Anchete
Maia Morgenstern si o dezvaluire incendiara: incidentul ”Hai sa o facem jidaneste” nu a existat
(Preluare Inpolitics):
S-au împlinit azi 13 zile de cînd în spațiul public a explodat, pe 18 martie, primul incident antisemit îndreptat împotriva marii actrițe Maia Morgenstern, relatat de ea însăși pe Facebook și se conturează deja un imens semn de întrebare. De ce artista refuză de două săptămîni, deși i s-a solicitat public asta, să dea în vileag numele autorului comentariului antisemit la adresa ei. Un răspuns simplu ar fi: pentru că sunt indicii că totul a fost o invenție a artistei.
Să reamintim faptele, pe scurt.
Pe 18 martie, marea artistă postează un text pe Facebook în care relatează un incident grav petrecut în ziua respectivă la o mare întrunire a responsabililor din cultura bucureșteană. Mai exact, puțin înaintea ședinței, unul dintre oficialii prezenți le spune altora, de față cu actrița, ”Hai să o facem așa, jidănește!”.
”Am încremenit. Ce-ați spus?
Răspunsul a venit prompt, relaxat:
Hai, nu te mai supăra. Am spus așa în glumă…
Nu, nu pot accepta. Nu din partea unor oameni de cultură. Nu din partea oficialităților.
Și nimeni nu părea sa fie deranjat. Ba chiar am ajuns să mă simt eu deplasată.
Nu. Nu accept. E grav. E urât. Sunt rănită. Tremur” a scris actrița, director, totodată, al Teatrului Evreiesc de Stat.
Există un element foarte interesant al poveștii.
Într-un comentariu postat la propriul material, Morgenstern furnizează un element concret al relatării:
”Nici măcar nu vorbeau cu mine. Așa, între dânșii. Iar doamna director direcția cultură PMB, nicio reacție. Nici măcar când am atras atenția”.
De aici situația devine explozivă, pentru că ”doamna director”, mai precis Liliana Fedorca, directorul direcției Cultură din Primăria Generală, e cît se poate de tranșantă și afirmă azi, pentru Inpolitics, că incidentul relatat de Maia Morgenstern nu a existat și nimeni dintre participanți nu știe de el.
Fedorca spune că ar fi reacționat din capul locului, dar nu a avut cunoștință pînă azi, cînd a aflat de la Inpolitics, de faptul că Morgenstern a făcut referire la ea.
”În ziua respectivă, la Teatrul Țăndărică din București a avut loc o dezbatere pe probleme de cultură la care au participat absolut toți directorii celor 14 teatre bucureștene aflate în portofoliul Primăriei Generale, plus cei ai Circului de stat și ai Operei Comice pentru copii. Nu am cunoștință să fi existat incidentul relatat de doamna Morgenstern, am aflat de el abia în seara acelei zile, cînd o cunoștință mi-a semnalat postarea dînsei de pe Facebook. Am luat ulterior legătura cu mai mulți dintre directorii care participaseră la întrunire și niciunul nu știa absolut nimic. Doamna Morgenstern a luat cuvîntul la acele discuții, în calitate de director de teatru, dar nu a pomenit nici atunci nimic despre incidentul de dinaintea începerii ședinței. Nu am vorbit cu dumneaei absolut deloc în acea zi, de fapt, nu am mai vorbit de ceva vreme, deci relatarea dînsei că mi-a sesizat incidentul antisemit nu e reală. Mi se pare foarte ciudată atitudinea dînsei, am să o contactez astăzi și am să îi solicit explicații, pentru că m-am trezit implicată într-un eveniment de care nimeni nu pare să aibă habar în afara doamnei Morgenstern” ne-a declarat în exclusivitate directoarea Liliana Fedorca.
Dincolo de dezvăluirile-bombă ale șefei culturii bucureștene, cel mai mare semn de întrebare în tot scandalul e de ce refuză Maia Morgenstern să facă public numele autorului gestului antisemit, o personalitate publică în mod categoric, dată fiind componența grupului care s-a reunit la Țăndărică. (Pe lista teatrelor bucureștene reprezentate la discuții de directorii lor se numără nume sonore precum Nottara, Bulandra, Masca, Odeon, Comedie, Tănase șamd)
Un refuz care o transformă din victimă a antisemitismului în complice.
Dacă e adevărat ce ne tot spun oficialii, anume că în România se înregistrează în ultima vreme o recrudesecență a antisemitismului, atunci, pentru combaterea lui trebuie să se mobilizeze întreaga societate și cu toate resursele.
Acoperirea unui mare vinovat nu e, din acest punct de vedere, nici explicabilă, nici tolerabilă.
Mai ales că, între comentariile indignate – pe bună dreptate – ale publicului la postarea sa de pe Facebook s-au regăsit și unele care exact asta îi solicitau artistei: să furnizeze nume.

Un alt mare semn de întrebare e cum se face că, de două săptămîni, niciun nume greu dintre cele prezente la întrunire, nu a confirmat public și nu și-a manifestat, la fel de public, indignarea pentru cele petrecute.
La cîteva zile după relatarea acestui eveniment, au urmat de acum celebrele amenințări cu moartea la adresa Maiei Morgenstern, soldate cu anchetă a SRI, Poliției și a Parchetului.
Unele cu cel puțin la fel de multe semne de întrebare, începînd de la vehicularea oficială a existenței a doi suspecți, dintre care unul s-a pierdut misterios pe parcurs, și terminînd cu refuzul de a-l ancheta pe cel rămas în stare de arest, deși amenințările cu moartea chiar ar fi justificat asemenea măsură. Codul de procedură penală stipulează că măsura arestării preventive se aplică, între altele, și ”pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică”, ori amenințarea cu asasinarea și violul la adresa unei artiste de prim rang, a familiei sale și a angajaților unui teatru chiar reprezintă o stare de pericol.
Un suspect al cărui nume presa, în mod ciudat, nu a reușit să-l afle nici pînă acum, – doar s-a vehiculat un presupus nume, Andrei Illarie – dar s-a aflat în schimb că omul ar avea probleme psihice. Extrem de convenabil, am spune.
Una peste alta, multe pete negre în incidentele care au avut-o drept protagonistă în ultimele zile pe Maia Morgenstern, unele care ar trebui, poate, urgent ”albite”, pentru că teza așa zisei expansiuni a antisemitismului în România este extrem de periculoasă și cu posibile consecințe mai mult decît dramatice.
Anchete
Decizie crucială la Curtea Constituțională: OUG 21/2026 privind programul SAFE și reforma administrativă a fost declarată constituțională
Într-un context politic tensionat, magistrații de la București au oferit o victorie neașteptată executivului condus de Ilie Bolojan. Hotărârea validează un pachet masiv de investiții în industria de apărare și modificări administrative profunde, respingând criticile conform cărora un guvern demis nu ar avea legitimitatea de a emite ordonanțe de urgență.
Magistrații CCR resping obiecțiile opoziției și validează pachetul de măsuri pentru securitatea Europei
Joi, 4 iunie 2026, Curtea Constituțională a României (CCR) a tranșat una dintre cele mai disputate spețe juridice ale anului. Cu o majoritate de voturi, judecătorii au respins obiecția de neconstituționalitate formulată de un grup de 53 de deputați împotriva Ordonanței de urgență nr. 21/2026. Această reglementare vizează implementarea instrumentului european „Acțiunea pentru securitatea Europei” (SAFE) și consolidarea industriei de apărare, oferind cadrul legal pentru contracte de înarmare și achiziții publice de anvergură. Conform comunicatului oficial, instanța supremă a constatat că actul normativ respectă legea fundamentală, în ciuda suspiciunilor privind forțarea limitelor constituționale.
Argumentele Curții pentru evitarea blocajelor: Prioritatea maximizării absorbției fondurilor PNRR în anul 2026
Pentru a-și justifica decizia, Curtea a invocat necesitatea imperioasă de a evita pierderea fondurilor europene. Magistrații au stabilit că obiectivele OUG 21/2026 se subsumează unui interes public major: prevenirea blocajelor administrative într-un interval de timp limitat. În motivarea sa, CCR subliniază că sincronizarea calendarului național cu reglementările Uniunii Europene și maximizarea absorbției prin PNRR reprezintă „scopuri legitime” care justifică urgența legiferării. Mai mult, instanța a considerat că măsurile de întărire a capacității administrative la nivel local sunt esențiale pentru implementarea proiectelor de infrastructură și securitate asumate de România pentru anul 2026.
Critici dure din partea publicației Lumea Justiției privind competențele unui executiv demis
În ciuda verdictului favorabil de la Palatul Parlamentului, decizia a stârnit un val de reacții virulente în spațiul public. Potrivit unei analize publicate de Lumea Justiției, hotărârea CCR ar ignora propria jurisprudență și prevederile Codului administrativ, care restricționează dreptul unui guvern demis de a adopta ordonanțe de urgență. Publicația citată acuză Curtea că a făcut abstracție de statutul precar al cabinetului Bolojan în momentul emiterii actului normativ, generând un precedent periculos pentru separarea puterilor în stat. Criticii susțin că invocarea „urgenței” pentru a valida cheltuieli de miliarde de euro în domeniul înarmării reprezintă o deraiere de la rigorile constituționale.
Controlul parlamentar și integrarea europeană: Pilonii validării juridice a programului SAFE
Dincolo de controversele politice, CCR a punctat faptul că instituirea unui control parlamentar prin comisiile reunite asigură celeritatea necesară proiectelor din domeniul apărării, fără a diminua rolul legislativului. Decizia, care este definitivă și general obligatorie, subliniază că adaptarea legislației naționale la Regulamentul (UE) 2025/1106 este în deplin acord cu obligațiile României rezultate din procesul de integrare europeană. Astfel, drumul pentru investițiile masive în securitate rămâne deschis, sub protecția juridică oferită de magistrații constituționali, chiar dacă legitimitatea politică a demersului rămâne un subiect aprins de dezbatere. (Irinel I.).
Anchete
Justiția la terapie intensivă: Al șaptelea strigăt de disperare al CSM către un executiv „surd” la colapsul sistemului
Într-un gest de o gravitate fără precedent, Consiliul Superior al Magistraturii a lansat miercuri, 3 iunie 2026, cel de-al șaptelea apel de urgență din acest an către Guvernul României. Mesajul este unul de o duritate extremă: sistemul judiciar se află în pragul unui „colaps sistemic”, în timp ce puterea executivă este acuzată de politici iresponsabile care subminează statul de drept.
Conform informațiilor dezvăluite de publicația Lumea Justiției, forul suprem al magistraturii somează Palatul Victoria să deblocheze imediat mecanismele de supraviețuire ale instanțelor și parchetelor. CSM solicită imperativ reluarea concursurilor de admitere în magistratură, suplimentarea schemei de grefieri și înființarea posturilor de asistent al judecătorului, măsuri vitale fără de care actul de justiție riscă să devină o simplă formalitate pe hârtie.
Hemoragia de personal: Magistratura între un deficit istoric și blocaje birocratice
Situația resurselor umane a atins cote alarmante. Din cauza blocajelor legislative impuse în ultimii doi ani, recrutarea directă a judecătorilor a fost practic anihilată. În prezent, instanțele românești se confruntă cu un vacuum de peste 800 de judecători, deficitul național apropiindu-se periculos de pragul de 16%.
Deși CSM a transmis încă din luna aprilie un memorandum pentru deblocarea concursurilor, Guvernul refuză sistematic avizarea acestuia. Această pasivitate a executivului este văzută de Consiliu ca o formă de destabilizare directă a puterii judecătorești, lăsând instanțele să lupte cu un val de dosare fără precedent, în timp ce porțile de intrare în sistem rămân ferecate.
Sufocați de dosare: România rămâne campioană la litigii, dar codașă la resurse
Statisticile prezentate în apelul CSM sunt de-a dreptul îngrijorătoare pentru orice cetățean care așteaptă dreptate în instanță. România ocupă primul loc în Uniunea Europeană la numărul de cauze înregistrate, volumul de muncă crescând cu 11% față de aceeași perioadă a anului trecut.
Cu aproximativ 2,4 milioane de dosare aflate în diverse faze procesuale, judecătorii sunt lăsați fără sprijin logistic. Deși există o nevoie acută de aproape 5.000 de grefieri, promisiunile guvernamentale din ultimii șase ani au rămas la stadiul de vorbe goale: niciun post din cele 600 asumate pentru perioada 2021-2023 nu a fost alocat în realitate. Mai mult, solicitarea pentru înființarea a 712 posturi de asistenți ai judecătorului este ignorată cu desăvârșire, deși legea prevede clar existența acestora.
Executivul vs. statul de drept: O ofensivă sistemică împotriva independenței justiției
Dincolo de criza de personal, CSM acuză Guvernul de un atac frontal asupra independenței financiare a magistraților. Noua lege a salarizării, aflată în pregătire, este privită ca un instrument de subminare a statutului magistratului, perpetuând o tendință de marginalizare a puterii judecătorești observată în ultimii doi ani.
Refuzul dialogului constructiv și lipsa de asumare instituțională a executivului transformă accesul cetățenilor la o justiție eficientă într-o iluzie. Prin acest al șaptelea apel, Consiliul Superior al Magistraturii nu cere doar posturi și bugete, ci reclamă respectarea echilibrului constituțional. Mesajul este clar: fără măsuri imediate și încetarea atacurilor legislative „iresponsabile”, justiția din România se îndreaptă rapid către un punct din care întoarcerea va fi aproape imposibilă. (Irinel I.).
Anchete
„Frizerul” de epoleți: Adrian Mircea, procurorul care tunde stelele generalilor și lasă Armata în „ofsaid” penal
Se aude foșnet de mătase și zornăit de medalii tremurânde prin birourile capitonate ale Ministerului Apărării Naționale. Motivul? „Spaima galonatului”, generalul-procuror Adrian Mircea, șeful Serviciului Militar din DNA, a scos din nou cătușele la lustruit. Ultima victimă pe lista de „tuns” stele este chiar Gheorghiță Vlad, șeful Marelui Stat Major, un personaj care, până mai ieri, credea că uniforma e un scut antigonț în fața legii.
De la „Intangibilul” Zisu, la „Urmăritul” Vlad: Rețeta succesului la DNA Militar
Conform dezvăluirilor făcute de publicația Lumea Justitiei, Adrian Mircea nu este la prima sa partidă de vânătoare prin pădurile de generali ale MApN. Acest „specialist” al dosarelor cu greutate este același personaj care l-a îngenuncheat pe Cătălin Zisu, fostul zeu al Logisticii, un om despre care se spunea că e mai greu de clintit decât un buncăr antiatomic.
Dacă Zisu a fost „felul principal” în trecut, se pare că Gheorghiță Vlad este desertul unei cariere în care Mircea pare să fi jurat că nu lasă niciun epolet să doarmă liniștit pe pernă. Este o adevărată curățenie de primăvară într-o instituție unde, de decenii, praful s-a depus pe cinste și onoare, sub privirile îngăduitoare ale unor șefi care s-au crezut mici divinități în haine de camuflaj.
Steaua București, prizonieră în Liga a II-a sub bocancul intereselor politice
Totuși, dacă domnul procuror Adrian Mircea a prins gustul sângelui de general, ar putea să-și îndrepte privirea și spre „Cazul Steaua”, o telenovelă de prost gust finanțată din bani publici. Este de-a dreptul hilar cum un club de tradiție este ținut legat de calorifer în Liga a II-a, refuzându-i-se cu încăpățânare orice formă de asociere privată care l-ar putea propulsa spre performanță.
De ce acest blocaj absurd? Gurile rele prin târg spun că totul este un joc de glezne între generali „de carton” și politicieni cu interese obscure, toți slujind la masa unui personaj care profită din plin de moartea clinică a echipei armatei. Ar fi un dosar pe cinste, domnule procuror, mai ales că mirosul de bani și complicități politice răzbate prin toți porii complexului sportiv din Ghencea.
Când se termină vânătoarea și începe curățenia generală?
Zvonurile spun că miza este uriașă și că numele implicate în această „încrengătură a tăcerii” din jurul CSA Steaua ar face să tremure până și fundația ministerului. Bani mulți, influență și o complicitate grețoasă între haina militară și setea de profit a unora care văd Armata ca pe propria lor moșie.
Rămâne de văzut dacă Adrian Mircea va avea curajul să intre în acest cuib de viespi sau dacă se va mulțumi doar cu câteva trofee de colecție, sub formă de generali puși sub urmărire penală. Până atunci, generalii noștri pot sta liniștiți: dacă nu-i ia DNA-ul, îi îngroapă ridicolul unei gestiuni care a transformat mândria Armatei într-o glumă de divizia secundă. (Irinel I.).
-
Exclusivacum o ziDuster cu număr de botez: Împuternicitul Ginel Preda își plimbă familia pe banii fraierilor, în timp ce Guvernul taie din lefuri. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (IV)
-
Exclusivacum 17 orePata neagră a sponsorului la Boldești-Scăeni: cum un „golan corporatist” și un primar de provincie transformă fotbalul într-o republică a pilelor
-
Exclusivacum 3 zileBMW-urile în gard, legea la fereastră: „Grădinița de cadre” IPJ Prahova și SRPCIV, fabrica de haos pe roți (III)
-
Exclusivacum 17 orePermis cu pile, justiție la mișto: Pîrvu Leonard, examinatorul cu ‘prieteni procurori’, IPJ Prahova și noua miliție care vrea să bage presa în gard. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (V)
-
Exclusivacum 3 zilePATA NEAGRĂ PE OBRAZUL CORPORATIST: CUM UN „AMOREZ” DE PUTERE FACE DE RÂS O COMPANIE SERIOASĂ ÎN MLAȘTINA NEPOTISMULUI DIN BOLDEȘTI-SCĂENI!
-
Exclusivacum 5 zileFESTIVALUL „RÂSUL-PLÂSUL” PE CERUL PRAHOVEI – ANTIGRINDINA: 21 DE ANI DE RACHETE OARBE ȘI UN DIVORȚ DE 103.000 DE HECTARE
-
Exclusivacum 2 zileMarele Panopticon cu epoleți: Cum ne-au vândut intimitatea pe 320 de milioane de euro, în timp ce spitalele mor de inaniție
-
Exclusivacum 5 zilePLx 540/2024: Mortul viu din sertarele Camerei Deputaților și marea „pitulușă” constituțională a aleșilor



