Featured
În afara legii/Academia de Poliție, mai cunoscută sub numele de Fabrica de Plagiate, este condusă ilegal de cel puțin zece ani
Academia de Poliție, instituția care formează viitori ofițeri de poliție, este condusă în mod ilegal de zece ani, mai exact după intrarea în vigoare, în 2011, a Legii Educației.
Ilegalitatea este generată Ministerul de Interne – în subordinea căruia se află Academia –, care după 2011 a aplicat exclusiv Legea privind Statutul Polițistului pentru a împuternici rectorul instituției atunci când postul a devenit vacant, deși desemnarea rectorului interimar este reglementată de Legea Educației, care „prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative”.
Potrivit legislației, în toate universitățile, civile sau militare, rectorul interimar este numit de Senatul universitar.
În universitățile militare, conducerea executivă este asigurată de un rector-comandant, funcția având două componente distincte:
- una didactică, de rector, care este desemnat conform Legii Educației;
- una militară, de comandant, pentru care numirea este făcută de ministerul/instituția de resort.
În cazul Academiei de Poliție, Ministerul de Interne – care are dreptul de a face doar numirea comandantului – și-a arogat dreptul de a desemna prin împuternicire, în baza Legii privind Statutul Polițistului, și rectorul.
Practica s-a extins și la alte funcții didactice de conducere și a devenit regulă în Academia de Poliție. Astfel, rectorul împuternicește pe cine vrea el la vacantarea poziției de decan, deși desemnarea decanului interimar este atributul Consiliului facultății.
În mod ironic, deși are zeci de profesori universitari specializați în drept, ba chiar a avut o Școală doctorală în Drept care a acordat circa 300 de titluri de doctor, Academia de Poliție încalcă metodic legislația care îi asigură funcționarea.
Împuternicirile
În acest moment, întreaga structură de conducere didactică a Academiei de Poliție este numită în mod ilegal.
Cele mai importante funcții didactice de conducere din Academia de Poliție – rector, decani și director al Consiliului Studiilor Universitare de Doctorat – sunt ocupate prin împuternicire în baza Legii privind Statutul Polițistului.
Împuternicirea este un artificiu existent în Legea privind Statutul Polițistului, care permite desemnarea unor persoane în funcții de conducere la nivelul Ministerului de Interne, fără organizarea unui concurs, iar acest artificiu a fost aplicat sistematic și în Academia de Poliție în ultimii zece ani.
Totuși, activitatea tuturor universităților – inclusiv a celor de învățământ militar – este reglementată de Legea Educației, care la art. 5, alin. 1 prevede că dispozițiile acestei legi „prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative”, și că, în caz de conflict între prevederi, se aplică dispozițiile din Legea Educației.
Și tot Legea educației precizează că „structurile și funcțiile de conducere din instituțiile de învățământ militar, de informații, de ordine publică și de securitate națională sunt aceleași ca și cele din instituțiile civile de învățământ superior și se ocupă în aceleași condiții ca și acestea” (art. 177, alin. 2).
În ciuda acestor prevederi clare, la Academia de Poliție a fost aplicată constant împuternicirea pentru funcțiile de conducere didactică.
***
Împuternicirea la Academia de Poliție a fost aplicată doar atunci când funcțiile de conducere didactică au devenit vacante, deși modalitatea de ocupare a unei funcții cu titlu interimar este stipulată de Carta universitară, document care reglementează „aspectele fundamentale ale autonomiei universitare”.
Carta universitară a Academiei de Poliție stipulează că atunci când rectorul este revocat din funcție, Senatul universitar desemnează ca interimar un prorector pentru a reprezenta Academia și pentru a deveni ordonator de credite.
Această prevedere este inclusă și în Regulamentul de organizare și funcționare al Academiei de Poliție, unde se spune că, în cazul revocării din funcție a rectorului, până la confirmarea unui nou rector de către ministrul Educației, „prorectorul desemnat de Senatul Academiei reprezintă Academia și preia atribuțiile ordonatorului terțiar de credite, în condițiile legii” (art. 17, alin. 2).
Atunci când un decan nu își mai poate exercita funcția, Consiliului facultății numește un prodecan să reprezinte facultatea cu titlu interimar până la desemnarea unui nou decan de către rector.
Totuși, în Academia de Poliție prevederile propriei Carte universitare au fost respectate o singură dată, în 2019, atunci când rectorul Adrian Iacob și prorectorul Mihail Marcoci au fost puși sub acuzare de DNA și au demisionat, iar Senatul a numit-o rector interimar pe Veronica Stoica – la acea dată prorector.
Legislația a fost aplicată corect în acest caz deoarece ministrul de Interne Carmen Dan a vrut ca teza de doctorat a lui Stoica să fie verificată mai întâi pentru a se constata dacă este originală sau plagiată. Despre acest episod am relatat, în exclusivitate, pe PressOne.
Totuși, ulterior, ministrul de Interne Carmen Dan a împuternicit-o pe Veronica Stoica la conducerea Academiei pentru o perioadă foarte scurtă înainte ca Stoica să fie aleasă în funcția de rector.
8 miniștri semnează 13 împuterniciri
Cele 13 împuterniciri pentru funcția de rector al Academiei de Poliție, semnate din 2011 încoace de opt miniștri de Interne, au fost făcute atunci când s-a vacantat o poziție de conducere în domeniul didactic.
Termenul folosit în ordinul de împuternicire este cel de rector, componenta didactică a funcției de conducere, și nu cel de comandant, componentă asupra căreia Ministerul de Interne are prerogative.
În mod similar, și comunicatele de presă prin care Ministerul de Interne anunță împuternicirea unei noi conduceri folosesc tot termenul rector.
Mai mult, acele împuterniciri de rector au fost făcute în baza Legii privind Statutul Polițistului, deși funcția de rector nu poate fi ocupată decât în baza prevederilor Legii Educației.
Potrivit Cartei universitare a Academiei de Poliție, în situația vacantării poziției de rector, Senatul instituției trebuia să desemneze un prorector pentru a exercita funcția de rector „până la confirmarea unui nou rector de către ministrul Educației” (art. 146, lit. f).
Întrebat de ce Senatul Universitar nu a împuternicit un prorector să exercite funcția de rector atunci când aceasta a devenit vacantă, președintele Senatului Academiei de Poliție, Andrei Dragoș Ignat, a declarat că nu comentează situația și a indicat Biroul de Presă al instituției ca fiind competent să răspundă la această întrebare.
Surse din cadrul Academiei de Poliție susțin că după ce ministrul de Interne împuternicea un rector în funcție, Senatul universitar valida persoana respectivă.
Aceleași surse indică faptul că așa s-a procedat în cazul tuturor împuterniciților în funcția de rector din Academie din 2011 încoace.
„Întotdeauna a fost așteptată decizia ministrului cu privire la împuternicire, iar Senatul doar a confirmat acea persoană în funcție”, susține o altă sursă din instituție, care explică faptul că nu-și amintește ca Senatul să fi desemnat vreodată un prorector care să exercite funcția de rector până la organizarea de alegeri.
Cum stau lucrurile la UNAP și Academia SRI
Surse din Universitatea Națională de Apărare „Carol I” (UNAP) – care, asemeni Academiei de Poliție, are dublă subordonare – ne-au declarat că și în această universitate a existat, la un moment dat, tentația de a se folosi împuternicirea în funcțiile de conducere didactică.
Aceleași surse susțin faptul că toate tentativele s-au izbit de refuzul categoric al Direcției Juridice a Ministerului Apărării, care a argumentat clar faptul că Legea Educației este prioritară în cazul UNAP și că celelalte prevederi militare sunt secundare când vine vorba despre funcțiile de conducere didactică, nicidecum prioritare în aplicare.
După 2015 la UNAP au existat două momente când funcția de rector s-a vacantat, iar până la desemnarea unui alt rector, Senatul universității a numit un prorector care să exercite atribuțiile de rector și care s-a ocupat de conducerea academică a universității. Suplimentar, Ministerul Apărării a desemnat un comandant interimar, care s-a ocupat de conducerea unității militare.
În cazul UNAP, Carta universitară face distincție între componenta didactică și cea militară a funcției, precizând explicit faptul că „statutul de comandat este condiționat de obținerea prealabilă a statutului de rector”, care este reglementat de Legea Educației.
Aceeași practică, de aplicare cu prioritate a Legii Educației, este valabilă și în Academia Națională de Informații a SRI, au explicat surse din instituție.
Ca și în cazul UNAP, Academia SRI face distincție între cele două componente ale funcției, folosind în Carta universitară termenul rector-comandant și precizând că reglementările SRI se aplică doar pentru ocuparea funcției de comandant.
În cazul Academiei de Poliție, nici Carta universitară și nici HG nr. 294/2007 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Poliţie nu menționează termenul comandant.
Ironic este faptul că derapajele de la respectarea legii se produc într-o universitate care are zeci de profesori de drept și care, pe lângă cursurile de licență, organizează și cursuri specializate de masterat, ba chiar și de doctorat în științe juridice.
Rectorul-comandant devine comandant-rector
La 21 mai 2020, Guvernul a adoptat Ordonanța de urgență nr. 79/2020 care modifică Legea Educației, prin care sunt aduse mai multe modificări învățământului militar preuniversitar și universitar.
Poate cea mai importantă modificare se referă la conducerea universităților militare. Începând cu mai 2020, acestea vor fi conduse de un comandant, care are și calitatea de rector.
Surse din mediul academic susțin că această modificare a Legii Educației s-a făcut în urma lobby-ului făcut de o serie de decidenți din Ministerul Apărării Naționale și din SRI, instituții care și-au dorit să aibă un mai bun control asupra selectării rectorilor din universitățile pe care le au în subordine.
De acum înainte comandantul universităților militare va da concurs în conformitate cu reglementările statutul cadrelor militare, de informații sau de poliție.
La Academia de Poliție, funcția de comandant se va ocupa prin concurs în conformitate cu Legea privind Statutul Polițistului, iar confirmarea ca rector se va realiza prin ordin al ministrului Educației.
Chiar și după această modificare, în caz de vacantare a funcției de comandant-rector, ministrul de Interne va putea să împuternicească doar pentru componenta militarizată a Academiei – comandantul –, pe când pentru componenta academică – rectorul –, desemnarea va rămâne atributul Senatului universitar, așa cum prevede legislația actuală.
Totuși, după 21 mai 2020, când a fost adoptată această ordonanță care introduce pentru prima dată în Legea Educației termenul de „comandant”, ministrul de Interne Marcel Vela a împuternicit doi rectori cu titlu interimar, iar ministrul de Interne Lucian Bode, unul.
Ministrul Educației Sorin Cîmpeanu susține că, în caz de vacantare a funcției de rector, desemnarea acestuia este atributul Ministerului de Interne, care decurge din modificarea adusă Legii Educației prin OUG 79/2020, dar și din HG nr. 294/2007 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Poliţie, deși legislația actuală arată altceva.
Așa cum am arătat deja, niciunul dintre miniștrii de Interne de după 2011 nu a împuternicit la Academia de Poliție un comandant pentru a asigura „coordonarea funcţională a Academiei”, ci toți au împuternicit în funcție rectori, în condițiile în care validarea funcției de rector este exclusiv atributul ministrului Educației.
Teama față de Ministerul de Interne
Împuternicirile în funcțiile de didactice de conducere sunt și ele parte a unei culturi instituționale în Academia de Poliție, așa cum s-a întâmplat și în cazul plagiatului?
Cel mai probabil, da, dacă analizăm modul în care a fost perpetuată încălcarea Legii Educației.
Împuternicirea de către ministrul de Interne a rectorului din Academia de Poliție a făcut ca această funcție să fie întotdeauna dependentă de puterea politică reprezentată de ministru.
Prin împuternicire, puterea ministrului politic s-a transferat asupra rectorului, care și-a consolidat la rândul lui propria putere, însă toate aceste lucruri au slăbit autonomia universitară prevăzută de Cartă, iar mediul academic a devenit dependent de factorul politic.
Mai mult, Senatul universitar, care este principala structură de conducere a unei universități, a devenit un organism de paie, care validează la foc automat deciziile ministrului de Interne sau ale rectorului împuterncit, fără a-și mai exercita propriile atribuții.
„Nimeni nu e interesat să respecte Legea Educației”, susține cu resemnare una dintre sursele cu care am discutat.
Întrebată de ce nu s-au aplicat prevederile din Carta universitară pentru asigurarea interimatului funcției de rector, o altă sursă a explicat faptul că exista riscul ca ministrul de Interne să împuternicească un rector, iar Senatul un altul.
„Ar fi fost o situație imposibilă dacă ne trezeam că avem doi rectori”, mai susține sursa.
„Dacă Senatul era puternic și corect, ar fi reușit să se impună, însă întotdeauna a existat o teamă față de Ministerul de Interne”, mai spune cu deznădejde o altă sursă.
Oamenii din Academia de Poliție cu care am discutat au preferat să rămână anonimi.
Decanii
Practica împuternicirii s-a transferat în Academia de Poliție și la funcțiile de decan.
În caz de vacantare, cele șase funcții de decan din Academia de Poliție sunt ocupate, la rândul lor, prin împuternicire semnată de către rector.
Potrivit unor Dispoziții ale rectorului Academiei de Poliție pentru împuternicirea într-o funcție de decan – documente pe care le-am consultat – reiese că rectorul Academiei „împuternicește să exercite cu caracter temporar atribuțiile funcției de decan” în baza prevederilor din Legea privind Statutul Polițistului.
Totuși, Carta universitară a Academiei de Poliție prevede că atunci când funcția de decan devine vacantă, Consiliul facultății desemnează un decan interimar până la organizarea de alegeri parțiale sau de concurs public în maxim trei luni.
În două răspunsuri districte primite de la Academia de Poliție în 2019 și 2021 în baza Legii liberului acces la informațiile de interes public se precizează că funcțiile de decani interimari au fost ocupate prin împuternicire și nu prin desemnare de către Consiliul facultății.
Împuternicirile de decan au fost girate de toți rectorii Academiei de Poliție din 2011 încoace.
O sursă susține că dependența de decizia rectorului în cazul numirii decanilor a fost una nocivă pentru instituție.
„Împuternicirile au funcționat ca o formă de șantaj. Dacă cei care erau împuterniciți făceau ce spunea rectorul, atunci puteau să mai rămână în funcție”.
Precizări oficiale ignorate
Un schimb de corespondență instituțională realizat în 2016 între Academia de Poliție și Ministerul de Interne pe de-o parte și Ministerul Educației de partea cealaltă, arată fără echivoc că ambele structuri guvernamentale au transmis Academiei de Poliție faptul că pentru alegerea decanilor se aplică prevederile Legii Educației.
Din documentele consultate reiese clar că ambele ministere indică prevederile Legii Educației ca fiind aplicabile cu prioritate.
Într-o adresă trimisă Academiei în noiembrie 2016 de către Direcția Generală de Învățământ Superior din Ministerul Educației, semnată de directorul general Constantin Mitruț, este subliniat caracterul exclusiv al aplicării Legii Educației.
„Selectarea decanilor facultăților din structura Academiei de Poliție «Alexandru Ioan Cuza» din București trebuie să se facă exclusiv în conformitate cu prevederile Legii educației naționale nr. 1, cu modificările și completările ulterioare”.
De partea cealaltă, Direcția Generală Management Resurse Umane din Ministerul de Interne trimite Academiei o adresă semnată de directorul general Laurențiu Cristian Bălteanu prin care precizează că pentru funcțiile de conducere din Academie nu se aplică prevederile Legii privind Statutul Polițistului.
„În ceea ce privește funcțiile de conducere din instituțiile de învățământ militar, de informații, de ordine publică și securitate națională, se observă faptul că acestora nu le poate fi aplicat același regim juridic cu cel aplicabil funcțiilor de conducere astfel cum sunt acestea reglementate de Legea nr. 360/2002 cu modificările și completările ulterioare, și de actele normative interne”.
Întrebat dacă legislația educației este respectată în privința împuternicirii decanilor la Academia de Poliție, ministrul Sorin Cîmpeanu mi-a trasmis că „Dacă este vorba de o solicitare concretă, care privește nerespectarea legii, puteți sesiza asta și se va verifica conform legii”.
Facultatea de Poliție
Începând cu 2015, Academia de Poliție este reorganizată, iar din trei facultăți – de Poliție, de Pompieri și Arhivistică – au fost înființate șase: de Poliție, de Științe Juridice și Administrative, de Poliție de Frontieră, de Jandarmi, de Pompieri și de Arhivistică.
La Facultatea de Poliție, cea mai importantă și mai mare facultate din cadrul Academiei, doar doi decani și-au exercitat funcția, în ultimii zece ani, în urma unui concurs: Adrian Iacob și Cristian Eduard Ștefan.
Alte 13 mandate de împuternicire ca decan, în baza Legii privind Statutul Polițistului, au fost primite de șapte persoane în acești ultimi zece ani.
Facultatea de Științe Juridice și Administrative
La Facultatea de Științe Juridice și Administrative situația e și mai gravă.
Potrivit Biroului de Presă al Academiei de Poliție, începând cu octombrie 2015 – când este înființată această facultate – rectorul a emis 14 mandate de împuternicire pentru funcția de decan, care au fost exercitate de opt persoane.
Funcția de decan la Facultatea de Științe Juridice și Administrative a fost ocupată prin concurs un singur an, între 26 iunie 2017 și 4 iulie 2018 de către Veronica Stoica.
Facultatea de Poliție de Frontieră
Și la Facultatea de Poliție de Frontieră – înființată tot începând cu octombrie 2015 – patru persoane au fost împuternicite de opt ori să exercite funcția de decan.
Sergiu Adrian Vasile este singurul care a ocupat legal funcția din iunie 2017 până în mai 2020.
Dincolo de toate încălcările de legislație prin împuternicirea în funcții de conducere, la Academia de Poliție se mai petrece un fapt ieșit din comun în mediul academic: actualul rector al instituției, profesor universitar de drept, a împuternicit ca decan la Facultatea de Poliție de Frontieră o persoană care nu este cadru didactic.
Marian Gabriel Crețu, ofițer de poliție fără grad didactic, a fost împuternicit să conducă o facultate.
Legea Educației precizează fără echivoc faptul că funcția de decan „reprezintă funcție în domeniul didactic” (art. 207 alin. 2 ind. 1), iar Carta universitară a Academiei precizează faptul că funcția de decan este o „funcție de conducere academică” (art. 132, lit. c).
Daniela Burghilă, directorul general al Direcției Generale de Învățământ Universitar din Ministerul Educației, a declarat că nu se poate pronunța dacă este legală ocuparea funcției de decan de către un ofițer de poliție care nu este și cadru didactic.
Aceasta mai susține că problema va fi lămurită în urma unui control început săptămâna trecută la Academia de Poliție de către Ministerul Educației.
Facultatea de Jandarmi
Și la Facultatea de Jandarmi – înființată tot începând cu octombrie 2015 – avem 12 mandate de decani împuterniciți, care au fost exercitate de patru persoane.
Aici s-a produs o situație cu totul specială. Alexandru Petru Antofie, care a câștigat prin concurs funcția de decan în iunie 2017, a renunțat la ea după numai două luni, astfel că, începând cu 1 septembrie 2017 și până în septembrie 2018, funcția de decan a fost ocupată din nou prin împuternicire de Marin Porojanu. Acesta a câștigat concursul pentru postul de decan în septembrie 2019.
Facultatea de Pompieri
Poate cea mai mare stabilitate din perspectiva ocupării funcției de decan la Academia de Poliție a fost la Facultatea de Pompieri.
Aici au fost doar opt mandate de decani împuterniciți în ultimii zece ani, iar timp de șapte ani funcția de decan a fost ocupată prin concurs.
Din datele primite de la Biroul de Presă al Academiei de Poliție reiese că funcția de decan a fost ocupată prin împuternicire în ultimii zece ani de doar trei ori.
Concurs pentru prodecan
Acestea nu sunt singurele derapaje de la Academia de Poliție.
Ani de zile după adoptarea Legii Educației, Senatul universitar a funcționat în subordinea rectorului, deși Senatul universitar este cel mai înalt for de deliberare şi decizie la nivelul Academiei şi reprezintă comunitatea universitară, fiind totodată garantul autonomiei universitare. În plus, este structura care încheie un contract de management cu rectorul, pe care îl poate demite.
Din documentele consultate reiese că, cel puțin până în 2016, ordinea de zi a Senatului universității era aprobată de rector, iar rectorul era cel care conducea ședințele de Senat.
„În nicio altă universitate din România nu s-a întâmplat asta vreodată”, susține o sursă.
Un alt fapt nemaivăzut în mediul academic, petrecut totuși la Academia de Poliție, este ocuparea prin concurs a funcției de prodecan.
Funcția de prodecan al Facultății de Poliție a fost ocupată în 2014 de către Veronica Stoica printr-un concurs organizat în baza Legii Statutului Polițistului, deși Legea Educației spune clar că prodecanii sunt desemnați de decan, potrivit unor documente consultate.
Împuternicire pentru doctorate
Nu doar aplicarea greșită a legislației în Academia de Poliție reprezintă o problemă, ci și lipsa de reglementare a unor situații care pot să apară.
În actuala Cartă universitară se precizează că, în cazul vacantării funcției de decan, Consiliul facultății desemnează un prodecan pentru a exercita atribuțiile de decan până la organizarea unui concurs pentru ocuparea legală a postului.
Totuși, din cauza numărului mic de posturi didactice din cele șase facultăți, funcția de prodecan nu există.
În aceste condiții, Academia de Poliție ar fi trebuit să reglementeze o altă modalitate de ocupare cu titlu interimar a funcției, prin preluarea acestei de către persoana cea mai în vârsta din Consiliu, cum se întâmplă în alte facultăți din țară. Lucrul acesta nu s-a făcut tocmai pentru că exista obișnuința împuternicirii a unui decan de către rector.
Nici situația vacantării funcției de director al Consiliul pentru Studiile Universitare de Doctorat (CSUD), structura de conducere a Instituției Organizatoare a Studiilor Universitare de Doctorat (IOSUD) – mai pe scurt a școlilor doctorale din instituție – nu este reglementată în Carta universitară.
Aflată de șase ani în centrul unor dezvăluiri care vizează teze de doctorat plagiate susținute la cele două școli doctorale, Consiliul pentru Studiile Universitare de Doctorat (CSUD) al Academiei de Poliție este o structură vitală pentru procesul de clarificare a acuzațiilor de plagiat în tezele de doctorat.
Totuși, și pentru conducerea CSUD s-a folosit artificiul ilegal al împuternicirii de către rector.
De exemplu, în întreg anul 2018 CSUD a funcționat cu un director împuternicit.
Anca Lelia Lorincz a fost prima dată împuternicită pentru șase luni în 29 ianuarie 2018. Mandatul i-a fost prelungit succesiv cu câte trei luni de împuternicire până în februarie 2019, când Lorincz a câștigat concursul organizat pentru funcția de director al CSUD.
Mandatul legal obținut de Lorincz a expirat în iunie 2020, în plină stare de alertă, atunci când au expirat mandatele întregii conduceri a Academiei de Poliție. Surse din Academie susțin că Lorincz, care a fost împuternicită de mai multe ori după ce i-a expirat mandatul obținut legal în iunie 2020, a demisionat recent din funcție.
De ce este CSUD important?
Cele două etape majore de verificare a tezelor de doctorat susținute la Academia de Poliție, realizate în 2016 și 2018, au fost derulate prin CSUD.
La verificarea din 2016, despre care am scris în exclusivitate, au fost analizate cu un soft antiplagiat 51 de lucrări de doctorat susținute în intervalul 2007 – 2016, 35 dintre acestea – adică 68,6% – având indici de similitudine foarte mari.
La o a doua verificare, din 2018, 74,3% dintre cele 82 de teze susținute în perioada 2011-2016 la Academia de Poliție care au fost trecute prin softul antiplagiat au ieșit cu indici foarte mari de plagiat.
În urma acestor constatări, directorul CSUD ar fi trebuit să sesizeze Comisia de Etică, lucru care nu s-a întâmplat, potrivit unor multiple surse din Academia de Poliție.
Cum a fost posibil?
Sunt trei explicații majore pentru derapajele de la Academia de Poliție:
- Ministerul de Interne a aplicat sistematic Legea privind Statutul Polițistului în detrimentul Legii Educației, care trebuie să prevaleze, lucru valabil în cazul tuturor universităților militare;
- Ministerul Educației nu s-a preocupat să verifice legalitatea ocupării funcțiilor didactice de conducere la nivelul Academiei de Poliție;
- Senatul Academiei de Poliție, garantul respectării Cartei universitare a instituției, a tolerat practica împuternicirii, fără a-și exercita rolul de garant al autonomiei universitare.
Exclusiv
MEDAT, TRANSFORMAT ÎN „MINISTERUL ȘMENULUI NAȚIONAL” – Cum a ajuns strategia de stat pe mâna unui trio cu dosar, ORNISS la ghici și Constituția făcută sul
De la strategie națională la șmecherie organizată
Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului (MEDAT) a fost vândut românilor drept „motor de strategie națională”. În realitate, reorganizarea instituției, orchestrată de ministrul Ambrozie-Irineu Darău, secretarul general Adriana-Laura Miron și șefa de cabinet Daniela Vișoianu, arată ca un manual de capturare a statului, prin abuz constituțional, omisiuni penale și ignorarea securității naționale cu nonșalanța cu care îți parchezi mașina pe trecerea de pietoni.
Analiza documentelor oficiale, a dosarelor penale, a influențelor politice și a regulilor de securitate de stat nu lasă loc de interpretări: nu avem de-a face cu o simplă „reorganizare”, ci cu o operațiune sistematică de eludare a legii, pe mai multe niveluri.
Bolojan, „păpușarul tehnocrat” – Cum se plantează un secretar general cu dosar la butoanele MEDAT
Promovarea Adrianei-Laura Miron în funcția-cheie de secretar general al MEDAT n-a fost o întâmplare birocratică, ci o mutare politică gândită cu sânge rece, pe filiera Ilie Bolojan.
• Control prin „tehnocratul de serviciu”
Filiera Bolojan nu a livrat un simplu funcționar, ci un „tehnocrat cu bocanci”. Miza: să pună în fruntea ministerului pe cineva dispus să aplice restructurări brute, fără dialog social, fără sindicate, fără perdea și – foarte important – fără să clipească în fața legii. Un executant dur, nu un administrator responsabil.
• Uzura politică, subcontractată la oameni cu probleme penale
Adriana Miron venea deja cu „CV completat” în zona penală, din perioada Brașov: dosare DNA, suspiciuni de abuz, delegări de atribuții dubioase. Exact ce trebuie pentru o operațiune de tip: „Noi decidem, ei încasează”. Bolojan și cei din spate mută piesele, iar uzura publică, scandalul și riscurile juridice sunt plasate în cârca trio-ului operativ de la MEDAT: Darău – Vișoianu – Miron.
• Resurse strategice, luate la pachet
Miza reală a numirii nu se oprește la organigrame și posturi inventate. Ținta: controlul asupra guvernanței corporative, licitațiilor publice, patrimoniului de stat și – bonus – companiilor din Industria de Apărare. Totul prin „tehnocrați” docili, cu ordine executate la semn, ocolind transparența și regulile clasice. Statul, redus la butoane care se apasă din umbră.
Ministerul Justiției dă cu proiectul de HG de pământ: „fetiș juridic”, nul de la un capăt la altul
Proiectul de modificare a HG nr. 189/2025, prin care se încerca rescrierea din temelii a MEDAT, a ajuns pe masa Ministerului Justiției. Răspunsul MJ – prin adresa oficială nr. 53056/25.08.2026 – a fost un fel de verdict: „Așa nu”. Fără nuanțe.
• Guvern demis, dar cu apucături de Guvern instaurat pe viață
MJ a amintit negru pe alb: un Guvern demis prin moțiune de cenzură (art. 110 din Constituție) nu are voie să lanseze noi politici publice. Are voie doar să „administreze treburile publice”. În loc de administrare, MEDAT și-a propus reconfigurarea agresivă a ministerului. Precedentul e recent: pe 3 august 2026, Curtea de Apel București a suspendat o HG similară (HG nr. 501/2026) exact din acest motiv. Darău & co. au insistat pe aceeași rețetă, de parcă hotărârile judecătorești sunt broșuri opționale.
• Puterea luată cu Ordinul de Ministru – Constituția, trecută la „observatori”
Planul era simplu și grosolan: se scot din HG atribuțiile clare (art. 4), pentru ca mai apoi acestea să fie „stabilite” prin Ordin de Ministru. Cu alte cuvinte, ce ar trebui decis prin act al Guvernului se mută în pixul unui singur om: ministrul. MJ a spus clar: așa ceva încalcă frontal Constituția (art. 108) și art. 62 din Codul Administrativ. Cu alte cuvinte, nu doar e ilegal, e și de-a dreptul sfidător.
• Avizele obligatorii, tratate ca niște hârtii „nice to have”
Ministerul Justiției a constatat lipsa unor avize esențiale. A recomandat expres obținerea avizului CSAT pentru preluarea Industriei de Apărare și al AMEPIP pentru desființarea Direcției Administrarea Participațiilor Statului (DAPS). Adică exact zonele în care se lucrează cu bani grei și putere reală. MEDAT a încercat să treacă totul pe fast-forward, fără acordul instituțiilor care chiar contează.
• „Urgența”, paravan pentru fentarea dezbaterii publice
Legea 52/2003 privind transparența decizională nu a fost nici ea pe placul trioului de la MEDAT. S-a invocat „urgența” pentru a evita dezbaterea publică și consultarea Comisiei Paritare. Ministerul Justiției a demontat acest pretext: nu există urgență care să justifice mutilarea procedurilor legale. Cu alte cuvinte, „ne grăbim” nu ține loc de „respectăm legea”.
Rețeta Brașov: de la blocuri și delegări abuzive, la capturarea unui minister
Adriana-Laura Miron nu a inventat mecanismele de capturare instituțională la MEDAT. Le-a perfecționat. Rețeta fusese testată la Brașov, în perioada în care era city manager alături de primarul Allen Coliban.
• Dosarul DNA redeschis – trecutul revine în forță
Tribunalul Brașov, prin decizia din 11 aprilie 2023 (Dosar nr. 981/62/2023), a confirmat redeschiderea urmăririi penale de către DNA împotriva lui Allen Coliban și Adrianei Miron. Obiectul: delegări abuzive de atribuții și intervenții pe piața imobiliară. Exact genul de „antrenament” care te califică, în România, pentru funcții de vârf în ministerele de strategie.
• Mafia imobiliară din Brașov, pomenită chiar în denunțurile lui Coldea
Numele lui Coliban și al Adrianei Miron apar și în denunțurile fostului prim-adjunct SRI, Florian Coldea, depuse la DNA, privind blocajele și combinațiile din urbanismul brașovean. Presa (inclusiv NewsBV și alte surse citate de ziare precum România TV, PSnews, Ziare.com) a documentat pe larg aceste legături și suspiciuni de „mafia imobiliară” locală.
Surse deschise, precum:
– RomaniaTV.net: denunțurile lui Coldea la DNA privind primarul Allen Coliban;
– pagini publice precum ASUM (facebook.com/www.asum.ro) care au prezentat detalii despre dosarele penale;
– PSNews.ro, despre „penalii din jurul lui Coliban”;
– NewsBV și alte publicații locale care au arătat felul în care a funcționat combinația politico-imobiliară din Brașov.
• Schema copiată la centru: aceeași piesă, scenă mai mare
Mecanismul de la Brașov – delegare nelegală de putere, decizii luate peste capul instituțiilor de control – este copiat la MEDAT. Direcțiile strategice ale ministerului sunt trase în subordinea directă prin decizii interne, ocolind avizatorii naturali: Ministerul Muncii, MDLPA și altele. Dacă la Brașov miza era urbanismul și terenurile, aici miza sunt companiile strategice și industria de apărare.
ORNISS-ul exploziv: informații secrete, chestionar penal și o întrebare letală
Punctul maxim al sfidării legii la MEDAT nu ține nici de organigramă, nici de HG-uri. Ține de ceva mult mai grav: accesul la informații clasificate, reglementat de Legea 182/2002 și HG 585/2002.
• 2 iulie 2026: „trezirea tardivă” a Adrianei Miron
Abia la data de 02.07.2026, Adriana Miron inițiază oficial demersurile pentru obținerea certificatului de acces la informații clasificate, documente transmise către autoritățile de verificare. Până atunci, atribuțiile legate de domenii strategice – Industria de Apărare, rol de Punct Focal – erau deja exercitate. Adică, o persoană fără drept de acces la informații secrete opera într-o zonă unde securitatea națională nu e opțională. Orice serviciu de informații normal ar traduce asta așa: vulnerabilitate majoră.
• Chestionarul ORNISS, între fals în declarații și aviz imposibil
Pentru obținerea certificatului de securitate, candidatul trebuie să completeze Anexa 15 din HG 585/2002, pe propria răspundere, sub sancțiunea art. 326 Cod Penal – fals în declarații. Problema: ce a scris Adriana Miron la capitolul „antecedente și cercetări penale”?
– Dacă a declarat că există urmărire penală redeschisă la DNA (Dosar 981/62/2023): verificările SRI/DGIA ar trebui să evalueze riscul de securitate. O urmărire penală pentru abuz în serviciu nu e simplu „detaliu biografic”, ci motiv serios pentru refuzarea avizului ORNISS.
– Dacă NU a menționat dosarul: avem fals în declarații în formă directă. Atunci nu mai vorbim doar de moralitate, vorbim de o nouă faptă penală.
În ambele scenarii, rezultatul logic ar fi același: aviz negativ și o alarmă roșie în sistemul de securitate.
• Nulitatea actelor și „neglijența în păstrarea tainelor”
Atunci când o persoană fără certificat ORNISS efectiv emis accesează documente secrete de stat sau semnează decizii bazate pe asemenea informații, ne aflăm în plină zonă penală. Art. 303 Cod Penal privind neglijența în păstrarea informațiilor secrete de stat nu e literatură. Orice decizie, notă, acces la documente clasificate efectuate înainte de obținerea certificatului sunt, în esență:
– nule absolut;
– pot încadra faptele în sfera răspunderii penale.
Concluzia: MEDAT, caz-școală de cum se face praf statul – cu HG-uri ilegale, oameni cu dosare și ORNISS la ruletă
În acest tablou:
– Ministerul Justiției pulverizează proiectul de HG și arată negru pe alb încălcările Constituției și ale Codului Administrativ;
– istoricul judiciar al Adrianei Miron, cu dosar DNA redeschis (Dosar 981/62/2023), stă ca o bombă sub certificarea ORNISS și sub orice pretenție de integritate;
– filiera politică Bolojan împinge în funcții-cheie un om vulnerabil penal, perfect pentru a încasa loviturile în locul adevăraților decidenți;
– Industria de Apărare și companiile strategice sunt țintite printr-un proiect de reorganizare născut dintr-un Guvern demis, fără avize, fără transparență;
– regimul informațiilor clasificate este tratat ca o formalitate de bifat la sfârșit, nu ca o condiție prealabilă.
Reorganizarea MEDAT devine astfel un caz-școală de abuz în serviciu, de vulnerabilizare a statului și de sfidare a securității naționale. Nu mai vorbim doar de „controversă administrativă”, ci de un manual complet despre cum NU se guvernează.
Izolată instituțional, criticată frontal de Ministerul Justiției și cu un nor gros de suspiciuni penale deasupra capului, conducerea MEDAT nu mai are nici acoperire juridică, nici morală.
În logica legii și a bunului-simț, singura măsură care mai stă în picioare este:
– retragerea imediată și definitivă a proiectului de HG;
– clarificarea situației ORNISS și a accesului la informații clasificate;
– asumarea răspunderii în fața organelor de anchetă.
Până atunci, „Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului” nu arată ca un minister de strategie națională, ci ca un experiment periculos de colonizare politică a statului, făcut pe scheletul Constituției și cu Legea securității naționale pusă pe modul „ignoră”. (Cerasela N.).
Featured
Digitalizare pe genunchi la Direcția Rutieră: pix, hârtie și Excel bat orice aplicație „smart”
În 2026, România a inventat „robotul uman”: polițistul care muncește în locul calculatorului, dezvăluit de Sindicatul Europol
„Era digitală” la Direcția Rutieră: calculatorul există, dar muncește polițistul
În România anului 2026, povestea digitalizării în Poliția Română arată cam așa: există bază de date, există aplicații, există tablete, există chiar și specialiști. Singurul care lipsește din ecuația asta este… calculatorul care să muncească.
În locul lui, sunt puși să pedaleze polițiștii rutieri, transformați – după cum arată Sindicatul Europol – în simpli operatori de căutare manuală, rupți de la activitatea lor de zi cu zi pentru a face ceea ce un sistem informatic ar trebui să rezolve în câteva secunde.
Pe hârtie, Poliția Română vorbește despre digitalizare, debirocratizare și aplicații moderne. În realitate, pixul, hârtia și tabelele Excel au rămas marele sistem informatic național.
Tablete de decor: lege avem, tehnologie avem, aplicația… nu știe legea
Sindicatul Europol a atras în mod repetat atenția asupra felului în care este „gestionată” digitalizarea activității polițiștilor rutieri. De peste doi ani, una dintre problemele semnalate este de un absurd perfect românesc:
- tabletele din dotare nu permit finalizarea procedurii contravenționale pentru toate actele normative pentru care polițiștii au competență.
Tradus:
- tehnologia există,
- tabletele există,
- legislația există,
dar aplicațiile nu sunt configurate astfel încât polițistul să își poată face întreaga muncă în format digital.
Cu alte cuvinte, statul le-a dat polițiștilor tablete ca să dea bine în prezentări PowerPoint, dar munca reală tot cu pixul și hârtia se face. Digitalizarea, varianta „poză pentru Facebook”.
Avem aplicație, avem bază de date, avem și oameni desemnați. Soluția? Să caute polițistul cu mâna
Dacă cineva ar fi crezut că aici se termină absurdul, 2026 a venit cu un nou nivel de „inovație managerială”.
În timp ce există aplicația Abateri, care are în spate o bază de date, și în timp ce, la nivelul Direcției Rutiere, există persoane desemnate care au acces la instrumentele necesare pentru interogarea acesteia și pot seta criterii de căutare, polițiștii rutieri din toată țara au fost puși… să facă ei munca aplicației.
Adică, în loc să apese cineva câteva butoane, Direcția Rutieră a hotărât să împartă munca unui sistem informatic la mii de polițiști rutieri, fiecare cu propriile evidențe, propriile dosare, propriile tabele. România digitală funcționează, dar doar dacă o ia fiecare la mână, local.
Cum a început haosul: două adrese, câteva ore termen și cinci ani de căutări manuale
Situația a explodat în contextul unor solicitări transmise de Direcția Rutieră către unitățile teritoriale. Scopul – nobil pe hârtie:
- evaluarea cadrului normativ privind siguranța rutieră,
- realizarea unor statistici privind situații grave legate de persoane cărora li s-a anulat permisul de conducere.
Prin adresa nr. 2075711 din 25.02.2026, cu termen de câteva ore, structurile teritoriale au fost puse să identifice, pentru ultimii cinci ani, printre altele:
- cazurile în care persoane cărora le-a fost anulat permisul pentru infracțiuni prevăzute de art. 336 Cod penal (conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe stupefiante)
- au obținut ulterior un nou permis
- și au fost din nou implicate în fapte relevante pentru siguranța rutieră.
În aceeași zi, prin adresa nr. 2075853, s-a venit cu un „update”:
- s-au cerut informații detaliate, inclusiv identitatea persoanelor,
- data condamnării definitive,
- data obținerii noului permis,
- data eventualelor fapte ulterioare legate de siguranța rutieră.
Necesitatea unei analize reale privind siguranța rutieră? Perfect justificată.
Modul în care s-a făcut analiza? De muzeu: mii de polițiști, căutând cu ochii prin teancuri de hârtii ce puteau fi găsite prin câteva comenzi într-o bază de date existentă.
Direcția Rutieră are cheile sistemului. În loc să le folosească, trimite polițiștii în arhivă
În loc ca informația existentă în sistemele informatice să fie valorificată centralizat de Direcția Rutieră – care are acces la instrumentele necesare aferente aplicației Abateri – polițiștii rutieri din țară au fost obligați să:
- caute manual cazurile,
- le identifice în evidențele locale,
- le transcrie în tabele,
- centralizeze ce ar fi putut face un server în câteva secunde.
Explicația pentru publicul larg, așa cum o evidențiază Sindicatul Europol:
- Pe de o parte, avem o instituție (Direcția Rutieră) care deține baza de date și accesul la ea, cu posibilitatea de a folosi criterii de căutare.
- Pe de altă parte, avem polițiști rutieri din toată țara, scoși din activitățile obișnuite, trimiși să caute cu mâna aceleași informații în arhivele proprii, pentru a le băga în… tabele Excel.
În aceste condiții, nu mai putem vorbi despre digitalizare, ci despre externalizarea muncii unui sistem informatic către polițiști. Și încă gratuit.
„Digitalizare” made in Romania: sistemul nu caută, sistemul te pune pe tine să cauți
La nivel de logică minimă, digitalizarea înseamnă ca un calculator să-ți facă munca repetitivă, nu să te transforme pe tine în calculator.
Dar la Direcția Rutieră, potrivit situațiilor semnalate de Sindicatul Europol, povestea sună invers:
- în loc ca un specialist să apese câteva butoane la sediul central,
- mii de polițiști sunt puși să citească, să caute, să bifeze și să completeze manual date care există deja într-o bază de date.
De aici întrebare decentă, dar devastatoare:
Care mai este rostul digitalizării dacă, atunci când avem nevoie de informații, sistemul ne trimite înapoi la dosare, evidențe locale și căutări manuale?
Tablete în stradă, pix în mână: marele paradox al Poliției Române
Acesta este marele paradox semnalat constant de Sindicatul Europol:
- polițistul din stradă constată că tableta NU îi permite să aplice sancțiuni în baza tuturor actelor normative pentru care are competență;
- în același timp, Poliția Română vorbește cu seriozitate despre eficientizare, debirocratizare, tablete, aplicații și baze de date interconectate.
Realitatea din teren:
- tableta și aplicația sunt în dotare,
- dar pixul, hârtia și „plombagina” sunt la putere.
Dacă aplicația nu poate fi configurată cu toate actele normative aflate în competența polițiștilor rutieri,
dacă bazele de date nu sunt folosite pentru a automatiza căutările și generarea statisticilor,
atunci întrebarea sinceră este:
Ce anume s-a digitalizat, de fapt? Designul paginii de login?
Polițistul nu cere minuni: doar o aplicație care să facă ce scrie în fișa postului ei, nu a lui
Colegii din teren nu cer tehnologie SF:
- nu cer roboți,
- nu cer inteligență artificială,
- nu cer mașini zburătoare.
Cer doar lucruri elementare care să le ușureze activitatea și să reducă timpul de așteptare al cetățenilor atunci când interacționează cu Poliția Rutieră.
Polițiștii rutieri se întreabă, pe bună dreptate, cât mai trebuie să aștepte pentru ca aplicația Abateri să poată fi folosită normal, astfel încât să ofere:
- o bază de date care să poată fi interogată eficient;
- criterii de căutare configurate corespunzător;
- configurare cu toate actele normative pentru care au competență și posibilitatea de a finaliza electronic procedura contravențională;
- eliminarea raportărilor și căutărilor manuale atunci când informația există deja în sistemele Poliției Române.
Nu e vorba de mofturi, ci exact de scopul pentru care aceste sisteme au fost create și plătite. În „epoca digitalizării” e greu de explicat cum, după ani de discuții despre aplicații și sisteme informatice, tot nu pot aplica de pe tabletă toate sancțiunile aferente actelor normative din competența lor.
Dacă există tot, de ce nu funcționează nimic?
Întrebarea care arde, formulată limpede dinspre Sindicatul Europol, este următoarea:
Dacă:
- există o bază de date,
- există aplicația Abateri,
- există specialiști în cadrul Direcției Rutiere care au acces la aceste sisteme,
- informația poate fi identificată prin criterii de căutare,
atunci de ce este nevoie ca polițiștii rutieri din întreaga țară să caute manual mii de situații?
Răspunsul nu ține de tehnologie, ci de un management care refuză să folosească instrumentele pe care spune că le are.
Digitalizarea de fațadă: becul e modern, dar tot cineva trebuie să-l învârtă
Situația este, în mod deschis, stânjenitoare:
- după atâția ani de promisiuni privind digitalizarea,
- după atâția bani băgați în aplicații și echipamente,
suntem încă în punctul în care pixul și hârtia reprezintă soluția de bază pentru o instituție care pretinde că se modernizează.
Din punct de vedere managerial, instituția încă plutește în zona clasică a bancurilor cu polițiști. Iar dacă vă întrebați:
„Câți polițiști sunt necesari să învârtă un bec?”
Răspunsul ironic, sugerat de realitatea de la Direcția Rutieră, ar fi:
- unul singur, ca în banc,
dar în spatele lui mai e o armată întreagă pusă să completeze tabele, să caute manual și să compenseze ce nu face sistemul informatic.
Iar, potrivit situațiilor semnalate de Sindicatul Europol, cel mai „bun răspuns” la întrebarea cu becul nu-l găsiți nici în manuale, nici în lege, ci în practica Direcției Rutiere, unde digitalizarea înseamnă:
- calculatorul afișează interfața,
- polițistul face restul. (Cristina T.).
Exclusiv
Harta dragostei penale din Brașov: cum se fură cu sentiment și se delapidează cu sufletul la gură
În județul Brașov, după toate aparențele și după cum susțin sursele și reclamațiile, nu mai vorbim doar de afaceri dubioase, ci de un adevărat grup organizat de „specialiști în faliment”, oameni care – spun cei care îi acuză – te învață, te ghidează și, la nevoie, îți bagă și mâna în conturi, doar-doar să ajungi cu firma în gard. Evident, nu gratis. „Consultanța” costă.
În prezent, potrivit celor care reclamă situația, este investigată o delapidare de peste 4 milioane de lei dintr-o companie care pare mai degrabă decor de film prost decât business serios.
Utilajul-fantomă, girul perfect pentru milioane dispărute
Compania în cauză este, se spune, condusă sau „sfătuită din spate” de băieți deștepți, suficient încât să vină cu un „gaj” de colecție: un utilaj defect, care n-a funcționat niciodată, cumpărat la preț de fier vechi prin ANAF.
Așa intră în scenă un anumit „domn N.”, despre care acuzatorii susțin că știa foarte bine că utilajul este bun doar de poză și totuși a acceptat să fie pus gaj pentru datoriile acumulate din neplata taxelor la stat. Un fel de „garantăm cu ceea ce nu există, pentru ce n-am plătit niciodată”.
„Sfântul Petru” și autorizarea pe utilaje invizibile
Nici la capitolul autorizații nu stăm mai bine. În poveste apare un alt personaj, poreclit plastic „Sfântul Petru”, care – conform acuzațiilor – ar fi emis o autorizație de funcționare pe niște utilaje… inexistente:
- unul deja vândut,
- altul nefuncțional.
Dar hârtia există, ștampila există, semnătura există. Doar utilajele lipsesc de la apel. Un detaliu, nu?
Controale de formă, prietenii de fond
Când vine vorba de controale, intră în scenă „Iulia” și „Mircea”, prezentați ca oameni care „știu exact ce se întâmplă”, dar – spun cei care îi acuză – nu pentru un „mulțumesc” se fac că nu văd partea reală a poveștii. În traducere: controalele ar fi mai mult de decor, iar adevăratele probleme sunt lăsate la dospit.
În culise, rețeaua este descrisă ca un lanț de prietenii, iubiri, „amicitii de sezon” și relații încurcate, unde se învârt nume precum Ionuț, Mircea, Mioara, Denisa, B., M., S., B., C., N., S., P., G. și alții, pe o „hartă a dragostei pentru bani” care încă se desenează.
Autorul acuzațiilor promite că acest „cerc restrâns al iubirii nemărginite” va fi documentat cap-coadă.
Trei firme, două delapidate și una care „spală emoțional” contractele
Potrivit reclamațiilor, trei firme ies în evidență în schema de început:
- una ar vinde,
- una ar cumpăra,
- iar una ar „curăța” pe la spate contractele.
În plus, este invocat și un anumit „Vasile”, pentru „contribuția” sa, și o firmă de contabilitate care, conform acuzațiilor, ar ajuta la editarea declarațiilor false și acoperirea infracțiunilor. Pe românește: se scrie ce trebuie să iasă, nu ce este.
Milioane dispărute și țepe la foc mic
Sustragerea milioanelor de lei și țepele date altor companii nu mai sunt, în această narațiune, simple „afaceri mai puțin fericite”, ci infracțiuni în toată regula. Chiar dacă vremurile sunt tulburi și grele, nu există criză destul de mare care să transforme delapidarea în politică publică sau furtul în strategie de business.
Ce urmează: harta completă a „amorului penal”
Autorul acestor acuzații promite că, în curând, va prezenta „harta dragostei pentru amor și bani” – cine cu cine, ce firmă cu ce firmă, cine vinde, cine cumpără și cine spală urmele. Deocamdată, piesele principale sunt:
- contracte aranjate,
- delapidări,
- declarații contabile „cosmetizate”,
- companii folosite ca pompe de bani.
Se anunță și dezvăluiri despre cum se iau contractele în zonă, cum se pregătesc șantajele și cum, în viziunea celui care denunță, „neoamenii” din grupare distrug alți oameni, în timp ce statul rămâne păcălit, cu bugetul ciuruit și cu instituțiile puse în decor.
Apel la instituții: să răspundă, nu să se ascundă
În final, mesajul este clar: se așteaptă ca instituțiile statului din Brașov să răspundă prompt și sincer la cererile făcute în baza Legii 544 privind accesul la informațiile de interes public, și să nu se mai ascundă:
- nici în spatele GDPR-ului,
- nici în spatele minciunilor „cu picioare scurte”.
Pentru că, oricât s-ar pasa hârtii, oricâte utilaje fantomă s-ar declara funcționale și oricât s-ar juca rolul de „nu știm, nu vedem, nu auzim”, adevărul are prostul obicei să iasă la suprafață. Iar când o face, nu mai e loc de „dragoste” – doar de dosare. (Cerasela N.).
MEDAT, TRANSFORMAT ÎN „MINISTERUL ȘMENULUI NAȚIONAL” – Cum a ajuns strategia de stat pe mâna unui trio cu dosar, ORNISS la ghici și Constituția făcută sul
De la strategie națională la șmecherie organizată Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului (MEDAT) a fost vândut românilor drept „motor...
Harta dragostei penale din Brașov: cum se fură cu sentiment și se delapidează cu sufletul la gură
În județul Brașov, după toate aparențele și după cum susțin sursele și reclamațiile, nu mai vorbim doar de afaceri dubioase,...
„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”, episodul 57: Lăutarul sistemului. Pamflet despre M., agentul care cântă șefilor și plânge la „structuri”
Prietenul primarului și „duetul pe nas” În episodul 57 al serialului „cadre de vitrină” din IPJ Prahova, vedeta e M.,...
TCE Ploiești – Feuda lui Nae, cu organigramă în chiloți și bețivi la butoane
În orașul în care autobuzele abia se târăsc, iar datoriile sar în aer, la TCE Ploiești nu curge motorină. Curge...
Ministrul Darău, lovit în față cu propriul proiect – Când Ministerul Justiției îți spune, politicos-juridic: „Așa ceva nu se face nici măcar într-un guvern demis”
Ministrul Ambrozie-Irineu Darău a vrut să reorganizeze MEDAT. Ministerul Justiției i-a răspuns, în esență: „Reorganizează-ți întâi temeiurile legale, apoi mai...
„Lanțul de aur al incompatibilității”: cum a legat MAI polițistul de caloriferul birocrației până la ONU și Frontex
Un nou “cadou” marca MAI pentru polițiștii care au îndrăznit să gândească singuri și să muncească în lumea civilizată: de...
Industria groazei lângă casă: cum se topește sticla, nervii și legea, toate la un loc – Fabrica de coșmar de la Blejoi: „reciclare” pe nervii și plămânii vecinilor
În comuna Blejoi, județul Prahova, nu mai e nevoie de filme horror. E suficient să locuiești lângă punctul de lucru...
TCE Ploiești – Feuda lui Nae Comisionaru’. De la cai dopați la „organigrama cu chiloți”, falsuri în acte și teroare pe banii ploieștenilor Pamflet jurnalistic (cu acte oficiale și probe audio la dosar)
Ploieștiul, oraș cu transport public… privat de rușine La suprafață, TCE Ploiești e „societate publică de transport”. În realitate, ultimii...
IPJ Prahova – Grădinița de Cadre, episodul 56: Pensia nu prescrie păcatele și nu spală urmele „dispecerilor de lux”
Incisiv de Prahova continuă serialul „Grădinița de Cadre din IPJ Prahova”. După episodul 55, în care am prezentat traseul spectaculos...
Triada care vrea să-și facă minister la purtător: Darău, Vișoianu, Miron și operațiunea „Jaf la MEDAT”
Ministerul Economiei sau SRL-ul Triadei? La Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului (MEDAT) nu se mai face administrație, se face...
Șef de IPJ cu nota 3,82 la “capacitate”. România, te iubesc… pe mute
Inspectorat de Poliție Județeană sau Școală Ajutătoare de Șefi? Concursul pentru șefia Inspectoratului de Poliție Județean Cluj nu a fost...
IPJ Prahova – Grădinița de Cadre, episodul 55: Pinochio de Băicoi își taie singur nasul… la pensie
Reamintire scurtă: „Inspectoratul de Protecție al Jmecherului” De 55 de episoade tot scriem despre IPJ Prahova, transformat cu succes din...
TCE Ploiești – „Organigrama cu chiloți” trece, oamenii cu 40 de ani vechime pleacă. AGA, cu ștampila pe teroare
„La TCE domnește Nae. Restul doar ridică mâna.” AGA A VOTAT: SALVĂM 8 CONTROLORI, EXECUTĂM 40 DE ANI DE MUNCĂ...
Concursul de la Dinamo, făcut praf: tragere la sorți cu grile la vedere și comisie pe ‘românește’
Ofițer principal I la Resurse Umane sau ofițer principal I la „Bătaie de Joc”? Sindicatul Sidepol dezvăluie o posibilă fraudă...
Famiglia Teoroc, lovită din interior: “Ajunge!” – Directorul general al ANP confirmă mafia sindicală din penitenciare
23 de ani de sistem vs. 22 de ani de Famiglie: Burcu explodează public Când șeful Administrației Naționale a Penitenciarelor...
-
Exclusivacum 5 zile
Famiglia Teoroc, lovită din interior: “Ajunge!” – Directorul general al ANP confirmă mafia sindicală din penitenciare
-
Exclusivacum 2 zile
IPJ Prahova – Grădinița de Cadre, episodul 56: Pensia nu prescrie păcatele și nu spală urmele „dispecerilor de lux”
-
Exclusivacum 3 zile
IPJ Prahova – Grădinița de Cadre, episodul 55: Pinochio de Băicoi își taie singur nasul… la pensie
-
Exclusivacum 3 zile
TCE Ploiești – „Organigrama cu chiloți” trece, oamenii cu 40 de ani vechime pleacă. AGA, cu ștampila pe teroare
-
Exclusivacum 23 de ore
Ministrul Darău, lovit în față cu propriul proiect – Când Ministerul Justiției îți spune, politicos-juridic: „Așa ceva nu se face nici măcar într-un guvern demis”
-
Exclusivacum 2 zile
Triada care vrea să-și facă minister la purtător: Darău, Vișoianu, Miron și operațiunea „Jaf la MEDAT”
-
Exclusivacum 23 de ore
„Lanțul de aur al incompatibilității”: cum a legat MAI polițistul de caloriferul birocrației până la ONU și Frontex
-
Exclusivacum 23 de ore
TCE Ploiești – Feuda lui Nae Comisionaru’. De la cai dopați la „organigrama cu chiloți”, falsuri în acte și teroare pe banii ploieștenilor Pamflet jurnalistic (cu acte oficiale și probe audio la dosar)