Olivier Duhamel este o legendă vie a elitei culturale franceze. Născut dintr-o familie de intelectuali de mică amploare, Duhamel a devenit, de peste 35 de ani unul dintre cele mai cunoscute nume în lumea rarefiată a elitei franceze, cea conectată fundamental și celular cu conducerea politică a celei de-a cincea republici.
Politiolog, un fel de scriitor dar în special gânditor al noii ideologii de stânga din Franța, Duhamel devenise o instituție peste care nu se putea trece. Cine și-a dorit să existe politic și ideologic în stânga franceză a fost obligat nu numai să îi citească lucrările dar să îl citeze, măcar odată, în cuvîntările sale. Francois Mitterand îl considera un reper generațional iar Jack Lang îi oferise până și cea mai aurită sinecure, aproape de cea de academician, numindu-l politogul de servicu al regimului. Mai mult, mai puternic, mai sus, doar un Joares sau Thorez puteau să ajungă. Duhamel, cel tradus și în România, citit de către generatiile de studenți în științe politice, cu doua semestre de profesorat în SUA, în bastioanele liberalismului cultural la New York și Boston, devenise imposibil de uitat. Obsedant de prezent, obsesiv de publicat și irațional adulat, Duhamel este intelectualul angajat, geniul din sticla de lampă scăpat pentru a aduce libertatea de gîndire între parametrii marxismului cultural. Este omul care conduce, ordonă, diseminează și convoacă cuvintele într-o ordine ritmată, pe muzica marșului progresului. Parisul după Sartre și a lui iubire mestecată cu ură de Beauvoir nu mai cunoscuse cuplu de magie progresistă. Duhamel o reînviase cu a lui celebră soție Evelyne Pisier.Etern stângist și intelectual crescut în marile laboratoare ale culturii franceze, acolo unde un Enescu era injurat vârtos, Eliade aruncat la gunoi iar Ionesco ridicat pe scaunele decadenței imperial denumită teatrul absurdului (absurd chiar să te uiți la o astfel de scenă de teatru de un plictis nu numai imaginar, care dovedește și astăzi mediocritatea lâncedă a Dâmboviței pe malul căreia scriitorul se născuse) , acolo unde Monica Lovinescu era declarată spion american (acuză echivalentă în gravitatea ei numai cu cea de colaborator al regimului de ocupație nazist), Duhamel aflat acum la senectutea pe care oricine din Rue Solferino o imaginează, aurită și plină de beneficii, se prăbușește în flăcări. Prietenul său, Alain Finkielkraut îl apără cu greutatea cuvintelor unui academician francez ce este, dar după a sa carte despre identitatea nefericită, „L’Identité Malheureuse”, maculatură vopsită în cultură de cafenea elitist beută la etajul profesorilor de la la SciencePo, nici măcar el nu reușește miracolul salvării.Acuzat de incest, viol homosexual asupra unuia dintre cei trei Kouschner, atunci când minori fiind, după divorț s-au mutat cu mama lor la el acasă, Duhamel demisionează din toate functiile pe care republica, în generozitatea ei, i le oferise. Incredibil, du jamais vu ou etendue, idole casse, elita culturala pariziană descoperă, după decimarea americană provocată de către mișcarea me too, că un un zeu parizian își viola băiatul minor adoptive.
Erau trei copii. Celebrul french doctor, cum era denumit Bernard Kouschner, pleaca alături de o brigadă marxistă în Cuba lui Castro. 1964 este anul marilor iubiri revoluționare. Evelyne Pisier, la numai 23 de ani este și ea membru al grupului. Acolo în Cuba, Pisier, (vor fi fost două surori Pisier, una mai cunoscută ca alta) devine amanta lui Castro. Se iubesc patru ani, El Comandante este un amant strălucit va scrie ea în memoriile târzii și perfect trup pentru o franțuzoaică incapabilă să găsească revoluția lumii decat în patul marelui bărbat care mai că a băgat lumea în război atomic. La întoarcere, fără să stea prea mult pe gânduri, Kouschner o ia pe Evelyne de soață, trei copii, dintre care doi gemeni, faux jumeaux cum tandru li se spune, băiat și fată se nasc. La divorțul celor doi Kouschner, Evelyne își ia copii și se mută la Duhamel. Mai regală, mai pariziană, mai elogioasă și elitară poveste nici că ar putea exista.
Până când, acum o zi, romanul autobiographic, La familia Grande, (titlul in spaniolă, excelent ambient pentru libertinajul sexual al unei stangi aflate în derivă sexuală de peste un secol), al surorii, Camille Kouchner, acum femeie de 45 de ani, povestește incestul, violul și apoi ardoarea homosexuală asupra fratelui său geamăn, pe care Duhamel o va perpetua pentru câțiva ani buni. Parisul este sub șoc. Elita franceză, absolut toată privește cum mareea de indignare se transformă în tsunami. Duhamel nu mai poate fi salvat, sângele albastru al stângii franceze nu mai are nici un fel de valoarea. În epoca marilor trădări, un astfel de episod, chiar petrecut acum decenii nu poate fi iertat. Duhamel demisionează din toate functiile sale. Dar nu vede. Nu aude. Nu înțelege. Durerea fiului adoptiv, mânia fiicei adoptive, dezolarea absolută pe care o lasă în jurul său. Din patul castrist, în patul lui Duhamel, maman Pisier, atunci când i se spune despre fapte, refuză să condamne. Refuză să asculte. Comunismul, progresismul, stângismul fără granițe reușesc mancurtizaea totală. Va muri la un an după ce, copii ei, acum oameni în toată firea, îi spun secretul adolescenței lor. Dar pentru Pisier, Duhamel nu poate fi un violator pedofil homosexual. El este mintea genială a stângii, el este minunat.
Povestea este tragică dar atât de reală. Începând cu dreapta religioasă americană acațărată de zidurile templului democrației, urlând blasfeme la adresa minorităților rasiale, petrecând prin Londra prințului fugit cu americanca multiculturală (acum luată legal și în catedrală, pe banii bătrânei regine obosite să mai salveze încă odată coroana britanică), ajungând în Franța marilor intelectuali de stânga, toate statuile se prăbușesc. Un nou val, o nouă lume se naște din moartea putridă, plicticoasă ca absurdul scaunelor ionesciene, dar atat de violentă, a celor care ieri erau idoli. Nimic și nimeni nu mai poate ascunde lumea de ieri de reflectoarele lumii de mâine. Duhamel va dispărea ca orice prinț renegat al republicii, executat (acum doar virtual) în chiar locul decapitării regilor Fanței, Place de la Concorde, iar cărțile lui vor fi arse în public. Și dreapta veche și stânga veche, demne, se prăbușesc în fața originalelor păcate. Căci nimeni nu a vrut să vadă că ele exista, sunt reale, devenind cu timpul eterne. Parisul descoperă din nou agonia, după ce Sartre sau de Beauvoir negau destinul milioanelor de victime ale comunismului mondial. Acum un Duhamel piere de sabia ancestrală a sexului. Da, lumea se schimbă. Cu ea ne schimbăm și noi statuile. Dar păcatul rămâne la fel de crud, de murdar și de răzbunător.
H.D. Hartmann
Precizări: Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Publicația IncisivdePrahova.ro pune la dispoziția persoanelor interesate DREPTUL la REPLICA prin intermediul următorului email:
România anului 2026 a devenit oficial rezervația naturală a absurdului, unde „specialiștii” statului au reușit o performanță demnă de Cartea Recordurilor la categoria „Ficțiune Bugetară”: au raportat că au păzit o întreagă pădure, când ei, de fapt, au dat cu spray de argint peste trei ghivece de mușcate. În timp ce instituțiile de forță dorm în post, ziarul de investigații Incisiv de Prahova și „Procurorii Gliei” – fermierii prahoveni – au detonat bomba care spulberă cel mai mare jaf programat din istoria recentă: Sistemul Național Antigrindină (SNACP).
Matematica de balamuc: Cum să transformi un hectar în cincizeci prin „magia” bugetară
Dacă credeați că ați văzut totul în materie de sifonat bani publici, pregătiți-vă pentru „Marea Umflătură”. Conform unei investigații realizate de Incisiv de Prahova, asistăm la o supraestimare de minim 5.000% (adică de 50 de ori!) a suprafețelor agricole pretins protejate. Pentru a justifica bugetele grase și rachetele trase în vânt, băieții deștepți din spatele sistemului au inventat hectare pe bandă rulantă.
Este o „schizofrenie juridică” perfectă, demascată constant de jurnaliștii de la Incisiv de Prahova: Unitatea Prahova funcționează de 20 de ani ca „stație pilot”, un experiment etern pe banii proștilor. În timp ce Electromecanica Ploiești pretinde că „protejează” 112.000 de hectare, Direcția Agricolă Prahova a recunoscut oficial că nici măcar nu știe unde sunt zonele de protecție. Practic, se trage la nimereală, sperând că bugetul va ateriza, ca de obicei, în buzunarele care trebuie, în timp ce deficitul confirmat de Curtea de Conturi a sărit deja de 260 de milioane de lei.
Pudelii de la Garda de Mediu și meniul toxic: Pește cu garnitură de argint greu
Investigația a deschis Cutia Pandorei și în ceea ce privește sănătatea publică. Timp de două decenii, peste capetele noastre s-a împrăștiat iodură de argint (AgI) – o substanță „foarte toxică pentru mediul acvatic” – fără ca vreun „specialist” să măsoare cât argint ajunge în roșia din piață sau în peștele din farfurie.
Răspunsul Gărzii Naționale de Mediu la solicitările ziarului Incisiv de Prahova este de o imbecilitate sublimă: „nu avem competențe”. „Câinele de pază” al mediului s-a transformat într-un pudel de apartament, ignorând chiar și avertismentele CSAT, care – conform documentelor obținute de publicația citată – confirmă că aceste sisteme au fost abandonate în Europa tocmai din cauza riscurilor de mediu. Practic, CSAT trage alarma de incendiu, iar Garda de Mediu se preface că nu știe să citească instrucțiunile de pe extinctor.
Ultimatumul în 27 de puncte: Fermierii-007 scot „mafia norilor” la tablă
Radiografia marii minciuni: Cele 27 de „săgeți” ale fermierilor care spulberă mafia Antigrindină
Miza și Suspiciunea de Fraudă (Analiză Incisiv de Prahova)
Legalitate și Autorizare
Notificarea scrisă a activității, numere de înregistrare, existența Acordului și Autorizației de Mediu (Punctele 1, 2, 5, 6, 7).
Suspiciunea că sistemul funcționează într-un vid legislativ de 20 de ani, fără acte de reglementare specifice pentru dispersia substanțelor în atmosferă.
Bomba Chimică (AgI)
Cantitatea exactă de Iodură de Argint per rachetă, per sezon și compoziția chimică reală (Punctele 3, 4).
Demascarea toxicității ascunse; AgI este „foarte toxică pentru mediul acvatic”, fapt omis sistematic în raportările oficiale.
Impactul asupra Solului și Apei
Existența analizelor de bază (martor) înainte de 2005 și a monitorizărilor constante pe parcursul lansărilor (Punctele 8, 9, 10, 11).
Statul a tras cu rachete „la orb”, fără să știe valorile inițiale de argint din sol, transformând Prahova într-un laborator toxic fără supraveghere.
Bioacumulare și Sănătate
Studii privind absorbția AgI în plante, pește, legume și transferul în lanțul trofic (Punctele 12, 18, 19).
Riscul de otrăvire lentă a populației; în lipsa studiilor, nicio instituție nu poate garanta siguranța consumului de produse „asezonate” cu argint.
Biodiversitate și Ecosisteme
Efectele asupra polenizatorilor (albine), amfibienilor, microorganismelor din sol și habitatelor protejate (Punctele 13, 14).
Ignorarea totală a dezechilibrelor ecologice; suspiciunea că „pârjoleala” norilor a distrus fauna utilă din județ.
Ficțiunea Meteorologică
Existența pluviometrelor la sol, verificarea metrologică a stațiilor și arhivarea datelor (Punctele 15, 16, 17).
Marea păcăleală a „creșterii precipitațiilor”; fără măsurători la sol, afirmațiile SNACP sunt simple povești pescărești pe bani publici.
Răspundere și Control
Asumarea oficială a siguranței populației, controlul faptic de urgență și sancționarea neconformităților (Punctele 20, 21, 22, 23, 24).
Identificarea nominală a celor care vor răspunde penal și patrimonial pentru jaful de 260 de milioane de lei și punerea în pericol a sănătății publice.
Transparență și Etică
Refuzul „poveștilor din alte țări” și tratamentul egal al companiilor de stat cu cele private (Punctele 25, 26, 27).
Stoparea tacticii de eschivă a Gărzii de Mediu; Electromecanica Ploiești nu este mai presus de lege doar pentru că „e de stat”.
Realizat în EXCLUSIVITATE de ziarul de investigații Incisiv de Prahova
Sătui să fie cobaii unui experiment toxic, „Agenții 007 ai Gliei” – reuniți sub sigla Asociației Producătorilor Agricoli de Cereale și Plante Tehnice (ACCPT) Prahova – au lansat un Memoriu-bombă. Sub semnătura lui Adrian Mocanu, fermierii au somat Garda de Mediu și Direcția Județeană de Mediu Prahova să răspundă la 27 de întrebări care ar trebui să bage în ședință jumătate din guvern.
„Procurorii Gliei” cer probe clare: Unde sunt analizele de sol și apă din ultimii 20 de ani? Unde sunt pluviometrele care să demonstreze că rachetele voastre chiar aduc ploaia sau opresc grindina, nu doar golesc norii de apă deasupra caselor oamenilor, provocând inundații precum cele de la Lăpoșel sau Vălcănești? Fermierii au fost categorici: nu acceptă răspunsuri de tipul „așa se face și în alte țări”. Ei vor documente, cifre și asumarea răspunderii penale pentru fiecare gram de iodură de argint aruncat în atmosferă fără autorizație de mediu validă.
Cine semnează pentru „Marea Pârjoleală 2040”?
Miza este uriașă: mafia norilor vrea să prelungească acest jaf până în anul 2040 prin „Planul de Jaf 2040”. Însă fermierii prahoveni au pus punctul pe „i”: cine garantează siguranța alimentară a produselor „asezonate” cu rachete? În lipsa studiilor de bioacumulare, cine își asumă dacă populația se otrăvește lent cu argint?
Conform datelor colectate de Incisiv de Prahova, peste 72% dintre fermieri au spus un „NU” hotărât acestui sistem, dar statul continuă să tragă cu rachete ca la Revelion. Memoriul ACCPT Prahova cere acum verificarea „calificărilor fantomă” ale pirotehnicienilor instruiți în Moldova și a regimului explozibililor manipulați de Electromecanica, rachete care adesea aterizează intacte prin curțile oamenilor, transformând județul într-un poligon de tragere fără reguli.
DNA, CSAT, SRI: Ieșiți din coma birocratică înainte să ne transformăm în cobai!
Fermierii: Eroii tragici ai gliei, finanțatori ai adevărului
Acest rechizitoriu nu mai poate fi ignorat. Dacă instituțiile de forță nu se trezesc să investigheze cum un „proiect pilot” a devenit o gaură neagră financiară și o amenințare toxică, înseamnă că sunt complice. Fermierii prahoveni au anunțat deja: dacă statul e prea incompetent să facă studii de impact, le vor plăti ei din buzunarul lor, doar pentru a demonstra marea minciună.
Adevărul este la fel de usturător ca iodura de argint: „Ospiciul Antigrindină” trebuie închis, iar cei care au semnat rapoartele de „protecție” umflate cu 5.000% trebuie să dea explicații în fața procurorilor, nu a jurnaliștilor. Incisiv de Prahova va rămâne pe baricade până când ultima rachetă va fi scoasă din circuit, iar mafia norilor va rămâne fără „muniția” bugetară.
Vom reveni. Asediul asupra imposturii abia a început! (Cristina T.).
Procedura „Houdini”: Cum să judeci un om fără să-l inviți la proces, dar să pretinzi că-l aperi
Să trăiți, stimată Justiție română, acest mecanism unsuros care pare să funcționeze perfect doar când vine vorba de încasat pensii speciale, nu și de citat amărâții prin sălile de tribunal! Astăzi ne aplecăm cu un amestec de greață și uimire asupra „performanței” de la Judecătoria Vălenii de Munte. Aici, unde aerul de munte pare să oxigeneze doar orgoliile magistraților, s-a inventat „citarea prin meditație”: victima cere ajutor, dar instanța uită să-i spună și unde să vină.
Conform sesizării primite la redacție și documentelor care atestă acest circ procedural, o persoană aflată la ananghie a solicitat un ordin de protecție. Ce a făcut instanța? A judecat cauza în lipsă, ca și cum victima ar fi fost un spirit invocat la o ședință de spiritism, nu un cetățean cu drepturi. Ulterior, chiar instanța superioară a bătut obrazul colegilor de la Vălenii de Munte, trimițând dosarul la rejudecare pentru că, surpriză, procedura de citare fusese călcată în picioare.
Rejudecarea, o ciorbă reîncălzită cu gust de nepăsare și superficialitate
Dacă cineva credea că, după ce au fost trași de urechi, magistrații de la Vălenii de Munte s-au pus pe treabă serios, se înșală amarnic. Rejudecarea a fost un fel de „hai să ne facem că muncim”. Deși victima a adus dovezi, a explicat contextul și a arătat rănile unui sistem bolnav, instanța a tratat totul cu o superficialitate demnă de o discuție la colț de stradă.
Se pare că pentru onorata instanță, un ordin de protecție este doar o hârțogărie plictisitoare care le strică siesta. Esența cauzei? Analiza de fond? Detaliile care pot salva o viață? Fleacuri! Important este să închidem dosarul, nu să rezolvăm problema. Sursele noastre indică faptul că, deși la al doilea termen poliția a fost implicată în citare, întrebarea rămâne: cine plătește pentru „gaura neagră” de la primul termen, când cineva a decis că citarea este opțională?
Capcana celor 3 zile: Cum să furi dreptul la apel prin metode „legale”
Cireașa de pe acest tort al incompetenței este modul în care dreptul la apărare este anihilat prin birocrație cinică. În acest caz, legea devine o cursă de obstacole pentru victimă. Termenul de apel de 3 zile de la pronunțare este „arma secretă” a unui sistem care vrea să scape de dosare.
Până când plicul cu hotărârea ajunge la destinatar prin poșta melc, termenul este deja expirat. Justiția română te anunță că ai pierdut dreptul de a te plânge exact în momentul în care afli ce s-a decis împotriva ta. Este un cinism absolut: ești citat prin poliție ca să fii sigur că participi la propria execuție procedurală, dar ți se închide ușa în nas când încerci să contești o decizie luată pe genunchi.
Ce se întâmplă la Vălenii de Munte nu este doar o eroare judiciară, este un simptom al unui sistem care a uitat că în spatele dosarelor sunt oameni, nu cifre. Dacă nici în cazurile de urgență maximă, unde viața unui om poate fi în pericol, nu putem avea o citare corectă și o judecată serioasă, atunci la ce mai avem tribunale? Mai bine punem un automat de cafea în locul judecătorului: măcar știm că ne ia banii, dar ne dă ceva concret în schimb. Vom reveni. (Cristina T.).
Orașul lui Caragiale a fost transformat oficial în cel mai scump experiment de supraviețuire urbană din România. În timp ce ploieștenii inhalează, la preț de parfum de lux, miasmele unei administrații intrate în putrefacție, la butoanele Primăriei se joacă o piesă de teatru absurd, unde singura certitudine este că banul public are picioare și știe să dispară „elegant”. Sub „bagheta” edilului Mihai Polițeanu, Ploieștiul nu mai este un oraș, ci o masă de joc unde miza sunt 10 milioane de euro, iar jucătorii par să fi învățat legislația din cărți de colorat.
Magia neagră a „bunurilor de retur”: Cum se evaporă 10 milioane de euro fără ca „Independentul” să scoată o notă
Vă amintiți de vehemența electorală a lui Mihai Polițeanu? Acea voce tunătoare care promitea curățenie generală? Ei bine, conform investigațiilor Incisiv de Prahova, vocea s-a stins brusc, fiind înlocuită de sunetul fanfaraei de la festivaluri. Marea miză – cele 10 milioane de euro reprezentând „bunurile de retur” (zeci de autospeciale, mii de pubele și utilaje plătite din sudoarea ploieștenilor) – pare să fi intrat într-un triunghi al Bermudelor administrativ.
Deși Raportul LEXEXPERT AUDIT S.R.L. arăta clar că aceste bunuri trebuiau să revină orașului gratuit la finalul anului 2024, Primarul a preferat „jocul de glezne”. De ce? O fi de vină eticheta politică, sau faptul că la conducerea operatorului de salubritate a apărut, ca prin minune, un fost ofițer SRI? Se pare că în Ploiești, „interesul public” se oprește exact acolo unde începe „mirosul” de epoleți și interese subterane.
„Bingo” pe legi abrogate: Cristian Ganea și rețeta succesului de la „Muntele de gunoi” la „Taraba de brânză” (aici)
Dacă cineva credea că incompetența are limite, Cristian Mihai Ganea, fostul „dirijor” de la ADI Deșeuri, a demonstrat contrariul. Decizia CNSC nr. 971/2026, citată de Incisiv de Prahova, este monumentul funerar al unei licitații ticlite pe legi moarte. Să organizezi o procedură de miliarde folosind regulamente abrogate din 2015 nu e doar prostie, ci pare a fi un sabotaj programat pentru a lăsa orașul ostatic actualului operator.
Dar stați, că circul nu se oprește aici! După ce a aruncat licitația în aer, Ganea a făcut o „rotire de cadre” spectaculoasă, aterizând direct pe scaunul de director la Hale și Piețe. Oare subordonații săi, mulți foști polițiști, îi vor explica în pauza de cafea unde se întâlnește ignorarea deliberată a legii cu Codul Penal? Sau la Hale se pregătește transformarea tarabelor în viitoare ghene sub noua „expertiză”?
Șah-mat la Prefectură: „Ilegalitatea” în ramă pentru Primăria Ploiești
Bomboana de pe coliva administrativă vine însă din justiție. Documentul exploziv nr. 5650/II/B/3 din 04.04.2025, prin care Prefectul a acționat în instanță Consiliul Local Ploiești, scoate la iveală un amatorism juridic de proporții penale. Primăria a încercat să „inventeze” concepte juridice inexistente, precum „încetarea aplicabilității” unei hotărâri (HCL 52/2025), doar pentru a anula un contract deja semnat cu asocierea Brantner-Roeco.
Deși Secretarul General al Municipiului a avertizat prin „obiecții motivate” că manevra este ilegală, administrația Polițeanu a forțat nota. Rezultatul? Un blocaj total, unde Poliția Locală amenda un operator pe care Primarul îl numește „ilegal”, folosind regulamente aprobate chiar de acesta! Este o schizofrenie administrativă unde mâna stângă nu știe ce face mâna dreaptă, dar ambele sunt în buzunarele contribuabililor.
Festivaluri, gimnastică și amnezie selectivă: Când orașul se sufocă, edilul ne dă mărțișoare
În timp ce datoriile către Blue Planet se adună (peste 7 milioane de lei) și orașul riscă să devină oficial o groapă de gunoi cu buletin de Ploiești, Mihai Polițeanu a adoptat strategia „pâine și circ” – fără pâine. Edilul împarte invitații la Hipodrom, organizează cursuri de gimnastică și se ocupă de „castani”, ignorând cu o seninătate suspectă miliardele care se scurg prin ghenele „prietenoase”.
Această „amnezie” subită în fața jafului de 10 milioane de euro și a contractelor cu dedicație a umplut paharul.
Dacă spectacolul de prost gust numit Bin Go se termină cu o insolvență „pe bune”, primul care va pune mâna pe ciolanul datoriilor va fi ANAF-ul, în timp ce ploieștenii vor rămâne cu buza umflată și buzunarele goale!
Concluzia este simplă: Când regizorul e în comă de interese, iar actorii joacă pe legi abrogate, singura soluție este ca spectatorii să dea jos cortina. Ploieșteni, treziți-vă! Altfel, la următorul spectacol de mărțișor, s-ar putea să descoperiți că ați plătit biletul cu viitorul orașului, în timp ce banii voștri se joacă la un „Bingo” unde cetățeanul pierde întotdeauna. (Cristina T.).
Sursa informațiilor: Investigațiile Incisiv de Prahova, Raport LEXEXPERT AUDIT, Decizia CNSC 971/2026 și Cererea de chemare în judecată a Prefecturii Prahova (04.04.2025).
Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România.
Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național?
Garantăm confidențialitatea!
Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503
Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com
Departament Investigații - Secția Anticorupție
Olivier Duhamel este o legendă vie a elitei culturale franceze. Născut dintr-o familie de intelectuali de mică amploare, Duhamel a devenit, de peste 35 de ani unul dintre cele mai cunoscute nume în lumea rarefiată a elitei franceze, cea conectată fundamental și celular cu conducerea politică a celei de-a cincea republici. 
