Anchete
Noul rector al Academiei de Poliție, David Ungureanu, a plagiat în cele două teze de doctorat
David Nicolae Ungureanu, noul rector al Academiei de Poliție, a plagiat în cele două teze de doctorat care i-au adus, la interval de patru ani, un dublu titlu de doctor – în Științe militare și în Drept.
Cea din 2013 este plagiată aproape în întregime, iar în cealaltă – susținută în 2009 – am descoperit 44 de pagini copiate din alte surse în doar prima jumătate a lucrării.
Teza susținută în 2013 la Academia de Poliție a făcut obiectul unor verificări interne cu softul antiplagiat de două ori, în 2016 și 2018, și a fost identificată cu indici de similitudine mult peste pragurile de alertă stabilite de instituție.
În această teză, Ungureanu plagiază 50 de pagini dintr-o lucrare semnată de Ion Dragoman, coordonatorul primei sale teze de doctorat, susținută în 2009 la Universitatea Națională de Apărare „Carol I” (UNAP).
În privința primei teze, cea din 2009, Ungureanu plagiază șase pagini din lucrarea de doctorat a fostului rector al Academiei de Poliție, Adrian Iacob, căruia i-a fost retras titlul pentru plagiat. În aprilie 2020, prin verdictul său, CNATDCU a confirmat dezvăluirea pe care am făcut-o în premieră în articolul „Rectorul Academiei de Poliţie a plagiat peste două treimi din teza sa de doctorat”.
Pe lângă plagiatele din ambele teze de doctorat, Ungureanu practică reciclarea masivă de conținut în cărțile pe care le semnează: am descoperit conținut plagiat sau reciclat, care corespunde parțial cu cel din teza din 2013, în alte trei volume și într-un capitol de carte – toate publicate anterior susținerii doctoratului.
David Ungureanu a fost împuternicit să conducă Academia de Poliție în data de 4 martie, când ministrul de Interne Lucian Bode a semnat ordinul prin care l-a numit la comanda instituției.
Cel care l-a recomandat pe Ungureanu ministrului de Interne pentru a prelua conducerea Academiei este actualul director de cabinet al lui Lucian Bode, Marius Florin Mihăilă, fost șef al Comisiei de Etică din Academie și responsabil de girarea mai multor situații de plagiat sau încălcare a eticii academice.
Context
Într-o instituție zguduită de scandaluri de plagiat din 2016 încoace, cu un fost rector acuzat de plagiat și demis după ce a fost pus sub acuzare de DNA în dosarul în care am fost amenințată cu moartea, la conducerea instituției ajunge un nou rector care are nu una, ci două teze de doctorat plagiate.
La finalul anului trecut, Academia de Poliție a rămas fără acreditarea celor două școli doctorale – cea de Drept și cea de Ordine Publică și Siguranță Națională – după ce fostul ministru al Educației Monica Anisie a semnat ordinele de retragere la propunerea Consiliului de Etică și Management Universitar (CEMU). Decizia e o premieră istorică – în România nu a mai fost închisă niciodată o școală doctorală.
Pe lângă închiderea școlilor doctorale, fostul ministru a aplicat Academiei de Poliție încă patru sancțiuni. Printre ele este și verificarea anti-plagiat – de către Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU) – a tuturor tezelor de doctorat susținute de cadrele didactice care au relații contractuale cu Academia de Poliție și care au obținut titlul de doctor începând cu anul 2011.
Și, totuși, deși aproape jumătate din teza lui David Ungureanu din 2013 a fost pusă sub semnul întrebării în două verificări succesive cu softul antiplagiat, ministrul de Interne Lucian Bode l-a numit pe acesta în funcția de rector al Academiei de Poliție.
Contextul acestei numiri este unul care trebuie analizat cu atenție.
Conjunctura numirii lui Ungureanu
Înainte să ajungă la conducerea Academiei de Poliție, conferențiarul universitar David Ungureanu era directorul Departamentului de Drept public și Administrație publică din cadrul Facultății de Științe Juridice și Administrative.
Nesperata șansă de a deveni rector al Academiei de Poliție a apărut după ce Marius Florin Mihăilă, fostul președinte al Comisiei de Etică din Academie – și rector pentru șase zile în vara anului trecut – a fost numit pe 9 februarie director de cabinet al ministrului de Interne Lucian Bode.
Numirea lui Mihăilă a coincis cu expirarea termenului pentru care fusese împuternicit ca rector Cătălin Andruș, cel care a condus Academia după ce noul șef de cabinet al lui Bode a pierdut funcția de rector.
Marius Mihăilă a decis, practic, cine să ocupe funcția de rector al Academiei de Poliție, iar ministrul Bode doar a îndeplinit o formalitate, prin semnarea ordinului de împuternicire, dându-i credit total șefului său de cabinet în alegerea făcută.
Cine este David Ungureanu
David Ungureanu, noul rector al Academiei de Poliție, a absolvit în 2003 Facultatea de Drept din instituția pe care acum o conduce.
Imediat după ce a terminat facultatea, Ungureanu a rămas în Academia de Poliție pe postul de comandant de pluton, iar începând cu 2008 s-a titularizat ca asistent universitar la Facultatea de Științe Juridice și Administrative.
Ungureanu a fost asistent universitar timp de opt ani, până în februarie 2016, când a ajuns lector universitar.
După numai cinci luni, în iulie 2016, Ungureanu a susținut din nou concurs, de data asta pentru funcția didactică de conferențiar, pe care o ocupă efectiv începând cu octombrie 2016.
Înainte să fie numit rector, David Ungureanu era director al Departamentului de Drept public și Administrație publică din cadrul Facultății de Științe Juridice și Administrative.
Rapoartele de similitudine
Plagiatul, frauda academică și actele de impostură comise de unii dintre profesorii Academiei de Poliție reprezintă mai degrabă regula decât excepția în instituția care pregătește și instruiește viitorii „oameni ai legii”.
Două verificări distincte cu softul anti-plagiat a unor teze de doctorat, făcute în 2016, respectiv 2018, indică faptul că lucrările științifice a cel puțin 20 de cadre didactice din instituție depășesc coeficienții de similitudine stabiliți de Academie.
Totuși, trebuie spus că în cele două procese de verificare a tezelor de doctorat au intrat doar câteva lucrări ale profesorilor din Academia de Poliție.

Teza din 2013 a noului rector David Ungureanu a depășit pragurile de alertă stabilite de Academie la ambele verificări interne cu softul antiplagiat.
La prima verificare, de exemplu, lucrarea lui David Ungureanu a ieșit cu un coeficient de similitudine 1 de 41,2% și cu un coeficient de similitudine 2 de 16,6%, iar la cea de-a doua verificare a avut coeficientul de similitudine 1 de 49%, iar pe cel de-al doilea de „treizeci și ceva”, potrivit rectorului Academiei de Poliție.
Într-o discuție telefonică avută ieri cu Ungureanu acesta susține că teza sa a fost verificată de către Comisia de Etică a Academiei de Poliție, care a emis un punct de vedere de neplagiat transmis ulterior Școlii Doctorale.
Întrebat când a emis Comisia de Etică respectivul punct de vedere, Ungureanu a precizat că în 2018 sau 2019. Președintele Comisie de Etică în acea perioadă era Marius Mihăilă, care a ocupat această funcție între septembrie 2017 și mai 2020.
Activitatea administrativă a Comisiei de Etică, dar și a școlilor doctorale din Academia de Poliție, a fost verificată de Corpul de Control al ministrului de Interne în 2019.
Ulterior, Corpul de Control a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 pentru patru infracțiuni constatate la Academia de Poliție: abuz în serviciu, fals intelectual, uz de fals și neglijență în serviciu.
Acuzațiile îl vizează în mod direct pe Marius Mihăilă, dar și pe Remus Tamaș, secretarul Școlii Doctorale, și pe Cătălin Doroș, șeful structurii informatice din Academia de Poliție.
Doctoratul din 2013
David Ungureanu a obținut cel de-al doilea titlu de doctor, în Drept, la Academia de Poliție.
Teza de doctorat are titlul Drept internațional umanitar aplicabil în noile tipuri de conflicte armate și a fost susținută în aprilie 2013 sub coordonarea profesorului Dumitru Mazilu.
Comisia care a validat acordarea titlului de doctor – alături de conducătorul Dumitru Mazilu – a fost formată din Constanța Călinoiu de la Universitatea „Hyperion”, Nicoleta Diaconu de la Academia de Poliție și Alexandru Boroi de la Universitatea „Titu Maiorescu”.
În iunie, cu puțin timp înainte ca titlul să îi fie confirmat de CNATDCU, Ungureanu își publică teza cu exact același titlu, la Editura Sitech din Craiova, în regim de autopublicare.
În mod bizar, pe coperta interioară a cărții figurează drept coordonator al lucrării Ion Dragoman, care i-a îndrumat prima teză de doctorat, susținută în 2009 la UNAP.
Publicarea unei tezei de doctorat în coautorat cu o altă persoană este de neacceptat, având în vedere că o lucrare de doctorat reprezintă o cercetare științifică originală a unui doctorand.
Singura explicație care poate fi dată menționării drept coordonator a unei persoane care, teoretic, nu a avut nimic de-a face cu teza este faptul că Ungureanu a vrut să îi recunoască acestuia paternitatea pentru o parte din conținutul lucrării.
De altfel, 50 de pagini din teza lui Ungureanu sunt plagiate dintr-o carte publicată în 1999, ca unic autor, de Ion Dragoman.
Sursele
44 din cele 50 de pagini preluate din volumul semnat de primul său conducător de doctorat, Ion Dragoman, sunt plagiate în mod compact, fiind vorba despre pagini consecutive.
Toate provin din volumul Drept internațional umanitar, apărut în 1999 la Editura Fundației „Andrei Șaguna” din Constanța.





Paginile din cartea lui Dragoman din 1999 sunt plagiate de David Ungureanu și în capitolul unei cărți pe care o semnează împreună cu Andreea Cârciumaru în lucrarea Relații Internaționale și programe europene, Vol. II, ediția a II-a, coordonată de Nicoleta Diaconu și apărută în anul 2011 la Editura Sitech.
Acest capitol, care are 45 de pagini, este intitulat „Protecția umanitară în timp de conflict”.
***
Paginile din cartea semnată de Ion Dragoman în 1999 se regăsesc și în alte lucrări semnate de acesta alături de David Ungureanu – sau alături de Ungureanu, dar și de alte persoane.
Ungureanu și Dragoman semnează împreună mai multe cărți care au conținut identic, iar parte din acest conținut, publicat înainte de anul susținerii tezei de doctorat a noului rector de la Academia de Poliție, a fost inclus și în teza acestuia din 2013.

Prima lucrare semnată de David Ungureanu și Ion Dragoman, alături de Nicolae Purdă, este Drept internațional umanitar, apărută în 2010 la Editura Sitech.
Cartea păstrează titlul volumului publicat de Dragoman ca unic autor în 1999 și preia, în ea, și cele 50 de pagini pe care ulterior le-am regăsit și în teza lui Ungureanu.
În acest caz Ungureanu și Purdă comit plagiat, iar Dragoman, autoplagiat.
Un an mai târziu, în 2011, Ion Dragoman, David Ungureanu, Viorel Velișcu și Cătălin Stănculescu publică la Editura Sitech Manual de drept internațional umanitar pentru forțele de ordine și siguranță națională.
Cartea Manual de drept internațional umanitar pentru forțele de ordine și siguranță națională (2011) are cea mai mare partea a conținutului preluat din Drept internațional umanitar (2010).
Nicolae Purdă nu se mai regăsește, de această dată, printre autorii noii cărți, care o copiază pe cea din 2010.
David Ungureanu și Ion Dragoman mai publică împreună o nouă carte în 2012, tot la Editura Sitech, intitulată Drept internațional umanitar. Acest nou volum este cvasi-identic cu Drept internațional umanitar din 2010 și cu Manual de drept internațional umanitar pentru forțele de ordine și siguranță națională.
Deși și această carte preia conținutul volumului din 2010, semnat de Dragoman și Ungureanu împreună cu Purdă, acesta din urmă nu se mai regăsește drept coautor în această lucrare.
Și Ungureanu, și Dragoman comit autoplagiat în această situație.

În final, verificarea tezei arată că în peste 70% dintre cele 245 pagini din teză, mai exact în 170 de pagini, Ungureanu a comis plagiat și autoplagiat.

De ce reciclarea înseamnă fraudă academică
Parte din conținutul celor trei cărți publicate împreună cu Ion Dragoman înainte de susținerea tezei de doctorat de la Academia de Poliție este inclus în lucrarea care i-a adus lui Ungureanu în 2013 titlul de doctor în Drept.


Cum contribuția lui Dragoman, Purdă și Ungureanu în lucrarea din 2010 – cea care stă la baza celorlalte două cărți, apărute în 2011 și 2012 – nu este individualizată, nu se știe cât anume din ceea ce a muncit efectiv Ungureanu a fost inclus în teza acestuia din 2013.
Practica reciclării de conținut este una derulată masiv și pe scară largă în Academia de Poliție.
Tehnica reciclării este folosită pentru a îndeplini rapid și fără efort criteriile cerute de Legea Educației, dar și pentru a obține punctajul cerut de aceeași lege cu scopul de a avansa în grade didactice universitare.
Conferențiarul Emanuel Socaciu, directorul Centrului de Etică Aplicată al Universității din București, spune că reciclarea este condamnabilă și o asimilează infracțiunii de înșelăciune.
„Publicarea a două cărți aproape identice, dar cu titluri diferite, și care după aceea sunt prezentate (în cv-ul academic sau în dosarul pentru ocuparea unei poziții universitare) ca fiind lucrări distincte, este profund problematică. Natura imoralității aici nu este similară furtului, așa cum se argumentează adesea când vine vorba de plagiat, ci mai curând [ține] de tipul înșelăciunii: te prezinți ca având o operă mai vastă decât ai de fapt”, declara Socaciu cu un an în urmă.
Directorul Centrului de Etică Aplicată al Universității din București mai afirma că reciclarea este profund problematică atunci când e folosită pentru a eluda condițiile de eligibilitate pentru concursuri didactice.
„Să spunem că, pentru a deveni profesor, una dintre condițiile formale este de a fi publicat trei cărți. Un cercetător onest, care a publicat doar două, nu se va prezenta la concurs, în timp ce altul, cu o singură lucrare publicată sub trei titluri, nu va avea aceste scrupule. Și va ajunge în poziția de a decide inclusiv cu privire la carierele celor onești, ceea ce generează o serie de consecințe dezastruoase și ușor de anticipat pe termen lung pentru universitatea sau departamentul în cauză”.
Socaciu mai atrage atenția că membrii comisiilor de concurs ar trebui să evalueze dosare nu în stil contabil – dacă este îndeplinit numărul de cărți cerute – ci să verifice inclusiv conținutul acestora.
David Ungureanu a inclus și punctat cele trei cărți enumerate mai sus în dosarul pentru postul de conferențiar.
Mai mult, acesta s-a folosit de circa 120 de pagini de conținut reciclat pentru a obține titlul de doctor în Drept și de 22 de pagini de conținut reciclat pentru a obține titlul de doctor în Științe militare.
Doctoratul din 2009
David Ungureanu a obținut primul titlu de doctor în Științe militare la Universitatea Națională de Apărare „Carol I” (UNAP).
Teza de doctorat are titlul Participarea structurilor Ministerului Administrației și Internelor la misiuni internaționale și a fost susținută în aprilie 2009 sub coordonarea profesorului Ion Dragoman de la UNAP.
O lună mai târziu, în mai 2009, Ungureanu a publicat teza la controversata Editură Sitech din Craiova, preferată pe scară largă de cadrele didactice din Academia de Poliție, fără să aștepte ca titlul de doctor să îi fie confirmat de CNATDCU.
Sitech și-a făcut un renume în anumite cercuri universitare sau preuniversitare ca acceptând spre publicare cărți care nu trec printr-o procedură de verificare. De altfel, editura publică manuscrisele pe care le primește ca atare, fără să le treacă prin niciun fel de filtru, nici măcar prin cel al corecturii.
Cărțile publicate de Sitech apar în regim de autopublicare, adică autorul achită costurile de tipărire ale unei cărți și tot el decide cât de mare este tirajul. Surse din Academia de Poliție susțin că de cele mai multe ori, cadrele didactice din instituție optează pentru un tiraj limitat, de câteva zeci de exemplare, suficient cât lucrările comandate să poată contribui la bifarea criteriilor academice pentru avansare universitară.
Comisia de referenți care a validat teza de doctorat a lui David Ungureanu a fost formată, pe lângă conducător, din Constantin Iordache, Țuțu Pișleag și Gheorghe Onișoru.
Constantin Iordache, fost profesor la UNAP, acum profesor titular la Universitatea „Spiru Haret” și conducător de doctorate la UNAP, este cel care i-a coordonat teza de doctorat plagiată a șefului Autorității Electorale Permanente, Constantin-Florin Mitulețu-Buică, despre care am scris în octombrie 2020 că este plagiată.
Țuțu Pișleag a coordonat și el un doctorat plagiat care i-a adus notorietate: pe cel al fostului ministru al Educației Liviu Pop, pe care l-am demascat ca fiind plagiat chiar în timpul susținerii de la Academia de Poliție.
Sursele
Verificarea tezei de doctorat am făcut-o la Biblioteca Națională, unde am analizat versiunea publicată a tezei, care are același titlu ca lucrarea științifică – Participarea structurilor Ministerului Administrației și Internelor la misiuni internaționale – și a fost publicată în 2009 la Editura Sitech.
Cel puțin 44 de pagini din primele 150 de pagini ale lucrării sunt plagiate din diverse surse, adică un procent de 20%.

Cel mai compact calup preluat în teza sa de către actualul rector provine dintr-o carte apărută în 2008 tot la Editura Sitech, unde David Ungureanu figurează drept coautor alături de fostul rector al Academiei de Poliție, Adrian Iacob. Lucrarea este coordonată de Luca Iamandi, și el fost rector al instituției.
Volumul se numește Activități polițienești în operații multinaționale.
Normele academice nu interzic preluarea în teza de doctorat a unor texte de autor publicate anterior. Ba chiar este obligatoriu ca studentul doctorand să aibă activitate de cercetare pe parcursul studiilor doctorale și să publice rezultatele acestor cercetări.
Totuși, atunci când conținutul publicat în perioada studiilor doctorale este inclus în teză, doctoranzii trebuie să menționeze acest lucru în Introducerea lucrării, astfel încât modul de realizare a lucrării finale să fie cunoscut atât de referenții evaluatori, cât și de publicul interesat de conținutul acesteia.
Ungureanu nu menționează nicăieri faptul că a inclus în teză conținut publicat anterior.
Problema intervine atunci când lucrările preluate în teză au și alți coautori, iar contribuția individuală a fiecărui coautor nu este cunoscută.
Din acest motiv, Ungureanu trebuia să menționeze cu atât mai mult în Introducerea tezei dacă porțiunea inclusă a fost scrisă de el.
Conferențiarul Emanuel Socaciu, directorului Centrului de Etică Aplicată din cadrul Universității din București, declara anul trecut, pentru un alt articol în care indicam o situație similară, că includerea în teza de doctorat a unor fragmente sau capitole publicate anterior devine condamnabilă dacă nu se menționează explicit în teză faptul că o parte din conținut a fost publicat anterior.




***
Cel puțin șase pagini din teza lui David Ungureanu au fost plagiate din teza lui Adrian Iacob – Criminalitatea organizată și cooperarea polițienească între state – susținută în 2007 la Academia de Poliție, despre care am scris în urmă cu doi ani că este plagiată.
Parte din conținutul plagiat de Ungureanu de la Iacob este plagiat de către Iacob, la rândul lui, din două volume: Terorismul internațional, semnat de Gheorghe Carp și apărut în 2005 Editura MAI, și Cooperarea polițienească internațională în România, semnat de Mihai Stoica și Cristian Cătuți și apărut în 2006 la Editura Paper Print Invest din București.
CNATDCU i-a retras lui Iacob titlul de doctor anul trecut în mod definitiv și irevocabil.
Ce spune Ungureanu
Emilia Șercan: Domnule Ungureanu, v-am sunat pentru a vă cere o declarație referitoare la tezele dumneavoastră de doctorat.
David Ungureanu: Eu mă așteptam să o faceți înainte, mai ales că aveați numărul meu.
E.Ș.: O fac înainte să public. Mâine urmează să public o anchetă referitoare la faptul că amândouă tezele dumneavoastră au conținut plagiat și vă sun înainte.
D.U.: Amândouă, la care amândouă vă referiți?
E.Ș.: Amândouă tezele de doctorat. Aveți două teze?
D.U.: Nu, eu am una singură.
E.Ș.: Nu vorbesc cu domnul David Ungureanu, rectorul Academiei de Poliție?
D.U.: Ba da.
E.Ș.: Păi și dumneavoastră, domnule Ungureanu, aveți două teze de doctorat.
D.U.: Nu, eu am una singură. Am două rapoarte de similitudine, într-adevăr.
E.Ș.: Nu, eu mă refer inclusiv la teza dumneavoastră de la UNAP, pe care ați susținut-o în anul 2009 și care v-a fost coordonată de domnul Ion Dragoman.
D.U.: Îhî… În regulă, cum considerați dumneavoastră, eu știu că am respectat toate standardele în vigoare.
E.Ș.: Eu vă întreb: aveți două teze de doctorat – că mai devreme îmi spuneați că nu aveți?
D.U.: Da, da, am două teze. Dumneavoastră ați spus că am două teze la Academie.
E.Ș.:Nu, am spus că aveți două teze de doctorat și amândouă au conținut plagiat în ele.
D.U.: Eu neg total acest lucru. Nu are cum să fie așa ceva, am respectat toate standardele în vigoare.
E.Ș.: Ce înseamnă toate standardele în vigoare?
D.U.: Toate recomandările la momentul susținerii, tot ce au recomandat conducătorii de doctorat cu privire la indicare, absolut tot.
E.Ș.:Și dacă există, de exemplu, calupuri întregi de pagini preluate din alți autori fără ghilimele și fără să indicați sursa?
D.U.: Nu are cum să fie așa ceva. Este exclus total, mai ales că e vorba despre lucrări care (sic!) le-am publicat încă din 2006, lucrări care sunt ale mele, lucrări care pot demonstra, sunt publice, sunt publicate cu ISBN încă din anul 2006 și le am pe toate.
E.Ș.: Sunt pagini întregi în tezele dumneavoastră care nu sunt din lucrări care să fie scrise de dumneavoastră. În teza de la Academia de Poliție am găsit 50 de pagini care sunt publicate de domnul Dragoman într-o carte din 1999.
D.U.: Nu cred. Eu am scris cu domnul Dragoman încă din anul 2006.
E.Ș.: Cartea respectivă e din 1999, când dumneavoastră erați student în anul I.
D.U.: Da, dar eu am scris împreună cu dumnealui toate lucrările și pot să demonstrez asta. Tot ce este acolo am publicat înainte de teză și din câte știu, fiind la început de carieră, tot ce am publicat am publicat împreună cu domnul Dragoman. A fost mentorul meu domnul Dragoman.
E.Ș.: Care este contribuția domnului Dragoman la aceste cărți? Pentru că am văzut că domnul Dragoman este prim autor, după care cartea respectivă este publicată și cu alți autori.
D.U.: Nu știu la ce vă referiți.
E.Ș.: La „Drept internațional umanitar” mă refer. E publicată de Dragoman, Purdă, iar dumneavoastră sunteți ultim autor. Care e contribuția primilor doi autori?
D.U.: Fiecare a avut contribuția lui.
E.Ș.: În teza din 2009, de la UNAP, aveți mai multe pagini plagiate din teza de doctorat a lui Adrian Iacob. Știați asta?
D.U.: Nu, exclus așa ceva. Nu i-am văzut niciodată teza, nici nu știu despre ce e vorba. Nici nu știu ce teză are.
***
David Ungureanu este al patrulea din seria de rectori numiți la conducerea Academiei de Poliție după luna mai 2019 – când Adrian Iacob, fostul rector, a fost pus sub acuzare de DNA pentru instigare la șantaj în dosarul în care am fost amenințată cu moartea.
Explicația deciziei ministrului Lucian Bode de a numi – la conducerea unei instituții măcinate de fraude – un cadru didactic suspectat de plagiat, inclusiv în verificările interne, are legătură cu unul dintre predecesorii lui Ungureanu și cu relația pe care acesta o are cu ministrul de Interne Lucian Bode.
Marius Mihăilă, care începând cu 2017 a condus Comisia de Etică din Academie, implementând politica de acoperire a plagiatelor promovată de fostul rector Adrian Iacob, a devenit în februarie 2021 șeful de cabinet al ministrului Lucian Bode.
În raportul care a stat în octombrie 2020 la baza închiderii celor două școli doctorale din Academie, Consiliului de Etică și Management Universitar (CEMU) subliniază că Marius Mihăilă „a fost unul dintre principalii responsabili ai faptului că tezele de doctorat susținute în cadrul Academiei de Poliție ulterior adoptării Legii educației naționale nr.1/2011 nu au fost verificate”.
Marius Mihăilă este cel care, din noua sa poziție în Ministerul de Interne, i-a propus lui Lucian Bode numirea lui David Ungureanu în funcția de rector.
Mihăilă a ajuns chiar el la conducerea Academiei de Poliție la finalul lunii mai 2020, după ce Lucian Bode, pe atunci ministru al Transporturilor, a intervenit politic pe lângă fostul ministru de Interne Marcel Vela pentru împuternicirea acestuia.

Bode și Mihăilă au fost colegi de clasă în liceu, la Grupul Școlar „Iuliu Maniu” din Șimleul Silvaniei, județul Sălaj.
Tot Bode a intervenit pe lângă Vela, la finalul anului 2019, pentru împuternicirea lui Mihăilă ca șef al Inspectoratului Județean de Poliție (IJP) Sălaj, funcție ocupată între 23 decembrie 2019 și 28 mai 2020.
După ce am dezvăluit că numirea lui Mihăilă ca rector la Academie a fost ilegală deoarece era cercetat disciplinar – situație care interzice împuternicirea într-o funcție de conducere, potrivit Statutului Polițiștilor – Vela și-a anulat propria decizie, luată cu doar șase zile înainte.
În perioada care a urmat pierderii funcției de rector, Marius Mihăilă a emis o decizie în numele Comisiei de Etică prin care l-a declarat vinovat de plagiat în teza de doctorat pe adjunctul ministrului Vela, secretarul de stat Bogdan Despescu – despre care dezvăluisem, în exclusivitate pe PressOne, că e plagiată.
Decizia – luată de Mihăilă la opt luni după dezvăluirea plagiatului – a fost una ilegală, deoarece acesta își pierduse funcția de șef al Comisiei de Etică odată cu instalarea în funcția de rector. Dincolo de războiul mocnit dintre Mihăilă și Despescu, declanșat în vara lui 2020, teza de doctorat a secretarului de stat se află în analiza CNATDCU din ianuarie 2020.
David Ungureanu, noul rector, este unul dintre cei câțiva profesori din Academia de Poliție care i s-au raliat lui Mihăilă, anul trecut, în războiul pe care acesta l-a deschis cu secretarul de stat Bogdan Despescu după revocarea din funcția de rector.
Din același grup mai fac parte Bogdan Țonea și Cristian Eduard Ștefan, proaspăt numiți prorectori, dar și Marin-Claudiu Țupulan și Cătălin Vasile, împuterniciți și ei decani la Facultatea de Poliție, respectiv la cea de Jandarmi. Cu toții au probleme de etică academică.
***
Criza plagiatelor din Academia de Poliție, care datează din 2016, s-a agravat în aceste ultime 22 de luni scurse de la punerea sub acuzare a fostului rector Adrian Iacob. În acești aproape doi ani, niciunul dintre cei doi miniștri de Interne care i-au succedat lui Carmen Dan – Marcel Vela și Lucian Bode – nu a luat vreo măsură de reformare a instituției.
Academia a acordat 683 de titluri de doctor din 1995 și până în octombrie 2020, mulți dintre beneficiarii titlurilor fiind angajați în instituții cheie ale statului român: legislativ, executiv, justiție, structuri ale Ministerului de Interne.
Până acum, singurele măsuri au fost luate de fostul ministru al Educației, Monica Anisie, care a aplicat toate cele cinci sancțiuni propuse de CEMU – inclusiv închiderea delor două școli doctorale.
Una dintre sancțiuni prevede reorganizarea instituției, care ar trebui făcută de Ministerul de Interne – și, implicit, implementată de noul rector David Ungureanu.
Cele cinci sancțiuni reprezintă, în esență, o radiografie teribilă a instituției în care, timp de 25 de ani, s-a dezvoltat, consolidat și perpetuat o cultură a plagiatului și fraudei academice printre profesorii și doctoranzii de la Academia de Poliție, astfel încât copiatul și reciclarea de conținut au devenit standardul în instituția care formează profesional viitorii oameni ai legii.
- Sancțiunea nr. 1: Retragerea acreditării celor două școli doctorale – de Drept și de Ordine Publică și Siguranță Națională – pentru încălcarea gravă și în mod repetat a standardelor de calitate și etică profesională.
- Sancțiunea nr. 2: Realizarea unei analize de către Ministerul Afacerilor Interne (MAI) a resursei umane și a capacității administrative existente la nivelul Academiei de Poliție, cu scopul reorganizării întregii instituții.
- Sancțiunea nr. 3: Verificarea anti-plagiat de către Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU) a tuturor tezelor de doctorat susținute de cadrele didactice care au relații contractuale cu Academia de Poliție și care au obținut titlul de doctor începând cu anul 2011.
- Sancțiunea nr. 4: Sesizarea Consiliului Naționale de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării (CNECSDTI) cu privire la activitatea Departamentului de Studii Doctorale din cadrul Academiei de Poliție.
- Sancțiunea nr. 5: Introducerea Academiei de Poliție într-o procedură de monitorizare specială de către Ministerul Educației.
Până acum, doar două dintre cele cinci sancțiuni au fost aplicate efectiv: sancțiunea nr. 1 și sancțiunea nr. 5.
În acest moment nu este clar dacă Ministerul de Interne a demarat procesul de analiză de resursei umane din Academie, cu scopul reorganizării întregii instituții, deoarece nici un oficial al Ministerului nu a putut confirma acest lucru.
De partea cealaltă, surse din Academia de Poliție susțin că până în acest moment – după cinci luni de la anunțarea sancțiunilor – instituția nu a predat la CNATDCU, pentru verificare, tezele de doctorat susținute de cadre didactice care au relații contractuale cu Academia de Poliție și care au obținut titlul de doctor începând cu anul 2011.
https://pressone.ro/urgia-la-academia-de-politie-xii-un-rector-doua-doctorate-doua-plagiate?fbclid=IwAR0vcYgKBvmk403FJLB_cxf_QBjJZGhP-cO92t5tsG28LDLi8OxV3NY6-oE
Anchete
Optimiști de zece, realitate de nota șase: concursul de șefi din parchete, între „olimpicii sistemului” și marele absent
„Concurs” cu repetiție: toți premianți, nimeni responsabil
Consiliul Superior al Magistraturii a mai bifat un episod din telenovela „Cum să ne alegem șefii între noi, cu note perfecte”. Miercuri, instituția a publicat tabelul cu rezultatele obținute de procurorii înscriși la concursul pentru funcțiile de conducere de la parchetele de pe lângă judecătorii, tribunale și curți de apel.
Potrivit publicației Lumea Justiției, la proba proiectului de management – adică exact la partea unde ar trebui să vedem viziune, competență și ceva coloană vertebrală – s-a produs miracolul: opt candidați au reușit performanța să ia nota 10. Adică perfecți. Impecabili. De manual. De parcă parchetele României ar fi deja modele de organizare pentru restul Europei și nu am trăi zilnic în haos, dosare uitate și anchete veșnic „în lucru”.
Opt corifei ai perfecțiunii, un fugar de la examen
Dincolo de corul de „zece pe linie”, spectacolul a avut și un personaj discret, dar savuros: un procuror care a preferat să abandoneze lupta. Nu știm dacă a fugit de emoții sau de ridicol, dar tabloul este complet: opt „genii de sistem”, un absent și restul… mediocritate ambalată frumos.
La capătul opus al clasamentului, cea mai mică notă a fost 6,71. Adică suficient cât să nu pară dezastru, dar destul de slab încât să ne amintim că nu toți pot fi artiști ai perfecțiunii birocratice. Într-un sistem normal, 6,71 la „management” pentru un viitor șef de parchet ar stârni îngrijorare. În sistemul nostru, e doar încă o cifră într-un tabel pe care nu-l citește nimeni cu adevărat.
Management de carton, note de aur
Când vezi opt note de 10 la proiecte de management în procuratură, ai două variante de interpretare:
- Fie România a devenit peste noapte patria meritocrației absolute și nu am aflat noi.
- Fie proiectele sunt scrise la indigo, corectate cu mănuși și împachetate frumos pentru a justifica rotația de cadre în același cerc închis.
Potrivit dezvăluirilor prezentate de Lumea Justiției, concursul nu este doar o procedură administrativă, ci o vitrină lustruită a unui sistem care vrea să pară impecabil pe hârtie, în timp ce realitatea din teren arată parchete sufocate, dosare uitate prin sertare și decizii discutabile.
Când nota maximă devine regula și nu excepția, nu mai vorbim de excelență, ci de farsă. Un proiect de management de nota 10, într-un parchet care abia se târăște, seamănă perfect cu faimoasele „strategii naționale” pline de grafice colorate, dar care nu schimbă absolut nimic.
Rezultate „provizorii”: se mai aranjează, se mai cosmetizează
Ca să nu stricăm decorul, CSM ne asigură că rezultatele nu sunt definitive. Ele pot fi contestate, iar notele finale vor fi afișate la sfârșitul lunii sau la începutul lui noiembrie. Cu alte cuvinte, mai este timp pentru ultimele retușuri: o contestație ici, o reevaluare colo, până iese „tabloul de familie” exact cum trebuie.
În teorie, această etapă de contestații garantează corectitudinea. În practică, într-un sistem obișnuit să-și protejeze oamenii „de încredere”, sună mai degrabă a ultim act de reglaj fin: cine trebuie să rămână sus rămâne, cine trebuie să fie „ajustat” va fi ajustat. Și, bineînțeles, totul va fi în deplină „legalitate”.
Concluzie: când toți sunt de zece, cine mai răspunde pentru eșecuri?
După acest episod, rămân câteva întrebări simple, pe care nu le poate acoperi niciun proiect de management lustruit:
- Dacă avem atâția candidați „perfecți”, de ce arată parchetele așa cum arată?
- Dacă proiectele sunt de 10, de ce justiția pentru cetățean se simte, de cele mai multe ori, sub nota de trecere?
- Dacă opt procurori sunt „olimpici” la management, cine răspunde pentru eșecurile vechi și viitoare ale sistemului?
Concursul de șefi de parchete, așa cum reiese și din relatările Lumea Justiției, pare mai degrabă o piesă de teatru trist-comică: decor strălucitor, scenariu glorios, replici pompoase – dar sală goală și publicul real (societatea) lăsat afară.
Opt note de zece, un procuror absent și un sistem care continuă să se noteze singur cu calificativul „excepțional”, în timp ce în lumea de afară, justiția încă bâjbâie între dosare pierdute și încredere prăbușită. Un pamflet perfect, doar că nu mai râde nimeni. (Irinel I.).
Anchete
Plânsul de lux al lui Fritz: când dosarul e la DNA, dar lacrimile sunt la PR
Fritz, din nou pe scenă: rol principal – „Victima Sistemului”
Cum apare cuvântul „DNA” prin preajma Primăriei Timișoara, cum Dominic Fritz își pune imediat costumul de martir și urcă pe scenă. Fostul primar face exact ce știe mai bine: nu lămurește, nu asumă, ci se plânge. Pe Facebook, evident, că acolo se spală imaginea, nu străzile.
După ce presa a scris pe surse că Direcția Națională Anticorupție ar lucra la un dosar penal pe numele mai multor angajați ai Primăriei Timișoara, în legătură cu Colterm, Fritz nu a avut nicio secundă de ezitare: a trecut direct la recitalul de victimizare. Un text lacrimogen, cu aerul „eroului neînțeles”, care salvează orașul în timp ce este alergat de procurori răi și media nedreaptă.
„Dosar politic”, „deturnare”, „foloase în favoarea Municipiului”: Fritz își plânge „eroii”
În postarea sa, președintele USR, Dominic Fritz, anunță dramatic că „vin și după echipa lui”. DNA ar avea, zice el, în lucru un dosar pentru „o dispută contabilă” cu Colterm veche de 5 ani, îmbrăcată în cuvântul „deturnare”.
Nu contează că procurorii încă nu s-au apucat să facă turul televiziunilor, că nu există deocamdată decât informații pe surse și o suspiciune penală. Fritz știe deja tot: nu a furat nimeni nimic, e doar încă un „dosar politic”, că „așa se poartă” în România.
Mai mult, se revoltă teatral că funcționarii ar fi acuzați de abuz în serviciu „în favoarea Municipiului Timișoara”. În logica lui, dacă scrie în rechizitoriu că beneficiarul e orașul, gata, totul e legitim și moral. Ca și cum istoria corupției nu ar fi plină de „foloase” ambalate pentru „interesul public”.
„Nu am nicio calitate în dosar, dar știu sigur că e o nedreptate”
Faza cea mai spectaculoasă: Fritz recunoaște că nu are „nicio calitate” în dosar și nu a primit niciun document oficial despre el. Dar „cunoaște speța” și „intuiește” ce se întâmplă.
Cu alte cuvinte: nu știe, dar își imaginează. Nu are acte, dar are narațiune. Nu are citare, dar are victimizare preventivă. E un fel de justiție paralelă, în care procurorul este DNA, dar judecătorul suprem este Facebook-ul lui Dominic Fritz.
67 de milioane, o iarnă grea și o dramă și mai grea: monologul de salvator
Fostul primar trece apoi la capitolul preferat: „cât bine am făcut eu pentru Timișoara”. Ne reamintește de iarna grea 2021–2022, când Guvernul a trimis bani orașelor cu termoficare, iar Primăria Timișoara a primit 67 de milioane de lei pentru Colterm.
Potrivit versiunii Fritz, totul s-a făcut „ban cu ban”, totul „conform legii”, nimeni n-a luat nimic acasă. Guvernul nu putea vira banii direct la companie, Primăria trebuia să-i treacă prin contul de „subvenții”, Ministerul de Finanțe ar fi dat în scris cum se poate face. Colterm ar fi vrut altceva, un „transfer suplimentar”, în afara contractului.
Pe scurt: Fritz explică minuțios că tot ce s-a făcut a fost „legal și corect”. Problema? Dacă totul era așa de perfect pus la punct, de ce apare, totuși, un dosar penal? O întrebare care, în loc să primească un răspuns clar, e îngropată într-un discurs patetic despre abuzuri, dosare politice și România blocată.
„Dacă făceam altfel, tot dosar aveam”: logica de tip „oricum sunt victimă”
În continuare, Fritz se declară „ferm convins” că, indiferent cum ar fi procedat, tot la DNA ajungea. Dacă banii erau virați altfel, spune el, acum ar fi fost acuzat de favorizarea Colterm și ajutor de stat ilegal.
Este varianta comodă în care orice control devine opresiune, orice întrebare devine atac, iar orice verificare a modului cum s-au cheltuit zeci de milioane de lei este automat „ridicolă și revoltătoare”.
Alte primării ar fi făcut „la fel” și nu ar avea nicio problemă cu DNA, susține el. Nume? Cazuri? Detalii? Zero. Important e să rămână ideea: Fritz e nedreptățit, ceilalți sunt protejați, iar România este o uriașă conspirație împotriva lui și a „echipei” sale.
Când DNA devine inamicul perfect: „nu caută corupția reală, ne aleargă pe noi”
În viziunea fostului primar, dosarul (dacă există) nu este doar greșit, este un atentat la însăși lupta anticorupție.
DNA, în loc să se uite la „averile obscene ale unor politicieni” și la „corupția reală”, ar „veni după funcționari care își fac treaba cu bună credință”. E un discurs perfect calibrat pentru publicul obosit de scandaluri, dar și pentru susținătorii care trebuie să aibă mereu de cine să fie indignați.
Convenabil, nu? Procurorul e de vină că îndrăznește să verifice cum s-au plimbat niște zeci de milioane de lei. Nu modul în care s-au luat deciziile, nu semnăturile, nu responsabilitatea administrației. Nu. Problema e… DNA, care „distruge” voința funcționarilor de a mai face ceva.
România „blocată” de dosare sau de modul în care se cheltuie banii publici?
Fritz plusează și trage o concluzie „filozofică”: unul dintre motivele pentru care România este blocată ar fi frica funcționarilor de a nu primi dosare penale peste ani, după ce au încercat „să rezolve lucruri”.
Adevărul incomod, pe care textul lui îl ocolește cu grație, este altul: România este blocată și de modul în care se iau decizii pe bani publici, de combinațiile făcute „pe repede înainte” în presiunea momentului, de lipsa de asumare clară a responsabilității când ceva nu e în regulă.
Dar în versiunea Fritz, funcționarul este întotdeauna un fel de erou neînțeles, iar orice anchetă este un capriciu al procurorilor care nu pricep „spiritul legii”.
1 miliard în subvenții, rețele reabilitate și un CV livrat direct în postare
În final, nu putea lipsi partea de autopromovare: de când a devenit primar, Colterm ar fi primit peste 1 miliard de lei subvenții din bugetul Timișoarei, plus sute de milioane pentru reabilitarea rețelei.
Este momentul în care postarea se transformă din „apărare” în reclamă electorală. Deși vorbește despre insolvență, neplata certificatelor din 2020 (înainte de mandatul său) și oprirea serviciului timp de 5 zile în octombrie 2021, concluzia este aceeași: el este mândru de cum a ținut termoficarea „într-o funcționare bună” și a găsit „soluții reale de salvare pentru viitor”.
Bilanțul este simplu:
- Când e vorba de dosare sau anchete, Fritz e victimă politică.
- Când e vorba de bani și investiții, Fritz e salvatorul orașului.
- Când e vorba de responsabilitate, Fritz dispare în norul dens de „spețe complexe”, „dispute contabile” și „foloase în favoarea Municipiului”.
Epilog: între Facebook și DNA, adevărul rămâne în așteptare
În loc să așteptăm să vedem exact ce anchetează DNA, ce fapte sunt suspectate și cu ce probe, suntem invitați să credem varianta construită pe emoție: lacrimi virtuale, indignare selectivă, atac la instituții și o cantitate uriașă de autoelogii.
Până când procurorii vor vorbi oficial, o concluzie se conturează clar:
Dominic Fritz nu a ratat ocazia să transforme un posibil dosar la DNA într-un nou capitol din saga sa preferată – „Eu, împotriva Sistemului”. Iar Timișoara, cu termoficarea ei, cu datoriile ei, cu problemele ei reale, rămâne din nou fundal pentru monologul principal: imaginea politică a fostului primar. (Irinel I.).
Anchete
Expertul internațional” revine la locul faptei – Pamflet usturător despre marele comeback al lui Codruț Olaru la DIICOT
Pensionarul strategic își găsește iar birou la DIICOT
Îl mai țineți minte pe Codruț Olaru, fost șef al DIICOT și apoi vicepreședinte al CSM, promovat ani la rând ca mare strateg al luptei împotriva crimei organizate? Ei bine, „disparutul” sistemului a reapărut. Nu oriunde, ci chiar la DIICOT, instituția pe care a condus-o și de care, teoretic, se despărțise odată cu pensia specială bine-mersi.
Publicația Lumea Justiției dezvăluie că Olaru a revenit în peisaj, nu în costum de simplu vizitator, ci în postura mult mai apetisantă de „expert internațional”. Adică omul care, după ce s-a pensionat în decembrie 2022, a descoperit brusc că experiența sa „unică” poate fi monetizată la export.
Conform propriului său CV, afișat cu mândrie pe site-ul personal, de la pensionare încoace, Codruț Olaru s-a ocupat cu „activitate de expert internațional / training pe zona de combatere a criminalității organizate – beneficiar OIM Irlanda” și cu „multiple activități de consultanță internațională în Republica Moldova pe zona de justiție / combatere a criminalității organizate / combatere a corupției”. Cu alte cuvinte, după ce a supraviețuit sistemului românesc, a decis să-l „îmbogățească” și pe al altora.
De la pensia liniștită la turism judiciar peste Prut
Partea cu Republica Moldova este cea care sare în ochi. DIICOT a publicat marți, 13 octombrie 2026, o serie de imagini oficiale de la vizita unei delegații a Procuraturii Generale a Republicii Moldova la sediul instituției din București. Fotografie după fotografie, oficial după oficial, totul pare anost și protocolar. Până când, surpriză: la masa de discuții, pe partea rezervată delegației basarabene, apare și „expertul internațional Codruț Olaru”.
Nu pe partea română, nu ca simplu observator la margine, ci frumos așezat exact acolo unde s-a instalat delegația din Republica Moldova. Ca un soi de ghid spiritual al luptei anticorupție și anticriminalitate, teleportat din CV direct în pozele instituționale.
Sursa oficială a acestor imagini și informații este chiar comunicatul DIICOT, care descrie vizita de studiu a delegației moldovene conduse de procurorul general Alexandru Machidon. Comunicatul, reluat și analizat de Lumea Justiției, enumeră cu grijă toate numele „grele” de pe ambele maluri ale Prutului, culminând cu mențiunea: „activitatea fiind implementată cu sprijinul expertului internațional Codruț Olaru”.
Altfel spus: moldovenii au venit să vadă cum se face treaba în România, iar România le-a pus pe masă exact „expertiza” sistemului ei clasic: oameni pensionați la vârf, întorși în schemă pe ușa laterală, rebotezați în „experți internaționali”.
DIICOT se laudă, sistemul jubilează
În comunicatul DIICOT, totul este ambalat impecabil birocratic: o vizită de studiu, schimb de experiență, evaluare a volumului de muncă, criterii și indicatori, metodologii sofisticate, instrumente informatice, bune practici, dificultăți de implementare, consolidarea dialogului instituțional, cooperare specializată, proiect european generos (European Integration Support Project – EUISP), cu finanțare germană prin GIZ și Ministerul de Externe al Germaniei.
La nivel declarativ, totul pare un manual de management modern al parchetelor. În realitate, poza care spune tot este cea în care îl vezi pe „expertul internațional” Olaru la masa discuțiilor, parte din decorul oficial, exact ca în vremurile în care nu era „pensionar activ”, ci șef plin.
În timp ce comunicatele DIICOT vorbesc solemn despre „eficientizarea activității parchetelor” și „fundamentarea deciziilor manageriale”, sistemul își plimbă senin aceeași oameni între funcții: azi șef, mâine pensionar de lux, poimâine „consultant internațional”, mereu util acolo unde sunt bani de proiecte și poze oficiale.
„Expertiza” românească, export de serie
Cea mai mare ironie rămâne ideea că Republica Moldova ar trebui să se inspire tocmai din acest model de carieră: magistrat ajuns la vârful sistemului, pensionat confortabil, apoi repus în circuit prin contracte de consultanță, formări, traininguri și „schimburi de bune practici”.
Mesajul implicit e simplu: „Vreți reformă? Luați de la noi: aceeași oameni, puse altă etichetă.”
În loc să se vorbească despre generații noi, despre criterii reale de performanță, despre responsabilități clare, se vinde același produs: „expertul sistemului”, omniprezent, intangibil, reciclat cu succes din funcții publice în misiuni internaționale.
Iar DIICOT validează oficial această reciclare, semnând cu mândrie sub fiecare comunicat că activitățile se desfășoară „cu sprijinul expertului internațional Codruț Olaru”. Sursa este clară, asumată: însuși comunicatul DIICOT, citat și pus sub lupă de Lumea Justiției.
Final cinic: să se adape cine poate
În comunicatul DIICOT, concluzia este solemnă: întâlnirile constituie „un prilej pentru consolidarea dialogului instituțional și pentru identificarea unor bune practici și direcții concrete de cooperare”.
În traducere liberă, sistemul își consolidează dialogul cu sine însuși, de data aceasta prin intermediul unei delegații moldovene. Ce adăugăm noi, în registru de pamflet? Dacă acesta este modelul de „bune practici” – pensionari de lux transformați peste noapte în oracole de expertiză – atunci nu ne rămâne decât să le urăm fraților de peste Prut mult succes în a se „adăpa din înțelepciunea” lui Codruț Olaru.
Dar, ca în orice poveste românească exportată cu ștampilă europeană, întrebarea care rămâne e simplă și tăioasă: cine pe cine reformează, de fapt? Moldovenii pe români sau românii pe moldoveni? Sau, cel mai probabil, „expertul internațional” pe toți la un loc. (Irinel I.).
-
Exclusivacum 5 zile„Cascadorii girofarului”: IPJ Prahova mai face praf o autospecială, iar Biroul Rutier Ploiești își anchetează propriul „erou accidentat”
-
Exclusivacum 3 zileBatman (procurorul Eduard Stasie), creta dispărută și placa de OSB ruptă: cum a ajuns IPJ Prahova să explice cu „drafturi”/FALSURI dispariția probelor chiar din Camera de Corpuri Delicte (I)
-
Exclusivacum 2 zileI.P.J. Prahova – „Cascadorii girofarului” – episodul „mita uitată până a doua zi”: cum devine Poliția Rutieră Ploiești propriul serial de comedie neagră
-
Exclusivacum 4 zileI.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă: cum i-a prins Parchetul pe polițiștii din Boldești-Scăeni cu memoria varză și spray-ul la vedere! – Episodul 1 din noua investigație Incisiv de Prahova
-
Exclusivacum 4 zileDosarul antigrindină, partea a XII‑a: Florin Diaconu, APM Prahova și Garda de Mediu Prahova – când paznicii mediului dau cu iodură în aer
-
Exclusivacum 3 zileRepublica Mocirlei Penitenciare: ANP se scufundă, MJ numără broaștele, iar unii își lustruiesc epoletul de „chestor de carton”
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova, campion la recursuri pierdute: concediul polițistului nu e pauză de drepturi
-
Exclusivacum 14 oreI.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă (Episodul 2). Agentul „Spray-Picioruș” versus propriul body-cam: când te dă pe mâna Parchetului chiar filmarea ta




