Actualitate
Cartea săptămânii: Ruta subterană | Agenţia AMOS News
Săptămâna trecută am semnalat în această rubrică romanul „Băieții de la Nickel”, cu care scriitorul american Colson Whitehead a obținut în 2020 Premiul Pulitzer și Premiul Orwell. Astăzi semnalăm romanul cu care a obținut în 2016 Premiul National Book Award și în 2017 Premiul Pulitzer. Un roman despre sclavia în America, care arată că încă mai sunt multe de spus în legătură cu acest subiect.
Ruta subterană a fost o rețea de cale ferată clandestină folosită în veacul al XIX-lea de sclavii americani care se refugiau dincolo de linia Mason-Dixon (denumită astfel după astronomul englez Charles Mason, 1730-1787, și geodezul englez Jeremiah Dixon, 1733-1779), care alcătuia o graniță tradițională între statele din nordul și sudul SUA. Fuga sclavilor avea loc cu ajutorul aboliționiștilor. Potrivit unor istorici, aproximativ 100000 de sclavi au scăpat din sudul sclavagist pe această cale; alții coboară cifra la 30000, pe parcursul a două decenii.
Romanul lui Colson Whitehead pornește de la acest adevăr. Eroina romanului, Cora, este nepoata lui Ajarry, „prima generație de sclavi”, o tânără răpită de negustorii de sclavi din Dahomey, dusă peste Atlantic în America, vândută și revândută de mai multe ori până ajunge în statul Georgia, pe plantația Randall, pentru 292 de dolari. Moare după câțiva ani pe plantațiile de bumbac, dar între timp născuse cinci copii.
Acestei eroine, Cora, de 16 ani, exact vârsta bunicii sale, când fusese răpită, îi propune Caesar, un sclav sosit din Virginia, să fugă și să trăiască liberi în Nord. Drumul este lung, sunt urmăriți ca niște animale, dar nu vor renunța.
Scriu editorii români: „<<Descoperirea Americii>> – aşa s-ar mai fi putut numi această carte, o odisee programatică în căutarea unei Americi care se dovedeşte iluzorie. Cora, protagonista cărţii, este o tânără sclavă neagră evadată, care, visând să ajungă în Nord, străbate mare parte din Statele Unite într-o călătorie iniţiatică. Autorul îmbină adevărul istoric şi fantezia pentru a pune în lumină, într-o amplă metaforă, nu doar obsesiile unei ţări, ci şi avatarurile naturii umane şi, mai ales, relaţiile dintre oameni într-o societate întemeiată pe injustiţie şi varii inginerii sociale.”
„O poveste esențială pentru a-i înțelegem pe americanii de ieri și de astăzi”, scria „The New York Times”.
Când începe romanul, Cora are 16 ani, ca bunica ei răpită. Caesar, un sclav sosit din Virginia îi propune să evadeze și fug amândoi pe ruta subterană. Evidnet că se declanșaează o urmărire și vânătoare crunte, sunt prinși din urmă, bătuți, schinguiți, obligați să arate pe un de au mers, iar femele și oamenii care i-au ajutat sunt rași de pe suprafața pământului. Cora ajunge la gara mică de unde au plecat, coboară în adâncuri și atunci se arată șansa ei, după ce își omoară paznicul:
„Cora apăsă cât putu mânerul drezinei. Nu se clintea, chiar dacă se lăsa cu toată greutatea pe el. La picioarele ei, pe platforma de lemn, văzu o cataramă mică de metal. O trase, şi mânerul scârţâi. încercă din nou, şi drezina se urni din loc. Cora aruncă o privire înapoi, la Ridgeway şi Homer. Vânătorul de sclavi îşi rostea discursul în şoaptă şi băieţandrul negru îi nota cuvintele. Ea apăsă fără oprire pe mâner şi dispăru din cercul de lumină. În tunelul pe care nu-1 construise nimeni, care nu ducea nicăieri.
Descoperi un ritm în felul în care pompa cu braţele, abandonându-se cu totul mişcării. Nordului însuşi. Oare călătorea prin tunel sau îl săpa? De fiecare dată când apăsa pe mâner, izbea cu târnăcopul în rocă, prindea o bucată de şină pe un crampon. Nu apucase să-l pună pe Royal să-i povestească despre bărbaţii şi femeile care construiseră calea ferată subterană. Despre cei care săpaseră un milion de tone de rocă şi de ţărână, care trudiseră în măruntaiele pământului pentru a salva sclavi ca ea. Care făceau front comun cu toate celelalte suflete ce adăpostiseră fugari în casele lor, îi hrăniseră, îi căraseră spre Nord în spinarea lor, muriseră pentru ei. Şefii de gară, conductorii, aboliţioniştii. Cine eşti după ce termini o asemenea rută grandioasă? Construind-o, ai călătorit şi tu pe ea, până în partea cealaltă. La un capăt erai cel de dinainte de a coborî în subteran, la celălalt eşti o persoană cu totul nouă care iese la lumină. Lumea de deasupra pare probabil atât de banală în comparaţie cu miracolul de dedesubt, miracolul pe care tu l-ai înfăptuit cu sudoarea şi sângele tău. Triumful secret pe care îl ţii în adâncul sufletului.
Cora străbătu mile după mile, lăsă în urmă falsele limanuri şi lanţurile nesfârşite, nimicirea fermei Valentine. Nu mai existau decât bezna tunelului, şi, undeva înainte, o ieşire. Sau o fundătură, dacă asta decidea soarta. Nimic altceva decât un perete orb, neîndurător. Ultima glumă, crudă, a destinului. Sleită de puteri, în cele din urmă, se încolăci pe drezină şi căzu într-un somn uşor, înălţată în întuneric ca şi cum s-ar fi cuibărit în cel mai ascuns ungher al nopţii.
Când se trezi, hotărî să meargă restul drumului pe jos; era cu braţele goale. Şchiopătă, poticnindu-se peste traverse. Îşi trecu mâna pe pereţii tunelului, peste creste şi adâncituri. Degetele îi alergară peste văi, râuri, culmi muntoase, contururile unei ţări noi ascunse sub cea veche. <<Priveşte afară în timp ce mergi pe şine şi ai să vezi adevărata faţă a Americii!>> Cora n-o vedea, dar o simţea, se mişca prin inima ei. Se temea să nu se răsucească în timpul somnului cu capul la picioare. Oare înainta tot mai adânc sau se întorcea de unde venise? Se lăsă călăuzită de alegerea sclavului: <<Oriunde, numai nu acolo de unde am evadat>>. Asta o adusese până aici. Avea să ajungă la capăt sau să moară pe şine.
Mai dormi de două ori şi se visă, pe ea şi pe Royal, în casa ei. Ea îi povesti despre viaţa ei dinainte, şi el o strânse la piept, apoi o răsuci ca să se uite în ochii ei. îi trase rochia peste cap şi-şi scoase cămaşa şi pantalonii. Cora îl sărută şi-şi plimbă mâinile peste teritoriul trupului ei. Când el îi desfăcu picioarele, ea era udă, şi el alunecă înăuntrul ei rostindu-i numele aşa cum nu i-1 rostise nimeni niciodată şi nici n-avea să i-1 mai rostească, tandru şi nespus de dulce. Cora se trezea de fiecare dată în vidul tunelului şi, când termina de jelit după el, se ridica şi mergea mai departe.
Gura de tunel se zări mai întâi ca un orificiu minuscul în întuneric. Paşii ei mari îl transformară într-un cerc, apoi în gura unei peşteri, ascunsă de viţe şi tufişuri. Cora dădu la o parte hăţişul şi ieşi la aer.
Era cald. Tot lumina aceea zgârcită de iarnă, dar mai cald decât în Indiana; soarele îi stătea aproape deasupra capului. Grota se deschidea într-o pădure de brazi şi pini. Cora nu ştia cum arată Michigan, Illinois sau Canada. Poate că nici nu mai era în America, ci trecuse undeva dincolo de ea. Se lăsă în genunchi să bea dintr-un pârâu. Apă rece şi limpede. îşi spălă funinginea şi mizeria de pe braţe şi de pe faţă.(…)
Se lăsa întunericul când dădu peste drumeag, un şleau păcătos, presărat cu găuri. Auzi căruţele după ce şezu o vreme pe un pietroi. Erau trei, echipate ca pentru o călătorie lungă, pline cu lucruri, cu listele de inventar legate pe laturi. Se îndreptau spre vest.
Primul căruţaş era un alb înalt, cu o pălărie de paie, cu favoriţi cenuşii, impasibil ca un zid de piatră. Nevastă-sa şedea lângă el pe capră, cu faţa rozalie şi gâtul ieşind dintr-o pătură cadrilată. O priviră cu indiferenţă şi trecură mai departe. Cora nu dădu semn că le observase prezenţa. A doua căruţă o conducea un tânăr, un roşcovan cu trăsături irlandeze. O examină cu ochii lui albaştri şi se opri.”
Colin Whitehead – Ruta subterană. Traducere din engleză și note de Justina Bandol. Editura Humanitas fiction, colecția Raftul Denisei. 323 pag
Actualitate
Alianță strategică între Renault și Thales: De la SUV-uri civile la blindate de luptă pentru o economie de război
În contextul unei cereri fără precedent de armament la nivel european, industria auto și cea de apărare își unesc forțele pentru a răspunde noilor realități geopolitice. Gigantul francez Renault și grupul tehnologic Thales au dezvăluit recent prototipul 4Troop, un vehicul militar multirol bazat pe o platformă civilă, marcând o schimbare de paradigmă în modul în care forțele terestre pot fi echipate rapid și eficient.
Puterea industrială a sectorului auto în serviciul armatei
Colaborarea dintre cele două companii mizează pe „know-how-ul” industrial al Renault, capabil să producă volume mari de vehicule într-un timp record. Într-un scenariu de conflict de înaltă intensitate, Franța mizează pe conceptul de „masificare” — creșterea rapidă a stocurilor de echipamente pentru a dota forțele de rezervă. Cu o capacitate de producție de peste un milion de mașini anual, Renault oferă soluția pentru o mobilizare industrială pe care sectorul tradițional de apărare nu o poate susține singur.
Conceptul 4Troop și transformarea vehiculelor utilitare în puncte de comandă
Prototipul prezentat, un vehicul 4×4 derivat dintr-un model SUV de serie, este conceput pentru a sprijini operațiunile cu drone și pentru a funcționa ca un hub tactic. Designul permite adaptarea rapidă: o simplă utilitară poate deveni, prin modificări minime și integrarea tehnologiei Thales, un vehicul de comandă. Această flexibilitate este esențială pentru programul Scorpion, care vizează modernizarea și interconectarea capacităților de luptă ale armatei până în anul 2030.
Muniția Toutatis și producția de masă a dronelor de atac
Parteneriatul nu se oprește la vehicule. Proiectul Toutatis, o muniție teleghidată (dronă kamikaze) cu o rază de 10 km, este piesa centrală a noii strategii de uzură. Renault a reușit să reducă costurile de fabricație de trei ori, simplificând designul pentru a permite producția a 10.000 de unități pe an. În timp ce Renault se ocupă de platforma fizică, Thales integrează software-ul de recunoaștere automată a țintelor, menținând totodată controlul uman în procesul de decizie.
Suveranitate tehnologică și parteneriate strategice sub eticheta „Made in France”
Această cooperare răspunde cerințelor Ministerului Forțelor Armate din Franța, punând accent pe producția locală și controlul strict al costurilor. Pe lângă vehicule și drone, Renault explorează deja dezvoltarea de platforme terestre fără echipaj (UGV). Această convergență între agilitatea sectorului privat și rigoarea sectorului militar este văzută ca un pilon fundamental pentru întărirea capacităților de apărare europene în fața amenințărilor actuale.
Actualitate
NATO 3.0: Noua arhitectură de securitate și „pariul” european în fața retragerii parțiale a SUA
Secretarul General al NATO, Mark Rutte, încearcă să tempereze temerile privind o ruptură de Washington, catalogând reducerea prezenței americane drept o oportunitate pentru „maturizarea” militară a Europei.
Într-o mișcare care a trimis unde de șoc prin cancelariile europene, Statele Unite au decis să își reducă contribuția la Modelul de Forțe al NATO. Totuși, ceea ce mulți analiști interpretează drept o slăbire a legăturilor transatlantice este prezentat oficial de conducerea Alianței drept o etapă „pozitivă”. Mark Rutte, Secretarul General al NATO, a insistat astăzi, la Bruxelles, că această reconfigurare nu reprezintă o abandonare a aliaților, ci un impuls necesar pentru restul membrilor de a-și asuma responsabilitatea propriei apărări.
Efectul de domino: Aliații „step up” pentru a umple golurile lăsate de Pentagon
Pe măsură ce Washingtonul își recalibrează prezența în Europa – o decizie care include retragerea unei treimi din avioanele de vânătoare staționate pe continent – un nou tablou prinde contur. Rutte a subliniat că alți aliați au început deja să facă pași importanți pentru a înlocui personalul și capacitățile americane, în unele cazuri acoperind integral deficitul.
„Nu este vorba despre locul unde sunt staționate forțele acum, ci despre cine ce face în momentul în care planurile de apărare sunt activate sub Articolul 5”, a explicat oficialul. Acesta a recunoscut că, istoric, NATO a fost „excesiv de dependentă de Statele Unite”, iar ajustarea actuală a angajamentelor este, în viziunea sa, una „echitabilă”.
Umbra lui Trump și miza de 5% din PIB la Summitul de la Ankara
Declarațiile optimiste ale lui Rutte par să aibă un destinatar clar: Donald Trump. În contextul pregătirilor pentru Summitul NATO de la Ankara de luna viitoare, tensiunile sunt la cote maxime. Trump a criticat dur Alianța în repetate rânduri, sugerând chiar posibilitatea retragerii SUA și acuzând aliații europeni că nu au fost prezenți „atunci când a fost nevoie de ei”.
Pentru a contracara această retorică, NATO forțează acum o țintă de investiții fără precedent. La Ankara, statele membre sunt așteptate să prezinte planuri credibile pentru a atinge un prag de 5% din PIB dedicat apărării și infrastructurii critice. Această strategie, supranumită „NATO 3.0”, vizează transformarea Europei într-un pilon militar solid, capabil să susțină o bază industrială de apărare proprie și să accelereze producția de armament în fața agresiunii ruse.
Focus pe descurajare: Planificarea nucleară și ajutorul pentru Ucraina
În timp ce structura forțelor se schimbă, prioritățile de pe agenda imediată rămân critice. Miniștrii apărării se vor reuni joi la Bruxelles pentru a discuta planificarea nucleară, un subiect de o sensibilitate extremă în contextul geopolitic actual. Simultan, Grupul de Contact pentru Apărarea Ucrainei va analiza noile priorități de ajutor militar pentru Kiev, subliniind faptul că, deși formatul forțelor NATO se modifică, sprijinul pentru linia frontului rămâne o necesitate imperativă.
Actualitate
Frontul industrial unit: Lockheed Martin și General Motors rescriu regulile producției de armament
Sinergia dintre Corvette și rachetele interceptoare
Într-o mișcare strategică menită să revoluționeze baza industrială de apărare, cel mai mare contractor militar din lume, Lockheed Martin, și gigantul auto General Motors (GM) au semnat un parteneriat istoric. Obiectivul central este utilizarea forței manufacturiere a industriei auto pentru a accelera producția de sisteme de armament într-un ritm fără precedent. Deși produsele lor par din universuri diferite, filozofia de inginerie este comună: atât un model Corvette, cât și un interceptor THAAD necesită precizie extremă, lanțuri de aprovizionare complexe și o producție de serie riguroasă. Această colaborare nu vizează fuziunea produselor, ci transferul de expertiză pentru a ridica standardele de eficiență în întreg sectorul de apărare.
Misiunea de a tripla producția pentru Pentagon
Parteneriatul vine ca un răspuns direct la presiunile exercitate de Departamentul Apărării al SUA, care a solicitat o creștere masivă a capacității de producție. Mai exact, Lockheed Martin vizează triplarea și chiar quadruplarea ratelor de producție pentru sistemele PAC-3 (Missile Segment Enhancement) și interceptoarele THAAD în următorii ani. Expertiza GM în gestionarea lanțurilor de aprovizionare și infrastructura lor comercială masivă sunt considerate piesele lipsă din puzzle-ul necesar pentru a satisface cererea globală tot mai mare de muniții și sisteme de apărare aeriană.
O nouă eră a parteneriatelor „non-traditionale”
Această alianță nu a apărut din întâmplare, ci a fost încurajată de oficialii de la Pentagon, care au îndemnat contractorii din domeniul apărării să caute soluții în afara cercurilor militare obișnuite. Deși detaliile financiare specifice ale acestui acord rămân confidențiale, cifrele de investiții ale celor doi giganți sunt grăitoare: Lockheed Martin s-a angajat să investească 9 miliarde de dolari în peste 20 de facilități până în 2030, în timp ce GM direcționează 7 miliarde în investiții de capital și alte 9 miliarde în cercetare și dezvoltare. Rezultatul este un ecosistem industrial hibrid, capabil să răspundă rapid provocărilor de securitate ale secolului XXI.
-
Exclusivacum 5 zileDe la „Prestij” la „Maneliadă”: fief interlop în buricul Ploieștiului, cu IPJ Prahova la butonul de mute
-
Exclusivacum 5 zileBreaking news din Prahova profundă: comuna Ariceștii Rahtivani dă peste cap handbalul românesc și învață granzii ce înseamnă ambiția la vârsta de 11-12 ani
-
Exclusivacum 5 zilePensie cu „viluță la pachet”: șeful împuternicit de la IPJ Prahova fuge din funcție, dar nu și cu mâna goală
-
Exclusivacum 2 zileIPJ Prahova, fabrica de „deranjați”: de la cetățeanul care sună la 112, la polițistul care nu pupă papucul șefului. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (IX)
-
Exclusivacum 2 zileBreaking news pe DN1: Melcul IPJ Prahova si-a luat, in sfarsit, Loganul
-
Exclusivacum 3 zileNoaptea, ca hoții de mochete. Pamflet despre caracatița de lux din Ministerul Economiei
-
Exclusivacum 3 zileArde satul, stingem cetățeanul! Biroul Control Intern IPJ Prahova, pompier de imagine pentru polițiștii ‘deranjați’”.„Grădinița de cadre” IPJ Prahova (VIII)
-
Exclusivacum 4 zileDe vânzare: stat de drept ușor folosit, preț negociabil în milioane de euro




