Featured
În afara legii/Academia de Poliție, mai cunoscută sub numele de Fabrica de Plagiate, este condusă ilegal de cel puțin zece ani
Academia de Poliție, instituția care formează viitori ofițeri de poliție, este condusă în mod ilegal de zece ani, mai exact după intrarea în vigoare, în 2011, a Legii Educației.
Ilegalitatea este generată Ministerul de Interne – în subordinea căruia se află Academia –, care după 2011 a aplicat exclusiv Legea privind Statutul Polițistului pentru a împuternici rectorul instituției atunci când postul a devenit vacant, deși desemnarea rectorului interimar este reglementată de Legea Educației, care „prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative”.
Potrivit legislației, în toate universitățile, civile sau militare, rectorul interimar este numit de Senatul universitar.
În universitățile militare, conducerea executivă este asigurată de un rector-comandant, funcția având două componente distincte:
- una didactică, de rector, care este desemnat conform Legii Educației;
- una militară, de comandant, pentru care numirea este făcută de ministerul/instituția de resort.
În cazul Academiei de Poliție, Ministerul de Interne – care are dreptul de a face doar numirea comandantului – și-a arogat dreptul de a desemna prin împuternicire, în baza Legii privind Statutul Polițistului, și rectorul.
Practica s-a extins și la alte funcții didactice de conducere și a devenit regulă în Academia de Poliție. Astfel, rectorul împuternicește pe cine vrea el la vacantarea poziției de decan, deși desemnarea decanului interimar este atributul Consiliului facultății.
În mod ironic, deși are zeci de profesori universitari specializați în drept, ba chiar a avut o Școală doctorală în Drept care a acordat circa 300 de titluri de doctor, Academia de Poliție încalcă metodic legislația care îi asigură funcționarea.
Împuternicirile
În acest moment, întreaga structură de conducere didactică a Academiei de Poliție este numită în mod ilegal.
Cele mai importante funcții didactice de conducere din Academia de Poliție – rector, decani și director al Consiliului Studiilor Universitare de Doctorat – sunt ocupate prin împuternicire în baza Legii privind Statutul Polițistului.
Împuternicirea este un artificiu existent în Legea privind Statutul Polițistului, care permite desemnarea unor persoane în funcții de conducere la nivelul Ministerului de Interne, fără organizarea unui concurs, iar acest artificiu a fost aplicat sistematic și în Academia de Poliție în ultimii zece ani.
Totuși, activitatea tuturor universităților – inclusiv a celor de învățământ militar – este reglementată de Legea Educației, care la art. 5, alin. 1 prevede că dispozițiile acestei legi „prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative”, și că, în caz de conflict între prevederi, se aplică dispozițiile din Legea Educației.
Și tot Legea educației precizează că „structurile și funcțiile de conducere din instituțiile de învățământ militar, de informații, de ordine publică și de securitate națională sunt aceleași ca și cele din instituțiile civile de învățământ superior și se ocupă în aceleași condiții ca și acestea” (art. 177, alin. 2).
În ciuda acestor prevederi clare, la Academia de Poliție a fost aplicată constant împuternicirea pentru funcțiile de conducere didactică.
***
Împuternicirea la Academia de Poliție a fost aplicată doar atunci când funcțiile de conducere didactică au devenit vacante, deși modalitatea de ocupare a unei funcții cu titlu interimar este stipulată de Carta universitară, document care reglementează „aspectele fundamentale ale autonomiei universitare”.
Carta universitară a Academiei de Poliție stipulează că atunci când rectorul este revocat din funcție, Senatul universitar desemnează ca interimar un prorector pentru a reprezenta Academia și pentru a deveni ordonator de credite.
Această prevedere este inclusă și în Regulamentul de organizare și funcționare al Academiei de Poliție, unde se spune că, în cazul revocării din funcție a rectorului, până la confirmarea unui nou rector de către ministrul Educației, „prorectorul desemnat de Senatul Academiei reprezintă Academia și preia atribuțiile ordonatorului terțiar de credite, în condițiile legii” (art. 17, alin. 2).
Atunci când un decan nu își mai poate exercita funcția, Consiliului facultății numește un prodecan să reprezinte facultatea cu titlu interimar până la desemnarea unui nou decan de către rector.
Totuși, în Academia de Poliție prevederile propriei Carte universitare au fost respectate o singură dată, în 2019, atunci când rectorul Adrian Iacob și prorectorul Mihail Marcoci au fost puși sub acuzare de DNA și au demisionat, iar Senatul a numit-o rector interimar pe Veronica Stoica – la acea dată prorector.
Legislația a fost aplicată corect în acest caz deoarece ministrul de Interne Carmen Dan a vrut ca teza de doctorat a lui Stoica să fie verificată mai întâi pentru a se constata dacă este originală sau plagiată. Despre acest episod am relatat, în exclusivitate, pe PressOne.
Totuși, ulterior, ministrul de Interne Carmen Dan a împuternicit-o pe Veronica Stoica la conducerea Academiei pentru o perioadă foarte scurtă înainte ca Stoica să fie aleasă în funcția de rector.
8 miniștri semnează 13 împuterniciri
Cele 13 împuterniciri pentru funcția de rector al Academiei de Poliție, semnate din 2011 încoace de opt miniștri de Interne, au fost făcute atunci când s-a vacantat o poziție de conducere în domeniul didactic.
Termenul folosit în ordinul de împuternicire este cel de rector, componenta didactică a funcției de conducere, și nu cel de comandant, componentă asupra căreia Ministerul de Interne are prerogative.
În mod similar, și comunicatele de presă prin care Ministerul de Interne anunță împuternicirea unei noi conduceri folosesc tot termenul rector.
Mai mult, acele împuterniciri de rector au fost făcute în baza Legii privind Statutul Polițistului, deși funcția de rector nu poate fi ocupată decât în baza prevederilor Legii Educației.
Potrivit Cartei universitare a Academiei de Poliție, în situația vacantării poziției de rector, Senatul instituției trebuia să desemneze un prorector pentru a exercita funcția de rector „până la confirmarea unui nou rector de către ministrul Educației” (art. 146, lit. f).
Întrebat de ce Senatul Universitar nu a împuternicit un prorector să exercite funcția de rector atunci când aceasta a devenit vacantă, președintele Senatului Academiei de Poliție, Andrei Dragoș Ignat, a declarat că nu comentează situația și a indicat Biroul de Presă al instituției ca fiind competent să răspundă la această întrebare.
Surse din cadrul Academiei de Poliție susțin că după ce ministrul de Interne împuternicea un rector în funcție, Senatul universitar valida persoana respectivă.
Aceleași surse indică faptul că așa s-a procedat în cazul tuturor împuterniciților în funcția de rector din Academie din 2011 încoace.
„Întotdeauna a fost așteptată decizia ministrului cu privire la împuternicire, iar Senatul doar a confirmat acea persoană în funcție”, susține o altă sursă din instituție, care explică faptul că nu-și amintește ca Senatul să fi desemnat vreodată un prorector care să exercite funcția de rector până la organizarea de alegeri.
Cum stau lucrurile la UNAP și Academia SRI
Surse din Universitatea Națională de Apărare „Carol I” (UNAP) – care, asemeni Academiei de Poliție, are dublă subordonare – ne-au declarat că și în această universitate a existat, la un moment dat, tentația de a se folosi împuternicirea în funcțiile de conducere didactică.
Aceleași surse susțin faptul că toate tentativele s-au izbit de refuzul categoric al Direcției Juridice a Ministerului Apărării, care a argumentat clar faptul că Legea Educației este prioritară în cazul UNAP și că celelalte prevederi militare sunt secundare când vine vorba despre funcțiile de conducere didactică, nicidecum prioritare în aplicare.
După 2015 la UNAP au existat două momente când funcția de rector s-a vacantat, iar până la desemnarea unui alt rector, Senatul universității a numit un prorector care să exercite atribuțiile de rector și care s-a ocupat de conducerea academică a universității. Suplimentar, Ministerul Apărării a desemnat un comandant interimar, care s-a ocupat de conducerea unității militare.
În cazul UNAP, Carta universitară face distincție între componenta didactică și cea militară a funcției, precizând explicit faptul că „statutul de comandat este condiționat de obținerea prealabilă a statutului de rector”, care este reglementat de Legea Educației.
Aceeași practică, de aplicare cu prioritate a Legii Educației, este valabilă și în Academia Națională de Informații a SRI, au explicat surse din instituție.
Ca și în cazul UNAP, Academia SRI face distincție între cele două componente ale funcției, folosind în Carta universitară termenul rector-comandant și precizând că reglementările SRI se aplică doar pentru ocuparea funcției de comandant.
În cazul Academiei de Poliție, nici Carta universitară și nici HG nr. 294/2007 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Poliţie nu menționează termenul comandant.
Ironic este faptul că derapajele de la respectarea legii se produc într-o universitate care are zeci de profesori de drept și care, pe lângă cursurile de licență, organizează și cursuri specializate de masterat, ba chiar și de doctorat în științe juridice.
Rectorul-comandant devine comandant-rector
La 21 mai 2020, Guvernul a adoptat Ordonanța de urgență nr. 79/2020 care modifică Legea Educației, prin care sunt aduse mai multe modificări învățământului militar preuniversitar și universitar.
Poate cea mai importantă modificare se referă la conducerea universităților militare. Începând cu mai 2020, acestea vor fi conduse de un comandant, care are și calitatea de rector.
Surse din mediul academic susțin că această modificare a Legii Educației s-a făcut în urma lobby-ului făcut de o serie de decidenți din Ministerul Apărării Naționale și din SRI, instituții care și-au dorit să aibă un mai bun control asupra selectării rectorilor din universitățile pe care le au în subordine.
De acum înainte comandantul universităților militare va da concurs în conformitate cu reglementările statutul cadrelor militare, de informații sau de poliție.
La Academia de Poliție, funcția de comandant se va ocupa prin concurs în conformitate cu Legea privind Statutul Polițistului, iar confirmarea ca rector se va realiza prin ordin al ministrului Educației.
Chiar și după această modificare, în caz de vacantare a funcției de comandant-rector, ministrul de Interne va putea să împuternicească doar pentru componenta militarizată a Academiei – comandantul –, pe când pentru componenta academică – rectorul –, desemnarea va rămâne atributul Senatului universitar, așa cum prevede legislația actuală.
Totuși, după 21 mai 2020, când a fost adoptată această ordonanță care introduce pentru prima dată în Legea Educației termenul de „comandant”, ministrul de Interne Marcel Vela a împuternicit doi rectori cu titlu interimar, iar ministrul de Interne Lucian Bode, unul.
Ministrul Educației Sorin Cîmpeanu susține că, în caz de vacantare a funcției de rector, desemnarea acestuia este atributul Ministerului de Interne, care decurge din modificarea adusă Legii Educației prin OUG 79/2020, dar și din HG nr. 294/2007 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Poliţie, deși legislația actuală arată altceva.
Așa cum am arătat deja, niciunul dintre miniștrii de Interne de după 2011 nu a împuternicit la Academia de Poliție un comandant pentru a asigura „coordonarea funcţională a Academiei”, ci toți au împuternicit în funcție rectori, în condițiile în care validarea funcției de rector este exclusiv atributul ministrului Educației.
Teama față de Ministerul de Interne
Împuternicirile în funcțiile de didactice de conducere sunt și ele parte a unei culturi instituționale în Academia de Poliție, așa cum s-a întâmplat și în cazul plagiatului?
Cel mai probabil, da, dacă analizăm modul în care a fost perpetuată încălcarea Legii Educației.
Împuternicirea de către ministrul de Interne a rectorului din Academia de Poliție a făcut ca această funcție să fie întotdeauna dependentă de puterea politică reprezentată de ministru.
Prin împuternicire, puterea ministrului politic s-a transferat asupra rectorului, care și-a consolidat la rândul lui propria putere, însă toate aceste lucruri au slăbit autonomia universitară prevăzută de Cartă, iar mediul academic a devenit dependent de factorul politic.
Mai mult, Senatul universitar, care este principala structură de conducere a unei universități, a devenit un organism de paie, care validează la foc automat deciziile ministrului de Interne sau ale rectorului împuterncit, fără a-și mai exercita propriile atribuții.
„Nimeni nu e interesat să respecte Legea Educației”, susține cu resemnare una dintre sursele cu care am discutat.
Întrebată de ce nu s-au aplicat prevederile din Carta universitară pentru asigurarea interimatului funcției de rector, o altă sursă a explicat faptul că exista riscul ca ministrul de Interne să împuternicească un rector, iar Senatul un altul.
„Ar fi fost o situație imposibilă dacă ne trezeam că avem doi rectori”, mai susține sursa.
„Dacă Senatul era puternic și corect, ar fi reușit să se impună, însă întotdeauna a existat o teamă față de Ministerul de Interne”, mai spune cu deznădejde o altă sursă.
Oamenii din Academia de Poliție cu care am discutat au preferat să rămână anonimi.
Decanii
Practica împuternicirii s-a transferat în Academia de Poliție și la funcțiile de decan.
În caz de vacantare, cele șase funcții de decan din Academia de Poliție sunt ocupate, la rândul lor, prin împuternicire semnată de către rector.
Potrivit unor Dispoziții ale rectorului Academiei de Poliție pentru împuternicirea într-o funcție de decan – documente pe care le-am consultat – reiese că rectorul Academiei „împuternicește să exercite cu caracter temporar atribuțiile funcției de decan” în baza prevederilor din Legea privind Statutul Polițistului.
Totuși, Carta universitară a Academiei de Poliție prevede că atunci când funcția de decan devine vacantă, Consiliul facultății desemnează un decan interimar până la organizarea de alegeri parțiale sau de concurs public în maxim trei luni.
În două răspunsuri districte primite de la Academia de Poliție în 2019 și 2021 în baza Legii liberului acces la informațiile de interes public se precizează că funcțiile de decani interimari au fost ocupate prin împuternicire și nu prin desemnare de către Consiliul facultății.
Împuternicirile de decan au fost girate de toți rectorii Academiei de Poliție din 2011 încoace.
O sursă susține că dependența de decizia rectorului în cazul numirii decanilor a fost una nocivă pentru instituție.
„Împuternicirile au funcționat ca o formă de șantaj. Dacă cei care erau împuterniciți făceau ce spunea rectorul, atunci puteau să mai rămână în funcție”.
Precizări oficiale ignorate
Un schimb de corespondență instituțională realizat în 2016 între Academia de Poliție și Ministerul de Interne pe de-o parte și Ministerul Educației de partea cealaltă, arată fără echivoc că ambele structuri guvernamentale au transmis Academiei de Poliție faptul că pentru alegerea decanilor se aplică prevederile Legii Educației.
Din documentele consultate reiese clar că ambele ministere indică prevederile Legii Educației ca fiind aplicabile cu prioritate.
Într-o adresă trimisă Academiei în noiembrie 2016 de către Direcția Generală de Învățământ Superior din Ministerul Educației, semnată de directorul general Constantin Mitruț, este subliniat caracterul exclusiv al aplicării Legii Educației.
„Selectarea decanilor facultăților din structura Academiei de Poliție «Alexandru Ioan Cuza» din București trebuie să se facă exclusiv în conformitate cu prevederile Legii educației naționale nr. 1, cu modificările și completările ulterioare”.
De partea cealaltă, Direcția Generală Management Resurse Umane din Ministerul de Interne trimite Academiei o adresă semnată de directorul general Laurențiu Cristian Bălteanu prin care precizează că pentru funcțiile de conducere din Academie nu se aplică prevederile Legii privind Statutul Polițistului.
„În ceea ce privește funcțiile de conducere din instituțiile de învățământ militar, de informații, de ordine publică și securitate națională, se observă faptul că acestora nu le poate fi aplicat același regim juridic cu cel aplicabil funcțiilor de conducere astfel cum sunt acestea reglementate de Legea nr. 360/2002 cu modificările și completările ulterioare, și de actele normative interne”.
Întrebat dacă legislația educației este respectată în privința împuternicirii decanilor la Academia de Poliție, ministrul Sorin Cîmpeanu mi-a trasmis că „Dacă este vorba de o solicitare concretă, care privește nerespectarea legii, puteți sesiza asta și se va verifica conform legii”.
Facultatea de Poliție
Începând cu 2015, Academia de Poliție este reorganizată, iar din trei facultăți – de Poliție, de Pompieri și Arhivistică – au fost înființate șase: de Poliție, de Științe Juridice și Administrative, de Poliție de Frontieră, de Jandarmi, de Pompieri și de Arhivistică.
La Facultatea de Poliție, cea mai importantă și mai mare facultate din cadrul Academiei, doar doi decani și-au exercitat funcția, în ultimii zece ani, în urma unui concurs: Adrian Iacob și Cristian Eduard Ștefan.
Alte 13 mandate de împuternicire ca decan, în baza Legii privind Statutul Polițistului, au fost primite de șapte persoane în acești ultimi zece ani.
Facultatea de Științe Juridice și Administrative
La Facultatea de Științe Juridice și Administrative situația e și mai gravă.
Potrivit Biroului de Presă al Academiei de Poliție, începând cu octombrie 2015 – când este înființată această facultate – rectorul a emis 14 mandate de împuternicire pentru funcția de decan, care au fost exercitate de opt persoane.
Funcția de decan la Facultatea de Științe Juridice și Administrative a fost ocupată prin concurs un singur an, între 26 iunie 2017 și 4 iulie 2018 de către Veronica Stoica.
Facultatea de Poliție de Frontieră
Și la Facultatea de Poliție de Frontieră – înființată tot începând cu octombrie 2015 – patru persoane au fost împuternicite de opt ori să exercite funcția de decan.
Sergiu Adrian Vasile este singurul care a ocupat legal funcția din iunie 2017 până în mai 2020.
Dincolo de toate încălcările de legislație prin împuternicirea în funcții de conducere, la Academia de Poliție se mai petrece un fapt ieșit din comun în mediul academic: actualul rector al instituției, profesor universitar de drept, a împuternicit ca decan la Facultatea de Poliție de Frontieră o persoană care nu este cadru didactic.
Marian Gabriel Crețu, ofițer de poliție fără grad didactic, a fost împuternicit să conducă o facultate.
Legea Educației precizează fără echivoc faptul că funcția de decan „reprezintă funcție în domeniul didactic” (art. 207 alin. 2 ind. 1), iar Carta universitară a Academiei precizează faptul că funcția de decan este o „funcție de conducere academică” (art. 132, lit. c).
Daniela Burghilă, directorul general al Direcției Generale de Învățământ Universitar din Ministerul Educației, a declarat că nu se poate pronunța dacă este legală ocuparea funcției de decan de către un ofițer de poliție care nu este și cadru didactic.
Aceasta mai susține că problema va fi lămurită în urma unui control început săptămâna trecută la Academia de Poliție de către Ministerul Educației.
Facultatea de Jandarmi
Și la Facultatea de Jandarmi – înființată tot începând cu octombrie 2015 – avem 12 mandate de decani împuterniciți, care au fost exercitate de patru persoane.
Aici s-a produs o situație cu totul specială. Alexandru Petru Antofie, care a câștigat prin concurs funcția de decan în iunie 2017, a renunțat la ea după numai două luni, astfel că, începând cu 1 septembrie 2017 și până în septembrie 2018, funcția de decan a fost ocupată din nou prin împuternicire de Marin Porojanu. Acesta a câștigat concursul pentru postul de decan în septembrie 2019.
Facultatea de Pompieri
Poate cea mai mare stabilitate din perspectiva ocupării funcției de decan la Academia de Poliție a fost la Facultatea de Pompieri.
Aici au fost doar opt mandate de decani împuterniciți în ultimii zece ani, iar timp de șapte ani funcția de decan a fost ocupată prin concurs.
Din datele primite de la Biroul de Presă al Academiei de Poliție reiese că funcția de decan a fost ocupată prin împuternicire în ultimii zece ani de doar trei ori.
Concurs pentru prodecan
Acestea nu sunt singurele derapaje de la Academia de Poliție.
Ani de zile după adoptarea Legii Educației, Senatul universitar a funcționat în subordinea rectorului, deși Senatul universitar este cel mai înalt for de deliberare şi decizie la nivelul Academiei şi reprezintă comunitatea universitară, fiind totodată garantul autonomiei universitare. În plus, este structura care încheie un contract de management cu rectorul, pe care îl poate demite.
Din documentele consultate reiese că, cel puțin până în 2016, ordinea de zi a Senatului universității era aprobată de rector, iar rectorul era cel care conducea ședințele de Senat.
„În nicio altă universitate din România nu s-a întâmplat asta vreodată”, susține o sursă.
Un alt fapt nemaivăzut în mediul academic, petrecut totuși la Academia de Poliție, este ocuparea prin concurs a funcției de prodecan.
Funcția de prodecan al Facultății de Poliție a fost ocupată în 2014 de către Veronica Stoica printr-un concurs organizat în baza Legii Statutului Polițistului, deși Legea Educației spune clar că prodecanii sunt desemnați de decan, potrivit unor documente consultate.
Împuternicire pentru doctorate
Nu doar aplicarea greșită a legislației în Academia de Poliție reprezintă o problemă, ci și lipsa de reglementare a unor situații care pot să apară.
În actuala Cartă universitară se precizează că, în cazul vacantării funcției de decan, Consiliul facultății desemnează un prodecan pentru a exercita atribuțiile de decan până la organizarea unui concurs pentru ocuparea legală a postului.
Totuși, din cauza numărului mic de posturi didactice din cele șase facultăți, funcția de prodecan nu există.
În aceste condiții, Academia de Poliție ar fi trebuit să reglementeze o altă modalitate de ocupare cu titlu interimar a funcției, prin preluarea acestei de către persoana cea mai în vârsta din Consiliu, cum se întâmplă în alte facultăți din țară. Lucrul acesta nu s-a făcut tocmai pentru că exista obișnuința împuternicirii a unui decan de către rector.
Nici situația vacantării funcției de director al Consiliul pentru Studiile Universitare de Doctorat (CSUD), structura de conducere a Instituției Organizatoare a Studiilor Universitare de Doctorat (IOSUD) – mai pe scurt a școlilor doctorale din instituție – nu este reglementată în Carta universitară.
Aflată de șase ani în centrul unor dezvăluiri care vizează teze de doctorat plagiate susținute la cele două școli doctorale, Consiliul pentru Studiile Universitare de Doctorat (CSUD) al Academiei de Poliție este o structură vitală pentru procesul de clarificare a acuzațiilor de plagiat în tezele de doctorat.
Totuși, și pentru conducerea CSUD s-a folosit artificiul ilegal al împuternicirii de către rector.
De exemplu, în întreg anul 2018 CSUD a funcționat cu un director împuternicit.
Anca Lelia Lorincz a fost prima dată împuternicită pentru șase luni în 29 ianuarie 2018. Mandatul i-a fost prelungit succesiv cu câte trei luni de împuternicire până în februarie 2019, când Lorincz a câștigat concursul organizat pentru funcția de director al CSUD.
Mandatul legal obținut de Lorincz a expirat în iunie 2020, în plină stare de alertă, atunci când au expirat mandatele întregii conduceri a Academiei de Poliție. Surse din Academie susțin că Lorincz, care a fost împuternicită de mai multe ori după ce i-a expirat mandatul obținut legal în iunie 2020, a demisionat recent din funcție.
De ce este CSUD important?
Cele două etape majore de verificare a tezelor de doctorat susținute la Academia de Poliție, realizate în 2016 și 2018, au fost derulate prin CSUD.
La verificarea din 2016, despre care am scris în exclusivitate, au fost analizate cu un soft antiplagiat 51 de lucrări de doctorat susținute în intervalul 2007 – 2016, 35 dintre acestea – adică 68,6% – având indici de similitudine foarte mari.
La o a doua verificare, din 2018, 74,3% dintre cele 82 de teze susținute în perioada 2011-2016 la Academia de Poliție care au fost trecute prin softul antiplagiat au ieșit cu indici foarte mari de plagiat.
În urma acestor constatări, directorul CSUD ar fi trebuit să sesizeze Comisia de Etică, lucru care nu s-a întâmplat, potrivit unor multiple surse din Academia de Poliție.
Cum a fost posibil?
Sunt trei explicații majore pentru derapajele de la Academia de Poliție:
- Ministerul de Interne a aplicat sistematic Legea privind Statutul Polițistului în detrimentul Legii Educației, care trebuie să prevaleze, lucru valabil în cazul tuturor universităților militare;
- Ministerul Educației nu s-a preocupat să verifice legalitatea ocupării funcțiilor didactice de conducere la nivelul Academiei de Poliție;
- Senatul Academiei de Poliție, garantul respectării Cartei universitare a instituției, a tolerat practica împuternicirii, fără a-și exercita rolul de garant al autonomiei universitare.
Featured
România, groapa de gunoi camuflată: balastierele „ecologizate” cu moloz toxic și tăcere instituțională
De la lacuri glaciare la cratere toxice: noul peisaj „natural” al României
Balastierele abandonate sunt noul decor „turistic” al țării: gropi uriașe, peisaj apocaliptic și, bonus, un cocktail chimic la subsol. Nu sunt doar niște cratere inestetice lăsate după exploatarea de agregate, ci adevărate bombe ecologice cu fitilul băgat direct în pânza freatică, dezvăluie Cotidianul Național într-un articol semnat de jurnalista Claudia Marcu.
În lipsa unor lucrări reale de refacere a terenurilor și a unui control care să fie altceva decât o bifă pe hârtie, aceste spații se transformă în depozite ilegale de mizerii toxice, cu riscuri majore pentru sol, apă și comunitățile din jur. Întrebarea logică, dar și comică în sine: cine răspunde pentru gropile astea și cine verifică dacă oamenii nu beau, la propriu, chimicale la pahar?
Balastiera – noul tomberon național „eco”: pui de toate și astupi cu puțin pământ
Sindicaliștii din Apele Române trag semnalul de alarmă – și pare că-l aud doar pereții. Ei avertizează că, acolo unde „se fac” lucrări de readucere a terenului la starea inițială, acestea înseamnă, foarte des, altceva: umplerea gropilor cu deșeuri toxice. Apoi un strat subțire de pământ la suprafață, ca o glazură pe tort. Tort funerar, pentru mediu.
Conform celor relatate pentru Ziarul Național, verificările fie se fac superficial, fie deloc, iar rezultatul este simplu și sinistru: otrăvirea apelor, atât subterane, cât și de suprafață. Nu o spun ecologiștii „panicați”, ci o confirmă și Curtea de Conturi, care a descoperit că Autoritatea pentru resurse minerale nu are nici măcar o evidență clară a garanțiilor pentru refacerea mediului. Cu alte cuvinte: bani „garantați” pe hârtie, terenuri „refăcute” doar în PowerPoint.
„Gaura” – simbolul național: săpată de balastieră, umplută cu mizeria tuturor
Conducerea Sindicatului Mureșul Apele Române (SMAR) a semnalat că lucrările de refacere a mediului la balastiere sunt un mare „așa nu” devenit normă. Nicio inițiativă serioasă din partea autorităților, doar tăcere și praf – când nu e nor de chimicale.
Ziarul Național a tot atras atenția, de ani de zile, asupra dezastrului ecologic lăsat în urmă de balastiere. Iar explicația președintelui SMAR, Cornel Brișcaru, este demnă de manualul de „cum să îngropi orice”:
„La balastiere sunt două probleme:
una este gaura care este lăsată la nivelul terestru și a doua, care este și mai gravă, este că în interiorul acelor găuri sunt introduse, pentru a fi acoperite, din loc în loc, tot felul de deșeuri extrem de toxice, iar deasupra se pune pământ, pentru așa-zisa readucere la starea inițială a terenului. Iar mizeria pe care o conțin aceste deșeuri se transferă în straturile de apă freatică”.
Traducere pamfletară: România sapă gropi pentru balast, apoi le umple cu gunoi, toxice și ce mai au firmele prin curte, după care pune un strat de pământ „de poză” și declară zona „refăcută”. O operațiune de tip: „Nu se mai vede? Atunci nu există!”
Garda de Mediu – paznicul care vine după ce s-a terminat meciul
Sindicaliștii din Apele Române spun clar: cineva ar trebui să supravegheze ce se bagă în acele gropi. Nu doar să bifeze că „s-a umplut groapa”. Pentru că, din acele cratere, otrava ajunge în pânza freatică, afectând fântânile, râurile și pârâurile. Nu metaforic, ci efectiv.
Gropile au 2, 4, 5, 7 și chiar 10 metri adâncime, iar în ele se introduc, potrivit președintelui SMAR, „materiale foarte periculoase, care fac transfer de substanță periculoasă în apa freatică”. Cornel Brișcaru spune negru pe alb, pentru Ziarul Național, că Garda de Mediu ar trebui să controleze cum sunt aduse la starea inițială terenurile cu balastiere.
Doar că, ne arată realitatea, Garda de Mediu pare să joace rolul spectatorului: se uită, când își amintește, la reluare. Între timp, gropile se umplu cu „surprize”.
Ori le lasă cratere, ori le umplu cu otravă: ecologie made in România
Ideal ar fi ca, după ce operatorul economic a exploatat balastiera, să vină frumos cu pământ vegetal curat și să refacă terenul. Cam așa scrie în manual. În realitate, spun sindicaliștii, există două tipuri de „balastiere post-mortem”:
- cele lăsate de izbeliște – niște răni deschise în teritoriu;
- cele „aduse la starea inițială” – dar doar la suprafață, pentru că în interior stă dosit material periculos pentru mediu, pentru apa freatică, pentru toată lumea.
Cornel Brișcaru explică, cu un realism crud, pentru Ziarul Național:
„Acolo sunt ascunse niște materiale pe care nu au unde să le ducă, sau, dacă le-ar duce în altă parte, ar costa foarte mult. Și atunci bagă în gropi toate mizeriile și deasupra pun 10-15 cm de pământ luat de pe un ogor și nu verifică nimeni ce e băgat în interior”.
Pe românește: balastiera e groapa universală de „nu am ce să fac cu asta”. Textile, deșeuri medicale, resturi de tot felul – exact ce spune și Brișcaru că ar trebui să NU existe acolo. Iar controlul? Teoretic, prezent. Practic, absent sau complet decorativ.
Curtea de Conturi: banii de garanții există pe hârtie, mediul – în moarte clinică
Curtea de Conturi intră în scenă și strică decorul oficial al „totul este sub control”. Constată că Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Minier, Petrolier și al Stocării Geologice a Dioxidului de Carbon nu are o evidență actualizată a garanțiilor financiare de refacere a mediului. Nici măcar un proces clar de monitorizare, care să coreleze garanțiile cu expirarea licențelor și cu stadiul lucrărilor de închidere și refacere a mediului.
Pe scurt: nu știm exact câți bani sunt, pentru ce sunt, când trebuie folosiți și dacă au fost folosiți vreodată cum trebuie.
Curtea de Conturi mai arată că verificările privind lucrările de refacere a mediului se fac, în principal, când operatorii economici cer restituirea garanțiilor. Adică nu există un control periodic serios; există doar reacție, când cineva vrea banii înapoi. Abordare „reactivă”, cum scrie în raport. Abordare „las-o că merge și-așa”, cum se traduce în teren.
Peste 100 de milioane de lei – bani blocați, terenuri „fantomă”, obligații în aer
Curtea de Conturi semnalează existența a peste 100 de milioane de lei în sold, reprezentând garanții neinventariate. Asta deschide un risc uriaș: unele dintre aceste garanții pot fi legate de lucrări finalizate, pentru care nu a cerut nimeni restituirea, dar nici nu s-a făcut inspecția la fața locului, nici recepția lucrărilor, nici verificarea condițiilor de mediu.
Pe românește:
– nu știm dacă terenul a fost refăcut;
– nu știm dacă apa mai este potabilă;
– nu știm dacă titularul licenței și-a făcut treaba;
– dar știm că există niște bani blocați și un munte de necunoscute.
Potrivit raportului Curții de Conturi, există riscul ca valoarea garanțiilor să nu acopere, nici măcar teoretic, costurile reale pentru refacerea mediului necesare închiderii și ecologizării. Adică am făcut „garanții low-cost” pentru un dezastru full-option.
Concluzie pamfletară: sub pământ, nu doar apă – și o groază de mizerie oficial acoperită
Mesajul sindicaliștilor din Apele Române, al Curții de Conturi și al presei care documentează aceste situații – Cotidianul Național, prin Claudia Marcu, și Ziarul Național – e mai clar decât apa pe care n-o mai avem curată: balastierele nu sunt doar relicve industriale, ci gropi comune pentru deșeuri toxice, bani neclar gestionați și responsabilități îngropate.
Cornel Brișcaru, președintele SMAR, rezumă esențialul: Garda de Mediu ar trebui să se asigure că în găurile cu volume foarte mari nu se aruncă textile, deșeuri medicale și „tot felul de mizerii”. Dar câtă vreme groapa se umple, hârtia se semnează, banii stau neclari într-un sold, iar populația bea apă „cu surprize”, România reușește performanța unică de a transforma balastierele în monumente naționale ale nepăsării toxice.
Sub 10-15 cm de pământ „curat”, se află adevărata hartă a României „ecologizate”: gunoiul îngropat, banii blocați și instituțiile care veghează… din birou.
„Carieră lungă” la stat: mai puțin de 10 ani și gata
În timp ce unii magistrați își duc roba până la pensie și dincolo de ea, alții par să aibă termen de valabilitate mai scurt decât garanția unui televizor. Marți, 20 octombrie, Secția pentru procurori din Consiliul Superior al Magistraturii a aprobat, în unanimitate, demisia procuroarei Cătălina-Ioana Șerboi, după nici măcar un deceniu de activitate ca magistrat definitiv, potrivit publicației Lumea Justiției.
Nu vorbim despre un nume oarecare, ci despre un caz-școală pentru categoria „intrări și ieșiri rapide din sistem, fără prea mare deranj la casierie”.
Procuror de Sector 3 cu bilet de ieșire în mână
Personajul principal al episodului: procuroarea Cătălina-Ioana Șerboi de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București. Potrivit hotărârii citate de Lumea Justiției, Secția pentru procurori a CSM a decis:
„Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât înaintarea către Preşedintele României a propunerii privind eliberarea din funcţie, prin demisie, a doamnei ȘERBOI CĂTĂLINA-IOANA, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, începând cu data de 09.11.2026. (unanimitate)”.
Așadar, fără tensiuni, fără circ public, fără opoziții. Unanimitate. Ca și cum ar fi votat toți pentru pauză de publicitate.
De la poliție la parchet: traseul rapid, fără taxă de școlarizare
Fostă polițistă, Cătălina Șerboi a intrat în magistratură prin decretul prezidențial nr. 724 din 6 august 2018, în urma concursului de admitere în magistratură – nu prin Institutul Național al Magistraturii (INM). Detaliu esențial, subliniat și de Lumea Justiției: alegerea traseului profesional nu este doar vocațională, ci și contabilă.
Procuroarea a activat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria (PJ Alexandria) până la 1 mai 2023, când CSM i-a aprobat transferul la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 (PJS3), prin hotărârea nr. 327 din 4 aprilie 2023.
Pe scurt: intrare în sistem prin concurs, câțiva ani la Alexandria, apoi transfer în Capitală, iar după aceea – demisia planificată. Nu pare neapărat o tragedie profesională; mai degrabă un traseu calculat cu rigla, pixul și Legea 303 pe masă.
Marea șmecherie legală: cum să pleci fără să plătești „școala de magistrați”
Partea cea mai savuroasă – sau usturătoare, după gust – este următoarea: pentru că a intrat în sistem prin concurs de admitere în magistratură și nu ca absolventă INM, Cătălina Șerboi nu este obligată să plătească înapoi cheltuieli de școlarizare la plecare.
Dacă ar fi urmat ruta clasică – INM – povestea s-ar fi complicat financiar. Conform Legii nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, art. 42 alin. (1) și (2), absolvenții INM au o obligație clară:
„(1) Absolvenții Institutului Național al Magistraturii sunt obligați să îndeplinească timp de 10 ani funcția de judecător sau de procuror.
(2) În cazul în care un absolvent al Institutului Național al Magistraturii este eliberat din funcție înainte de expirarea perioadei de 10 ani, din inițiativa sa ori din motive care îi sunt imputabile, el este obligat să restituie indemnizațiile de auditor primite și cheltuielile de formare, proporțional cu timpul rămas până la împlinirea termenului prevăzut la alin. (1).”
Tradus în limbaj de pamflet: dacă vii prin INM, statul te ține la „abonament obligatoriu” 10 ani. Dacă pleci mai devreme, plătești ce ai „consumat” la formare. Dacă vii însă pe ușa concursului de admitere în magistratură, nu mai ai aceeași notă de plată la ieșire.
Rezultatul? O demisie comodă, elegantă și, mai ales, fără povara unei facturi groase de la stat pentru „cheltuieli de formare”.
Magistratura – vocație, chemare sau traseu cu ieșire de urgență?
Cazul Cătălinei-Ioana Șerboi ridică o întrebare tăioasă, pe care pamfletul nu are cum s-o ocolească: vorbim despre o carieră de magistrat ca despre o misiune de viață sau despre un job cu opțiune de „exit” imediat ce nu mai convine?
În teorie, magistrații sunt formați – și plătiți – ca să reziste în sistem, să ducă greul dosarelor, presiunea publică și responsabilitatea deciziilor. În practică, vedem și scenarii în care cineva intră, se plimbă prin două parchete, stă sub zece ani și apoi spune „Mulțumesc, a fost suficient”.
Iar când acest traseu este posibil fără să lași bani în urmă pentru formarea profesională, tentația de a privi magistratura ca pe o etapă temporară – nu ca pe o carieră de o viață – devine din ce în ce mai mare.
Concluzie acidă: sistemul plătește, unii doar trec
Demisia procuroarei Cătălina-Ioana Șerboi, aprobată în unanimitate de Secția pentru procurori a CSM și relatată de Lumea Justiției, este mai mult decât o simplă plecare din sistem. Este un exemplu viu al modului în care arhitectura legală a carierei de magistrat poate fi folosită cu maximă eficiență personală și minimă responsabilitate financiară la ieșire.
În timp ce unii magistrați se chinuie ani de zile să acopere lipsurile sistemului, alții par să fi descoperit varianta „magistratură demo”: intri, exersezi câțiva ani, apoi ieși înainte să ți se ceară să plătești nota. Sistemul rămâne, contribuabilul plătește, iar „plecările strategice” se strecoară, legal și zâmbind, printre articole și alineate. (Irinel I.).
În era inteligenței artificiale, linia dintre realitate și ficțiune devine tot mai difuză. Tehnologia deepfake, capabilă să reproducă fețe, voci și comportamente cu o acuratețe uluitoare, a devenit instrumentul preferat al escrocilor pentru a orchestra înșelătorii sofisticate.
Tehnologia din spatele manipulării
Deepfake-ul nu mai este un concept de viitor, ci o realitate curentă. Utilizând volume mici de date — câteva fotografii, înregistrări video sau clipuri audio disponibile online — algoritmii avansați pot crea simulări convingătoare. Ceea ce părea odinioară o imposibilitate tehnică a devenit accesibil, facilitând crearea unor identități false care pot păcăli chiar și cele mai antrenate priviri sau urechi.
Victimele vizate: De la familie la mediul de afaceri
Escrocii profită de latura emoțională a oamenilor. Prin crearea unui fals sentiment de urgență, aceștia se pot da drept membri ai familiei aflați în dificultate sau chiar superiori ierarhici care solicită acțiuni rapide. În mediul profesional, riscurile sunt imense, compromiterea securității fiind adesea rezultatul unei manipulări care pare autentică la prima vedere.
Strategii de apărare
Pentru a contracara aceste amenințări, vigilența trebuie dublată de măsuri concrete:
- Analiza critică: Nu acționa sub presiunea timpului. Chiar dacă apelul pare legitim, verifică întotdeauna sursa.
- Verificarea prin canale alternative: Închide și apelează persoana respectivă folosind numărul său oficial, cunoscut anterior.
- Protocolul de siguranță: Stabilește fraze sau cuvinte cheie secrete cu persoanele apropiate pentru a confirma identitatea în situații neprevăzute.
- Securitate digitală: Activează autentificarea cu doi factori pentru toate conturile și implementează proceduri stricte de verificare pentru tranzacțiile financiare importante în cadrul companiilor.
- Instruirea echipelor: Angajații trebuie să fie conștienți de tacticile de phishing și vishing, fiind esențial să poată recunoaște semnele unei tentative de fraudă. (Paul D.).
Dosarul Antigrindină – Partea a XV‑a – Cum a devenit hârtia scut balistic pentru iodură. Minciunile oficiale ale „Mafiei Antigrindină”, sub protecția Gărzii de Mediu și a APM Prahova. Documente!
Investigație proprie realizată în exclusivitate de ziarul de investigații Incisiv de Prahova. În România, iodura de argint nu cade doar...
I.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă (Episodul 5). Dumitrache & Stanciu – corul „așa zice șefu’, așa declar și eu
După ce i-am trecut prin bisturiu pe: Picior Florin-Alexandru – agentul-spray prins de propriul body-cam, Mataiche Marian – Rambo de...
IPJ Prahova, „filiala” Băicoi (II). Comandanta care urlă la victime: Elena-Laura Bulei, șefa Poliției Băicoi cu gura mai mare decât legea
Grădinița de cadre – ediția Baicoi: bătaie, botezuri și băi de „apă vie” la Poliția lui Pinochio & prietenii (aici)...
I.P.J. Prahova? MITREA, „DOAMNA TREABA MARE”, LA COMANDĂ: CUM SE FABRICĂ HAOSUL LA SRPCIV PRAHOVA
SRPCIV Prahova, structură care ar trebui să fie un pilon al siguranței rutiere, funcționează, potrivit relatărilor interne și investigatiilor Incisiv...
I.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă (Episodul 4). Achim Petronel – șeful care ține lacătul pe ușa legii
După ce i-am așezat pe masa de disecție pe: agentul-spray Picior Florin-Alexandru (Episodul 2), „Rambo” de serviciu Mataiche Marian (Episodul...
Ploiești, orașul în care barierele ilegale rezistă mai mult decât legea. IPJ Prahova, TCE și Bariera Omnia – anatomia unui oraș ținut în șantaj de „pile”
În Ploiești, cetățeanul care respectă legea este, oficial, fraier. Actele o spun, nu pamfletarul. Hârtii cu ștampilă, semnături, dispoziții și...
Articolul 10 – Sindromul «Să moară și capra judecătorului din provincie». Legea contenciosului administrativ, cancer procedural în 151 de dosare din M.A.I.
Când legea nu mai apără drepturi, ci protejează oboseala instanțelor din București În România juridică, statul de drept are o...
Dosarul antigrindină, partea a XIV‑a. Republica Iodurată S.A. – Manual de furat cu racheta, securizat cu ICEWOLFS, DARK STONE, LEGENDARY & mopul de la TERRA CLEAN
Într-un colț de Europă unde ploile fug, grâul crapă și fermierii își vând vaca să mai plătească un credit, statul...
I.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă (Episodul 3). Mataiche „Rambo” Marian – eroul de hârtie care se bate doar în declarații
Dacă în Episodul 2 (aici) l-am disecat pe agentul Picior Florin-Alexandru, omul cu sprayul care s-a împiedicat în propriul body-cam,...
M.A.I. – 12,5% anticorupție – marea majorare care se acordă doar în teorie și se taie la practică
Cum a ajuns Decizia nr. 60/2024 a Înaltei Curți să fie palma financiară peste fața celor care previn corupția, dar...
Polițist la facultate: ai uitat de concediu în anul I? Nu-i nimic, vine MAI cu scutirea!
Studenți pe șest, cu bocancul în bibliotecă Sindicatul Europol a întrebat, politicos și la obiect, Ministerul Afacerilor Interne: „Ce facem...
Guvernarea prin FARAise: România, vândută la Washington și taxată la ghișeu
În timp ce românului i se predică austeritate de la tribuna Parlamentului, în birourile de la București și în firmele...
Dosarul antigrindină, partea a XIII‑a. CSAT spune: siguranță națională! Garda de Mediu și APM Prahova spun: ascundeți gunoiul sub preș
Republica Antigrindină: cum a tras statul Român cu rachete în cer, cu iodură în câmp și cu legea în gard...
I.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă (Episodul 2). Agentul „Spray-Picioruș” versus propriul body-cam: când te dă pe mâna Parchetului chiar filmarea ta
În manualele de poliție scrie că body-cam-ul e pentru „protejarea agentului”. La Boldești-Scăeni, body-cam-ul lui Picior Florin-Alexandru pare să fie...
IPJ Prahova, „filiala” Băicoi: Agresorul lovește, poliția ridică tonul, victima strânge traume
Republicii 296 – Academia de bătaie, umilință și like-uri Lecții de parcare aplicată: „Dau cu palma, deci exist” Ora 10...
-
Exclusivacum 2 zile
I.P.J. Prahova? MITREA, „DOAMNA TREABA MARE”, LA COMANDĂ: CUM SE FABRICĂ HAOSUL LA SRPCIV PRAHOVA
-
Exclusivacum 2 zile
IPJ Prahova, „filiala” Băicoi (II). Comandanta care urlă la victime: Elena-Laura Bulei, șefa Poliției Băicoi cu gura mai mare decât legea
-
Exclusivacum 2 zile
I.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă (Episodul 5). Dumitrache & Stanciu – corul „așa zice șefu’, așa declar și eu
-
Exclusivacum 5 zile
IPJ Prahova, „filiala” Băicoi: Agresorul lovește, poliția ridică tonul, victima strânge traume
-
Exclusivacum 5 zile
I.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă (Episodul 2). Agentul „Spray-Picioruș” versus propriul body-cam: când te dă pe mâna Parchetului chiar filmarea ta
-
Exclusivacum 3 zile
I.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă (Episodul 4). Achim Petronel – șeful care ține lacătul pe ușa legii
-
Exclusivacum 2 zile
Dosarul Antigrindină – Partea a XV‑a – Cum a devenit hârtia scut balistic pentru iodură. Minciunile oficiale ale „Mafiei Antigrindină”, sub protecția Gărzii de Mediu și a APM Prahova. Documente!
-
Exclusivacum 4 zile
I.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă (Episodul 3). Mataiche „Rambo” Marian – eroul de hârtie care se bate doar în declarații