31 decembrie 2027.
În august 2026 deja se discută… prelungirea.
La noi nu există nimic mai permanent decât o taxă temporară.
Cine simte pe bune lovitura: veteranii vs „generația plafonată”
Aici e punctul în care manipularea în spațiul public prinde aripi:
„Toți pensionarii militari sunt jupuiți la fel!” Fals. E mai fină șmecheria.
- Pentru cei pensionați PÂNĂ la 14 septembrie 2017 (inclusiv):
- Nu li se aplică plafonarea art. 60 din Legea 223/2015.
- Tot ce se ia ca CASS e scădere reală în pensia netă.
- Adică, da, luna de lună, vedeți în fluturaș mai puțin.
- Pentru cei pensionați ÎNCEPÂND cu 15 septembrie 2017 (după OUG 59/2017):
- Intervine plafonarea: pensia netă nu poate depăși media soldelor/salariilor nete.
- CASS-ul de 10% este „înghițit” de plafonare: se joacă cifrele, dar NET-ul rămâne la fel.
- Tradus: vi se ia pe hârtie, dar nu mai jos de plafon – efectul real în mână este zero.
Deci:
- Diminuarea REALĂ a pensiei nete o simt doar cei pensionați înainte de 15.09.2017.
- Ceilalți sunt doar „culeși statistic” – statul își face scheme contabile, dar lor nu le scade efectiv în buzunar.
De ce NU e CASS-ul „impozit progresiv relansat pe șest”
Aici intră în scenă eterna confuzie piromană din spațiul public:
„CCR a zis că e neconstituțional, cum își permit să ia iar bani din pensii?!”
Răspuns, fără floricele, dar cu sarcasm controlat:
- Temei legal diferit:
- Impozitul progresiv era în Codul fiscal, art. 101 – capitolul impozit pe venit.
- CASS-ul e în titlul V – contribuții sociale, prin Legea 141/2025.
Adică, dacă n-ai voie să intri pe ușă cu o taxă, vii pe geam cu „o contribuție socială”.
- Natura juridică diferită:
- Impozitul progresiv avea cote diferite, în trepte, doar pentru o categorie (pensiile de serviciu).
- CASS-ul are cotă unică (10%), aplicată doar pe ce depășește 3.000 lei.
Nu e progresiv, e plat – doar că doare la fel.
- Sfera de aplicare:
- Impozitul progresiv lovea țintit: pensii de serviciu, inclusiv militare.
- CASS-ul lovește „democratic”: toate pensiile (publice, private) peste 3.000 lei.
Statul a înțeles lecția de la CCR: dacă lovești toți, nu mai pare discriminare.
- Control de constituționalitate:
- Impozitul progresiv: declarat neconstituțional, oficial, prin Decizia CCR 724/2024.
- CASS-ul: în momentul de față, nu există nicio decizie CCR care să-l fi anulat.
Până atunci, el există. Legal. Abuziv moral, poate. Dar juridic – în picioare.
Concluzie pe scurt:
Neconstituționalitatea impozitului progresiv NU șterge și CASS-ul. Sunt două instrumente diferite.
Unul a fost făcut praf de CCR, celălalt funcționează și acum.
Esența, pentru rezervați la buzunar și răbdare
- Impozitul progresiv (01.01.2024 – 31.01.2025):
- A fost o schemă gândită prost și declarată neconstituțională.
- Sumele luate peste 10%:
- trebuie RESTITUITE,
- cu actualizare la inflație,
- cu dobândă legală penalizatoare.
- Aveți 3 ani de la fiecare reținere să cereți banii. Pentru ianuarie 2024 – termen până în ianuarie 2027.
- CASS-ul din august 2025:
- Este alt mecanism, alt temei legal, alt capitol de lege.
- Afectează TOATE pensiile peste 3.000 lei, nu doar pe militari.
- Dintre militari, doar cei pensionați înainte de 15.09.2017 simt real scăderea în net.
- Cei pensionați după 15.09.2017 sunt prinși în plafonarea art. 60: netul rămâne același, chiar dacă pe hârtie se joacă sumele.
- Cele două nu se amestecă:
- Nu poți invoca Decizia CCR 724/2024 (despre impozitul progresiv) ca să oprești CASS-ul.
- Sunt două fronturi diferite:
- unul unde ai câștigat (impozitul progresiv)
- și unul unde încă te ia statul la bani (CASS-ul). (Cristina T.).
Dacă te uiți la conferințele de presă ale MAI, ai zice că Poliția Rutieră trăiește deja în viitor: „digitalizare”, „aplicații moderne”, „tabletă în teren”, „fluxuri integrate”.
Dacă te uiți pe teren… vezi un polițist cu tableta în mână și cu procesul-verbal scris cu pixul pe capota Loganului.
Digitalizare made in România: ai tabletă, n-ai aplicație
Scenă clasică:
Polițist de ordine publică, cu atribuții rutiere, trimis în teren, tabletă la el, calitate de polițist rutier dobândită prin act semnat de inspectorul general.
Întrebare simplă: poate să dea amendă electronic?
Răspuns: desigur că nu.
Aplicația-minune de constatare a abaterilor rutiere, „Abateri mobile”, e ca o mașină cu trei roți: există, dar nu te baza pe ea să ajungi prea departe. Nu toți polițiștii care au voie legal să dea sancțiuni rutiere au și voie informatică să le dea. Pe hârtie sunt rutieri, în tabletă sunt invizibili.
Abateri mobile, competențe imobile
Aplicația rutieră e atât de „performantă” încât:
- Nu poți aplica sancțiuni persoanelor juridice – dacă firma încalcă legea, legea se uită în altă parte.
- Nu poți sancționa șoferi cu permise emise de alte state – dacă vii cu permis străin, ești aproape premium user.
- Nu poți sancționa abateri care țin de alte acte normative decât OUG 195/2002 – dacă încălcarea e „mai creativă”, aplicația intră în pauză.
Dar nu-i nimic, există soluția clasică: scoți pixul de la naftalină, deschizi formularul tipizat și scrii ca în 1998.
Tableta? Stă frumos pe bord, face umbră de soare.
Digital cu ora, dar raportarea cu pixul
Cireașa de pe tort: în timp ce se umflă în pene la televizor cu „digitalizarea Poliției Române”, Direcția Rutieră cere de la servicii:
- câte procese-verbale au fost făcute digital;
- câte au fost făcute pe hârtie.
Și, atenție, acest procent de „digitalizare” nu e scos elegant din sistem. Nu. Se raportează „manual”.
Digitalizarea la Poliția Română se măsoară cu… raportări trimise de structurile teritoriale.
Adică:
- Aplicația generează PV electronic.
- Baza de date știe că există.
- Dar în loc să întrebi baza de date, întrebi județul: „Câte ați făcut, mă, digital?”
- Județul întreabă omul.
- Omul se uită în tabelele lui și raportează.
- Direcția Rutieră verifică… cu altă raportare.
Epoca de piatră cu tabletă la purtător.
Întrebări simple, răspunsuri complicate
Sindicatul Europol întreabă, logic:
- Ce garanție e că procentul raportat e real?
- Dacă tot ai baze de date electronice, de ce nu scoți datele direct din ele?
- Cum verifici exactitatea datelor? Cu alte hârtii? Alte tabele? Alte mailuri?
- Ce relevanță are procentul de „digital” când polițistul nu poate folosi tableta pentru toate faptele, oricât ar vrea?
- Pentru cine e important acest procent și ce măsoară el, de fapt? Nivelul de digitalizare sau nivelul de imaginație în excel-uri?
Dar probabil că la aceste întrebări se răspunde cu cel mai modern instrument disponibil la Direcția Rutieră: tăcerea birocratică și un nou formular.
Digitalizare de vitrină, muncă de grotă
Pe scenă: discursuri despre „Poliție modernă, aliniată la standarde europene”.
În culise:
- scheme de personal subdimensionate,
- aplicații șchioape,
- rapoarte făcute cu pixul despre cât de „digitali” suntem,
- polițiști care fac muncă de teren și muncă de „secretariat” pentru a demonstra că folosesc o aplicație care oricum nu-i lasă să-și facă toată treaba.
Așa arată digitalizarea când e făcută pentru prezentări PowerPoint, nu pentru oamenii care chiar lucrează în stradă.
Concluzie pamfletară: România, țara în care digitalul se scrie cu pixul
Polițistul rutier din 2026:
- Tabletă în mână,
- Pix în buzunar,
- Tabel Excel în așteptare,
- Șeful care îl întreabă câte procese-verbale electronice a făcut,
- Aplicația care nu știe de firme, de permise străine și de alte acte normative.
Digitalizarea Poliției Române, varianta scurtă: „Aplicația nu poate, dar nu contează – important e să raportați că o folosiți.” (Cerasela N.).
La nr. 19, pe strada Constantin Dimitrescu din Blejoi, o sticlărie ilegală topește sticla și, odată cu ea, și încrederea oamenilor în instituțiile statului. Flabor Licsprod SRL, punct de lucru Blejoi, funcționează ca un incinerator de bun-simț: fum negru, zgomot continuu, vibrații, sunete de joasă frecvență, risc de incendiu – și, foarte probabil, mult mai important decât toate: profit uriaș, estimat la peste 15.000 lei pe zi.
Iar în timp ce zeci de vecini își numără nopțile nedormite și apelurile la 112, statul român numără… nimic. Pentru că acolo unde legea spune „interzis fără autorizație de mediu”, realitatea spune: „Stați liniștiți, a fost cândva șef al Gărzii de Mediu.”
Fabrica de damigene ilegale: de la atelier liniștit la monstru industrial
Ani la rând, în același punct de lucru a funcționat un atelier de prelucrat sticlă care nu deranja pe nimeni. Nimic spectaculos, nimic exploziv.
Apoi, noii proprietari au instalat:
- cuptor de mare capacitate pentru topirea sticlei
- matriță automată
- ventilatoare, compresoare
- bandă de transport automatizată
Rezultatul:
- zgomot puternic, continuu
- vibrații și sunete de frecvență joasă care intră în pereți, în case și în oameni
- un disconfort constant dublat de frica reală de incendiu sau explozie
Activitatea începe în februarie 2026. În doar câteva săptămâni, vecinii trec de la mirare la revoltă: nopți nedormite, tensiune psihică, zgomot industrial într-o zonă rezidențială. Și, peste toate, suspiciunea legitimă că cineva „tare” îi ține în spate.
Cronologia unui abuz cu acte… de neputință
Între sfârșitul lui martie și începutul lui mai 2026, vecinii fac tot ce scrie în manualul „Cetățean responsabil”:
- trimit sesizări în nume propriu și colectiv către:
- DSP Prahova
- ITM Prahova
- Garda de Mediu Prahova
- ISU Prahova
- IJP Prahova
- ANMAP Prahova
- ISC Prahova
- depun o petiție colectivă la 7 mai 2026, semnată de locatarii a 12 case aflate în imediata vecinătate
- sună de nenumărate ori la Dispeceratul IJP Prahova și la 112, sesizând deranjarea liniștii publice și riscurile de incendiu
Și ce primă reacție primesc?
ITM Prahova
- „A efectuat un control.”
- Atât. Fără precizări, fără concluzii, fără urmări vizibile. Control de decor.
ISU Prahova
- inițial: își „declină răspunderea”
- apoi, la insistențele vecinilor: control inopinat
- concluzia oficială: „toate neregulile constatate au fost sancționate”
Neregulile există, dar atelierul – cu același risc de incendiu – continuă să funcționeze. Focul e prost, dar banii sunt buni.
ANMAP Prahova
- răspunde prompt: „nu are activitate de verificare, inspecție și control în teren”
- dar oferă date de contact pentru alte instituții „care pot ajuta”
Birocrația perfectă: n-ai competență, dar ai numere de telefon. MULȚUMIM!
ISC Prahova
- răspunde în 2 zile
- redirecționează sesizarea mai departe
MULȚUMIM, încă o ștampilă pe drumul hârtiilor, niciun pas pe teren.
DSP Prahova
- participă la controlul mixt din 15.04.2026
- recomandă „întocmirea unui studiu pentru evaluarea impactului asupra sănătății populației”
- termen: două luni și jumătate
În timp ce vecinii își pierd nopțile și sănătatea, DSP recomandă STUDII. Nu oprirea sursei de poluare, nu decizii ferme, ci hârtii și evaluări. Ca și cum oamenii ar fi cobai într-un experiment sociologic cu zgomot industrial și fum negru.
Garda Națională de Mediu Prahova (GNM)
- participă la același control mixt din 15.04.2026
- după 37 de zile (da, 37):
- constată că Flabor Licsprod NU ARE autorizație de mediu
- aplică amendă de 60.000 lei
- dispune „SISTAREA ACTIVITĂȚII” începând cu 07.05.2026
Pe hârtie, totul perfect. În realitate, rotițele cuptorului continuă să se învârtă, iar profitul curge.
IJP Prahova
După controlul din 15.04.2026:
- concluzie scrisă: „NU AU FOST CONSTATATE FAPTE DE NATURĂ PENALĂ SAU CONTRAVENȚIONALĂ”
Funcționarea fără autorizație de mediu, cu risc de incendiu, cu poluare și zgomot insuportabil într-o zonă de case, NU este faptă? Atunci ce este? Hobby industrial?
Profitul care bate amenda: 15.000 lei/zi vs. 60.000 lei o dată
Vecinii estimează un profit de peste 15.000 lei pe zi pentru sticlăria ilegală.
Dacă înmulțim cu o lună de funcționare, depășim 450.000 lei.
Comparativ, amenda de 60.000 lei a Gărzii de Mediu arată ca o taxă de protecție legalizată: plătești și mergi mai departe. O zi pierdută de producție, câteva semnături, și gata – sistemul e mulțumit.
Paranteza esențială: DJM Prahova confirmă negru pe alb ilegalitatea
Adresa ref solicitare acord de functionare Flabor Licsprod
La 21.08.2026, Direcția Județeană de Mediu Prahova transmite oficial firmei Flabor Licsprod:
- că NU are autorizație de mediu
- că, în baza art. 14 alin. (2) din OUG 195/2005, „funcționarea fără autorizație de mediu este interzisă”
- și, în consecință, REFUZĂ solicitarea firmei de a primi un „acord de funcționare” temporar pentru perioada 24.08.2026–10.09.2026
Pe românește: sticlăria nu are voie să funcționeze. Punct.
Pe teren, însă, fumul e tot acolo. Iar zgomotul nu citește OUG 195/2005.
17–19 august 2026: reînceperea activității și flăcări la orizont
După ce, în 7 mai 2026, activitatea este, teoretic, oprită, vecinii trăiesc câteva luni de liniște în așteptarea „rezolvării”.
Apoi vine august:
- 17 august: activitatea reîncepe. Cuptoarele pornesc, banda se mișcă, zgomotul revine.
- 19 august: pană de curent, flăcări mari în exteriorul atelierului, pericol evident de incendiu pentru vecini; intervine ISU.
Se poate mai clar de atât că locul acestei sticlării NU este într-o zonă de locuințe?
În paralel, vecinii:
- trimit solicitări și informări către:
- GNM Prahova
- DSP Prahova
- IJP Prahova
- ISU Prahova
- justifică totul cu:
- filmări audio-video cu zgomotul și fumul
- liste de semnături (32 de semnatari în august 2026)
- copii ale tuturor răspunsurilor și petițiilor
DSP răspunde la 31 august 2026: transmite mai departe, către GNM Prahova, solicitarea de soluționare. Cerc închis: vecinii trimit la instituții, instituțiile trimit la alte instituții, iar cuptorul topește în continuare sticla și nervii oamenilor.
Spanu: trecutul de la Garda de Mediu, prezentul imunității practice
Din informațiile disponibile reiese un element-cheie:
Spanu este fost șef al Gărzii de Mediu.
Într-un stat normal, asta ar însemna cunoașterea legii și a procedurilor.
În România practică, pare să însemne ceva mult mai „util”: imunitate de facto.
Când o societate:
- funcționează fără autorizație de mediu
- produce zgomot și poluare într-o zonă rezidențială
- este sancționată formal, dar își reia activitatea
- sfidează, în fapt, toate avertismentele și interdicțiile…
…iar în spate găsim nume cu istoric la Garda de Mediu, întrebarea devine legitimă:
Mai avem un stat de drept sau un stat de „drept de relație”?
Piesa lipsă: legătura Raican Romică – familia Spinu
Din perspectiva ziarului de investigații „Incisiv de Prahova”, o direcție majoră este următoarea:
- Identificarea legăturii (de afaceri, de rudenie, de interese) dintre:
- Raican Romică
- familia Spinu
Ipoteza rezonabilă pentru un demers jurnalistic de investigație:
- Dacă sticlăria ilegală funcționează în pofida:
- interdicțiilor legale
- amenzilor
- refuzului oficial al DJM Prahova de a acorda vreo formă de funcționare
- petițiilor multiple ale vecinilor (inițial 12 case, apoi 32 de semnatari)
- Atunci este extrem de probabil să existe:
- conexiuni de putere
- protecție informală
- interese economice comune
Până la probarea strictă a faptelor, întrebările jurnalistice rămân:
- Ce legături directe sau indirecte există între Raican Romică și familia Spinu?
- Există firme, contracte, asocieri sau interpuși comuni?
- Cum se explică „orbirea selectivă” a unor instituții exact acolo unde foști șefi ai Gărzii de Mediu au interese?
Vocile sufocate ale vecinilor
Câteva realități reci:
- 32 de vecini semnează, în august 2026, o listă prin care reclamă disconfortul grav creat de atelier.
- Sesizările vin la pachet cu:
- înregistrări audio-video
- copii după petiții, răspunsuri, somații
- Oamenii trăiesc:
- cu zgomot industrial în casă
- cu teama că un nou incident de tipul celui din 19 august (flăcări în exterior) poate deveni tragedie
- cu senzația că legea se aplică doar „fraierilor”, nu și celor cu prieteni și trecut „strategic”
Concluzie: stat de (ne)drept fabricat la cuptor
Avem, în Blejoi:
- o sticlărie care:
- funcționează fără autorizație de mediu
- produce poluare și zgomot
- a fost, teoretic, oprită și, practic, repornită
- vecini exasperați, documentați, organizați, care cer:
- SISTAREA DE URGENȚĂ a activității ilegale
- respectarea unui drept elementar: la viață decentă, fără fum toxic și zgomot industrial
- instituții care:
- constată, amendează, recomandă studii, pasează responsabilitatea
- dar nu reușesc să oprească efectiv o activitate care, din actele proprii, este ILEGALĂ
- și un nume cu greutate:
- Spanu, fost șef al Gărzii de Mediu, menționat ca element-cheie pentru lipsa de măsuri reale
Pe fundal, o întrebare pe care Incisiv de Prahova are datoria să o ducă până la capăt:
Cum se leagă Raican Romică de familia Spinu, iar această rețea de relații de „invincibilitatea” unei firme fără autorizație de mediu, care sfidează, în plină zi, atât vecinii, cât și legea?
Până când răspunsul va fi clar, rămâne doar imaginea unei Românii în care:
- fum negru iese din horn
- bani mulți ies din cuptor
- iar din instituții iese, mai mereu, doar aer cald. (Cerasela N.).
Veteranii de dinainte de 2017 – sponsorii oficiali ai bugetului prin CASS
Cum să-i prostești pe rezerviști în trei pași simpli: tai, declari neconstituțional, apoi tai din altă parte – Când ‘plafonarea’...
„Poliția Rutieră 4.0” – tableta la șosea, pixul în epoca de piatră
Dacă te uiți la conferințele de presă ale MAI, ai zice că Poliția Rutieră trăiește deja în viitor: „digitalizare”, „aplicații...
Sticlărie fantomă în Blejoi: când fumul e negru, dar protecția e… verde Spanu (II)
La nr. 19, pe strada Constantin Dimitrescu din Blejoi, o sticlărie ilegală topește sticla și, odată cu ea, și încrederea...
Cum se prăjește dreptatea între DNA Ploiești, executorii „de casă” și culoarele serviciilor – De la microferma procurorului Lefter la justiția cu epoleți în dosarul Ivanof
Există cazuri în care abuzul este atât de grosolan încât nu mai poate fi mascat nici cu munți de hârtii...
„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”, episodul 57: „Subcomisar-șef” de analfabetism funcțional la comanda IPJ Prahova
Incisiv de Prahova continuă serialul „Grădinița de Cadre din IPJ Prahova”. După episoadele în care am arătat cum „Inspectoratul de...
De la „J’Accuse…!” la „Noi n-am văzut nimic”: Afacerea Dreyfus, manualul secret al MAI-ului românesc
Un evreu alsacian, o scrisoare dubioasă și o justiție oarbă „la comandă” În 1894, Franța își dădea examenul de morală...
IGPR, instituția cu două oglinzi: una pentru hârtie, alta pentru instanță
Cazul semnalat de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” arată o performanță administrativă rară: aceeași instituție reușește să susțină, în documente...
MEDAT, TRANSFORMAT ÎN „MINISTERUL ȘMENULUI NAȚIONAL” – Cum a ajuns strategia de stat pe mâna unui trio cu dosar, ORNISS la ghici și Constituția făcută sul
De la strategie națională la șmecherie organizată Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului (MEDAT) a fost vândut românilor drept „motor...
Harta dragostei penale din Brașov: cum se fură cu sentiment și se delapidează cu sufletul la gură
În județul Brașov, după toate aparențele și după cum susțin sursele și reclamațiile, nu mai vorbim doar de afaceri dubioase,...
TCE Ploiești – Feuda lui Nae, cu organigramă în chiloți și bețivi la butoane
În orașul în care autobuzele abia se târăsc, iar datoriile sar în aer, la TCE Ploiești nu curge motorină. Curge...
Ministrul Darău, lovit în față cu propriul proiect – Când Ministerul Justiției îți spune, politicos-juridic: „Așa ceva nu se face nici măcar într-un guvern demis”
Ministrul Ambrozie-Irineu Darău a vrut să reorganizeze MEDAT. Ministerul Justiției i-a răspuns, în esență: „Reorganizează-ți întâi temeiurile legale, apoi mai...
„Lanțul de aur al incompatibilității”: cum a legat MAI polițistul de caloriferul birocrației până la ONU și Frontex
Un nou “cadou” marca MAI pentru polițiștii care au îndrăznit să gândească singuri și să muncească în lumea civilizată: de...
Industria groazei lângă casă: cum se topește sticla, nervii și legea, toate la un loc – Fabrica de coșmar de la Blejoi: „reciclare” pe nervii și plămânii vecinilor
În comuna Blejoi, județul Prahova, nu mai e nevoie de filme horror. E suficient să locuiești lângă punctul de lucru...
TCE Ploiești – Feuda lui Nae Comisionaru’. De la cai dopați la „organigrama cu chiloți”, falsuri în acte și teroare pe banii ploieștenilor Pamflet jurnalistic (cu acte oficiale și probe audio la dosar)
Ploieștiul, oraș cu transport public… privat de rușine La suprafață, TCE Ploiești e „societate publică de transport”. În realitate, ultimii...
IPJ Prahova – Grădinița de Cadre, episodul 56: Pensia nu prescrie păcatele și nu spală urmele „dispecerilor de lux”
Incisiv de Prahova continuă serialul „Grădinița de Cadre din IPJ Prahova”. După episodul 55, în care am prezentat traseul spectaculos...
-
Exclusivacum 4 zile
IPJ Prahova – Grădinița de Cadre, episodul 56: Pensia nu prescrie păcatele și nu spală urmele „dispecerilor de lux”
-
Exclusivacum 3 zile
Ministrul Darău, lovit în față cu propriul proiect – Când Ministerul Justiției îți spune, politicos-juridic: „Așa ceva nu se face nici măcar într-un guvern demis”
-
Exclusivacum 2 zile
MEDAT, TRANSFORMAT ÎN „MINISTERUL ȘMENULUI NAȚIONAL” – Cum a ajuns strategia de stat pe mâna unui trio cu dosar, ORNISS la ghici și Constituția făcută sul
-
Exclusivacum o zi
„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”, episodul 57: „Subcomisar-șef” de analfabetism funcțional la comanda IPJ Prahova
-
Exclusivacum 3 zile
„Lanțul de aur al incompatibilității”: cum a legat MAI polițistul de caloriferul birocrației până la ONU și Frontex
-
Exclusivacum 4 zileTriada care vrea să-și facă minister la purtător: Darău, Vișoianu, Miron și operațiunea „Jaf la MEDAT”
-
Exclusivacum 3 zile
Industria groazei lângă casă: cum se topește sticla, nervii și legea, toate la un loc – Fabrica de coșmar de la Blejoi: „reciclare” pe nervii și plămânii vecinilor
-
Exclusivacum 3 zile
TCE Ploiești – Feuda lui Nae Comisionaru’. De la cai dopați la „organigrama cu chiloți”, falsuri în acte și teroare pe banii ploieștenilor Pamflet jurnalistic (cu acte oficiale și probe audio la dosar)