EVRIKA

„Sînt întru-totul de acord cu tovarăşul Bîrlădeanu!” — a spus ieri, într-un acces de nostalgie după frumoasele şedinţe de la C.C., tovarăşul senator Karoly Kiraly!

O.K.

Incendiatorii de grajduri, şuri, silozuri, din bazele zootehnice sînt, după expresia domnului Cornelius Roşiianu (auzită duminică seara) „elementele de rea credinţă”! Fereşte-ne, Doamne, de buna credinţă a unora… Ce alternativă de guvernare propuneţi? AZI — Partidul Naţional Ţârănesc-creştin şi democrat

Ziarul Libertatea din 27 noiembrie 1990 pag. 1-a ► Click pe imagine pentru mărire 

Unde-i unul nu-i putere! Unde-s doi puterea crește și guvernul nu sporește!

Caricatură de ANDO

Cornelia Coposu: „Am hotărit să mutăm opoziţia în afara parlamentului”

– Să fie aceasta singura explicaţie a eşecului înregistrat în alegerile de la 20 mai?

— Alegerile au fost viciate din pornire. In campania electorală pe care am făcut-o in judeţul Sălaj n-am putut să ţin decît trei întruniri intr-o lună. (…). Eu, personal, am fost în pericol de a fi linşat cel puţin de două ori Oameni înarmaţi cu obiecte contondente considerau că-şi fac o datorie patriotică combătind opoziţia. Am avut de făcut faţă unei campanii de calomnii. S-a spus despre mine că aş fi venit din străinătate, unde am huzurit. Iar eu din 1938 nu m-am mişcat din ţară. S-a lansat că am venit cu milioane ca să cumpăr ţara, că vreau să iau înapoi latifundiile, că aş fi colaborat cu securitatea lui Ceauşescu… A fost o campanie lipsită de loialitate. Chiar din partea conducătorilor Frontului, o lipsă totală de loialitate, neţinînd seama de atitudinea mea cavalerească, care, în tot decursul campaniei electorale, in decursul călătoriilor făcute în străinătate, în declaraţiile de presă, n-am făcut niciodată atac la persoană. Gogoriţa cu care eram contracaraţi, a fost că vrem să dăm lovitură de stat. O prostie fără pereche, pe care n-au crezut-o nici cei  care au lansat-o, dar care servea ca pretext binevenit pentru a mistifica acţiuni de teroare si de violenţă organizate impotriva noastră. (…). Peste tot pe unde am umblat am încercat să spun că ţara are nevoie de ajutor şi că in penuria financiară şi in dezastrul economic prin care trecem noi nu vom putea să încercăm restructurarea economică a României fără investiţii străine. Că avem nevoie de ele ca de aer şi că, datorită resurselor naturale, hărniciei poporului, echipei strălucite de tehnicieni şi de oameni de ştiinţă, avem posibilitatea să refacem terenul pierdut. (…). S-a reuşit crearea unei atmosfere de suspiciune şi de teamă in jurul nostru; Sigur că nu este singurul motiv oare ar putea justifica rezultatele electorale. Au mai intervenit şi nişte furturi, trucaje electorate în care puterea politică s-a dovedit la înălţime. Cred că avem şi pionierat în anumite domenii: fiindcă rezultatele erau stabilite dinainte şi comisia electorală trebuia să ajungă la ele — s-a schimbat numărul mandatelor: în Sălaj legea prevedea 5 mandate. Cel de-al cincilea, care ar fi trebuit să fie atribuit mie, a fost tăiat fără nici uit fel de justificare! Noi am făcut 5 200 de contestaţii care n-au fost luate in seamă. (…). Din februarie înscrierile au încetat. Nici noi n-am insistat. Am reluat campania de înscrieri in august. În mod surprinzător, am avut o afluenţă deosebită de adeziuni. În Bucureşti, în 17—18 iunie am înscris circa 1 000 de noi aderenţi. In general, acum sintem pe terminate cu conferinţele judeţene. In momentul cînd toate vor fi terminate, vom convoca Congresul partidului, la care avem intenţia să invităm şi partidele frăţeşti care şi-au exprimat dorinţa de a ne vizita. Noi facem parte din Internaţionala Creştin-Democrată. Adeziunea noastră s-a făcut în clandestinitate, în 1987, cu prilejul unei vizite în ţară a unei oficialităţi creştin-democrate. Adeziunea din 2 februarie 1987 a fost făcută cunoscută doar la Congresul din februarie 1990. 

— Care consideraţi că este gradul de responsabilitate a guvernului fată de situaţia prezentă, în ideea că impasul prin care trecem era previzibil şi practic inevitabil?

— Oricare guvern ar fi fost confruntat cu aceleaşi dificultăţi. Deosebirea este că guvernul ăsta le-a sporit printr-o manieră inadmisibilă de guvernare, prin măsurile demagogice pe care le-a luat pentru a ciştiga electoratul, printr-un decalaj premeditat între diversele grupuri de muncitori, prin maniera condamnabilă cu care a administrat bunurile publice şi mai cu seamă cu atitudinea refractară faţă de revendicările opiniei publice. Prima greşeală este că a refuzat să spună adevărul. Opinia publică avea toată îndreptăţirea să cunoască dedesubturile insurecţiei de la 22 decembrie şi a urmărilor ei. Cine a tras în populaţie? Cine s-a făcut vinovat de atîtea crime? Cine a înscenat acea epocă de teroare justificată prin prezenţa teroriştilor străini, care n-au existat, care au fost inventaţi? Pentru ca la adăpostul fricii care cuprinsese opinia publică să se facă aranjamente guvernamentale. Era inevitabil ca, după 46 de ani de intuneric, după acest interval în care poporul român a fost rupt de realităţi, limitat fiind la aplauzele pe care le solicita dictatura comunistă, să intervină acest moment de explozie a indignării publice cane ar fi măturat orice regim şi căruia nu i-ar fi putut face iată nici o armată din lume. Au urmat înscenările. În dorinţa de a păstra puterea politică, şi avind obsesia că aceasta este periclitată, autorităţile au făcut o serie întreagă de greşeli, unele de neiertat, care ne-au adus in situaţia de acum. Sigur că nu se poate arunca vina penuriei economice numai în spatele guvernării. Repet, oricare guvernare s-ar fi confruntat cu aceleaşi greutăţi. Diferenta este că dacă România avea un guvern stabil şi credibil, avea şansa să primească investiţii străine. Toată lumea eslo de acord că acum nu mai e problema să ne vindem ţara, ci să atragem investiţii. După opiniile unor export; americani, România ar avea nevoie pentru a „decoja” în restructurare, de investiţii de 20 miliarde dolari. Noi n-avem nevoie de valută. Avem nevoie de tehnologie, de mijloace de producţie moderne, sint convins că dacă ne-am putea împrospăta zestrea industrială, ne-am putea redresa rapid…

— Impasul în care ne aflăm este evident. Credeţi că in aceste condiţii alte formaţiuni politice, recte P.N.Ţ.-c.d., şi-ar putea asuma preluarea responsabilităţilor guvernamentale? Ce alternativă ar propune?

— Este foarte greu de dat un răspuns. Noi avem o structură organizată, cu departamente în toate domeniile, un fel de „guvern fantomă”. Am studiat toate problemele presante cu care e confruntată ţara. Avem anteproiectul nostru de constituţie, legea fondului funciar, a ocrotirii sociale, o lege administrativă logică. Le avem pregătite, însă, datorită manevrelor făcute de F.S.N., care singur a distribuit mandatele parlamentare (nouă ne-a distribuit 11), opoziţia este ineficientă. Nu poate să-şi asume nici măcar obiectivul de a modifica o virgulă din proiectele guvernului. Fiind opoziţia parlamentară ineficientă, noi am hotărît să mutăm opoziţia în afara parlamentului. Aşa se explică tendinţele noastre de a obţine o convenţie a opoziţiei unite oare să încerce să frineze alunecarea României spre un nou totalitarism.

— Vă referiţi la Alianţa Civică?

— Nu la Alianţa Civică. Mă refer la acele forumuri, în număr de 40, din toate judeţele. Urmează să te constituie unul şi la Bucureşti. E vorba de o alianţă a partidelor de opoziţie care să se interpună tendinţelor neocomu-niste ale puterii politice, un baraj indispensabil pentru normalizarea situaţiei şi instaurarea unui climat democratic. Deci, opoziţia parlamentară este inexistentă. De altfel noi considerăm parlamentul ca ilicit şi nereprezentativ. Situaţia e confuză, opinia publică incepe să se dezmeticească. Se fac manifestaţii de stradă care nici măcar nu sînt organizate de vreo formaţiune politică. Lumea iese în stradă din dorinţa de a-şi exprima indignarea împotriva regimului, a guvernului, a tendinţelor lui. Din păcate, cred că aceste manifestaţii vor spori, nu ştiu cum le va face faţă puterea politică, sper că nu se va repeta „experienţa Ceauşescu”, incit indignarea publică să pretindă îndepărtarea acestui grup de veleitari care au preluat puterea. Eu totuşi mai sper în cuminţenia poporului român şi in raţiunea celor de la guvern, care va face să se evite confruntări violente.

— Aveţi o propunere de „scenariu”?

— Lucrurile cred că s-ar putea normaliza de următoarea manieră: toţi cei care s-au făcut vinovaţi de grave abateri de la principiile democratice şi de la o guvernare cinstită trebuie să-şi recunoască vina. În mentalitatea românească s-a creat impresia că a-ţi recunoaşte vina ar fi o catastrofă. Şi nu e adevărat. Opinia publică are dreptul să cunoască adevărul. Iar adevărul începe cu revoluţia din decembrie. Trebuie arătată situaţia exactă a vechii securităţi! Ce s-a ales cu Fondul „Libertatea”? Ce s-a ales cu averea imensă a P.C.R.-ului? Guvernarea ar fi trebuit să înceapă cu restituirea pământului la ţărani.

— Ce semnificaţie acordaţi reapariţiei partidului comunist sub noua titulatură?

— Noi, din punct de vedere conceptual nu putem să ne opunem la apariţia unei ideologii politice. O adevărată democraţie trebuie să se obişnuiască cu tolerarea tuturor ideologiilor, şi cu apariţia tuturor doctrinelor, din confruntarea cărora opinia publică face opţiunile pe care le socoteşte potrivite pentru interesele ei. Principial nu avem nimic împotriva apariţiei unui partid comunist care are ocazia ca în faţa maselor să recolteze huiduieli; condamnarea şi blamarea din partea poporului român, pentru toate crimele, abuzurile şi dezastrul pe care le-au produs ţării. Din punctul de vedere al impresiei socot că este o obrăznicie fără egal, ca anumiţi oameni oare s-au făcut vinovaţi de strangularea poporului român în cei 43 de ani de dictatură comunistă să mai iasă ia lumină. Cred că este o dovadă de lipsă de cuminţenie politică să apari în faţa lumii pe care ai violentat-o cu cinism atîta vreme şi să-i soliciţi aportul electoral! Dar asta e o chestie de bun simţ. Iar acesta lipseşte unei categorii de oameni care ar fi trebuit să stea cu capul în nisip pînă cînd isprăvile lor ar fi putut fi uitate.

— Este întimplător momentul acestei reapariţii?

— Nu, e foarte probabil ca aici să fie o manevră care fie că încearcă o diversiune, fie specularea unui moment de confuzie pentru reintroducerea în circuit a unei astfel de formaţiuni. S-ar putea să fie vorba şi de intenţia de recuperare a unei părţi din averea P.C.R.-ului. Oricum, nu prezintă nici o semnificaţie politică, alta decît cea care este acoperită de camuflaj.

Octavian ANDRONIC

GURA LUMII

(INFORMAŢII PENTRU CARE NU BĂGĂM MINA IN FOC)

ISTORIA NEROMANŢATA A UNOR AJUTOARE 

(Urmare din numărul trecut)

Conform înţelegerilor iniţiale, prefectura judeţului Bihor a delegat pe Adrian Iliuţă, salariat la Centrul de primire a minorilor Oradea, pentru supravegherea şi distribuirea ajutoarelor. Lucrul se pare că l-a deranjat pe destinatar, care n-a stat deloc pe gînduri pentru a-l expedia acasă pe nepoftitul delegat, asumîndu-şi riscurile ce decurgeau din preluarea individuală a containerului. Dînd însă dovadă de iniţiativă şi spirit comercial, domnul destinatar a dirijat, o parte importantă a conţinutului containerului spre Cooperativa de Consum Poiana Mare, judeţul Dolj (destul de departe de Bihor, dacă e să ne uităm pe hartă) pentru a fi vîndute. Grija pentru legalitate s-a concretizat intr-un proces-verbal încheiat de Mircea Cararat cu Buzaţii Gheorghe, contabil şef, ce stipula că s-au predat: 494 perechi de blugi, 331 cămăşi blugi, 52 rochii de casă, 116 fuste de vară, 133 cămăşi în carouri, 20 cămăşi poliester şi 198 cămăşi cu dungi verticale (!). Valoare totală — jumătate de milion. Pînă la 8 noiembrie se vînduse ceva mai mult de jumătate, pentru care . cooperativa a încasat un rabat comercial de 7 la sută. Transportul a fost evaluat la 8 000 lei, bani plătiţi din buzunarul propriu — într-un superb gest de omenie — de însuşi domnul Cararat. Ca garanţie, suma obţinută din vînzări a fost depusă în contul său personaj. A rămas ca articolele nevîndute pînă la 8 noiembrie să fie virate de către cooperativă, contracost, spre căminul de bătrîni din Ciutelec — Bihor…

Dar să vedem ce s-a întîmplat mai departe cu restul de ajutoare. Ceea ce a ajuns în Bihor au fost 284 cutii cu îmbrăcăminte şi încălţăminte uzată, 17 cutii cu medicamente, 400 de cutii cu conserve de fasole şi 199 de… ursuleţi (unde o fi dispărut cei de-al 200-lea?) care au fost distribuite pe Ia casele de copii şi orfelinate. Modul de distribuire a fost stabilit de către domnul Cararat, personal, în strînsă consfătuire cu domnii localnici Iosif Popa şi Gheorghe Rusea. În semn de mulţumire şi profund omagiu, reprezentanţii Bihorului i-au făcut cadou, la plecare, cîteva cutii cu ajutoare, pe care domnul Cararat a avut delicateţea să nu le refuze.

A urmat consultarea de către „Asociaţia pentru Democraţie în România” a actelor justificative prezentate de către antreprenorul general al ajutorului. A rezultat, în mod surprinzător, un minus de 16 cutii mari, cu pantaloni şi cămăşi jeans. Lipsă profund misterioasă, pe care nimeni nu şi-o putea explica. Nu se putea explica cu mijloacele logicii aritmetice nici nerespectarea instrucţiunilor privind comercializarea unor bunuri prin Consignaţia din Oradea şi trimiterea banilor rezultaţi către Căminul de bătrîni din Ciutelec. Asociaţia a comunicat telefonic domnului Cararat să preia lucrurile lăsate în custodie la cooperativa din Poiana Mare şi să le trimită în judeţul Bihor, lucru care din motive ce ne scapă nu s-a produs. Ca urmare, Asociaţia a solicitat in scris conducerii „României Libere”, al cărei salariat este domnul Cararat, să lămurească situatia, acesta fiind prezentat şi recomandat doamnei Flavia Coarna de către un membru al conducerii.    

Întrucit avem sentimentul că domnul M. C., reprezentant al singurului ziar independent din ţară este victima unişi conspiraţii internaţionale româno-canadiene, ce încearcă să-i răstălmăcească bunele intenţii şi veritabila risipă de energie, solicităm imperios Parlamentului constituirea unei comisii speciale de anchetă care să vadă in ce măsură copiii şi bătrînii din Bihor nu au fost angrenaţi intr-o enormă operaţiune de manipulare, menită să arunce cu noroi în eforturile depuse cu atita rîvnă de acesta!

AMBIDEXTRU

Ziarul Libertatea din 27 noiembrie 1990 pag. a 2-a ► Click pe imagine pentru mărire 

Ziarul Libertatea din 27 noiembrie 1990 pag. a 4-a ► Click pe imagine pentru mărire 

Ziarul Libertatea din 27 noiembrie 1990 pag. a 4-a ► Click pe imagine pentru mărire