Featured
DOI MILIARDARI DE CARTON, ȘI TOT CE NU S-A SPUS DESPRE EI
Un necunoscut din Budapesta ajunge în SUA și, după câțiva ani, devine milionar și apoi miliardar. Mai mult, în urma unui celebru atac speculativ, reușește să îngenuncheze Anglia. După anul 1989 decide să „instruiască” Estul Europei în drumul său spre democrație. Și, treptat, din instructorul Estului, devine instructorul lumii. Iar averea sa crește de la un an la altul precum Făt Frumos și asta fără să facă ceva palpabil.
În anii 80, un tânăr necunoscut ajunge să semneze cu IBM un contract prin care firma sa urma să livreze sistemul de operare pentru computerele companiei. Firma tânărului își vinde sistemul de operare și altor proaspăt intrați pe piața computerelor personale, crește în valoare și ajunge cea mai valoroasă firmă din lume, iar proprietarul său cel mai bogat om din lume. Retras din activitatea sa de bază, miliardarul se dedică activităților de binefacere. Și nu așa, la modul banal, ci își bagă aproape toată averea în diverse societăți de binefacere.
Iată două biografii prezentate așa cum vi le spune media. Două vieți romanțate. Probabil ați intuit că e vorba despre George Soros și Bill Gates. Ați citit de nenumărate ori despre ei aceleași lucruri precum cele rezumate de mine în primele două paragrafe. V-ați spus că, iată, visul american există. Pornești de jos și ajungi miliardar fără ca nimeni să nu aibă nimic cu tine. Doar cele două destine sunt clare. Așa să fie?
Oare câți au mai plecat de la Budapesta și au ajuns în SUA? De fapt istoria e mult mai complicată. Soros a plecat de la Budapesta în 1947, când țara era comunistă și aflată sub ocupație sovietică. A plecat fără să-l întrebe nimeni nimic. Știți, în perioada aia oamenii mureau prin pușcăriile comuniste. Familia lui Soros însă a putut pleca liberă la … Londra. Aici tânărul își face studiile la LSE, obținând chiar și-un doctorat în filosofie. Iar apoi e angajat în diverse bănci sau societăți financiare pe posturi grase. Abia după stagiul londonez ajunge în SUA unde, așa brusc, începe să înființeze fonduri de risc ridicat. Nu-i pun la îndoială inteligența, însă întrebarea care se pune este simplă: „De unde avea bani?”. Nimeni nu știe cum de-a ajuns taica Georgică de la statutul de angajat la cel de administrator de fonduri de risc, însă cei apropiați situației spun că omul e doar o carcasă scoasă în față. Mai mult, insiderii vorbesc despre niște fonduri inițiale care ar fi venit de la un oarecare David Rockefeller și că, mai mult, Soros e de fapt un fel de slugă a „familiei”. Oups, lucrurile încep să aibă alt farmec. Apoi treaba cu atacul speculativ. Pare treabă de geniu. El o explică atât de simplu încât te și întrebi cum de nu ți-a venit ție ideea aia? O să înțelegeți câteva propoziții mai încolo despre ce e vorba.
Între timp, încă din 1989, Soros s-a trezit filantrop. Și nu orice fel de filantrop, ci unul de calibru care și-a propus să scoată tot Estul Europei din negura comunistă și s-o îndrepte către societatea minunată și multilateral dezvoltată a … comunismului progresist al viitorului. Soros a pus bani serioși în fundația sa, ba mai mult, a înființat o groază de păduchelnițe pe lângă ea. A fost unul dintre primii străini care-au venit în România, iar aici a avut întâlnire cu omul său de contact, Silviu Brucan(Saul Bruckner, pe vremea tancurilor sovietice).
Hai să ne calmăm puțin și să ne punem în pielea personajului. Așadar, tu ești miliardar și-ți faci o fundație care caută să instaureze democrația. Să luăm un exemplu din ziua de azi: în Yemen avem o revoluție(Houti). Tu te gândești să implementezi democrația acolo, îți faci o fundație s.a.m.d. Întrebarea fundamentală: ai merge în Yemen să stai de vorbă cu un om de-al tău de legătură? E o întrebare aici: Soros era nebun sau avea un curaj demn de invidiat? Nici una nici alta. O radiografie a activităților fundațiilor sale ne-a dezvăluit că „revoluționarele” sale organisme lucrează în coordonarea Departamentului de Stat și au suportul informativ al CIA(dar și al altor sericii secrete americane). Aproape că mă doare! Așadar, bravul tovarăș Soros nu face altceva decât să lucreze sub coordonarea răcanilor CIA pentru „implementarea” acaparării statelor de către SUA. Iar asta se petrece pe două planuri clasice: îndobitocire prin ideologie și apoi instaurarea cozilor de topor la vârful statului-pradă. În România Soros – prin intermediul pionului Bruckner – a înființat Grupul pentru Dialog Social, apoi și-a adus și fundația care-i poartă numele, iar din 1996 a avut invariabil pionii săi la vârful statului. Acum întreg statul e acaparat de Soros, adică de CIA. Iată și misterul „genialului atac speculativ”. În fapt Soros n-a făcut nimic altceva decât să pună „la lucru” informațiile la care i se dădea acces. Sau, mai bine spus, să execute ordinele primite. Așadar, banii i-au venit de la Rockefeller și geniul de la serviciile secrete. Începeți să recunoașteți conserva?
Să ne oprim acum asupra celui de-al doilea caz: Bill Gates. Toată lumea crede biografia prezentată romanțat, rămânând cu impresia că bietul Bill era un student rupt în fund care a avut noroc și a devenit miliardar. Aiurea, băiatul era putred de bogat. Tatăl său era avocat de succes, iar maică-sa era membră în board-ul First Interstate BancSystem. Așadar nu era vreun venit cu pluta. Dacă la Soros sursa financiară s-a numit Rockefeller, în cazul lui Gates „binefăcătorul” avea numele Thomas Watson Jr. Știu, nu vă spune mare lucru, dar el era șeful colosului IBM. În anii 70 IBM a început cercetările la ceea ce se numea „Project Chess”(PC), vizând lansarea calculatoarelor personale. Watson i-a încredințat firmei lui Bill Gates un contract vizând executarea unui sistem de operare numit Disk Operating System(prescurtat DOS). În fapt era un contract de outsourcing, Microsoft urmând să construiască sistemul de operare contra sumei de 430000$, o sumă imensă în acele vremuri. Partea interesantă era că în contract se prevedea explicit că Microsoft are dreptul să licențieze MS-DOS și altor producători de calculatoare personale. Să ne înțelegem, IBM nu era un butic, ci o corporație imensă, cu avocați străluciți. Orice avocat s-ar fi sucit în fața unei asemenea clauze: dacă dau banul pe un produs, produsul rămâne al meu! Nu vă gândiți că dezvoltarea sistemului de operare era ceva complicat pentru IBM. Mult din codul low level fusese deja produs de IBM și a fost preluat de Microsoft. Translatat în termeni colocviali, contractul dintre IBM și Microsoft suna cam așa: „Ia tu găina care face ouă de aur, dar îmi promiți că-mi dai primul ou, iar apoi faci ce vrei cu ouăle”. Așadar, un alt început ciudat.
Destinul ulterior al lui Bill Gates îl cunoașteți. A avut ceva probleme juridice însă, cu toate că era în culpă, a fost iertat în mod surprinzător. Pentru monopolizarea pieței Microsoft ar fi trebuit împărțit în două. Nu s-a întâmplat așa. Doar Bill Gates a dispărut de la conducerea companiei și, treptat, asemeni lui Soros s-a îndreptat spre faptele de caritate. În timp ce Soros răspândea „democrația”, Gates a început să răspândească „sănătatea”, devenind principalul artizan al vaccinării. Probabil vă gândiți că-s banii lui, așadar poate face ce vrea. Problema e că banii într-adevăr sunt ai lui, dar el i-a băgat acolo pentru a-i multiplica. În timp ce fundațiile sale militează pentru vaccinare, alte investiții se află în zona farma, întâmplător pe-acolo pe unde se produc vaccinuri. Astfel, arma ONG se pune în slujba investiției. Mai mult și absolut întâmplător, fundațiile lui Gates lucrează în coordonare cu … Departamentul de Stat. Oups, iar încep să iasă scheleții din dulap. În cele din urmă din urmă, cum mulți ați observat în diferite reportaje și diferite emisiuni televizate, avizate sau nu, propaganda așa numitului ”Război Bacteriologic” era în lucru în diferite laboratoare din Europa, SUA și China, pentru a pregăti nu numai o încercare la ce asistăm azi, și de fapt la un al III lea Război la care visau, cu sau fără bună știință dar asta au încercat și se pare că în mare măsură le-a cam reușit. Faptul că s-a generalizat la nivel global, și bacteria pe care unii o denumesc virus în continuare, a suferit mutații, nu a suferit mutații, nu, așa a fost creată – aici o spune un câștigător al Premiului Nobel în filozofia medicinei moderne și infecționist la bază, mai mult a fost lansată în orice colț al lumii. Parcă se vorbea de a al III lea val, și cine mai supraviețuiește ?..Corect, dar aceste așa zise vaccine care se propagă în societate și li se face atâta reclamă, oare sunt cele pe care domnul de la Microsoft le are în congelatorul personal?…..Nu, pentru că ei, au creat întâi vaccinul și după așa zis-ul virus, nu ca în filme, și ca un normal și o siguranță a sănătății pentru ei, nu pentru noi. Pentru că se lucrează la SARS COV 2 din 2005, evident că din 2005 și până în 2020 au avut timp destul să lucreze și la vaccin, întrucât nu este unul obișnuit și nu cum spun unii și alții că trebuie ținut la -80 grade Celsius. Acum lumea se întreabă de ce și cum??? Infectările așa zise, ai marilor oameni de stat, sunt de cât un clișeu pentru cei mulți care urmăresc de cât ecranul TV ului, în spatele știrii stau multe alte chestiuni de securitate a fiecărui stat, constând în garantarea persoanei că nu v-a face dezvăluiri în legătură cu virusul/bacteria, luați ex. lui Trump.
Mai mult, Gates are și înclinații ecologice, intrând în mafia verde. Acum, prin intermediul fundației sale vrea să experimenteze o tehnologie de reducere a încălzirii globale: un fel de vaccin pentru planetă. În fapt e vorba de o altă chestie dubioasă în care are sprijinul absolut al serviciilor secrete.
Iată cum cade tencuiala lăsând să se vadă faptul că, în spatele marilor personalități nu se află nimic. Exact precum politicienii, marii miliardari ai planatei nu sunt decât niște actori, având în spate adevărații păpușari. Doar dacă n-ai făcut niciodată un business ai impresia că banii se fac atât de facil, că poți să sari din poziția de rupt în cur și nimeni în drum, în cea de miliardar. Nu mai fiți naivi! Nimeni nu vă vrea binele, poate numai părinții sau cei apopiați. Și cu atât mai puțin sistemul de măști și păpuși făcut fix pentru a vă induce iluzii și a vă lăsa să trăiți în eroare, o eroare și o teamă impusă treptat și acceptată precum broasca și oala cu apă fiartă. Nu vă mai lăsați păcăliți! Cu ei sau fără ei, lumea v-a merge mai departe, civilizația nu își v-a pierde echilibrul, păstrați-vă cultura și naționalismul. Până la urmă există Dumnezeu pentru noi toți. (Dan Ștefan Dumitrescu)
Exclusiv
De la „butelia de fericire” la galeata de ploaie: cum se îneacă Coca-Cola Ploiești în apă, fantome și 50 de bani taxați la fraieri
Fabrica de ploaie îmbuteliată
După două zile de ploi serioase, fabrica Coca-Cola HBC România de la Ploiești nu mai arăta a „templu al capitalismului fericit”, ci a micro-Delta industrială. Angajați ai fabricii povestesc, cu imagini și detalii, cum apa s-a infiltrat în asemenea cantități încât nu mai puteau circula normal prin hală în timpul programului, ci mai degrabă înotau printre motoare, reductoare și cabluri sub tensiune, cu folii și găleți drept baricade improvizate.
Surse din interior leagă dezastrul de lucrările „speciale” la acoperiș, făcute în trecut, în mandatul fostului director Dragoș Antim Nan. Reparațiile – spun oamenii – ar fi fost executate superficial, „de ochii lumii”, iar efectele se văd acum, când ploaia își face loc nestingherită până la liniile de producție.
Acoperișul lui Nan: șiroaie pentru muncitori, contracte grase pentru „preferata casei”
Sursele susțin că firma care a lucrat la acoperiș ar fi fost una dintre preferatele fostei conduceri. Aceeași societate ar fi primit mai multe contracte, la valori considerate de angajați peste nivelul pieței. Diferențele de cost, spun ei, ar fi permis finanțarea altor lucrări, inclusiv „în interesul personal, pe acasă la X și Y”.
Se ridică, astfel, întrebarea de bun-simț: chiar nu existau firme serioase de construcții în județul Prahova care să poată executa corect lucrarea? Pentru că, dacă principalul criteriu ar fi fost profesionalismul, nu „prieteniile” și „apartamentul de firmă”, atunci azi n-am fi avut o fabrică în care oamenii merg la muncă precum pe șantier inundat, cu siguranța pusă la zid și cu tavanul care curge ca o sticlă desfăcută greșit.
Apa pe linii, motorul sub valuri, iar baronul la birou uscat
Rezultatul „reparațiilor”? Din cauza ploilor recente, acoperișul a cedat în multe zone, în special acolo unde fusese „reparat”. Apa s-ar fi scurs până pe liniile de producție, pe motoare, reductoare și alte echipamente, angajații trăind cu frica permanentă că ceva se va arde – la propriu, nu doar la figurat, cum se întâmplă deja cu nervii lor.
În timp ce oamenii lucrează cu picioarele în apă și cu găleți sub furtunile din tavan, fostul director – spun sursele – și-ar fi continuat liniștit activitatea într-o altă funcție, într-un birou nou-nouț, amenajat din „diferite surse”. Responsabilitatea pentru lucrările contestate? Neclară. Apa pică la hală, dar baronul, zic angajații, s-ar fi mutat doar cu scaunul în alt colț uscat al imperiului.
Firme de apartament vs. firme reale: noua conducere încearcă să închidă robinetul
Angajați care au dorit să rămână anonimi afirmă că actuala conducere a început să reevalueze contractele, în încercarea de a elimina „firmele de apartament” preferate în trecut, în favoarea celor care chiar execută lucrări profesionale.
În mandatul lui Nan, o firmă din București, care ar fi executat inclusiv lucrările la acoperiș, ar fi fost preferată în mod repetat, în ciuda faptului că lucrarea dădea semne de probleme încă din start. Noul director ar fi început să taie din „firmele de casă” moștenite „de pe vremea lui Drăgășică”, dar nota de plată – tehnică, financiară și de imagine – e deja plătită de actuala conducere, în timp ce rădăcina problemei rămâne în trecut.
Flota care „mănâncă” combustibil și mașini întoarse din drum
Nemulțumirile angajaților nu se opresc la acoperiș. Aceștia susțin că, în perioada vechii conduceri, costurile cu flota auto ar fi explodat: consum de combustibil „nestingherit”, număr mare de accidente rutiere în care au fost implicate mașinile companiei și o natură de mașini contractate care ar fi ridicat serioase semne de întrebare.
Sursele vorbesc de peste 300 de mașini returnate în service de șefi din diferite departamente, noile mașini fiind catalogate ca defectuoase. În urma verificărilor și analizelor interne, aceste aspecte ar fi contribuit la deteriorarea climatului intern și la decizia de a „tăia” din beneficiile legate de flota auto, angajații simțind tot mai pregnant că „parcursul” lor se scurtează în weekend și li se îngreunează viața în timpul săptămânii.
Foraje, demolări și aceeași curte: dosarul birocratic al apei

În paralel cu inundațiile din hală, compania figurează în acte cu lucrări serioase la Ploiești. Din documentele depuse la autorități reiese că SC COCA COLA HBC ROMANIA SRL, cu punct de lucru în județul Prahova, Ploiești, str. Gheorghe Grigore Cantacuzino nr. 285, are în derulare:
- lucrări de desființare – clădiri cu funcțiuni industriale
- lucrări de construire – clădiri cu funcțiuni industriale – foraje put apă
Forajele se fac „cu același nume, în aceeași curte”, potrivit documentelor oficiale consemnate de consilieri de specialitate în 2025, pentru perioada 2025–2027.

În timp ce în hală curge apă de ploaie peste utilaje, la dosar curg hârtii despre foraje și potabilitatea apei. Autorizația pentru potabilitate încă e „în așteptare”. Între timp, angajații au impresia că singura apă sigură e cea cărată în sticlă de acasă.
„Nan – maestrul forajelor-fantomă”: când presa desface dopul

Presa locală nu a rămas indiferentă. Site-ul incisivdeprahova.ro a publicat materiale cu titluri care spun tot despre atmosfera de la Ploiești:
- „Nan – maestrul forajelor-fantomă. Coca-Cola Ploiești: o fabrică de coșmaruri cu apă neconformă și autorități corupte cu șpagă” (sursa: incisivdeprahova.ro, 30.03.2026)
- „Nan – fantastica fabrică de absurdități. Cum noul director Nan a transformat butelia de fericire în coșmaruri pe gheață și apă de canal” (sursa: incisivdeprahova.ro, 30.03.2026)
Aceste articole descriu, în stil la fel de dur, suspiciuni privind calitatea apei, rolul autorităților și modul în care managementul ar fi gestionat (sau eșuat să gestioneze) infrastructura critică a fabricii.
RetuRO: sclavia de 50 de bani pe PET

În timp ce în fabrică oamenii se luptă cu apă de ploaie, în viața de zi cu zi consumatorul român se luptă cu un alt tip de apă: cea îmbuteliată, taxată de sistemul de garanție-returnare prin RetuRO.
Afacerea construită în jurul RetuRO funcționează simplu: plătești 50 de bani în plus pentru fiecare sticlă, doză sau PET, înainte să deschizi băutura. Ca să-ți recuperezi banii, trebuie:
- să păstrezi bonul fiscal,
- să nu-l rătăcești,
- să cari după tine sticle, doze și PET-uri,
- să te prezinți docil la aparatele de garanție.
Ești, practic, transformat într-un sclav al PET-ului, un hamal de plastic pe banii și pe timpul tău. Pentru 50 de bani, tu te conformezi la virgulă. Pentru miliarde, sistemul devine brusc discret.
50 de bani cu bon, miliarde fără bilanț
În baza publică ANAF, ultimul bilanț disponibil al RetuRO este din 2023. Pentru 2024 și 2025 – anii în care au circulat miliarde de ambalaje și sume uriașe – socotelile nu apar.
RetuRO este „not-for-profit”, adică, teoretic, orice câștig ar trebui reinvestit în sistem. Dar fără bilanțuri publice, românii nu pot ști:
- cât s-a câștigat,
- cât s-a cheltuit,
- ce s-a reinvestit.
Pentru 50 de bani, tu trebuie să prezinți sticla. Pentru miliarde, ei nu prezintă nimic.
Statul – paznicul legii când e vorba de alții, acționar mut când e vorba de el
Ministerul Mediului deține 20% din RetuRO. Același stat care ar zdrobi în câteva zile o firmă mică pentru nerespectarea obligațiilor fiscale sau de raportare stă acum cuminte în acționariat și tace.
Când un mic antreprenor greșește o virgulă în bilanț, sancțiunea vine prompt.
Când un sistem care rulează miliarde de ambalaje și bani nu are bilanțuri publice pentru doi ani la rând, totul se transformă în liniște. Banii curg, PET-urile curg, tăcerea curge.
Concluzie: între apă de ploaie și apă „not-for-profit”
Tabloul general, așa cum reiese din relatările angajaților, documente, surse interne și articole precum cele de pe incisivdeprahova.ro, este grotesc:
- la Ploiești, o fabrică a unei multinaționale ajunge să funcționeze cu muncitori în apă până la glezne, cu acoperișuri „reparate” care cedează, cu echipamente sub risc, în timp ce foști directori își văd birourile amenajate bine și uscat;
- în acte, apar foraje, demolări și proiecte grandioase, în timp ce în realitate angajații se apără cu folii și găleți;
- la nivel național, românul devine „colector profesionist” de ambalaje, plutind într-un sistem RetuRO care îi urmărește fiecare sticlă de 50 de bani, dar își uită propriile bilanțuri pentru miliarde.
Apa de ploaie intră în fabrici, apa îmbuteliată iese pe bandă rulantă, iar între ele curge un râu de contracte, foraje, taxe, garanții și tăceri oficiale.
Iar consumatorul, la capătul lanțului, își plătește, disciplinat, cei 50 de bani – fără să știe dacă în spatele etichetei lucioase e apă limpede, apă de ploaie… sau doar o mare, foarte mare, apă de colonat. (Cristina T.).
Exclusiv
Garda de Mediu Prahova, prinsă în… „pielea goală”. Interimatul de avarie cu eterna Dana Tudorache
S-a schimbat șefa! De la „achiziții” la… „dezafectare”
Garda de Mediu Prahova dă iar senzația că este condusă din mers, la inspirație, cu interimate lipite cu bandă adezivă, nu cu oameni asumați și competenți pe termen lung.
Ziarul de investigații Incisiv de Prahova a dezvăluit că, acum ceva timp, la conducerea Gărzii de Mediu Prahova a fost numită o nouă șefă, o persoană care lucrase pe la Achiziții, pe la București. Nu specialist de mediu, nu om format în teren, ci produs pur-sânge al birourilor de „achiziții”, acolo unde pixul e mai tare decât lopata, iar contractul mai important decât copacul.
Numirea a fost însă de scurtă durată. Atât de scurtă, încât pare mai mult o glumă proastă administrativă decât o decizie de management.
Calcatul pe bec la București și „dușul rece” al Comisiei de Disciplină
Se pare că respectiva șefă a călcat serios pe bec pe la București. Detaliile, așa cum notează sursele Incisiv de Prahova, sunt suficient de „picante” încât să nu fie expuse acum în toată splendoarea lor, dar destul de grave ca să o împingă direct în Comisia de Disciplină.
Adică: ieri bună de numit la conducerea Gărzii de Mediu Prahova, azi bună de trimis la judecata disciplinară. Așa arată „coerența” în selecția cadrelor.
Și cum nu poți lăsa instituția complet dezbrăcată de conducere, de luni, persoana cu trecut piperat prin achiziții va fi schimbată.
Când n-ai oameni, te întorci la „clasicii în viață”: revine Dana Tudorache
În locul ei, la comanda Gărzii de Mediu Prahova va fi numită, din nou, Dana Tudorache, cea care condusese instituția în ultimii ani, până să fie înlocuită cu „doamna de la achiziții”.
Rotirea de cadre arată așa:
– O șefă veche este dată jos, fără să se explice clar de ce.
– Este adusă o nouă șefă, cu background pe achiziții, nu pe protecția mediului.
– Noua șefă ajunge în Comisia de Disciplină după ce „calcă pe bec” la centru.
– Instituția se întoarce, în grabă, la șefa de dinainte, ca la o roată de rezervă.
Garda de Mediu Prahova nu doar că pare prinsă în „pielea goală”, dar pare și complet lipsită de hainele esențiale ale unei instituții serioase: stabilitate, criterii clare de numire și responsabilitate reală pentru cei care semnează aceste numiri.
Concluzie: interimate, improvizații și un mediu… de batjocură
Ce se vede din afară, prin prisma informațiilor prezentate de Incisiv de Prahova, este o scenă absurdă:
– Mediu poluat, păduri tăiate, gropi de gunoi ilegale, dar la vârf se joacă „alba-neagra” cu șefii.
– Nicio explicație serioasă pentru numiri, nicio explicație serioasă pentru demiteri.
– Când „experta în achiziții” explodează în Comisia de Disciplină, se readuce la comandă „vechea gardă”.
Garda de Mediu Prahova, în loc să fie scutul mediului, riscă să rămână imaginea unei instituții în care interimatele se dau ca ștergătoarele la mașină: stânga-dreapta, înainte-înapoi, fără să curețe nimic.
Iar cât timp astfel de numiri fulger și căderi rușinoase se fac la vârf, adevărata „poluare” nu e doar în aer și apă, ci chiar în modul în care este condusă instituția care ar trebui să le apere. (Cristina T.).
Exclusiv
GDPR la mișto: cum se ascund „salariile de excelență” în timp ce se afișează avansările cu nume și prenume
Chestorul cu două măsuri: secretomanie la bani, publicitate la grade
De când a aterizat în fotoliul de inspector general, chestorul Stoica a descoperit brusc farmecul GDPR-ului. Nu ca să apere datele personale ale cetățenilor, ci ca să bage sub preș numele polițiștilor de frontieră care primesc „salarii de excepție” de până la 50% timp de 6 luni. Așa susține Sindicatul Europol, care indică negru pe alb că lista beneficiarilor a fost ținută la secret, chipurile din „respect pentru protecția datelor”.
Ironia de serviciu: la mai puțin de o lună, aceeași conducere a găsit brusc butonul de „transparență totală” și a publicat lista NOMINALĂ a polițiștilor propuși pentru avansarea înainte de termen. Acolo, brusc, GDPR-ul a intrat în concediu fără plată.
Când ești „excelent”, te ascundem. Când te avansăm, te afișăm
În lipsa transparenței reale, apare inevitabil întrebarea pe care orice om normal și-o pune: selecția pentru „salariile de excelență” s-a făcut strict pe baza rezultatelor profesionale sau, printre cei care merită, au fost strecurate și personaje de casă, bine aliniate și perfect obediente față de conducere?
Pentru că, în mod normal, cei care chiar au rezultate nu au niciun motiv să se ascundă după GDPR. Dimpotrivă, performanța profesională ar trebui scoasă la lumină, nu pitită în fișiere secrete. Meritocrația nu are nevoie de ochelari de soare, are nevoie de dovezi publice.
Întrebarea care taie în carne vie: când ați încălcat, domnule chestor, legea?
Sindicatul Europol pune pe masă o întrebare pe care conducerea nu mai are cum s-o ocolească cu două fraze birocratice:
Când a fost încălcată legea, domnule chestor Stoica?
– Atunci când ați ascuns numele polițiștilor de frontieră recompensați cu mii de lei din bani publici, sub pretextul GDPR?
– Sau atunci când ați publicat, fără nicio reținere, numele polițiștilor de frontieră avansați înainte de termen?
Ori e lege, ori e circ. Nu pot exista două regimuri juridice paralele în aceeași instituție, aplicate după chef, interes și grad de prietenie cu șefimea.
„Salarii de excelență” sau prime pentru obediență?
Această dublă măsură – reclamată explicit de Sindicatul Europol – nu face decât să alimenteze o suspiciune perfect legitimă: că „salariile de excelență” nu sunt nici transparente, nici obiective, ci împărțite discreționar, după un criteriu neoficial, dar extrem de vizibil – obediența față de conducere.
Când banii publici curg pe tăcute spre unii, iar numele lor sunt blindate cu paravanul GDPR, în timp ce alții sunt puși pe liste nominale pentru avansări, mesajul transmis este halucinant:
– Cine tace frumos și se aliniază, primește mii de lei în liniște.
– Cine trebuie arătat la public, este scos la paradă cu nume, prenume și eventual poza în comunicate.
Concluzie: transparență selectivă, credibilitate zero
Nu poți clama „respectarea legii” doar când îți convine și „protecția datelor” doar când e nevoie să mușamalizezi cine ia bani grei din fonduri publice. Fie conducerea Inspectoratului General aplică aceleași reguli pentru toți și în toate situațiile, fie recunoaște onest că GDPR-ul este doar paravanul comod sub care se bagă deciziile dubioase.
Până când chestorul Stoica va răspunde clar la întrebarea ridicată de Sindicatul Europol – când anume a fost încălcată legea? – orice discurs despre „excelență” și „merit” rămâne doar un slogan gol, lipit pe o practică plină de dublu standard. Iar acolo unde domnește dublul standard, „salariul de excelență” riscă să nu fie altceva decât primele de fidelitate pentru cei care știu cui trebuie să spună „Să trăiți!”. (Cerasela N.).
-
Exclusivacum 2 zileMascații închid lumina la Giurgiu: „Mandatul” lui Fulga, evacuat cu escortă morală
-
Exclusivacum 5 zileDe la etilotest la plug: „Instructorul de etică” de la Blejoi trece pe tractor cu remorcă penală -Grădinița de cadre a IPJ Prahova– sezonul XXIX
-
Exclusivacum 3 zileHipodromul cu iz penal: cum se dopează caii și se diluează regulamentul, sub ochii unei comisii de decor
-
Exclusivacum 2 zileREPUBLICA PARALELĂ A ȘTAMPLEI „STRICT SECRET”. Cum a fost răpită piața 5G de CSAT, pusă la adăpost de Justiție și împachetată în „interes național”
-
Exclusivacum 5 zileMAI, vânător de „scrisori obraznice”: cum a ajuns Aparatul Central să scotocească prin petițiile polițiștilor
-
Exclusivacum 3 zileFurtuna transatlantică a cenzurii: Cum a ajuns România cârpa de șters a Congresului SUA și a Comisiei Europene
-
Exclusivacum 3 zileO nouă rușine în siguranța muncii: polițiști trimiși la lucru în condiții toxice, instituția se ascunde după „cercetare prealabilă”
-
Exclusivacum 2 zileO nouă eră în salarizarea polițiștilor: DGF apasă pe Maisal, finanțiștii din teritoriu numără taste, nu bani



