Connect with us

Actualitate

Monografie Heidegger – AMOS News

Publicat

pe

Distribuie pe rețelele tale sociale:

După scrieri majore în domeniul filosofiei și teologiei contemporane (Filosofia lui Habermas, 2006; Absolutul astăzi. Teologia și filosofia lui Joseph Ratzinger, 2009; Introducere în filosofia contemporană, 2014; Filosofia critică a „școlii de la Frankfurt”, 2014; Reconstrucția pragmatică a filosofiei. Profilul Americii clasice, 2017; Filosofi și teologi actuali, 2019), profesorul Andrei Marga publică volumul Heidegger (Editura Creator, Brașov, 2021, 428 pg.). Este o cuprinzătoare analiză a operei unuia dintre filosofii de referință universală. Redăm coperta și introducerea la volum. (Reporter)

Dacă ai citit destul și „ai gândit împreună cu Heidegger”, nu te poți despărți ușor de opera lui. S-a întâmplat  cu mulți dintre cei care i-au urmat pe scena filosofiei, dintre care unii nici nu au fost neapărat în siajul filosofării sale. Habermas  mărturisea că tinerețea sa  a fost marcată de fascinația pentru scrierea majoră a lui Heidegger și a secolului – Sein und Zeit (1927). Apoi a avut curajul să pună în joc tema „a gândi cu Heidegger împotriva lui Heidegger” (mit Heidegger gegen Heidegger denken), pe când Heidegger trăia (1953). Acesta a și întrebat cine este acela care într-un articol din „Frankfurter Allgemeine Zeitung” îl aborda astfel. Dar Habermas nu s-a putut opri aici.

Ca student, citisem, în jurul anului 1970, scrieri ale lui Heidegger. Energica sa punere în chestiune a „adevărurilor” admise m-a impresionat de la început. Cărțile sale Ființă și timp (1927), Kant și problema metafizicii (1929) și Scrisoarea asupra umanismului (1945) mi-au lăsat în minte numeroase întrebări. Probabil că disponibilitatea la a discuta ceea ce multora li se părea indiscutabil mi s-a întărit prin aceste lecturi. Nu m-a cucerit revenirea lui Heidegger la filosofiile antichității, eu fiind mai preocupat de experiențe sincronizate ale lumii, dar mi-a rămas mereu în minte chemarea la a gândi fără aprehensiuni ceea ce este.

Ca bursier german, la Freiburg im Breisgau, am ținut să-l zăresc pe Martin Heidegger în curtea casei lui, care avea să fie și rezidența sa ultimă. Grație unui  coleg american, am izbutit să-l văd pe celebrul filosof, în 1975, pentru câteva minute. Rămânând două luni la renumita universitate a locului, desigur că am căutat să-mi imaginez și localizez ceea ce citisem. Am urmărit intensificarea discuțiilor în jurul „cazului Heidegger”. Celebrul interviu, publicat postum în Der Spiegel (1976), le-a relansat, cu un an mai târziu.

Pregătirea lucrării de doctorat, o monografiere a filosofiei lui Herbert Marcuse, la mijlocul anilor șaptezeci (vezi Andrei Marga, Filosofia critică a „Școlii de la Frankfurt”, 2014), cerea o lectură mai amplă din Heidegger. Aveam de lămurit încercarea lui Herbert Marcuse de a aduce la racord analitica ființării umane, piesa de rară strălucire și miezul celebrei scrieri, și teoria înstrăinării din Manuscrisele economico-filosofice, ca și teoria reificării din Critica economiei politice ale lui Marx.

Dar nu puteam rămâne aici. După ce am inaugurat predarea filosofiei contemporane la Universitatea Babeș-Bolyai, în 1978, am predat ani la rând filosofia lui Heidegger, pe lângă cele ale lui Bolzano, Nietzsche, Peirce, Husserl, Bergson, Wittgenstein. Noile generații de studenți nu mai aveau însă percepția proaspătă a generației mele, formată sub ecoul lui Albert Camus și teoria înstrăinării,  pentru tematica existențial-filosofică.

Între timp, profesorul în apropierea căruia eram la Erlangen, Manfred Riedel, și care a venit mai târziu la Universitatea clujeană, a revigorat Societatea Internațională Heidegger și a căutat să-l readucă pe filosof în centrul interesului european. Richard Rorty, care mi-a făcut, de asemenea, onoarea unei vizite la Cluj-Napoca,  i-a folosit adesea tezele. În acest context, desigur și în reacție și la scăderea preocupărilor filosofice în deceniile în curs, am scris ampla Introducere în filosofia contemporană (2014, ediția a treia), în care lui Heidegger i-am consacrat un capitol întins.

Pentru generația mea s-au adăugat însă, două praguri. Ele nu au fost accesibile generațiilor anterioare de cititori ai lui Heidegger – nici chiar celor care l-au îmbrățișat cu ardoare dintre români, precum Nicolae Balca sau Constantin Noica. Acum este cert că, fără a considera aceste praguri, se rămâne la părți ale operei, dar nu se mai poate vorbi de „întregul Heidegger”. Or, este timpul să se ia în seamă „întregul Heidegger” și în cultura din țara noastră.

Primul prag a fost publicarea în premieră, în 1989, a Contribuțiilor la filosofie (1936-38), după ce deveniseră cunoscute scrierile – prelegeri și texte de seminar – din anii 1933-34. Unii consideră Contribuțiile la filosofie drept a doua scriere majoră a lui Heidegger, după Ființă și timp (1927). Este, oricum, scrierea care conține ceea ce s-a numit „al doilea Heidegger” – acela al deceniilor care au urmat. Este firesc să integrez această scriere, cu ocazia volumului de față,  în evaluarea lui Heidegger.

Al doilea prag a fost, din 2014 încoace, publicarea Caietelor negre, neobișnuita și șocanta scriere a lui Heidegger. Și această scriere a trebuit integrată. Foarte probabil cea mai amplă scriere filosofică a tuturor timpurilor, această scriere ne privește astăzi în multiple poziții: ca cititori ai marilor filosofi, ca oameni preocupați de filosofie și, deci, datori cu răspunsuri, ca profesori însărcinați să lămurească timpul în care trăim și ca persoane care recunosc repere ale culturii umanității.

Fără îndoială,  este important cum îl privim și noi pe Heidegger. Eu sunt de părere să nu ignorăm trăirile, inclusiv politice, ale filosofilor, dar nici să nu reducem filosofia, unde este efectiv filosofie,  la simpla lor exprimare politică. Aceasta este chestiune ce probează dimensiunile unei personalități, dar nu este totul. Filosofia este mai mult decât exprimare politică, mai ales la un autor de anvergura lui Heidegger, care a dat, refuzând de la o vreme termenul de filosofie, o gândire originală.

Iau un exemplu din examinările englezești, care sunt totdeauna mai dispuse să vadă în conceptele și tezele filosofilor motive de viață ale acestora și, prin ei, ale comunităților lor. Pentru un autor mai nou, în rezolvările filosofice ale  lui Heidegger am putea citi trăirile sau retrăirile de evenimente istorice ale acestuia. În analitica ființării umane din Sein und Zeit s-ar regăsi „trăirile frontului  (Fronterlebnisse)”, în opunerea la idealism prin exaltarea „deciziei (Entschlossenheit)” ar fi vorba de „mentalitatea de luptător pe front (Frontkämpfermentalität)”, în Prelegerea Hölderlin din 1942 ar fi lupta ideologică a național-socialismului, în Caietele negre s-ar afla replierea de după război într-o viziune generală ce acuză „pustiirea Pământului”, „manipularea existentului”, folosirea naturii doar ca „material de prelucrat”, rămânându-se de fapt la opoziție față de „legarea de West (Westbindung)” și „capitulare”, în numele „germanocentrismului” (Richard Wolin, Vernunftkritik nach der „Schwarzen Heften”, în Marion Heinz, Sidonie Kellerer, Martin Heideggers „Schwarze Hefte”. Eine philosophisch-politische Debatte, 2016, p.410). Filosofia lui Heidegger este văzută aici ca un moment în succesiunea „criticii rațiunii (Vernunftkritk)”, prin care Schelling se opunea lui Kant și Hegel, moment în care adeziunea la național-socialism din anii treizeci ar fi cheia definitivă.

Nu mai este cazul ca cineva să sară în apărarea lui Heidegger pretinzând caracterul pasager al angajamentelor sale politice sau lipsa lor de greutate. Precizările și explicitările sale, volumele, incluzând corespondența sa, cea privată, de asemenea, ca și cercetările de arhivă de până acum sunt concludente pentru cine citește și analizează fără prejudecăți. Heidegger este el însuși în acele angajamente.

Nu este cazul nici de a trece sub tăcere sau de a diminua ceva – ar fi sub demnitatea ambelor părți. Chiar dacă arhivele nu și-au spus încă ultimul cuvânt, datele hotărâtoare sunt de acum pe masă. Heidegger este parte a istoriei practice, și nu numai practice, a național-socialismului. Heidegger a fost unul dintre marii filosofi ai istoriei filosofiei universale, dependent, desigur, ca mulți alți gânditori, de contexte, dar gânditor de anvergură.

O filosofie cum este cea a lui Heidegger nu este nicidecum un simplu reflex al evenimentelor istoriei sau o adaptare de conjunctură. În cuprinsul ei este o prelucrare filosofică a istoriei cunoscute, din optici personale, discutabile ca orice este produs istoric – este, altfel spus, filosofie la propriu, care merită captată, analizată, evaluată, în primul rând, ca urmare a ponderii ei. Ar fi în afara rigorilor profesionale și ale eticii raportării la autori și opere să nu vedem această filosofie ca atare, în întreaga ei desfășurare, cu înnoirile de orizont pe care ea le-a propus.

Iată tot atâtea rațiuni pentru a prezenta într-un volum interpretarea mea a operei lui Heidegger, bazată și pe cunoașterea celor două praguri – Contribuțiile la filosofie și Caietele negre. M-a preocupat de mult să înțeleg gândirea heideggeriană fiind convins că și dacă nu devii adeptul unui filosof, cunoașterea a ceea ce el a spus, caatare, este indispensabilă. Cu atât mai mult când este vorba de un filosof de cea mai mare anvergură!

Am socotit, totodată, că este datoria mea să dau seama, prin  analize din diferite momente, de felul în care l-am văzut și în ce conexiuni l-am cercetat pe Heidegger.  De aceea, reunesc aici studiile și articolele mele consacrate filosofiei sale într-un efort de a lămuri, luând în seamă toate datele accesibile astăzi, conținutul și evoluția filosofiei unuia dintre gânditorii care, cu ideile și argumentele sale, este mai mult decât se crede în ambianța frământărilor de astăzi și continuă să-și lase amprenta asupra lumii.

Redau studiile și articolele în forma lor originară, așadar fără modificări. Știm prea bine, inclusiv de la Heidegger, că și cugetarea celui care comentează își are istoricitatea ei naturală, care este mai grăitoare decât orice actualizare de circumstanță. Și din ea se pot trage concluzii.

După evocarea problematicii larg umane și filosofice pe care o suscită și astăzi cele două războaie mondiale, pe care Heidegger și generația sa și-au asumat-o inevitabil, examinez opera sa spre a profila gândirea sa în spațiul istoriei filosofiei și lămuresc conexiuni revelatoare în privința personalității și gândirii sale. Centrul de greutate al evocării mele se deplasează de la scrierile de tinerețe, trecând prin scrierea majoră, Ființă și timp (Sein und Zeit), și alte scrieri, apoi prin scrierile revenirii la filosofie, după pasajul Rectoratului din 1933-34, și ale desprinderii de național-socialismul vremii, mai ales prin ceea ce unii socotesc a reprezenta a doua scriere majoră, Contribuții la filosofie (1989) , către  Caiete negre (2014-).Un articol lămurește impactul lui Heidegger în cultura română pe cazul cel mai important al influenței de până acum – Constantin Noica.

Nu ocolesc să menționez că odată cu volumul de față o nouă interpretare a filosofiei lui Heidegger își face loc. Dincoace de privirea ei ca nouă fenomenologie, în succesiunea celei husserliene, ca ontologie ce ia ca nucleu ontologia ființării umane (Dasein), deci oarecum kierkegaardian, ca filosofie ce reia străvechea întrebare privind ființa (Sein), așadar aristotelian, ca transpunere în filosofie a național-socialismului, ca antisemitism , ca reacție la modernitate – priviri ce au, fiecare, argumente – consider filosofia desfășurată de Heidegger de-a lungul operei sale ca tentativă de a configura o alternativă la cartea fondatoare a culturii Europei – la Biblie, cu anvergura rară, dar și cu riscurile fără egal ale unei asemenea întreprinderi. Dincoace de reușita inevitabil modestă a unei asemenea întreprinderi, Heidegger contribuie, trebuie spus, la a ne lămuri și mai bine, nouă înșine, fundamentele culturii pe care stăm și în care trăim.

Nu se pot altfel înțelege demersurile lui Heidegger și opțiunile sale de-a lungul unei opere elaborate în mult mai mult decât o jumătate de secol. În fapt, suntem și azi confruntați cu ceea ce apar la prima vedere a fi opțiuni stranii și contradicții în gândirea lui Heidegger.

De exemplu, Heidegger pleacă de la o avansată filosofie a istoriei, bazată pe Dilthey, și se repliază într-o lume indeterminată ca a vechilor greci. El pleacă de la o filosofie a conștiinței, cea mai avansată a timpului său, cea a lui Husserl, dar se cantonează într-o filosofie tot indeterminată a presocraticilor. El îmbrățișează și opune constant presocraticii întregii lumi ce vine în succesiunea lui Platon și Aristotel. El îmbrățișează, din surse încă insuficient cunoscute, poate chineze, tema ființei (Sein) și aplică întregii tradiții europene o critică în termenii cei mai largi ai ontologiei.

În chestiuni practic-politice Heidegger nu se lasă încadrat în nici o categorie uzuală. El aderă la „revoluția națională conservatoare” din Germania anilor douăzeci, dar se stabilește în apărarea tradiției occidentale. El este entuziasmat de ceea ce numește „istorica deschidere” promisă de național-socialism în anii treizeci, dar critică național-socialismul din punctul de vedere al unui „național-socialism spiritual”. El plătește cotizația ca membru de partid până la prăbușirea regimului național-socialismului, dar pretinde apoi că nu aparține acestui curent. El proiectează ediția tuturor scrierilor sale (Gesamtaugabe), dar refuză orice rectificare și aparat critic. El are relații personale cu evrei, dar aparține, totuși, antisemitismului și spune că se referă la un fenomen cultural, care nu privește persoanele.  El întreține în același timp relații profunde cu mai multe femei, alături de soție, și relațiile sunt, cum spune, străbătute de „iubire (Liebe)”. Într-o aceeași scrisoare vorbește de „iubire (Liebe)” pentru soție și pentru Hannah Arendt, ultimei trimțându-i poezii până și la vârsta cea mai înaintată. Heidegger a fost în multe situații solicitat să se explice. Lui Hanah Arendt i-a răspuns mutând discuția la dificultățile captării istoriei. El s-a adresat Bisericii Catolice pentru a fi ajutat, în 1945, dar s-a distanțat polemic de ea, în Caietele negre. A spus, în interviul acordat în 1966 revistei Der Spiegel , că nu ar mai subscrie ceea ce a declarat în anii treizei, dar a ținut să transmită fără modificări Caietele negre posterității. În 24 iulie 1967 Heidegger l-a invitat pe Paul Celan, pe care-l socotea „cel care stă cel mai departe în față și cel mai adesea rezervat” la Todtnauberg, în celebra Hütte (să traducem „adăpost”, de fapt un fel, totuși, de „casă cabană”). În cartea acelei case celebrul poet a notat: ”În Hüttenbuch, cu privirea spre steaua fântânii, cu o speranță la un cuvânt care vine în inimă” și a semnat Paul Celan. Apoi, poetul a scris poezia în care vorbește din nou „de speranța la un cuvânt ce vine gândit (nedospit venind) în inimă”. Din câte știm, acest cuvânt nu a venit (Gerhard Baumann, Erinnerungen an Paul Celan, 1986, p.59). Este clar că în momente grave Heidegger a căutat mereu o portiță de ieșire neobișnuită, sau a tăcut pur și simplu.

Nu se pot aduce la un acord coerent asemenea date – ca și multe altele – fără a ieși din interpretările consacrate. Nu numai Ființă și timp, dar și Contribuții la filosofie și Caiete negre trebuie luate ca scrieri fundamentale ale lui Heidegger, cum el a sugerat. Este astfel timpul pentru a articula o nouă interpretare.

În definitiv, având în față opera lui Heidegger, care a trecut de volumul 100 în ediția Gesamtausgabe, o minte normal înzestrată nu se lasă convinsă nici de eticheta de „geniu clarvăzător” și nici de cea inversă, de „șarlatan” – ambele fiind reprezentate. De ambele Heidegger s-a „bucurat” deja în timpul vieții. Dar această situație a etichetărilor obligă, la rândul ei, și mai mult, la a privi mai adânc datele operei. Volumul de față o încearcă. (Andrei Marga, Heidegger, Editura Creator, Brașov, 2021)

Actualitate

Miliarde de dolari și ambiții Arctice: Garda de Coastă americană, pe drumul reîntineririi majore

Publicat

pe

De

Garda de Coastă a Statelor Unite se pregătește pentru o transformare fără precedent, vizând „supraalimentarea” activelor sale cu o infuzie masivă de 25 de miliarde de dolari, provenind din recentul proiect de lege de reconciliere a cheltuielilor. Noul comandant, amiralul Kevin Lunday, a confirmat că serviciul analizează opțiunile industriale pentru a construi spărgătoare de gheață suplimentare pe teritoriul SUA și accelerează retragerea flotei de elicoptere MH-65 Dolphin, mai devreme decât fusese prevăzut.

Viziunea noului comandant: O „super-autostradă” a achizițiilor

„«Supraalimentarea» este exact cuvântul potrivit,” a declarat comandantul în fața legislatorilor. „Este ceea ce alimentează succesul planului «Force Design 2028» și apropie oamenii de liniile din față pentru a simplifica și a crea o super-autostradă a achizițiilor și contractărilor.” Lunday, învestit în funcția de al 28-lea comandant al Gărzii de Coastă pe 15 ianuarie, a făcut aceste declarații în cadrul subcomitetului pentru Garda de Coastă, Maritim și Pescuit al Senatului, unde a răspuns la o serie de întrebări, inclusiv despre mixul de spărgătoare de gheață ușoare și medii.

Flota Arctică, în extindere: Nave noi și producție internă

Garda de Coastă vizează achiziționarea a unsprezece noi nave spărgătoare de gheață. Până în prezent, au fost semnate contracte pentru șase noi Cuttere de Securitate Arctice de clasă medie, două urmând să fie construite în Finlanda, iar până la patru în Statele Unite. Celelalte cinci nave ar putea fi un amestec de Cuttere de Securitate Arctică și variante mai ușoare, serviciul insistând ca acestea să fie construite pe plan intern.

„Lucrăm la atribuirea de contracte suplimentare pentru încă cinci, ceea ce va reloca mai multă construcție navală în șantierele navale din SUA și va consolida baza industrială a Americii,” a precizat Lunday. Comandantul a adăugat că a primit deja feedback din partea industriei atât pentru variantele ușoare, cât și pentru cele medii, informații analizate în prezent pentru a elabora un plan de achiziții. Astfel, o decizie specifică privind numărul exact de nave din fiecare variantă nu a fost încă luată.

Alaska, poartă Arctică: Baze strategice în așteptare

Subcomitetul, prin vocea președintelui său, senatorul Dan Sullivan, R-Alaska, l-a interogat pe comandant despre planurile de a acosta unele dintre aceste nave în Alaska. Lunday a confirmat că echipa sa lucrează la diferite opțiuni, iar până la patru dintre aceste spărgătoare de gheață ar putea fi destinate statului arctic.

„Va trebui să alocăm personalul foarte curând și va trebui să luăm decizii în consultare cu Departamentul (Securității Interne) și apoi în comunicare cu Congresul cu privire la deciziile de bazare acasă, iar acest lucru se va întâmpla în 2026,” a explicat comandantul. Anul trecut, fostul președinte Donald Trump a solicitat Gărzii de Coastă să achiziționeze până la 40 de nave spărgătoare de gheață în total, ca parte a unui efort de modernizare pe termen lung, inclusiv câteva Cuttere de Securitate Polare de clasă grea.

Adio elicopterelor Dolphin: O retragere accelerată și avioane noi la orizont

Pe lângă extinderea flotei de spărgătoare de gheață, legislatorii au discutat și despre planurile de modernizare a flotei de elicoptere, inclusiv achiziționarea de aeronave MH-60 Jayhawk de la Sikorsky. Lunday a declarat că serviciul încă decide ce va face cu elicopterele sale mai vechi MH-65 Dolphin, fabricate de Airbus, însă în prezent se pare că aceste aeronave vor fi retrase din serviciu mai devreme de data inițială prevăzută pentru 2037.

„Dolphin-ul este mult mai greu de întreținut. Producătorul de echipamente originale nu mai furnizează piese, așa că le eliminăm treptat… dar credem că retragerea se va produce mult mai repede, având în vedere obsolescența,” a precizat el membrilor subcomitetului.

Citeste in continuare

Actualitate

SpaceX lansează „Stargaze”: Un far de siguranță gratuit pe autostrada orbitală?

Publicat

pe

De

SpaceX a dezvăluit recent o platformă online inedită, denumită „Stargaze”, concepută pentru a monitoriza obiectele spațiale și a emite avertismente în cazul unor potențiale coliziuni pe orbită. Compania a promis că va oferi gratuit datele de conștientizare situațională spațială (SSA) generate de acest sistem altor operatori de sateliți, marcând un moment potențial decisiv în gestionarea traficului orbital.

O nouă eră în monitorizarea spațială

Necesitatea stringentă a unei astfel de inovații a devenit evidentă în decembrie, când un satelit chinez a efectuat o manevră neanunțată în apropierea unuia dintre sateliții de comunicații Starlink ai SpaceX, generând un pericol iminent de coliziune. Acest incident, alături de alte situații la limită înregistrate pe parcursul anului trecut, a determinat compania să coboare aproximativ 4.400 de sateliți Starlink la o altitudine de circa 480 de kilometri. Această decizie strategică reduce riscul de aglomerație, având în vedere că, la această altitudine, sateliții morți și alte deșeuri spațiale sunt eliminate mai rapid de pe orbită datorită atracției gravitaționale mai puternice a Pământului.

Platforma Stargaze generează date SSA utilizând informațiile de auto-orientare colectate de aproape 9.600 de sateliți Starlink. Potrivit SpaceX, acest sistem „îmbunătățește semnificativ siguranța și sustenabilitatea operațiunilor satelitare pe orbita terestră joasă (LEO)”. Sistemul detectează autonom observațiile obiectelor aflate pe orbită, le agregă pentru a genera estimări precise ale orbitei și predicții de poziție și viteză pentru toate obiectele detectate, aproape în timp real. Aceste predicții sunt integrate într-o platformă de management al traficului spațial care identifică potențialele abordări periculoase între obiecte și generează Mesaje de Date de Conjuncție (MDC). Un avantaj major este că Stargaze furnizează aceste rezultate în doar câteva minute, spre deosebire de standardul actual al industriei, care poate dura ore.

O soluție proactivă pentru traficul orbital

SpaceX a declarat că va pune la dispoziția operatorilor de sateliți aceste MDC-uri, cu condiția ca aceștia să partajeze, la rândul lor, date despre locația și mișcările propriilor sateliți. Prin oferirea gratuită a acestui serviciu de partajare a efemeridelor și de screening al conjuncțiilor, compania speră să „motiveze operatorii să ia măsuri similare pentru partajarea efemeridelor și pentru un zbor sigur”. Această inițiativă nu este doar un pas tehnologic, ci și un apel la colaborare în spațiul aglomerat.

Unde inovația intâlnește controversele

Intrarea SpaceX în arena SSA comercială, având în vedere resursele considerabile ale lui Elon Musk și poziția sa dominantă pe piața spațială americană, ar putea crea valuri puternice. Această mișcare ar putea afecta atât firmele concurente de monitorizare spațială, cât și efortul de ani de zile al Departamentului Comerțului (DoC) de a dezvolta un serviciu civil de urmărire spațială. Acest program, Traffic Coordination System for Space (TraCSS), este conceput pentru a elibera Departamentul Apărării, permițându-i să-și concentreze capacitățile de monitorizare spațială asupra potențialelor amenințări orbitale din partea adversarilor.

Administrația Trump, în solicitarea sa de buget pentru anul fiscal 2026, a încercat să anuleze programul TraCSS al DoC, argumentând că societățile private, orientate spre profit, sunt mai mult decât pregătite să preia sarcina de a urmări obiectele spațiale și de a oferi avertismente de coliziune operatorilor, utilizând baza de date gratuită Space-Track.org a DoD. Un fost expert guvernamental a avertizat că această situație „are consecințe potențiale asupra comunității SSA comerciale emergente și asupra TraCSS”.

Limite și necesități ale unui sistem complet

Pe de altă parte, mai mulți experți au subliniat că Stargaze, în configurația sa actuală, nu este, din punct de vedere tehnic, capabil să ofere o soluție universală de SSA pentru operatorii spațiali. De exemplu, Stargaze va furniza date SSA relevante doar pentru operatorii cu sateliți aflați pe „orbita terestră joasă inferioară” (low LEO), deoarece nu poate monitoriza alte regimuri orbitale. Un expert guvernamental a precizat că „sistemele lor de urmărire a stelelor nu sunt telescoape”, indicând o limitare inerentă a tehnologiei folosite.

Richard DalBello, fostul șef al Oficiului pentru Comerț Spațial și responsabil cu programul TraCSS, a salutat inițiativa SpaceX ca o contribuție la siguranța și securitatea spațială. Cu toate acestea, el a avertizat că un sistem civil de SSA este în continuare absolut necesar. Într-o postare pe LinkedIn, DalBello a subliniat că „TraCSS încă contează. Coordonarea traficului spațial civil are nevoie de o coloană vertebrală neutră, bazată pe standarde, care să nu fie legată de platforma, stimulentele sau termenii de serviciu ai unui singur operator. Un strat de arhitectură deschisă, administrat public, este cel care construiește interoperabilitatea, încrederea și durabilitatea întregului ecosistem – și pe care guvernul SUA îl poate susține alături de aliați și parteneri.”

În concluzie, lansarea Stargaze de către SpaceX reprezintă un pas important spre o mai bună conștientizare situațională în spațiu, aducând un instrument puternic și accesibil. Totuși, ea reaprinde și dezbaterea fundamentală despre rolul sectorului privat versus cel public în asigurarea siguranței spațiale globale și despre necesitatea unui cadru cuprinzător și independent pentru gestionarea traficului orbital, un domeniu în care miza este din ce în ce mai mare.

Citeste in continuare

Actualitate

Garda de Coastă a SUA, pe drumul unei modernizări fără precedent: Miliarde investite în flota viitorului

Publicat

pe

De

Garda de Coastă a Statelor Unite se pregătește pentru o transformare monumentală, alimentată de o infuzie masivă de capital de 25 de miliarde de dolari provenind din recenta lege de reconciliere a cheltuielilor. Noul comandant, amiralul Kevin Lunday, proaspăt învestit în funcție, a subliniat ambiția de a „supraîncărca” capacitățile forței, cu planuri concrete pentru extinderea flotei de spărgătoare de gheață construite pe teritoriul american și o retragere accelerată a elicopterelor MH-65 Dolphin.

Infuzia de capital și viziunea strategică

„Supraîncărcare este exact cuvântul potrivit,” a declarat amiralul Lunday în fața parlamentarilor. „Acesta este motorul succesului programului ‘Force Design 2028’… și mută oamenii mai aproape de liniile frontului pentru a eficientiza și a crea o ‘superautostradă’ de achiziții și contractare.” Lunday, care a preluat comanda ca al 28-lea șef al Gărzii de Coastă a SUA pe 15 ianuarie, și-a prezentat viziunea în cadrul Subcomitetului pentru Garda de Coastă, Afaceri Maritime și Pescuit al Comitetului Senatului pentru Comerț, Știință și Transport, răspunzând la o serie de întrebări, inclusiv cele referitoare la tipurile de spărgătoare de gheață.

Revoluția spărgătoarelor de gheață: Prioritate națională

În centrul acestei modernizări stă o ambiție navală considerabilă: o flotă de 11 noi spărgătoare de gheață. Până în prezent, șase contracte pentru noi nave de securitate arctice de tip mediu (Arctic Security Cutters – ASC) au fost deja atribuite, dintre care două urmează să fie construite în Finlanda și până la patru, pe teritoriul Statelor Unite. Cu toate acestea, atenția se îndreaptă acum spre celelalte cinci vase rămase, care ar putea fi o combinație de ASC-uri și variante mai ușoare, cu o cerință fermă ca acestea să fie construite integral în SUA. „Lucrăm la atribuirea de contracte suplimentare pentru încă cinci, care vor aduce mai multă construcție navală în șantierele navale americane și vor consolida baza industrială a Americii,” a subliniat Lunday. Oficialii analizează intens feedback-ul din industrie privind ambele variante (ușoară și medie) pentru a elabora un plan de achiziții. „Nu avem încă o defalcare specifică a numărului de nave pentru fiecare variantă,” a adăugat comandantul.

Alaska, un nou punct strategic pe harta maritimă

Un aspect cheie al planurilor viitoare îl reprezintă potențiala bază permanentă a spărgătoarelor de gheață în Alaska. Senatorul Dan Sullivan, președintele subcomitetului, a insistat pe acest subiect, iar amiralul Lunday a confirmat că echipa sa analizează opțiunile, indicând că până la patru dintre aceste nave ar putea fi staționate în statul arctic. „Va trebui să alocăm personalul foarte curând și va trebui să luăm decizii în consultare cu Departamentul [de Securitate Internă] și apoi în comunicare cu Congresul cu privire la deciziile de bazare acasă, iar acest lucru se va întâmpla în 2026,” a explicat comandantul. Această mișcare vine în contextul unei cereri anterioare din partea fostului președinte Donald Trump, care, anul trecut, a pledat pentru achiziționarea a până la 40 de spărgătoare de gheață în total, ca parte a unui efort pe termen lung de modernizare.

Flota aeriană la răscruce: Adio Dolphin, bun venit Jayhawk?

Pe lângă discuțiile despre nave, comitetul a abordat și planurile de modernizare a flotei de elicoptere, inclusiv posibila achiziție de aeronave MH-60 Jayhawk de la Sikorsky. Lunday a recunoscut că serviciul analizează încă ce să facă cu elicopterele mai vechi MH-65 Dolphin, fabricate de Airbus. Cu toate acestea, pare din ce în ce mai probabil ca aceste aeronave să fie retrase din serviciu mult mai devreme decât data inițială prevăzută, 2037. „Dolphin-ul este mult mai dificil de întreținut. Producătorul original de echipamente nu mai furnizează piese, așa că le eliminăm treptat… dar credem că retragerea va veni mult mai repede, având în vedere obsolescența,” a informat el membrii subcomitetului, semnalând o schimbare semnificativă în strategia aeriană a Gărzii de Coastă.

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv14 ore ago

Constanța, tărâmul absurdității polițienești: Subalterni hărțuiți pentru o virgulă, sefi absolviți de lege!

Pregătiți-vă pentru o poveste desprinsă parcă dintr-un film prost, dar care, din păcate, este cruda realitate din inima Inspectoratului de...

Exclusiv2 zile ago

„Il Capo”, milionar din evaziune? Fiscul ii pune dosarul la „fond”, White Tower așteaptă!

Ploiești, orașul contrariilor: „Il Capo” face evaziune, justiția se trezește! (apartamentele-fantomă mai așteaptă) Ploiești, orașul unde „șotronul” judiciar e sport...

Exclusiv2 zile ago

IPJ Prahova: „Clanul nod în papură” contra adevărului! Când amenințările legale vin de la… analfabeții juridici în uniformă!

Dezvăluiri incendiare aruncă, din nou și cu un tupeu greu de digerat, în aer credibilitatea Inspectoratului de Poliție Județean Prahova....

Exclusiv3 zile ago

IPJ Prahova: „Clanul nod în papură” – Când moralitatea e o păpușă gonflabilă și poliția, o afacere de „famiglie”!

Dezvăluiri incendiare aruncă din nou în aer credibilitatea Inspectoratului de Poliție Județean Prahova, unde, se pare, conceptul de „conflict de...

Exclusiv3 zile ago

Clanul contabililor fericiți” din Boldești-Scăeni: Cifra de afaceri a rudei, profitul din banii publici!(I)

Sora, Soțul și Fiul – O triplă alianță contabilă în umbra viceprimarului În micuța și, până acum, liniștita localitate Boldești-Scăeni,...

Exclusiv3 zile ago

Vărbilău S.A. – Apă fără acte, balastieră cu acte, iar candidații se dau fecioare politice”

Trei crai de la răsărit, aceeași masă, aceeași recepție: rețeaua de apă-blat Anul de grație 2021. În timp ce cetățenii...

Exclusiv3 zile ago

Coca-Cola sub domnia absurdului: Cum „Lordul” Nan și clanul său au transformat fabrica de fericire într-un focar de incompetență și ilegalități!

In adâncurile spumoase ale corporației Coca-Cola, acolo unde se presupunea că ar trebui să curgă bule de fericire și efervescență,...

Exclusiv3 zile ago

Mizeria din poliție: Când sefii se spală pe mâini, iar polițiștii se spală… singuri!

Codul Muncii? O hârtie igenică prea scumpă pentru unii „Înalți”! Alarmă, șoc și groază în sistemul românesc de ordine publică!...

Exclusiv3 zile ago

Scandal la ANP: Justiția română, o glumă proastă cu 24 de permisii și un polițist mort!

O corecție „dureroasă”: Nu 10, ci 24 de permisii pentru un criminal! Bucureștiul fierbe, iar scandalul din sistemul penitenciar capătă...

Exclusiv4 zile ago

MAI, CAMPION LA JAF LEGALIZAT: Cum Ministerul fura 50% din salariul polițiștilor, cu justiția la mână!

Avertisment pentru naivii contribuabili: În România, Ministerul Afacerilor Interne (MAI) a perfecționat arta de a ignora legea, de a dezinforma...

Exclusiv4 zile ago

SCANDALUL BONUSURILOR ÎN POLIȚIE: Europol acuză opacitate și favoritisme la acordarea majorărilor salariale

Sindicatul Europol trage un semnal de alarmă categoric cu privire la modul în care sunt distribuite majorările salariale pentru lucrări...

Exclusiv4 zile ago

BONUSURI DE PERFORMANȚĂ ÎN POLIȚIE: Majorări salariale de până la 50% anunțate pentru semestrul I 2026

Sindicatul Sidepol a adus în atenția publicului vestea bună pentru angajații Ministerului Afacerilor Interne: majorările salariale pentru lucrări de excepție...

Exclusiv5 zile ago

Circul de la Ploiești: Poliția Locală Ploiesti, azilul „ospătarilor” și coșmarul paraclinicilor politic activi – Statul de drept, în vacanță la „Revelion”!

Când reformele bat la ușă, Ploieștiul petrece cu incompetența la masă! În plin avânt al reformelor guvernamentale, care amenință să...

Exclusiv5 zile ago

Penitenciarul Giurgiu: Unde „spionii” au rămas fără baterii, iar informațiile critice mor pe drumul spre sefi

Ochi, urechi și… gura inchisă – Secretele bine păzite din pârnaie În peisajul pitoresc al penitenciarelor românești, unde fiecare zid...

Exclusiv5 zile ago

SCANDAL NAȚIONAL! „LEGEA MARIO”: FARSA MACABRĂ A STATULUI ROMÂN! CUM NE-A MĂCELĂRIT COPIII, APOI NE VINDE PEDEPSE PENTRU PROPRIA-I INCOMPETENȚĂ!

CENEI 2026: CRIMA PERFECTĂ A NEPĂSĂRII STATULUI, NU A MINORILOR! Localitatea Cenei, județul Timiș, intră în istorie nu prin frumusețea...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Criptomonede Taxi Heathrow London

Top Articole Incisiv