Florin Roman nu este un lider oarecare al Partidului Național Liberal. El a fost ales deputat în Alba Iulia. Provine din filiera comună celor mai mulți dintre susținătorii lui Rareș Bogdan, în ofensiva acestuia împotriva lui Ludovic Orban. Face parte din gruparea din ce în ce mai puternică autointitulată a reformiștilor. Pe parcursul anului trecut, a fost șeful grupului parlamentar PNL. Reprezintă deci o piesă importantă în angrenajul bătăliei interne din partid. Iar Renate Weber este o țintă importantă. Reprezintă unul dintre puținele obiective politice pe care și le-a propus PNL și pe care ar avea chiar șansa de a le îndeplini. Sau oare Ludovic Orban este atras într-o capcană? Conform cutumei, Avocatul Poporului nu este schimbat odată cu rotația partidelor la putere. Este o poziție care întotdeauna a beneficiat de stabilitate. În plus, doamna Renate Weber a avut în general succes în demersurile ei. O bună parte dintre atacurile pe care le-a lansat la Curtea Constituțională împotriva unor ordonanțe de urgență ori a altor decizii ale Executivului și-au atins obiectivul. Dovadă că au fost pe deplin îndreptățite. Mai mult, ultimele demersuri ale Avocatului Poporului, vizând restricționarea neconstituțională de drepturi și libertăți în numele combaterii pandemiei, au fost deosebit de populare. Ca să nu mai vorbim de faptul că unele dintre acestea chiar au fost solicitate – și încă insistent – de către societatea civilă. Dacă prin prestația Avocatului Poporului cetățenii au primit satisfacție, dacă aceștia nu au niciun motiv de a dori scoaterea din joc a doamnei Renate Weber, atunci îmi imaginez – și nu cred că greșesc – că un demers în sensul eliminării acesteia nu poate deveni decât impopular. Să fie aceasta capcana pe care Florin Roman i-o întinde lui Ludovic Orban? Dacă așa ar sta lucrurile, atunci nu cred că Florin Roman ar fi făcut public acest demers. Insistențele lui într-un asemenea scenariu ar fi fost mult mai discrete.
Pe de altă parte, deputatul PNL dispune de un atu. În sensul că Ludovic Orban însuși este cel care a inițiat o răfuială împotriva Renatei Weber. Iar inițiativa a avut loc atunci când acesta era nu numai președintele partidului, ci și premier. Anul trecut a fost practic inițiată această procedură. Printr-o solicitare scrisă, depusă în Parlamentul României. Conform acestei solicitări, urma să fie dezbătut raportul de activitate al Avocatului Poporului și supus aprobării sau respingerii Parlamentului. În caz de respingere, Avocatul Poporului își pierde funcția. Iar coaliția poate desemna o altă persoană. Care să-i slujească mai adecvat interesele. Și care, în consecință, să lucreze mai puțin în beneficiul cetățenilor și mai mult ca o proptea a Guvernului. Astăzi Ludovic Orban este președintele partidului și aparent are pâinea și cuțitul în ceea ce privește adoptarea unor decizii politice. Iar eliminarea Renatei Weber este o decizie politică. Și una chiar foarte importantă. În aceași timp, Ludovic Orban este și președintele Camerei Deputaților. Din această poziție, el ar urma să demareze procedurile parlamentare pentru a duce la bun sfârșit demersul început anul trecut tot de el. Pentru a înțelege cum se face că Florin Roman, în numele reformiștilor și nu de capul lui, a decis să-i bată obrazul lui Ludovic Orban și să pună presiune publică asupra acestui, și de ce Ludovic Orban ezită și întârzie deliberat acest demers, trebuie să ne uităm din nou atent la ce se întâmplă în coaliție.
În coaliție lucrurile stau rău. Și asta dincolo de conflictele din ce în ce mai mari legate de desemnarea unor demnitari și de modul în care sunt împărțiți banii publici între ministerele deținute de reprezentanții celor trei partide. Coaliția se confruntă în acest moment și cu o altă categorie de probleme. Înainte de instalare, ea și-a fixat câteva obiective politice pe care le-a comunicat public. Rând pe rând însă, eșuează din diverse motive în acest demers. Ultimul eșec pe cale să se producă este desființarea Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție. Verdictul CSM, care în definitiv este centrul de comandă a tot ceea ce mișcă în Justiția Română, este din această perspectivă fără drept de apel. Deși ministrul Justiției livrat de USR, Stelian Ion nu se lasă. Și anunță că, întrucât decizia CSM este consultativă, va merge mai departe și va înainta Parlamentului actul normativ care ar putea deveni astfel certificatul de deces al SIIJ. Un demers extrem de discutabil. Mai ales dacă ne gândim la faptul că tot domnul Stelian Ion este cel care, nu cu multă vreme în urmă, i-a bătut obrazul președintelui Klaus Iohannis pe motiv că acesta nu ar fi ținut cont de avizul negativ, tot consultativ, al aceluiași CSM vizând doi dintre șefii marilor Parchete. Pe care președintele i-a numit fără să clipească. Iată că, într-un scurt interval de timp, același personaj, devenit ministru al Justiției, merge înainte orbește numai și numai pentru a duce la îndeplinire un obiectiv asumat de către partidele din coaliție. Este posibil – de fapt este probabil – ca la acest capitol coaliția să sufere un eșec în Parlament. Și oricum, dezbaterile vor fi atât de furtunoase, încât cele trei partide, sub aspectul percepției publice, nu vor avea decât de pierdut.
Și iată că acum Forin Roman îl împinge pe Ludovic Orban într-o capcană asemănătoare. E vorba tot despre un demers politic important, asumat de coaliție la inițiativa PNL. Și susținut o vreme sus și tare de către Ludovic Orban. Un demers care poate să se soldeze cu un eșec în Parlament. Iar dacă nu, din nou dezbaterile vor defavoriza PNL-ul și în primul rând pe Ludovic Orban sub aspectul precepției publice. Cum eu nu cred nici în ruptul capului că Florin Roman se transformă în kamikaze și de detonează gratuit sau că dorește cu tot dinadinsul să transforme PNL într-un paratrăsnet al nemulțumirii cetățenilor, nu am cum să nu rămân surprins de succesiunea rapidă a celor două evenimente. Prea vine repede ultimatumul dat de Florin Roman după măciuca în cap luată de ministrul Justiției, pentru ca să nu intrăm la bănuieli. Dacă nu e o capcană și nu e nici o tentativă sinucigașă, atunci ce e? (Sorin Roșca Stănescu)