Actualitate
Adrian Pătrușcă: Prețul uriaș pus pe capul lui Trump!
Testamentul lui Trump și Mâna lui Dumnezeu O analiză devenită virală cu 10 zile înainte de alegerile prezidențiale din SUA
România este a treia țară creștină din lume, cot la cot cu Grecia (practic primele țări creștin-ortodoxe din lume), ca procentaj, în timp ce Statele Unite ocupă primul loc în lume ca număr de creștini (aproximativ 230 de milioane), conform unui studiu de anul acesta al World Population Review. Poate și de aceea românii înțeleg mai bine ce se întâmplă în America în acest moment și anume că asistăm la un adevărat Război al Lumilor. O analiză din 11 octombrie a celui mai pertinent jurnalist conservator al vremii și atent observator al problemelor lumii noastre, editorialistul EVZ Adrian Pătrușcă, a devenit virală pe internet fără semnătura sa. Așa a ajuns să fie publicată și de Cotidianul la secțiunea „Circulă pe net”. O reproducem și noi, integral, cu mulțumirile de rigoare. Testamentul lui Trump și Mâna lui Dumnezeu Pentru prima oară, în scurta dar fulminanta sa carieră politică, Donald Trump evocă posibilitatea de a pierde alegerile. Donald Trump nu a zăcut în spital. A lucrat. Au fost probabil cele mai rodnice trei zile din mandatul său.
Prețul uriaș pus pe capul lui Trump!
A ordonat să fie declasificate toate documentele legate de scandalurile „Russia Gate” și „Email-urile lui Hillary Clinton”. Absolut toate și „fără editări”. Adică fără porțiuni, nume sau cifre, acoperite cu tuș negru. Este vorba de 1.000 de pagini de documente care ar trebui să facă lumină în ceea ce Trump a numit „cea mai mare crimă politică din istoria țării noastre”. În baza acestor documente declasificate, care ar conține „dovezi din abundență” despre Statul Paralel („Deep State”), președintele i-a cerut Procurorului General să îi pună sub acuzare pe vinovați, „inclusiv pe Obama, inclusiv pe Biden”. Cutremurul politic este colosal. Prin comparație, scandalul „Watergate” pare o gâlceavă de puști în curtea școlii. Când s-a mai auzit ca un președinte în exercițiu al Statelor Unite (sau al oricărei țări nebananiere) să ceară fățiș, frontal, direct, punerea sub acuzare a contracandidatului său în alegeri și a fostului președinte al țării? Mai ales că până la alegeri nu mai este timpul fizic pentru așa ceva. Prima întrebare pe care orice om normal la cap și-o pune este: de ce a ales Trump să declasifice aceste documente abia acum? Iar primul răspuns care îi vine în minte aceluiași om rațional este că Trump încearcă să provoace un uriaș tămbălău pe ultima sută de metri înaintea alegerilor, fiind disperat să recupereze terenul pierdut în fața lui Biden. Ar trebui să trecem repede peste faptul că, după experiența din 2016, când Donald Trump a câștigat detașat în fața lui Hillary Clinton, deși era cotat cu 8-10-12% mai puțin, sondajele americane nu mai au nici o relevanță. Cu atât mai mult acum, când valul de violențe Black Lives Matter și Antifa, încurajate de Democrați, i-a făcut pe oameni să se teamă să spună că votează cu Trump. Pentru că în presa românească, la fel ca în presa americană și în cea europeană, puteți să citiți sau să auziți rareori ce spune Trump și foarte des ce spun alții despre ce spune el, iată cum și-a explicat președintele SUA gestul declasificării și tardivitatea sa: „Dacă (Procurorul General) Bill Barr nu îi acționează în judecată pe acești oameni pentru infracțiuni penale, cea mai mare crimă politică din istoria țării noastre, atunci nu se va mai face niciodată dreptate, afară de cazul când câștig (alegerile) și atunci va trebui să acționăm, deoarece eu nu o să uit” „Aceștia sunt oameni care au spionat echipa mea de campanie electorală și avem toate dovezile. Acum, ei spun că au mult mai multe (dovezi). OK? Iar eu spun, Bill, avem destule, nu ai nevoie de mai multe. Avem atât de multe – uitați-vă la raportul despre (fostul director FBI James) Comey, 78 de pagini nimicioare, întocmit de (Inspectorul General Michael) Horowitz, pentru care am foarte mult respect, și care a zis să fie începută o acțiune în justiție.” „El a recomandat acțiunea în justiție, dar ei nu au făcut-o. Nu-mi venea să cred, dar ei nu au făcut-o, deoarece au spus că mai sunt pești mult mai mari de prăjit…” Trump spune că „Sistemul” l-a dus cu vorba și că vinovații ar putea scăpa dacă el nu va fi reales. (Atenție: Este pentru prima dată când Trump evocă posibilitatea de a pierde alegerile!)
Declasificarea celor 1000 de pagini de documente pare așadar să fie mai degrabă gestul unui om exasperat, decât al unuia disperat. O nuanță extrem de importantă. Dar ce ar putea conține atât de devastator aceste hârtii, încât Trump să vorbească de „cea mai mare crimă politică din istoria Americii”? Câteva rezumate și note ale unor oficiali din serviciile secrete, desecretizate sporadic până acum, ne dau câteva indicii. Acuzațiile de complicitate cu Rusia și de imixtiune a Kremlinului în alegeri în favoarea lui Trump l-au hărțuit pe acesta de-a lungul întregului mandat. Nici măcar după ce raportul Procurorului Special Robert Mueller l-a exonerat pe Trump, acuzațiile nu au încetat. Or, o notă CIA, declasificată recent, arată că, iulie 2016, Hillary Clinton a aprobat „o propunere a unuia dintre consilierii ei pentru politică externă pentru a-l defăima pe candidatul prezidențial Donald Trump prin provocarea unui scandal care să pretindă un amestec în alegeri al serviciilor de informații ruse”. Obiectivul lucrăturii, ne spune nota CIA era „de a distrage atenția opiniei publice de la scandalul privind folosirea de către ea (Clinton) a unui server privat de e-mail”, pe vremea când era secretar de stat, fapt care a pus în pericol securitatea națională. Altă notă CIA afirmă că Obama însuși a fost informat de către directorul Agenției, John Brennan, despre diversiunea pusă la cale de Clinton. Și că despre planul acesteia de a-l compromite pe Trump aflaseră și serviciile secrete ruse. Nu-i așa că întreaga perspectivă care a fost servită în ultimii patru ani opiniei publice de către presă se răstoarnă total? Or, acestea sunt doar câteva crâmpeie de informații. Vârful vârfului aisbergului. Pentru a încerca să completăm – deocamdată doar imaginar – tabloul, să ne mai amintim că, pe 5 ianuarie 2017, cu numai două săptămâni înainte de instalarea oficială ca președinte a lui Donald Trump, a avut loc în Biroul Oval o ședință de taină convocată de Barack Obama. La ea au participat toți oficialii responsabili cu securitatea națională: directorul FBI – James Comey, Procurorul General Adjunct – Sally Yates, directorul CIA – John Brennan, directorul National Intelligence – James Clapper, consiliera pentru securitate națională a lui Obama – Susan Rice, alți câțiva membri ai consiliului de securitate și… JoeBiden. Potrivit unui e-mail al lui Susan Rice, declasificat anterior, se știe că Obama a aprobat ca lui Michael Flynn, viitorul consilier pentru securitate al lui Trump, să i se ascundă o serie de informații, legate în special de implicarea Rusiei în alegeri. Lucru de o gravitate extremă. Or, Michael Flynn va fi calul de bătaie al întregului scandal fabricat împotriva lui Trump, conform planului aprobat de Clinton și supervizat de Obama și Biden. La doar cinci zile după reuniunea de taină din Biroul Oval, pe 10 ianuarie 2017, exploda în presă Dosarul Steele, în care se afirma că serviciile secrete ruse au înregistrări video de la o orgie cu prostituate a lui Trump, organizată la un hotel din Moscova, cu care l-ar avea la mână pe cel care urma să fie înscăunat peste 10 zile președinte al Statelor Unite. S-a dovedit ulterior că autorul dosarului, Christopher Steele, un fost spion britanic, plătit de Hillary Clinton pentru a însăila mizerii despre Trump, nu avea nici o dovadă pentru cele afirmate.
Singura „sursă” a sa fusese Igor Dancenko, agent al serviciilor ruse, om de încredere al miliardarului Oleg Deripaska, la rândul său omul lui Vladimir Putin. Cel care l-a ajutat pe președintele rus în câteva rânduri să-și spele averea. Faptul că Steele nu avea nici o dovadă pentru afirmațiile sale – lucru recunoscut de acesta în cadrul audierilor oficiale ale FBI – nu a împiedicat Biroul Federal să ceară mandat de supraveghere, pe motive de siguranță națională, pentru Carter Page, unul dintre membrii importanți ai echipei de campanie a lui Trump. Și să-l obțină. Așa au ajuns serviciile secrete să îl spioneze „legal” pe Trump înaintea alegerilor. Potrivit unor informații recente, persoana care se opune cu cea mai mare ferocitate declasificărilor cerute de Trump este Gina Haspel, actuala directoare a CIA. Lucru perfect explicabil, de vreme ce Haspel, fostă subordonată a lui Brennan, a fost până în 2016 șefa antenei de spionaj a CIA la… Londra. Adică locul de baștină al lui Steele. Și unde își făcea Deripaska veacul. Și Dancenko. Iată în câteva (foarte puține) cuvinte, o schiță a întregii conspirații împotriva lui Trump. În ea sunt implicați oameni din vechea și actuala administrație. O dovedește faptul că indicația lui Barack Obama de a-l pune la zid pe Michael Flynn a fost aplicată cu sfințenie de oamenii săi rămași în funcții cheie în administrația următoare. Statul Paralel transgresează politica. Cele 1000 de pagini declasificate ar putea să demonstreze că acea ședință din Biroul Oval, de pe 5 ianuarie 2017, a avut ca scop organizarea gherilei împotriva lui Trump. Repartizarea misiunilor pentru „cârtițele” deja implantate peste tot în administrație de către Obama și care urmau să rămână în sistem și după instalarea lui Trump. Este posibil ca acesta să fi fost nucleul „Societății secrete” de care îi vorbea Peter Strzok, fost șef al Contrainformațiilor din FBI, amantei sale, Lisa Page, din cadrul serviciului juridic al Biroului Federal, când discutau despre blocarea lui Trump. În ciuda tuturor acestor atacuri furibunde și extrem de bine organizate, am fost întotdeauna optimist că, până la urmă, Donald Trump va învinge Acum nu mai sunt. Este singur. Mult prea singur. Are în spatele său o parte importantă din populație, dar aceasta este timorată și năucită de ce se petrece cu cea mai puternică țară din lume și cu cel mai liber popor. Și are împotriva lui serviciile secrete și armata, clasa politică (inclusiv cea mai mare parte dintre Republicani), presa, lumea întreagă (cu China în frunte și cu Europa Occidentală urmându-i supusă). Un colosal aparat de propagandă și control, capabil să pună la cale un jaf electoral fără precedent, facilitat de votul prin corespondență. (S-au descoperit deja sute de mii de morți pe listele de alegători și aproape un milion de voturi deja completate pentru Biden.) Și o monstruoasă mașinărie căreia i-am văzut câteva luni în această vară puțin din fața hâdă, în timpul haosului social provocat de Black Lives Matter și Antifa. Această mașinărie s-a oprit la comandă, când s-a observat că valul de crime și violențe îi oripilează pe americani, riscând să pericliteze voturile pentru Biden. Însă, dacă printr-un miracol, Trump va câștiga, nimic nu va mai împiedica reactivarea monstruoasei mașinării. Sub pretexul unor nereguli la vot, aceasta va declanșa Războiul Civil pentru a-l răsturna pe Trump, după cum o dovedesc declarațiile liderilor mai multor organizații „civice”, finanțate de Soros și dirijate de Obama.
După cele două lovituri năucitoare primite în 2016 (Brexitul și victoria lui Trump), Sistemul pur și simplu nu își mai poate permite o nouă înfrângere. Pentru că aceasta nu ar însemna doar alți patru ani pierduți, în care globalizarea ar bate pasul pe loc, ci și o serie de măsuri prin care Trump ar putea bloca ori chiar distruge acest tăvălug mondial. De exemplu, numirea judecătoarei Amy Coney Barrett ar schimba, nu doar pentru următorii patru ani, ci pentru decenii de acum încolo echilibrul din Curtea Supremă a SUA în favoarea Dreptei conservatoare, pro-viață, pro-familie și pro-Dumnezeu. Alți patru ani cu Donald Trump ar mai însemna, între altele, zădărnicirea „Green Deal” la nivel planetar, noi bețe în roatele globalizării industriale – adică exodul masiv al investițiilor și corporațiilor către China -, împiedicarea implementării Pactului Global pentru Migrație al ONU, întârzierea adoptării unor măsuri agresive de control al populației. Adică pierderi de trilioane și trilioane de dolari pentru Sistem. În fine, dar nu în cele din urmă, o nouă victorie a lui Trump ar duce la ratarea actualului „moment revoluționar, în care putem realiza ceea ce părea de neconceput”, după cum afirma George Soros pe 11 mai. Toată mizanscena mondială, legată de COVID, prin transformarea unui virus banal în Bau Bau global, va fi fost inutilă. Donald Trump este conștient de miza enormă care este în joc, de prețul uriaș care s-a pus pe capul lui și de forțele colosale care se mobilizează împotriva sa. De aceea, pentru prima oară de când este politician, el evocă posibilitatea unei înfrângeri electorale. De aceea, recurge la această lovitură politică de grație care este declasificarea celor 1000 de pagini de documente. Nu ca pe o ultimă și disperată manevră de a câștiga alegerile, ci ca pe un gest de a alege să moară în picioare, în luptă, cu fața la dușman. Pentru ca, în „cea mai mare crimă politică din istoria Americii să se facă dreptate”. Pentru ca Adevărul să fie scos la lumină. Este Testamentul lui Trump. Asemenea Cidului Campeador, el vrea ca și după moartea sa (politică) să continue lupta împotriva dușmanilor. Cardinalul Carlo Maria Vigano numea alegerile prezidențiale din Statele Unite o „bătălie între Copiii Luminii și Copiii Întunericului”, decisivă nu doar pentru viitorul Americii ci și „pentru întreaga umanitate”. Pentru că, oricât ar suna de patetic, Trump este ultimul obstacol în calea tăvălugului globalizării. Singurul om care mai poate împiedica moartea civilizației creștine. În faimoasa sa scrisoare deschisă de la începutul lunii iunie, monseniorul Vigano, fost nunțiu papal la Washington și exilat de Papa Francisc la Kosovo, pentru vederile sale conservatoare, sesiza că, în această bătălie apocaliptică, Donald Trump nu prea are pe cine se bizui dintre puterile lumești: „Este nevoie ca cei buni, Copiii Luminii, să se unească și să-și facă auzite vocile. Ce alt mijloc mai eficient este de a realiza asta, Domnule Președinte, decât prin rugăciune, cerând Domnului să vă apere pe dumneavoastră, Statele Unite și întreaga umanitate de acest colosal atac al Vrăjmașului?
„În fața puterii rugăciunii, înșelăciunile Copiilor Întunericului se vor nărui, comploturile lor vor fi dezvăluite, trădarea lor va fi vădită, înfricoșătoarea lor putere se va spulbera, adusă în lumină și expusă drept ceea ce este: o înșelăciune infernală.” Rămas singur în tranșee, într-un ultim gest politic de anvergură, Trump exact asta face: dezvăluie complotul, scoate la lumină înșelăciunea diabolică. De acum, soarta alegerilor din Statele Unite nu mai depinde de el. Soarta țării sale și a lumii sunt la Mâna lui Dumnezeu.
Actualitate
Tăcerea strategică: Desemnații cheie ai Pentagonului evită răspunsuri concrete în fața Senatului, pe fondul operațiunilor sensibile
În urma unei operațiuni surprinzătoare desfășurate luna aceasta în Venezuela, doi generali de rang înalt, propuși pentru poziții esențiale în structura de comandă a Statelor Unite, s-au prezentat astăzi în fața senatorilor. Audierile au fost marcate de o prudență extremă din partea nominaților, care au evitat să divulge detalii concrete despre viziunile și planurile lor, stârnind frustrarea Comitetului pentru Servicii Armate al Senatului.
Frustrarea legislativului: Apel la sinceritate
Președintele Comitetului, Roger Wicker, R-Miss., a intervenit la un moment dat, cerându-le generalilor să fie mai deschiși. „Este în regulă ca dumneavoastră, domnilor, să ne spuneți cum vă simțiți,” a declarat Wicker, „Realizăm că nu ați fost încă confirmați, dar până acum, nu am primit cu adevărat niciun răspuns despre cum vă simțiți în legătură cu responsabilitățile pe care urmează să vi le asumați. Este în regulă să ne spuneți și, de fapt, ar fi de ajutor.” Comentariile vin într-un context de tensiuni crescute între Pentagon și Congres, precum și de fricțiuni interne în cadrul Departamentului Apărării.
Cuvintele sale au fost adresate locotenent-generalului Corpului Marin Francis Donovan, actualmente vicecomandant al Comandamentului Operațiilor Speciale al Statelor Unite și nominalizat pentru a prelua conducerea SOUTHCOM, și locotenent-generalului Armatei Joshua Rudd, care servește în prezent ca adjunct al comandantului pentru Comandamentul Indo-Pacific și este propus pentru funcția de director al Agenției Naționale de Securitate (NSA) și comandant al Cyber Command.
Moștenirea controversată: Poziții lăsate libere de plecări precoce
Amândoi generalii, provenind din domenii diferite față de cele în care sunt propuși, sunt de asemenea nominalizați pentru a prelua posturi ocupate anterior de lideri care au fost fie demiși, fie au demisionat mai devreme anul trecut. În cazul SOUTHCOM, amiralul Alvin Holsey și-a anunțat în octombrie intenția de a se retrage, chiar în momentul în care armata americană începea să lovească mai multe ambarcațiuni mici în Marea Caraibelor. CYBERCOM și NSA sunt fără un lider confirmat de Senat din aprilie 2025, când administrația anterioară l-a demis pe generalul Timothy Haugh.
Timp de peste două ore, cei doi generali de trei stele au evitat să dezvăluie public modul în care ar aborda noile lor roluri, cum ar fi necesarul de resurse suplimentare pentru operațiunile din emisfera vestică sau dezvoltarea unei politici de descurajare cibernetică ofensivă. Totuși, au oferit câteva perspective.
Viziunea pentru SOUTHCOM: Relații, resurse și soft power
În ceea ce privește SOUTHCOM, generalul Donovan a subliniat dorința sa de a construi și extinde relațiile militare în regiune pentru a „spori securitatea regională”, examinând în același timp reducerile potențiale ale instrumentelor de putere blândă, cum ar fi ajutorul extern. „Sunt preocupat de orice scădere a oricăror instrumente care ar fi disponibile comandanților combatanti pentru a aborda o serie de probleme,” a adăugat el.
Deși Donovan nu a oferit răspunsuri concrete cu privire la operațiunile continue din Caraibe care vizează navele mici, planurile pentru Venezuela și alte subiecte, el a menționat că, bazat pe operațiunile recente și pe orientarea către emisfera vestică în Strategia Națională de Securitate, este clar că SOUTHCOM va avea nevoie de resurse suplimentare. „Primul pas este să facem o analiză a capacității sediului SOUTHCOM și să construim cu adevărat pe punctele forte,” a afirmat el. „Preocuparea acum este, pe măsură ce avem active fizice suplimentare în anumite locuri, dacă sediul central este dotat cu personal și structurat pentru a menține logistica și aprovizionarea susținute și toate elementele fundamentale ale capacității militare. Suntem un cartier general capabil să reunească aceste capacități? Și cred că vom ajunge acolo,” a adăugat Donovan.
CYBERCOM și NSA: Operaționalizare și eficiență prin dubla conducere
La rândul său, generalul Rudd a recunoscut că nu provine dintr-un mediu tehnic și că se va baza pe echipa sa pentru lățimea tehnică, în timp ce va încerca să operaționalizeze mai mult CYBERCOM. „Acolo unde mă aflu acum, aduc o înțelegere profundă, bazată pe misiune, a provocărilor… integrând capacitățile în întreaga forță comună în toate domeniile,” a spus Rudd senatorilor.
„Această înțelegere, această perspectivă de la războinicul comun, în principal în INDOPACOM în istoria recentă, dar pe parcursul carierei mele într-o serie de alte teatre… [și] există o relație crescândă în ceea ce numim triadă cibernetică a spațiului soft, acele interdependențe între aceste comandamente, aceste capacități, pentru a livra ceea ce națiunea noastră are nevoie,” a adăugat el ulterior. Un subiect pe care l-a susținut astăzi a fost dubla conducere a funcției de director NSA și șef al CYBERCOM, numind-o o cale spre „eficacitate, precum și eficiență” pentru a „valorifica și integra capacitățile incredibile ale ambelor organizații.”
Actualitate
Marina SUA lansează un apel urgent: Un „nou mormal” de 4% din PIB pentru o „flotă de aur” capabilă de viitor
Amiralul șef al Marinei Statelor Unite a cerut o reevaluare fundamentală a cheltuielilor de apărare ale națiunii. Potrivit acestuia, alocarea a cel puțin 4% din Produsul Intern Brut (PIB) pentru apărare este imperativă pentru a satisface cerințele actuale de pregătire și pentru a extinde flota de nave de război, în vederea contracarării amenințărilor emergente.
Reajustarea bugetară: Imperativ strategic pentru securitatea națională
Întrebat despre necesitatea unei creșteri specifice a bugetului Marinei pentru a sprijini noile clase de nave incluse în viziunea „Flotei de Aur” – precum cuirasatul de clasă Trump și refacerea designului fregatelor – șeful Operațiunilor Navale, amiralul Daryl Caudle, a evitat să ofere o cifră exactă. În schimb, a abordat subiectul cheltuielilor militare la modul general. „Recomandarea mea dintr-o perspectivă militară este să stabilim un nou normal, care să ne mențină peste 4% [din PIB]. Știm că efectul de descurajare și nivelul de pregătire asigurate de o astfel de cifră sunt sănătoase pentru Statele Unite”, a declarat amiralul jurnaliștilor în timpul unei mese rotunde. El a subliniat că „banii cheltuiți în sectorul apărării sunt bani bine cheltuiți,” care „creează locuri de muncă incredibile, securitate americană și prosperitate.” Cu un buget de apărare actual ce se apropie de 1 trilion de dolari, reprezentând aproximativ 3,3-3,4% dintr-un PIB de aproape 30 de trilioane de dolari, o propunere recentă a fostului președinte Donald Trump de a adăuga 500 de miliarde de dolari la bugetul apărării pentru anul fiscal 2027 ar duce cheltuielile la aproximativ 5% din PIB.
„Flota de aur”: Viziunea unei marine redefinite
Deși amiralul Caudle nu a detaliat sumele necesare pentru bugetul Marinei, a evidențiat că serviciul a menținut o flotă de aproximativ 300 de nave, departe de cerința de lungă durată a Congresului de a ajunge la 355 de nave. „Trebuie să facem progrese în acest sens,” a afirmat el, adăugând că „Marina are nevoie de un buget pe măsura setului său de misiuni.” „Flota de Aur”, anunțată în decembrie de fostul președinte Trump, include o nouă clasă de cuirasate ce ar purta numele său, mult mai mari și cu o putere de foc sporită, o fregată bazată pe nava de securitate națională de clasă Legend a HII, utilizată de Garda de Coastă, și o suită extinsă de sisteme fără pilot. În discursul său la conferința anuală a Asociației Marinei de Suprafață, amiralul Caudle a descris Flota de Aur ca fiind „o inițiativă de tip «și», nu o listă de dorințe de tip «sau».”
Revitalizarea industriei navale: Provocări și soluții inovatoare
Pentru a transforma aceste ambițioase proiecte de construcție navală în realitate, amiralul Caudle a indicat că este necesară o schimbare fundamentală în modul de operare al Marinei și al industriei. Aceasta implică „îmbunătățirea lanțului de aprovizionare, achiziționarea de materiale cu termen lung de livrare, îmbunătățirea forței de muncă prin recrutare, retenție și instruire.” Pe lângă aceste eforturi, vor fi necesare „schimbări de paradigmă, cum ar fi modularitatea.” Baza industrială maritimă a SUA se află „abia la început” în ceea ce privește construcția navală modulară, o tehnică ce descompune construcția navelor în module discrete, asamblate ulterior. Deși comună la nivel internațional, constructorii navali americani abia acum se adaptează. O bază industrială „nu complet optimizată” pentru modularitate ar putea beneficia însă de această abordare, permițând Marinei să implice mai mulți constructori navali și să accelereze ritmul de construcție.
Dezbaterea Jones Act și potențialul colaborării internaționale
„Nimic nu împiedică alte șantiere navale din Golful Mexic – dintre care sunt multe, … peste 20 – să nu poată construi o parte sau un modul întreg pentru acea fregată,” a exemplificat Caudle, referindu-se la potențialul extins al construcției modulare. El a sugerat că și constructorii navali străini ar putea contribui la creșterea capacității, sprijinind o reevaluare a Actului Jones – legea americană care impune ca mărfurile expediate între porturile americane să fie transportate pe nave construite în SUA. „Când știm că avem o provocare legată de forța de muncă în Statele Unite, cred că capacitatea pe care o pot aduce constructorii străini este extrem de importantă de luat în considerare,” a argumentat amiralul. Aceasta ar putea include construcția integrală a navelor auxiliare în străinătate sau construcția parțială a navelor de luptă, cu finalizarea sistemelor de luptă și a pachetelor de senzori de înaltă performanță în SUA sau cu partenerul. Caudle a recunoscut, totuși, că implicarea partenerilor străini ar presupune dificultăți, cum ar fi necesitatea accesului la sistemele de aprovizionare americane sau provocările lingvistice și culturale.
Actualitate
Pentagonul lansează un „blitzkrieg” tehnologic
„Epoca veche se incheie azi”, declară Secretarul Hegseth, centralizând inovația sub Emil Michael
Într-o mișcare strategică de anvergură, Secretarul Apărării, Pete Hegseth, a declanșat, luni seară, o restructurare fundamentală a abordării tehnologice a Pentagonului. Prin publicarea a trei memorandumuri politice majore, departamentul își propune să accelereze inovația și să regândească peisajul tehnologic, recunoscând urgența unei curse a înarmărilor la nivel global.
Un manifest pentru viteză și acțiune
„Vechea eră se încheie azi”, a proclamat Hegseth în timpul ultimei sale opriri din turneul „Arsenalul Libertății” la fabrica SpaceX din Brownsville, Texas. „Am terminat cu un târg de știință în timp de pace, în timp ce adversarii noștri duc o cursă a înarmărilor în timp de război.” Această declarație subliniază o schimbare dramatică de mentalitate, orientată spre rapiditate și eficiență.
Memorandumurile dezvăluie o serie de noi inițiative legate de inteligența artificială (AI), de la fragmentarea sistemului extins de baze de date Advana până la crearea unei noi „turnătorii” de simulare AI, denumită „Ender’s Foundry”, în onoarea iconicului personaj SF. De asemenea, planul continuă consolidarea organizațiilor de inovare independente – proliferare sub administrațiile anterioare – sub controlul strict al lui Emil Michael, Subsecretarul pentru Cercetare și Inginerie și Chief Technology Officer (CTO) al Departamentului Apărării.
Un singur comandant pentru ecosistemul de inovare
Unul dintre memorandumurile lui Hegseth, de o importanță crucială, declară fără echivoc: „Ecosistemul nostru de inovare rămâne o încurcătură de organizații suprapuse și autorități confuze – soluții ocolitoare construite pentru a ocoli sisteme acum învechite. Organizații multiple se luptă pentru aceeași misiune. Industria se confruntă cu un labirint de ‘uși de intrare’ concurente. Consiliile proliferează în timp ce responsabilitatea se difuzează… Azi, punem capăt confuziei. Intenția și politica sunt simple: unificați ecosistemul de inovare condus de un singur Chief Technology Officer.”
În discursul său din Texas, Hegseth l-a indicat pe Emil Michael, așezat în primul rând, clarificând că acesta este noul „șerif” al orașului tehnologic. „Emil va stabili direcția tehnică, va conduce ecosistemul de inovare care va primi progresul de oriunde s-ar afla și îmi va spune față în față în fiecare zi, și, sincer, dacă câștigăm sau pierdem competiția în tehnologie și inovare”, a afirmat Hegseth. „Va avea autoritatea de decizie și va conduce printr-o evaluare riguroasă, concentrându-se pe rezultate reale și măsurabile.”
Viziunea lui Michael: Șase priorități cheie
Încă din august, Michael a anunțat cele șase priorități tehnologice majore și a preluat controlul atât asupra Unității de Inovare în Apărare (DIU) din Silicon Valley, cât și asupra Oficiului Principal pentru Digital și Inteligență Artificială (CDAO) al Pentagonului. Planul de reorganizare al lui Hegseth consolidează aceste schimbări, reînființând DIU și Oficiul de Capacități Strategice (SCO) ca „Activități de Câmp” departamentale, sub „supravegherea generală” a CTO. Acestea se alătură, conform memorandumului, „ecosistemului de inovare al Departamentului de Război (DoW)”, alături de alte trei organizații care raportează deja CTO-ului: Oficiul de Capital Strategic (OSC); noua Activitate de Inginerie și Integrare a Misiunii (MEIA), creată în august; obscurul Centru de Management al Resurselor de Testare (TRMC); și renumita DARPA.
De asemenea, mută birouri suplimentare de inovare sub supravegherea lui Michael și dizolvă trei organisme de supraveghere suprapuse – Grupul Director pentru Inovare în Apărare, Grupul de Lucru pentru Inovare în Apărare și Consiliul CTO – în favoarea unui singur „Grup de Acțiune”, condus tot de CTO. Hegseth a anunțat și numirea lui Owen West, fost asistent al secretarului apărării pentru operațiuni speciale și conflicte de intensitate redusă, ca director DIU începând cu luna martie, iar Cameron Stanley va ocupa funcția de următorul Chief Digital și Artificial Intelligence Officer al Pentagonului.
Cifre cheie și obstacole birocratice
Rămân totuși unele semne de întrebare birocratice. Conform legii, DIU raportează direct Secretarului Apărării, iar SCO Subsecretarului, iar – așa cum recunosc atât memorandumul lui Hegseth, cât și un comunicat de presă oficial al Pentagonului – Secretarul nu poate modifica acest lucru; doar Congresul are această putere. Cu toate acestea, aceste lanțuri de raportare sunt un vestigiu al unor relații personale demult apuse, ambele oficii fiind create și susținute de regretatul Ash Carter. Deși DIU și SCO ar putea încerca în continuare să-l ocolească pe Michael, cel puțin pe hârtie, în practică, Hegseth și adjunctul său, Steve Feinberg, sunt puțin probabil să fie simpatici cu astfel de inițiative.
„Schimbările arată destul de bine pe hârtie, [dar] am îngrijorări”, a declarat Jack Shanahan, un general-locotenent în retragere și director fondator al Centrului Comun AI al Pentagonului. „Rămân cinic în privința execuției, având în vedere modul în care funcționează clădirea. Ar trebui ca firmele comerciale cu idei bune să se adreseze CAG, CTO, uneia dintre cele șase organizații, tuturor de mai sus?” Mike Groen, succesorul lui Shanahan la conducerea JAIC, a adăugat: „Ziua în care vom înceta să scriem organigrame și vom începe să scriem cod va fi una de sărbătorit.”
Noi orizonturi AI: De la simulări la contra-măsuri
Două memorandumuri suplimentare publicate luni seară oferă cel puțin o parte din scopul reorganizării lui Hegseth: să lanseze o gamă ambițioasă de programe AI, în timp ce eficientizează unul mai vechi. Cel mai cuprinzător dintre aceste documente este o „Strategie de Inteligență Artificială pentru Departamentul de Război” de șase pagini, centrată pe șapte „Proiecte de Ritm (PSP)” de înaltă prioritate, care vor fi conduse de CDAO.
Unul dintre aceste proiecte prioritare era deja public: GenAI.mil, lansat luna trecută pentru a aduce versiuni securizate ale modelelor lingvistice mari populare tuturor celor trei milioane de militari, personal civil și contractori ai Departamentului. Chiar și aici, memorandumul adaugă o nouă nuanță, afirmând explicit că modelele GenAI.mil, aprobate în prezent doar pentru date „sensibile, dar neclasificate”, vor fi în cele din urmă disponibile „la toate nivelurile de clasificare”.
Cele șase proiecte, nedezvăluite anterior, primesc doar descrieri scurte și generale:
- Swarm Forge va dezvolta „noi modalități de luptă cu și împotriva capabilităților bazate pe AI”, incluzând experimente pe teren cu inovatori din Silicon Valley și unități de elită.
- Agent Network va dezvolta „agenți” algoritmici semi-autonomi pentru „gestionarea bătăliei și suportul decizional, de la planificarea campaniei la execuția lanțului de ucidere”.
- Ender’s Foundry, o referință la clasicul lui Orson Scott Card, „Jocul lui Ender”, va dezvolta „capabilități de simulare bazate pe AI”.
- Open Arsenal va conecta colectarea de informații cu dezvoltarea capabilităților militare, „transformând informațiile în arme în ore, nu ani”, sugerând actualizări rapide ale software-ului armelor.
- Project Grant, inițiativa cea mai misterios descrisă, va „permite transformarea descurajării”.
- Enterprise Agents va dezvolta agenți AI pentru sistemele „enterprise” de back-office ale Departamentului.
Provocarea Advana: Scindarea succesului
În timp ce aceste șapte programe noi avansează rapid, Hegseth fragmentează un proiect AI mai vechi al Pentagonului care a devenit „victimă a propriului succes”. Ceea ce se numește acum Advana – prescurtarea de la „advancing analytics” – a început în 2019 ca un efort al biroului controlorului Pentagonului de a organiza baze de date incompatibile într-un întreg coerent pentru a efectua un audit fiscal adecvat. Deși Pentagonul încă nu a trecut un audit, gestionarea datelor Advana s-a dovedit atât de utilă încât tot mai mulți oficiali au început să o folosească pentru tot mai multe scopuri, ajungând în cele din urmă să fie suprasolicitată.
Cel de-al treilea memorandum al lui Hegseth, emis luni seară, împarte Advana în trei, separând funcțiile de gestionare financiară de bază de alte date ale Departamentului Apărării – acum denumite „War Data Platform (WDP)” – și de „serviciile de aplicație” subiacente, aplicabile pe scară largă. Chiar și în timp ce „trifurcă” Advana, Hegseth impune noi reguli decretelor privind datele din era Biden, cerând organizațiilor de apărare să-și partajeze datele cu CDAO. „Cu efect imediat”, se arată în memorandum, „refuzurile cererilor de date ale CDAO trebuie justificate USW(R&E) [adică Michael] în termen de șapte (7) zile, care va remedia sau va escalada situația către Subsecretarul Apărării.”
-
Exclusivacum o ziAdio, polițistului Giurgiuveanu de la S.A.S, adio: De la „să invinețiți ochii!” la pensia de lux, în timp ce mascații noștri fac reclamă la… pariuri! Saga amară a agentului-șef Wilhelm Constantin Bendriș.
-
Exclusivacum 3 zilePrahova, sanatoriul de lux al infractorilor cu epoleți: De la spagă în trafic, direct pe canapeaua justiției! (Cu girofaruri și lumini albastre de la „Miliția” rezidențială!)
-
Exclusivacum 3 zileGuvernul bipolar: Oamenii în uniformă, carne de tun pentru miniștrii cu dileme existentiale! (Sau cum se sinucide predictibilitatea la comandă)
-
Exclusivacum 4 zileMinistrul USR al Apărării, Radu Miruță: De la „reforma” pensiilor la trupe românești… pe sania lui Moș Crăciun în Groenlanda!
-
Exclusivacum o ziJustiția română, Ediția Specială: Prahova, scena unui Stand-Up de groază cu mafia imobiliară în rolul principal!
-
Exclusivacum 3 zileGiurgiu, Republica Penală: Unde „Famiglia” Fulga e stăpână, salariile de merit sunt cadou, iar dreptatea… a murit la apel!
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova: De la agresori sexuali la polițiști „cu mâna intinsă” – Un sistem corupt care refuză să moară
-
Exclusivacum 2 zilePloieștiul se deconectează: Călătoria spre nicăieri, o „eficiență” de râs (amar)!



