Judecătoarea Liliana Alexe de la Curtea de Apel București pare grăbită să schimbe banca de judecată cu șezlongul de pensionar. La doar câteva zile după ce a fost suspendată din funcție, magistrata a decis că este momentul perfect să ceară pensionarea, potrivit dezvăluirilor făcute de publicația Lumea Justiției.
Solicitarea de pensionare urmează să fie analizată joi, 1 octombrie 2026, de Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM). Adică exact aceiași judecători care abia ce au scos-o temporar din joc, prin suspendare, până la finalizarea definitivă a procedurii disciplinare care o vizează.
Cronometrul birocratic merge ceas: întâi suspendare, apoi – fulgerător – cerere de retragere „la pensie”. Când se strânge norul disciplinar deasupra carierei, traiectoria devine brusc o linie dreaptă spre casa de pensii.
Scena mare: judecătoarea, intrusă la Înalta Curte
Totul pleacă de la un episod demn de scenariu de teatru absurd. Liliana Alexe este cercetată disciplinar pentru o prestație neobișnuită chiar și pentru standardele unei justiții obișnuite cu surprize.
Judecătoarea, în loc să aștepte cuminte decizia instanței superioare, s-a prezentat la Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) fix în ședința în care se judeca recursul împotriva unei sentințe pronunțate chiar de ea. În dosar, șapte persoane dăduseră în judecată ROMATSA, operatorul național de trafic aerian civil.
Până aici, scenariul ar mai fi putut trece la capitolul „curiozități profesionale”. Doar că Liliana Alexe nu s-a mulțumit să stea în băncuța publicului, ca un simplu spectator. A ținut cu tot dinadinsul să intre în rolul principal.
„Nu aveți calitate în dosar!” – detaliu minor, ignorat cu grație
Potrivit relatărilor citate de Lumea Justiției, magistrata a insistat să ia cuvântul în fața completului ICCJ, deși președinta completului i-a explicat foarte clar că nu are nicio calitate procesuală în dosarul respectiv.
Pe românește: nu era parte, nu era avocat, nu era martor, nu era nimic. Doar autoarea sentinței atacate. Dar asta nu a oprit-o să încerce să intre în dezbatere ca și cum ar fi fost la propria conferință de presă.
Insistențele ei de a vorbi în sală, în pofida explicațiilor clare, au transformat ședința într-o scenă stânjenitoare: judecătoarea care își urmărește, live, sentința și vrea să mai dea și indicații, după ce-a pus deja ștampila.
De la completul ICCJ la escorta jandarmului
Cum regulile de procedură nu sunt opționale, finalul reprezentației a fost mai puțin glorios: judecătoarea Liliana Alexe a fost invitată să părăsească sala de judecată, sub supravegherea jandarmului.
Ceea ce, pentru un magistrat, este echivalentul unei coborâri forțate de pe scenă, cu reflectoarele aprinse și publicul martor. Un tablou pe care, în mod normal, îl vezi în filme despre abuzuri și derapaje, nu în manualul nescris de „demnitate a funcției”.
Acest episod a devenit obiectul unui dosar disciplinar, care a și dus la suspendarea ei din funcție, decisă de Secția pentru judecători a CSM.
Când devine fierbinte scaunul de judecător, se descoperă brusc confortul pensiei
După toată această poveste, vine și finalul de manual: la aproximativ două săptămâni după suspendare, Liliana Alexe depune cerere de pensionare. Mesajul implicit este clar: dacă procedura disciplinară riscă să lase urme în carieră, mai bine fugi la timp spre statutul de „onorabil pensionar al Justiției”.
Nu avem, deocamdată, o decizie finală a CSM pe această cerere, dar cadrul este deja bine conturat: o judecătoare suspendată, un dosar disciplinar cu episod jenant la Înalta Curte și o cerere rapidă de retragere la pensie. O combinație care spune mai multe despre reflexele sistemului decât o mie de discursuri despre „integritatea magistratului”.
Justiția, între aparența de solemnitate și practica de scenetă
Cazul Lilianei Alexe nu este doar o poveste despre un magistrat care nu și-a înțeles locul într-o sală de judecată unde nu mai era factor de decizie. Este și o oglindă pentru un anumit tip de mentalitate: judecătorul care se vede deasupra regulilor, care consideră că poate interveni oricând și oriunde, chiar și atunci când procedura îl plasează clar în afara jocului.
Iar când regulile disciplinare încep, în sfârșit, să funcționeze, apare planul de rezervă clasic: pensia, ca refugiu sigur, înainte ca sancțiunea să fie scrisă negru pe alb.
Epilog: lecția amară a unui pamflet judiciar
Dincolo de tonul pamfletar, tabloul este serios: o judecătoare de la Curtea de Apel București, suspendată după un comportament de-a dreptul nepotrivit la ICCJ, vrea să plece din sistem înainte ca acesta să își ducă până la capăt propria procedură de curățenie internă.
Rămâne de văzut dacă Secția pentru judecători a CSM va valida acest „exit strategic” sau va prefera să lase întâi să se scrie, până la capăt, istoria disciplinară a unui caz care arată, fără menajamente, cum se poate transforma solemnitatea Justiției într-o scenetă incomodă, cu jandarm la final. (Irinel I.).