25 Martie 1991 * DE LA O SĂPTĂMÂNĂ LA ALTA

Rubrică redactată de Octavian ANDRONIC

Ziarul Libertatea din 25 martie 1991 pag. 1-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Motivaţiile unei demisii spectaculoase

Săptămîna politică agitată care a trecut a avut ca moment de referinţă spectaculoasa demisie a celor trei miniştri – domnii Vătăşescu, Stolojan şi Zisu – ce părea să pună pe tapet prima criză majoră a guvernului condus de Petre Roman. Demisii care presupuneau ca principal motiv dezacordul faţă de plafonul majorărilor de preţuri şi al compensaţiilor, adoptat sub directa supraveghere moderatoare a preşedintelui Iliescu. Cîteva zile la rind, domnul Vătăşescu – cel mai vechi „companion” al primului ministru, alături de care s-a aflat, fără întrerupere, incă din 27 decembrie 1989 – a refuzat să facă orice fel de declaraţie presei, cu excepţia unui scurt comunicat pentru radio. Sâmbătă, insă, domnia sa a decis, brusc, să rupă tăcerea.

– Ce s-a întâmplat, de fapt, domnule ministru, în şedinţa de guvern de marţi?
– Discuţiile legate de liberalizarea preţurilor noi, în guvern, le-am început de mult. Intr-o atmosferă de reală „discreţie” – pentru că, trebuie să recunoaşteţi, au „transpirat” destul de puţine lucruri, ceea ce înseamnă că sîntem o echipă unită. Dar asta nu înseamnă că nu avem fiecare personalitatea sa proprie sau că cineva o înăbuşă. Cu preţurile: discutăm de vreo două luni, am avut cinci variante. Şedinţa de marţi a venit pe fondul unei reale oboseli, ca şi al unor limite personale. Şi aici am să fac o paranteză: ideea unei retrageri din echipa guvernamentală e mai veche. I-am mai prezentat-o domnului Roman, argumentînd cu faptul că eu consider că am cam spus ce aveam de spus şi că ar fi momentul să se dea prilejul să se afirme oameni noi, cu rezerve proaspete de idei şi de putere de muncă.
– Să înţelegem ca aţi şi pregătit astfel de rezerve?
– Din păcate nu. Dar am considerat clar că o impropătare a unei părţi din guvern ne-ar întări credibilitatea. Ca să nu mai vorbesc de faptul că nu sînt convins că dacă noi s-a întîmplat să fim primii, sîntem automat şi cei mai buni… Mai multe guverne în perioada aceasta de tranziţie ar confirma valoarea soluţiei alese.
– V-aţi gindit şi la o lărgire a evantaiului politia, în componenta echipei guvernamentale?
– Este o bună întrebare. Vreau să vă spun că, avind posturi libere de secretari de stat, am incercat să cooptăm oameni din alte partide. N-o să vă vină să credeţi, dar în toate cazurile, după discuţiile purtate, oamenii s-au retras. Nu ştiu cit de reală este dorinţa de participare a unor membri ai opoziţiei la actualul guvern… Sint oameni inteligenţi, îşi dau probabil seama de dificultăţile momentului şi poate că e mai simplu să asiste. Dar ca să continui, domnul Roman şi o parte dintre colegi ştiau de circa două luni că intenţionez să las locul liber. De fiecare dată am fost solicitat, să mai amîn… Deci nu a fost un element de surpriză. Dar poate că momentul nu a fost cel mai bun. Ar fi trebuit, poate, să aştept, să se treacă de aprilie, şi poate mai ales de 5 aprilie, cînd România va fi analizată de F.M.I. Nu mi-am închipuit însă că gestul meu ar putea să capete interpretările pe care le-a generat… A fost încă o neglijenţă din partea mea…
– Ar mai fi o chestiune: opţiunea dv a fost mult mai radicală decît cea aleasă de guvern?
– Gîndindu-mă la subvenţii, am pronunţat cuvîntul „radical”. Personal nu sint de acord cu unele dintre aspectele acestei faze de liberalizare, dar sint de acord cu decizia în ansamblul ei. Nu se poate lua, in această fază, o decizie determinată doar de argumente economice. Aspectele care nu mă satisfac ţin de un calcul foarte clar: liberalizarea salariilor trebuie suportată de întreprinderi. Va veni poate şi o reevaluare a ratei de schimb a dolarului, care va greva bugetul unităţilor prin costurile materiilor prime. Soluţia ar fi fost să lăsăm litere preţurile. Dar am fi ajuns la nişte creşteri aberante ale preţului de cost al produselor, care trebuiau să acopere toate aceste şocuri. Am ajuns la ideea unor plafoane. Devaluarea de care se discută e mare, şi există toate şansele ca unele întreprinderi să nu se descurce. Vor fi nevoiţi să apeleze la ajutoare. La subvenţii. Noi însă avem obligaţia să sprijinim sectoarele cu şanse, pentru a pune în mişcare economia. Ca să împiedicăm creşterea necontrolată a salariilor, am pus plafoane prea strinse şi este probabil ca mulţi agenţi economici să ajungă in faza de blocaj. In acest moment, poate, n-ar fi fost necesară o astfel de de-valuare. Eu această problemă n-am înţeles-o, deşi economiştii mi-au spus că altă soluţie nu există. La 1 noiembrie i-am lăsat liber complet, iar acum îi stringem din toate părţile. Aici au fost discuţiile.
– N-ajungem oare, in felul acesta, la o terapie de şoc cu… ţîrîita?
– Nu, pentru că şocurile vor fi puternice. Reuşita reformei depinde de abilitatea de a tine situaţia în echilibru, la limita de suportabilitate a populaţiei. Care e această limită? Nu poate fi aflata pe bază de calcule, din păcate… Punctul meu de vedere, personal, este că liberalizarea aceasta nu e definitivă. Nu e ultima fază. Mi-e teamă ca în cîteva luni să nu înceapă să lucreze, liber, scăpată de sub orice control… Dar oricum vor fi necesare faze ulterioare.
Revenind la elementele cu care n-am fost de acord: eu aş fi optat pentru o creştere a preţului energiei electrice. Deşi venea ca o presiune suplimentară. Noi insă consumăm de 5 ori cit Italia şi Japonia pe produs! Datorită preţului, energia casnică a crescut in această iarnă de trei ori! In aceste domenii, economia de piaţă a funcţionat. Cred însa că în trei-patru luni, va trebui să se umble şi aici.
– Între poziţia dv. şi cea a domnului Stolojan a existat un punct de vedere comun? Aţi format cumva un front comun?
– Nici un moment. Nu sîntem un al doilea front in guvern. Domnul Stolojan are probabil, idei chiar mai radicale decît ale mele. Eu personal nu sînt convins că ideile
mele nu sint greşite. Poate că ceilalţi au dreptate. Dar mai sint şi alte elemente oare au condiţionat decizia mea, nu numai cele economice. Mă doare, de pildă, modul cum sîntem trataţi, noi, guvernul. Atit de stradă, cit şi de presă. Noţiunea asta, PUTEREA. Cînd zice PUTEREA, ziaristului i se umple gura şi cerneala curge parcă mai uşor din stilou. De fapt ce e puterea? Noi luptăm să ne micşorăm puterea. Vrem să nu avem putere în economie, s-o avem doar asupra taxelor şi a impozitelor. Se fac contracte mari, fără noi, fără să se mai treacă pe la guvern… N-avem nici o putere asupra presei. Dar să fim continuu blamaţi… Lucrăm zilnic 12-14 ore lucrăm simbătă şi duminică şi vin sub ferestrele noastre 500 de oameni şi strigă: „Şobolanii, asasinil!”Ei bine, nu sint dispus să mai îndur aşa ceva. Avem probleme mari, uriaşe chiar. Şi-ţi mai vine şi cîte o chestie din asta… Pe de altă parte, sînt cele trei tranziţii care ne stau în faţă – cea politică, cea economică şi cea morală. Dacă pentru primele două pot face pronosticuri in timp, pentru a treia, nu. Tranziţia mentalitătii va fi dură şi ne va costa scump. Vă dau un exemplu concret: să zicem că eu sînt un economist de vază, proaspăt sosit de peste hotare. Pot eu să ies in stradă şi să fac un miting împotriva liberalizării? Mi se pace imoral. Un economist să nu ştie de ce e necesară?
– Sînteţi cel mai vechi echipier al primului ministru. N-aţi avut sentimentul unei „trădări”? Mai ales că aţi creat în mass-media imaginea unui cuplu de promotori ai reformei.
– Primul ministru este un om cu calităţi deosebite. Am o părere de rău, o spun cu toată sinceritatea. Dar cred că mai sint şi alţi oameni gata să-l sprijine şi ar fi util şi pentru dinsul să-şi mai schimbe colaboratorii.
– Să înţelegem că soluţia dv. este totuşi irevocabilă? S-a comunicat că veţi rămînc, totuşi pe loc.
– Voi rămîne o perioadă, alături de domnii Stolojan şi Zisu. A pleca necondiţionat ar reprezenta o dezertare. Şi nu mă consider un dezertor.
– Cu ce sentimente plecaţi?
– Nimic şi nimeni nu va putea să mă facă să mă desolidarizez vreodată de oamenii cu care am lucrat şi de lucrurile pe care le-am realizat. Ba consider că avem responsabilitatea de a asigura celor care vor veni după noi, condiţii mal bune decit cele pe care le-am avut.
– Ce veţi face in continuare? Veţi apela la… ajutorul de şomaj?
– Dacă un ministru ar ajunge să apeleze la ajutorul de şomaj înseamna că-şi merită soarta şi că nici în calitatea pe care a avut-o n-a fost bun de ceva… Bănuiesc că se fac prezumţii vizavi de „aranjamentele” care s-au operat pentru a mă plasa intr-un loc comod. Eu însă vreau să dau un exemplu şi să părăsesc domeniul public. Vreau să mă privatizez împreună cu ciţiva prieteni vreau să deschid un birou de consultanţă economică şi juridică pentru investitorii şi oamenii de afaceri care vin in România. Pentru că ştim bine legile, problemele şi cred că vom fi foarte utili pentru România. Am şi discutat, de altfel, această problemă. Ne vom folosi cunoştinţele în mod corect şi legal. Dacă nu vom putea dovedi că în România se poate trăi bine şi prin muncă cinstită, înseamnă că ideile noastre au fost greşite.

Octavian ANDRONlC

O.K.

„Şi parlamentarul e om şi, deci, poate să piardă trenul!”- a afirmat cu patos domnul Bogdan Pătraşcu: într-o emoţionantă pledoarie pro-domo, din care am înţeles perfect de ce se lipseşte lunea.

ECCE

ÎNTREBARE NAIVA. Cineva întreabă: oare PNŢ şi PNL ar fi protestat la fel de vehement împotriva noţiunii de „republică prezidenţială” dacă la Cotroceni s-ar fi aflat astăzi domnul Câmpeanu sau domnul Raţiu?

SPECULAŢIE

Gurile rele spun că autoturismul de Covasna care s-a oferit cu atîta mărinimie să-l transporte, de la locul accidentului, pe ambasadorul maghiar pînă la Miercurea Ciuc, în ziua de 15 martie, nu se afla întîmplator în zonă, el făcînd parte din „garda” pe care UDMR-ul o asigură în mod obişnuit deplasărilor diplomatului maghiar. Foarte frumos din partea dumnealor, deşi nu înţelegem de ce ar fi necesară o astfel de protecţie „neoficială”.

GURA LUMII

(INFORMAŢII PENTRU CARE NU BĂGĂM MINA IN FOC)

• VEŞTI DIN PROVINCIILE AUTONOME HARGHITA ŞI COVASNA

– DISI-Press transmite –

Poate fi interpretată ca o mare victorie a democraţiei – şi Budapesta este perfect de acord – acţiunea consecventă dusă de locuitorii şi diriguitorii judeţelor Harghita şi Covasna de a şterge orice deosebire de limbă, religie şi convingeri politice în aceste zone. Locuitorii români s-au dovedit oameni de inţeles, în faţa presiunii aspiraţiilor legitime a celor maghiari, luindu-şi de bună voie tălpăşiţa şi mutîndu-se în alte zone sau in unele cazuri răminînd pe loc, inchizîndu-se în case şi căutînd să se arate cit mai puţin in calea naţionalităţii conlocuitoare. Este de remarcat şi faptul că cele două judeţe au reuşiţt să-şi asigure cooperarea tuturor organelor puterii: politia şi SRI-ul din zonă sint şi ele aproape independente, nemaiprimind decit sporadic indicaţii de la Centru (adică de la Bucureşti, nu de unde credeţi dvs.) în administraţie folosirea limbii române este pasibilă de pedepse destul de aspre (punerea la colţ pe coji de nucă) iar în justiţie translatorii din română în maghiară sint admişi doar după un sever examen care să ateste că nu au avut legături prea strînse cu domeniul. Se spune că dacă lucrurile merg bine, în curînd cele două judeţe vor recurge la un referendum pentru a-şi proclama independenţa, scop în care s-a luat deja legătura cu organismele internaţionale competente. Singura problemă nerezolvată (incă) este aceea a încheierii unui acord cu România, pentru crearea unui coridor de legătură cu Ungaria, care să permită libera circulaţie a persoanelor şi ideilor spre Europa. Se spune că din delegaţia numită pentru a purta aceste tratative fac parte Laszlo Tokes, Doina Cornea, Doru Braia şi principesa Margareta – dar componenţa nu este încă sigură. Se discută, la fel de intens şi modul în care se vor realiza legăturile dintre HAR-COV – cum intenţionează să se numească, provizoriu, această zonă şi restul ţării, în sensul că nu se ştie dacă vor fi sau nu necesare vize. Vă vom ţine la curent, în continuare.

AMBIDEXTRU

Ziarul Libertatea din 25 martie 1991 pag. a 2-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 25 martie 1991 pag. a 3-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 25 martie 1991 pag. a 4-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Presa acum 50 de ani

• „CAPITALISMUL ŞI SPECULAŢIA” se intitulează articolul semnat de I. P. Gigurtu în ziarul „Acţiunea”, din care spicuim: „Nu este cuvânt, mai compromis azi decât capitalismul şi fiinţă mai deocheată, decât capitalistul Capitaliştii ar fi trebuit să înţeleagă că ei nu pot fi numai profitorii unui regim de libertate totala si că libertatea se mărgineşte acolo unde încep să lovească in interesul altuia (…). Pofta de câştig uşor a invins si capitaliştii au alunecat; pe panta speculaţiuriii (…). Dar acest capital nu poate fi restrâns numai la câteva mâini, ci tot poporul să poată poseda părţi din fel prin economiile ce face căci oricine munceşte si economiseşte este azi producător de capital” • ÎN ULTIMUL NUMĂR al săptămânalului „Vremea”, cititorii pot găsi opinii ale dlui Liviu Rebreanu despre teatru şi menirea lui • SOLDAŢI GERMANI PRIN MUZEELE BUCUREŞTIULUI. Inaugurarea vizitelor militare germane de către generalul Speidl şi dl. Nichifor Crainic, ministrul propagandei naţionale • ANCHETA „CURENTUL”: Criza tineretului constituie pentru stat problema socială cea mai urgentă şi cea mai însemnată de rezolvat. Răspunsul dlui general Victor lliescu, subsecretar de stat al educaţiei tineretului: („Tineretul trebue câştigat la o viată nouă”, „Rolul clasicismului”; „Practicarea metodică a sporturilor”, „Importanţa spectacolelor” „Încadrarea tineretului într-o organizaţie de disciplină”) • „ÎNTRE SPECULĂ ŞI SCUMPETE”. Câteva aspecte ale problemei preturilor • EX PERIENŢA POLITICA A PORTUGALIEI. Echilibrul economic. Organizarea corporatistă („Suntem anti-parlamentari, anti-democrati, anti-liberali şi vrem să construim un stat corporatist”, declară d. Salazar, „modest profesor de economie politică, devenit dictator care a dat istoriei un exemplu de despot înţelept”) • MENŢIUNI CRITICE de Perpessicius: „Critica italiană dela Vico la Croce”, antologie de Al. Marcu • ULTIMA POEZIE a lui Nicolae Iorga: „Brad bătrân” („A fost tăiat un brad bătrân/Fiindcă făcea prea multă umbră”…) • UNIUNEA ZIARIŞTILOR PROFESIONIŞTI a organizat duminică în sala Studio a Teatrului Naţional, o şezătoare culturală, cu binevoitorul concurs al dlor Radu Rosetti, Mircea Damian, Tudor Măinescu, Eugen Jebeleanu, Ion lancovescu şi al dnelor Lily Carandino si Maria Burbea, dela T. Naţional • CRONICA JUDICIARA. Afacerea dizolvării asociaţiei „Pro Transilvania” va fi judecată la 22 Mai a.c.;  acţiunea în contencios împotriva acestei dizolvări a fost făcută de d. Iuliu Maniu.

Rubrică realizată de Ion BUTNARU