Actualitate
Galeria SENSO se redeschide cu IPOSTAZE TULBURĂTOARE, expoziţia artistei Ana Ştefania Andronic BUZU
După o pauză impusă de pandemia coronavirus, marţi, 12 ianuarie 2020 se redeschide Galeria Senso, cu expoziția artistei Ana Ștefania Andronic BUZU, intitulată IPOSTAZE TULBURĂTOARE.
Expoziţia a fost curatoriată de regretatul critic de artă Doina Păuleanu, Doctor în Istoria Artei, plecată dintre noi pe 23 decembrie 2020.
Galeria SENSO este situată pe Calea Victoriei nr. 12C, (colţ cu strada Lipscani), parter și etajul 1.Expoziția va rămâne deschisă până pe 25 februarie 2021.
Acest eveniment este susținut de FILDAS Art şi Catena Grup prin Programul CATENA pentru ARTĂ.
Programul de vizitare a Galeriei SENSO:
- marţi – duminică, orele 12.00 – 19.30, cu respectarea măsurilor şi regulilor de acces impuse de autorităţi în contextul pandemiei COVID-19.
- Membră din 2014 a Uniunii Artiştilor Plastici, Ana Ștefania Andronic BUZU a urmat cursurile de grafică de la Liceul de Artă „Nicolae Tonitza” şi Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti – Facultatea de Arte Plastice, unde l-a avut îndrumător pe Mircia Dumitrescu. A ales secţia de Grafică, pentru că era fan al desenelor animate încă de pe băncile „elementarei” şi a descoperit în profesorul Mircia Dumitrescu un îndrumător plin de înţelegere pentru “fandacsiile” discipolilor săi. Din 2010 până în prezent a fost protagonista mai multor expoziţii personale (de artă digitală, de design vestimentar, de artă decorativă) şi de grup, în țară și în străinătate. Expoziţiile personale din ultimii ani, precum şi participările la târguri internaţionale ale Anei Ştefania Andronic BUZU „au investigat noi modalităţi de expresie în pictura figurativă, evoluând spre un decorativism complex, impregnat de simboluri şi sugestii grafice”.
Galeria Senso este un spațiu privat destinat prezentării, stimulării și promovării artei contemporane. Situată Centrul Vechi al Bucureştilor, Galeria Senso organizează periodic expoziții însoțite de materiale promoționale de o calitate deosebită. Tot aici sunt prezentate în detaliu lucrările artiștilor aflați în portofoliu, clasificați în cele cinci secțiuni principale: pictură, grafică, sculptură, artă decorativă și bijuterie contemporană.
Site-ul încorporează platforma unui magazin online și oferă posibilitatea achiziționării operelor de artă la un ”click” distanță.
Mai multe informații regăsiți pe: www.galeriasenso.ro
„Aducem arta mai aproape de tine – este deviza galeriei, în numele căreia ne-am propus să facem o selecție cât mai reprezentativă de autori și opere. Expozițiile organizate la Galeria Senso fac parte dintr-un program complex, deschis cu generozitate tuturor – Catena pentru Artă – prin care sperăm să se manifeste, autentic și original, o vocație culturală asumată! Vom continua să organizăm și în 2021, cu același succes, evenimente de referință în peisajul cultural al Bucureștilor, atât cât de vor permite vremurile actuale” – Galeria de Artă SENSO, București.
Despre IPOSTAZE TULBURĂTOARE
În pofida atmosferei strălucitoare și candide pe care o transmit ultimele lucrări ale Anei Andronic, ele sunt investigații cutezătoare și severe în lumea interiorității și a imaginarului, ipostaze tulburătoare ale explorării sinelui și ale raporturilor acestuia cu lumea. Stăpână pe linia care conturează, ordonează, construiește, investighează, detaliază, cumulează, izolează sau apropie, după caz, tânăra artistă pare să se conducă după o cugetare celebră, gravată în antichitate la intrarea templului din Delphi dedicat zeului Apollo: Cunoaște-te pe tine însuți! − Gnothi seauton! în limba greacă, Nosce te ipsum! în latină. Profundă, lipsită de înduioșare, în pofida unor enunțuri calme, aparent benigne, a unor rozuri intense sau a altor culori pure pe care le utilizează pentru o parte din lucrări − galben, verde deschis, violeturi transparente − , investigația sinelui este asociată în lucrările semnate de Buzu (cum îi spun cei apropiați Anei Andronic) de cunoașterea, prin căi văzute, dar puțin frecventate, a semenilor și a lumii.
Constatările, descrierile, istoriile propuse de artistă pun în valoare virtuți și calități generale, ale ființei și cosmosului deopotrivă, precum heliotropismul, ordinea, rigoarea, simetria, armonia, muzica sferelor, dar și elemente selenare, învăluite de obicei într-o lumină spectrală și colorate aproape exclusiv în verde și albastru, cu inserția liniilor de obicei negre și tendință către disarmonie; dense, concentrate, formele figurate se află în continuă metamorfoză, ca și cum cunoașterea de sine și de lume nu are nevoie, în substraturi profunde, doar de obiecte concrete, întregi, semnificative, ci și de fractalii. Figură geometrică fragmentată sau frântă care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin aproximativ) o copie miniaturală a întregului, termenul de fractal, introdus în circuitul cunoașterii de Benoît Mandelbrot în 1975, este derivat din latinescul fractus, însemnând spart sau fracturat. Fractalii creați de Ana Andronic sunt, desigur, còpii ale întregului; mai mult sau mai puțin identificabile și recognoscibile, ele poartă în memorie, mereu, amintirea simbolică a formei întregi; mâna de pildă, desenată cu acuratețe într-un prim enunț, poate fi reprezentată în legătură cu brațul, independentă, prin contururi generale, ridicată, deschisă, revendicativă, posesivă, transformată în ghiară, sugerând singurătate absolută sau, prin multiplicare, mulțimi frenetice. Uneori, simplificat, conturul ei devine semn. Asemenea motivul tridentului sau al unei deschideri care aspiră spațiul dimprejur, îl reconstruiește și apoi îl disipează.
Ca formă întreagă este adeseori utilizată sfera, care ascunde în perfecțiunea ei formală, zeci de subansambluri; atacată dinauntru sau dinafară, aceasta se sparge în fragmente semnificative, care pot fi abstracte sau figurative, dar într-o continuă metamorfoză, asemenea unui vânt cosmic; senzația pe care o induce acest vector de mișcare este a unei forțe de neoprit, iar oprirea temporară provoacă sentimente de neliniște, chiar de nesiguranță.
În alte lucrări există o vădită preferință pentru vârsta copilăriei, pentru elementele fitomorfe, pentru o aparentă stare de grație. Deși cu asemenea elemente s-ar putea construi imagini angelice − uneori artista chiar desenează aripi − , inserții, culise, planuri rupte, elemente aleatoriu îmbinate par a constitui obstacole sau chiar amenințări, pe care ochiul lăuntric le intuiește, în pofida vârstei personajelor reprezentate cu repetabilă acuratețe.
Să amintim și o ultimă categorie de imagini în care Ana Andronic pare a resimți cu acuitate oroarea de vid (horor vacui). Populat, chiar bombardat cu zeci de obiecte (unele fragmente par a fi extrase în arsenalul călătoriilor extraterestre) care proliferează continuu, ansamblul pe care se proiectează ființa umană este complex și contradictoriu; în atari situații, omul nu-și reprimă întrebările referitoare la rosturilor sale, iar ambiguitatea cromatică îi sugerează posibilitatea, dar și dreptul de a alege direcții, rosturi, înțelesuri.
”Ana Ștefania Andronic este un grafician care a ocolit cu grijă tentațiile vieții contemplative, opuse temperamentului ei deschis și energiei creatoare debordante care o stăpânește; s-a integrat, asemenea tinerilor din generația pe care o reprezintă, în trepidațiile și animația generatoare de bruiaje a vieții active, căreia a ajuns să-i descifreze atât de bine resorturile, încât le acceptă cu interes lipsit de crispare, cu bună dispoziție, detașare și umor” – Dr. Doina Păuleanu, Director Muzeul de Artă Constanța (1948 – 2020)
ANA ȘTEFANIA ANDRONIC BUZU
Referinţe critice
”Absolventă a Universității Naționale de Arte București în anul 2006, Ana Ștefania Andronic este un grafician care a ocolit cu grijă tentațiile vieții contemplative, opuse temperamentului ei deschis și energiei creatoare debordante care o stăpânește; s-a integrat, asemenea tinerilor din generația pe care o reprezintă, în trepidațiile și animația generatoare de bruiaje a vieții active, căreia a ajuns să-i descifreze atât de bine resorturile, încât le acceptă cu interes lipsit de crispare, cu bună dispoziție, detașare și umor.
Aceasta este cauza pentru care artista nu-și pune problema fluxurilor informaționale care sufocă și neliniștesc, ci doar constată că acestea există, încercând să găsească și să dea formă aspectelor preponderent pozitive pe care le presupune sistemul contemporan de valori. Da!, își spune tânăra care semnează Buzu, suntem sufocați, manipulați, agasați, agresați, dar este bine să știm, chiar și distorsionat, ce se petrece în lume (deși a citit de mult Cartea Cărților și a înțeles că nimic nu este nou sub soare), găsind din mers utilitatea imediată a comunicării și din experiența culturală acumulată, posibilitatea de a o valorifica. Ba chiar, cu o imaginație care se folosește de abilitatea, melodicitatea, flexibilitatea, expresivitatea liniei și de atuurile de necontestat ale culorii, artista se distanțează uneori de cotidian, fiind însoțită de ecouri, șoapte, cuvinte, expresii, fractalii, detalii, de nori și de vijelii, de aripi și fluturi, de creaturi reale sau fantastice, alături de care contemplă fluxuri și refluxuri ale cunoașterii și ale istoriei. Am putea găsi chiar tentații ale unui viitor previzibil în parcursurile liniare sau în suprafețele de culoare deduse logic din mișcarea continuă care ignoră însă gravitația și lasă semnelor posibilitatea de a levita. În această etalare, metamorfozele sunt nu numai posibile, ci chiar probabile, iar pasiunea combinatorie a artistei nu are nici granițe autoimpuse, nici limite de netrecut.
Există serii de desene cu arhitectură liniară atent construită; apăsate, rigide sau ușoare, drepte sau ondulatorii, hotărâte, lirice sau ironice, tentate de arabesc sau de hașură, de trasee figurative sau abstracte, în formă deschisă sau de cuib, dar aflate într-o ierarhie cu semnificație precisă, liniile își asociază laviul, pata de culoare sau detaliul mărit sub lupă; această rețea are o bază, asemenea fondurilor din pictura de tradiție, pentru realizarea căreia Ana Ștrefania Andronic utilizează un eșafodaj de goluri, de trasee în spațiu sau de câmpuri cromatice care primesc recuzita descrisă, sugerând permisiunea, refuzul sau chiar logica acestor proliferări.
Altă serie de lucrări ale artistei se referă cu grație și puritate, transmise printr-o cromatică intensă și clară, la alte probleme acut contemporane, cum ar fi pierderea unor obiceiuri sănătoase, excesele de toate ordinele, pericolul la care este permanent supusă ordinea lucrurilor; o radiografie internă a fiecărei acțiuni își găsește căile specifice de investigare; rezultatul este, aproape de fiecare dată, un vârtej, o mare de semne, o geografie inventată, cu crevase stranii și înălțimi pe măsură, cu dezlănțuiri în cascade care sapă fiorduri adânci, dar și cu necesare zone de liniște și calm. Aparent pândită de haos, lumea creată de imaginația artistei are o organizare riguroasă; câte o oprire din tălăzuirea diurnă (este nevoie de lumină pentru a vedea toate detaliile desenate) presupune structuri deplin cristalizate, în care nevoia noastră de cunoaștere plasează obiecte cu substrat figurativ, iar dorința artistei de a se confesa include, cu scris mărunt și citeț, câte o constatare sau un îndemn”. – Dr. Doina Păuleanu, critic de artă, fost Director al Muzeului de Artă Constanța (1948 – 2020)
- ”Informație rapidă, mișcări sociale și artistice ultra-rapide, avansul rapid al tehnologiei. Un adevărat tsunami de informație care se repede spre noi. Totul se întâmplă acum! Informație vizuală și informație text…. Știri și graffitti-uri, videoclipuri și gadgeturi, videograme și revolte. Un flux continuu, un val de necuprins cu neuronii sau cu ochii sau cu sufletul, din care extragerea/retragerea individuală devine, pe zi ce trece, mai puțin probabilă. Afluxul de informație devine bruiaj, își pierde valoarea estetică și valoarea informațională – un ,,zumzet” constant care alterează fluxul sinelui. O ceață care alterează perspectiva si atenuează și știrile false, și avansurile medicinei, și ultimele trenduri din modă. Redusă la „motion blur”, percepția se retrage înspre interior, înspre fantezii și fantasme pe care încă nu le-a influențat mediul exterior, dar acesta este pasul următor, etapa următoare: bruiajul exterior se internalizează. Cât și ce rămâne din vise și visuri?” – Cristi Mărculescu, critic de film
- ”Ana Ştefania Andronic este o tânără artistă cu un imaginar inepuizabil, greu de clasificat, care poartă ludicul formelor şi pe cel al logosului, într-un spaţiu al magiei plutitoare. Fastul oniric, cu sonurile şi reverberările întoarcerii în timp, senzaţiile, aromele şi candorile plăsmuind metafore sunt prezente peste tot, gravând, uneori inefabil, alteori cu un lirism inchietant, o lume care funcţionează după legile unei scenografii proprii. Elementele care compun această lume fabuloasă au pentru artistă două căi diferite de agregare a realului: una limitată la fastul detalierii şi alta compulsivă, a plutirilor narative. Amândouă arată un artist înzestrat cu capacitatea de-a percepe lumea ca pe un joc fără sfârşit de histrionisme încântătoare şi de cifruri într-o continuă ebuliţie scripturală. Imaginarul a devenit un itinerariu mundan şi celest; personajele, obiectele, vegetalul, peisajele, suferă parcă de un impas temporal. Au fost extrase din memoria culturală şi acum sunt redate fie într-o stază a aşteptării, fie într-o desăvârşire a urcuşurilor şi a încântărilor. Poveştile se întrepătrund, iar pendularea între experienţe culturale şi revelaţia şi exacerbarea visului au vraja unei pelicule de film rulată fără oprire. Gnomi, spiriduşi, omuleţi extratereştri par a bântui plini de energie, înhămaţi la spectacolul vieţii şi al deşertăciunii, universul. Un univers pe care Ana Ştefania Andronic îl scrie inconfundabil, în volume desenate cu simplitate duios-minimalistă şi cromatică păstoasă, în compoziţii de un lirism tonic. Animale cu trup şubred, incert, fragilizat, nori intersectându-se cu obiecte casnice, fragmente de aştri, veşminte, obiecte magice, peşti, ape, zăpezi, copaci, construcţii cu excrescenţe vegetale, pe toate artista le veghează, armonizându-le. Parfumul unei rodii o trimite pe artistă cu gândul la capodopera lui Tarkovsky Andrei Rubliov. Astfel, miticul fruct devine într-o suită de lucrări, DiaFonii, un personaj confesiv, purtător de simbolistică spirituală, cu o genetică profund culturală.
Absolventă a Universităţii Naţionale de Artă, Secţia Grafică, îndrumător Mircia Dumitrescu, începând din 2010, artista a expus lucrări în galerii de prestigiu din ţară şi din străinătate, bucurându-se de aprecierile publicului şi criticilor. A fost, de asemenea, prezentă la experimente artistice din Germania şi din România, la târguri de artă, a realizat comenzi de artă decorativă pentru sedii de instituţii şi pentru primul CineCafe (Senso). La ArtSafari (Bucureşti, 2014), a expus cu brio câteva lucrări. Tot din 2014 este membră a U.A.P., Secţia Grafică.
Decorativismul experimentat în ultimul timp, cu torentul lui vegetal de forme şi de cromatici, arată că „traumele” naraţiunii au nevoie, din când în când, de o nouă gestică invazivă a imaginarului.
Am revăzut-o pe Ana Ştefania Andronic în atelierul ei din inima Bucureştiului, acolo unde pregăteşte în acest început de an două expoziţii care vor fi, cu siguranţă, primite cu mare interes de public şi critică. – Iolanda Malamen, “Naraţiune şi metaforă”, revista “Luceafărul”
Actualitate
Uniunea Europeană se pregătește să preia conducerea în reglementarea traficului spațial
Incertitudinile din programul american TraCSS deschid calea pentru consolidarea modelului european
Uniunea Europeană ar putea deveni principalul actor în stabilirea politicilor, standardelor și cerințelor de autorizare privind siguranța operațiunilor sateliților la nivel mondial. Posibila schimbare de poziționare are loc pe fondul incertitudinilor legate de viitorul sistemului american Traffic Coordination System for Space (TraCSS), coordonat de Departamentul Comerțului din Statele Unite.
Deși programul american ar putea fi relansat sau consolidat pe termen lung, reprezentanți ai industriei spațiale din Statele Unite și Europa susțin că interesul pentru inițiativa europeană de gestionare a traficului spațial este în creștere. Programul, cunoscut sub numele de EU Space Surveillance and Tracking Partnership, oferă servicii de monitorizare orbitală și de prevenire a coliziunilor.
Aproape toți operatorii europeni folosesc deja sistemul
Aproximativ 95% dintre operatorii europeni de sateliți participă deja la schimbul de date organizat prin EU SST și beneficiază de servicii de avertizare privind riscul de coliziune.
Un proiect de lege european privind operațiunile spațiale ar putea transforma această participare într-o obligație. Conform prevederilor aflate în pregătire, toate companiile care operează sateliți destinați utilizării în Europa ar trebui să demonstreze că sunt conectate la sistem și că respectă mecanismele comune de siguranță.
Programul european colaborează cu Departamentele Comerțului și Apărării din Statele Unite pentru a evita suprapunerile și conflictele cu TraCSS. Conferința AMOS reprezintă unul dintre forumurile în care oficialii americani și europeni discută compatibilitatea celor două inițiative.
Totuși, lipsa unei direcții clare pentru programul american a complicat coordonarea dintre cele două părți.
Parteneriatul a ajuns la 19 state membre
În luna iunie, Belgia, Bulgaria, Lituania și Luxemburg s-au alăturat EU SST. Extinderea a avut loc cu puțin timp înaintea aniversării a zece ani de la lansarea oficială a parteneriatului, marcată la 1 iulie.
Prin aderarea celor patru țări, numărul guvernelor participante a ajuns la 19, față de doar cinci state la începutul programului, în 2016.
Parteneriatul reunește în prezent Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, Danemarca, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Țările de Jos, Polonia, Portugalia, România, Spania și Suedia.
Inițiativa cooperează cu Agenția Uniunii Europene pentru Programul Spațial, instituție care gestionează programele spațiale comune ale blocului comunitar.
Finanțarea ar putea crește după 2028
Bugetul exact al EU SST este dificil de estimat, deoarece finanțarea provine din mai multe surse: contribuțiile statelor participante, bugetul multianual al Uniunii Europene pentru perioada 2021–2027 și fonduri puse la dispoziție de alte instituții financiare europene.
Biroul EU SST nu publică un buget anual detaliat. Cu toate acestea, reprezentanții guvernelor și ai industriei spațiale se așteaptă la o creștere semnificativă a finanțării în cadrul viitorului buget european pentru perioada 2028–2034.
Interesul sporit al armatelor europene pentru dezvoltarea unor capabilități spațiale autonome ar putea accelera investițiile în sisteme de supraveghere, senzori și servicii de gestionare a traficului orbital.
Radare și telescoape monitorizează obiectele aflate pe orbită
EU SST este conceput pentru a supraveghea activitatea din spațiu și pentru a transmite avertizări privind posibile coliziuni între sateliți și alte obiecte orbitale. Serviciile oferite includ:
- avertizări privind riscul de coliziune;
- evaluări ale riscului asociat reintrării obiectelor în atmosferă;
- informații despre evenimente periculoase, precum dezintegrarea sau fragmentarea sateliților;
- monitorizarea resturilor spațiale care pot amenința infrastructura orbitală.
Sistemul se bazează pe o rețea formată din aproximativ 70 de radare și telescoape amplasate în statele participante. Cele mai multe dintre aceste echipamente sunt deținute în prezent de structuri militare naționale.
Obiectivul pe termen lung este ca rețeaua să ajungă la un echilibru între senzorii guvernamentali, militari și civili, pe de o parte, și echipamentele operate de companii comerciale, pe de altă parte.
Industria privată devine un pilon al supravegherii spațiale
În prezent, opt companii comerciale furnizează date de conștientizare a situației spațiale către rețeaua EU SST. Valoarea totală a contractelor încheiate cu acești furnizori este estimată la aproximativ 700 de milioane de dolari în acest an.
Instituțiile europene și parteneriatul EU SST încearcă să extindă rapid numărul companiilor capabile să proiecteze și să opereze senzori, să genereze date de urmărire orbitală și să ofere servicii operatorilor de sateliți.
Pentru atingerea acestui obiectiv sunt utilizate mai multe mecanisme de finanțare și cofinanțare. Un exemplu îl reprezintă programul de granturi inclus în inițiativa Horizon Europe, dedicată dezvoltării tehnologiilor viitorului.
Planul de lucru Horizon Europe pentru perioada 2026–2027 include trei categorii de finanțări destinate dezvoltării tehnologiilor de urmărire spațială. Bugetul cumulat al acestor granturi este de aproximativ 55 de milioane de lire sterline, echivalentul a circa 63 de milioane de dolari.
Bruxellesul caută o industrie spațială competitivă
Forumul pentru industrie și startup-uri al Uniunii Europene dedicat gestionării traficului spațial reunește de două ori pe an reprezentanții EU SST și peste 100 de companii private specializate în urmărirea obiectelor orbitale.
Discuțiile vizează extinderea rețelei de senzori, dezvoltarea de noi servicii și consolidarea bazei industriale europene. Cea mai recentă reuniune a avut loc în luna martie, iar următoarele evenimente ar urma să marcheze și aniversarea oficială a programului.
În ultimul deceniu, EU SST a furnizat servicii de prevenire a coliziunilor pentru peste 100 de operatori din 40 de țări. Conducerea parteneriatului susține că programul a contribuit la formarea unei rețele europene performante de conștientizare a situației spațiale și la dezvoltarea unei industrii competitive.
Autonomia strategică, obiectivul final
Extinderea parteneriatului și creșterea finanțărilor reflectă ambiția Uniunii Europene de a-și reduce dependența de infrastructurile spațiale externe.
Prin integrarea senzorilor militari, civili și comerciali, precum și prin dezvoltarea unor companii europene capabile să furnizeze tehnologii și servicii specializate, Bruxellesul urmărește să construiască un sistem autonom de gestionare a traficului spațial.
Obiectivul final este atingerea autonomiei strategice în domeniul monitorizării orbitale, într-un moment în care numărul sateliților crește rapid, iar riscurile generate de resturile spațiale, interferențele și activitățile militare din spațiu devin tot mai complexe.
Actualitate
Nammo dezvoltă un motor de rachetă pentru noua versiune cu rază extinsă a sistemului IRIS-T
Proiect norvegian pentru interceptori capabili să lovească ținte la 80 de kilometri
Compania norvegiană Nammo a început lucrările preliminare pentru dezvoltarea unui prototip de motor de rachetă destinat unei viitoare versiuni cu rază lungă de acțiune a sistemului german de apărare antiaeriană IRIS-T.
Noul motor ar urma să echipeze interceptorul IRIS-T SLX, dezvoltat de compania germană Diehl. Proiectul se află într-o etapă incipientă, iar Nammo intenționează să construiască primul prototip cât mai curând posibil.
„Este un proiect complet nou pentru noi”, a explicat un manager al programului, sub protecția anonimatului. Potrivit acestuia, dezvoltarea nu se bazează în mod semnificativ pe tehnologii sau programe anterioare ale companiei.
Teste statice la baza de producție din Raufoss
Primele activități de testare sunt planificate la uzina Nammo din Raufoss, localitate aflată la peste 100 de kilometri nord de Oslo. Inginerii vor efectua inclusiv teste statice de ardere pentru a verifica rezultatele analizelor tehnice și ale simulărilor computerizate.
În funcție de rezultate, proiectul va fi ajustat înainte de trecerea la etapele următoare.
Motorul va utiliza o arhitectură de tip „dual pulse”, concepută pentru a asigura două faze distincte de propulsie. Combustibilul va fi proiectat pentru a furniza un anumit profil de tracțiune, în timp ce motorul va fi împărțit în două secțiuni separate. Această configurație poate permite interceptorului să-și gestioneze mai eficient energia pe durata zborului și să-și îmbunătățească performanțele la distanțe mari.
Diehl pregătește primele teste ale interceptorului SLX
Diehl urmărește efectuarea în 2027 a primului test de tragere pentru versiunea terestră IRIS-T SLX. Testul este descris ca o etapă inițială de dezvoltare și de verificare a integrității sistemului.
Producția de serie a rachetei cu rază extinsă este programată, potrivit planurilor actuale, pentru 2029.
IRIS-T SLX ar urma să intercepteze ținte aflate la o distanță de până la 80 de kilometri, aproximativ dublu față de raza modelului IRIS-T SLM. Noua versiune este destinată combaterii avioanelor de vânătoare, bombardierelor, dronelor de mare anduranță și aeronavelor de sprijin.
Interceptorul a fost prezentat pentru prima dată de Diehl la Salonul Aeronautic de la Berlin din 2024.
Ucraina raportează o rată de succes de 95%
Potrivit reprezentanților Diehl, forțele ucrainene au utilizat sistemele IRIS-T SLS și IRIS-T SLM pentru a distruge peste 1.000 de ținte rusești de la începutul invaziei, în 2022.
Cele două versiuni, destinate apărării la distanță scurtă și medie, ar fi înregistrat o rată de lovire de aproximativ 95% în timpul conflictului. Printre țintele interceptate s-ar fi numărat rachete de croazieră Kh-101 și 3M14 Kalibr, precum și drone Shahed-136.
O alternativă la sistemele Patriot
Directorul executiv al Diehl, Helmut Rauch, a declarat în luna iulie că versiunea SLX ar putea reduce dependența Europei de rachetele americane Patriot.
Sistemele Patriot sunt într-o perioadă de deficit, iar Ucraina a solicitat în mod repetat aliaților occidentali să transfere urgent o parte din stocurile disponibile pentru consolidarea apărării antiaeriene.
Dezvoltarea unui interceptor european cu rază mai mare ar putea contribui la diminuarea presiunii asupra rezervelor americane și la creșterea autonomiei strategice a statelor europene.
Un lansator comun pentru rachete SLM și SLX
Noul interceptor ar putea fi integrat pe un lansator comun capabil să transporte atât rachete SLX, cât și rachete SLM. Astfel, operatorii ar putea configura încărcături mixte, adaptate tipurilor diferite de amenințări.
Versiunea SLX va utiliza, de asemenea, o parte importantă din infrastructura deja asociată modelului SLM. Printre elementele comune se numără radarul, centrul tactic de operațiuni și componentele software.
Această compatibilitate ar putea simplifica instruirea personalului, logistica și integrarea noului interceptor în unitățile care operează deja sistemul IRIS-T.
IRIS-T, componentă importantă a apărării europene
Germania, Estonia, Letonia, Bulgaria, Suedia, Danemarca și Elveția se numără printre statele europene care au achiziționat versiunea IRIS-T SLM.
Sistemul este și una dintre componentele centrale ale Inițiativei Europene Sky Shield, program destinat consolidării capacităților continentului în domeniul apărării antiaeriene și antirachetă.
În paralel cu dezvoltarea SLX, Nammo își extinde producția de motoare pentru versiunile SLS și SLM, considerate esențiale pentru apărarea terestră a Ucrainei. Compania norvegiană susține că va crește semnificativ volumele de producție pentru aceste programe.
Actualitate
Forțele Aeriene ale SUA pregătesc achiziția unui Boeing 737 MAX pentru transportul oficialilor
Un avion comercial ar putea fi transformat într-o aeronavă militară
Forțele Aeriene ale Statelor Unite intenționează să achiziționeze un Boeing 737 MAX pentru extinderea flotei de avioane dedicate transportului oficialilor de rang înalt. Dacă planul va fi pus în aplicare, aceasta ar putea fi prima utilizare a acestui model Boeing într-o misiune militară.
Decizia vine după ce Legea privind autorizarea apărării naționale pentru anul fiscal 2026 a alocat 250 de milioane de dolari pentru extinderea capabilităților aeronavelor C-40. În nomenclatura Forțelor Aeriene, C-40 desemnează versiunile anterioare ale modelului 737, adaptate pentru transportul executiv militar.
Deocamdată, autoritățile americane nu au precizat cât va costa noua aeronavă și nici când ar urma să fie livrată.
Un contract important pentru Boeing, într-un moment dificil
Achiziția ar putea reprezenta o oportunitate semnificativă pentru Boeing, care încearcă să accelereze producția familiei 737 MAX. Modelul este una dintre principalele surse de venit ale companiei, însă ritmul de fabricație a rămas sub așteptări.
737 MAX a traversat o perioadă dificilă după două accidente produse în 2018 și 2019, tragedii care au determinat menținerea la sol a întregii flote timp de peste un an. În ianuarie 2024, desprinderea în timpul zborului a unui panou care închidea o ieșire de urgență de la un alt aparat 737 MAX a declanșat o nouă criză și a intensificat controalele autorităților de reglementare.
Forțele Aeriene nu au ales încă versiunea aeronavei
Comandamentul pentru Mobilitate Aeriană nu a precizat ce variantă a modelului 737 MAX este vizată. În luna iulie, însă, instituția a solicitat informații din partea industriei pentru servicii de instruire în zbor pe aeronave 737-8 MAX, un indiciu că această versiune ar putea fi luată în calcul.
După achiziție, aeronava ar trebui modificată pentru misiuni militare. Procesul ar putea include instalarea unor sisteme de comunicații securizate, precum și a unor echipamente de avertizare și contramăsuri defensive.
C-40 și C-32, sub presiunea cererii
Forțele Aeriene operează în prezent aeronavele C-40 și C-32 pentru transportul oficialilor guvernamentali. C-32 este utilizat în principal pentru deplasările celor mai importanți cinci demnitari americani: vicepreședintele, prima doamnă sau primul domn, secretarul apărării, președintele Comitetului Întrunit al Șefilor de State Majore și secretarul de stat.
Aeronavele C-40 pot prelua, la nevoie, misiuni alocate în mod normal flotei C-32. Cererea pentru ambele tipuri de avioane a crescut în ultimii ani, ceea ce a amplificat presiunea asupra capacității de transport executiv.
Boeing 737, singura opțiune americană disponibilă
Congresul a respins anterior încercarea Forțelor Aeriene de a extinde flota C-40. La acel moment, oficialii militari argumentau că aceste aeronave ar putea suplimenta flota C-32, insuficientă pentru a acoperi toate solicitările de transport ale celor mai înalți oficiali ai administrației americane.
Aeronava de bază a modelului C-32 este Boeing 757, însă producția acestui avion a fost încheiată. În consecință, Boeing 737 a rămas singurul avion comercial american cu fuselaj îngust, disponibil în producție și potrivit pentru extinderea flotei de transport executiv.
Prin transformarea unui 737 MAX într-o aeronavă militară, Forțele Aeriene ar putea obține o platformă modernă și disponibilă pentru misiuni oficiale, în timp ce Boeing ar primi un contract care ar consolida programul celui mai important avion comercial al companiei.
-
Exclusivacum 4 zile„Polițiști de penitenciare cu apucături de infractori” – sau cum a ajuns Facebook noul gard al pușcăriei
-
Exclusivacum 4 zileImperiul cu bule stinse: „familia” Coca‑Cola Ploiești, între cumetrii, mașini de firmă și sclavie la normă
-
Exclusivacum o ziREPUBLICA T.C.E. PLOIESTI – FEUDA LUI NAE COMISIONARU’, FEMEIA-ORCHESTRĂ ȘI ORGANIGRAMA CU CHILOȚI
-
Exclusivacum 4 zileMarele frate digital și mica ușă din spate: Legea 123/2026 și aventura românească a supravegherii „cu bună-credință”
-
Featuredacum 2 zileM.A.I. – Stăpânul de pe „WhatsApp”: epopeea lui Giugariu, adjunctul cu permis suspendat și nervi pe apa plată
-
Exclusivacum o ziLovitura Curții de Conturi în „Mafia Antigrindină” – Fermierii din Prahova și Vrancea nu mai sunt „nebunii” din câmp, ci martorii-cheie (DOCUMENTE)
-
Exclusivacum 3 zile113 polițiști, salvați în ultimele 14 zile de la „destituire cu acte în regulă”. Statul român, specialist în oameni cu termen de expirare
-
Exclusivacum 4 zileE‑pontajul, sfântul graal al MAI: îți numără fiecare minut, dar ghidul e secret de stat… cu drepturi de autor



