Actualitate
Endgame. Soluția finală | Agenţia AMOS News
FUMIGENE DE WEEKEND (164) Recorduri locale din industria atât de iubită de activiști: contrabanda a ajuns la cel mai scăzut nivel din ultimul deceniu, încasările la buget din taxele la tutun au crescut cu 13% față de 2019, suficient cât sa acopere cheltuielile statului cu pandemia, JTI este în top zece cele mai profitabile companii, BAT a plătit cu jumătate de miliard de euro mai multe taxe decât anul trecut, Philip Morris, producătorul IQOS, e cea mai atacată companie – pentru că e americană, iar programul 2035fărătutun e finanțat din SUA de entități cu interese în farma STOP Pe principiul “unde a mers mia, merge și suta”, doi activiști au propus într-un articol din revista medicală Lancet, să se “profite” de “experimentul natural” al pandemiei care a lovit intens economia și, pe lângă ramurile economice puse pe butuci (turism, HoReCa, transporturi aeriene, vânzări etc.), guvernele să extermine și industria tutunului. “Comunitatea sănătății publice nu are experință în disturbarea unor sectoare economice”, recunosc ei cu modestie, dar restricțiile adoptate în pandemie sunt o ocazie unică de a experimenta STOP O “soluție finală” (“endgame”) a la Hitler, în numele unui bine superior. În cazul tutunului, o industrie de un trilion de dolari, “stop joc” ar presupune închiderea fabricilor, pârjolirea recoltelor și peste 100 de milioane de muncitori, fermieri, distribuitori lăsați pe drumuri – după estimările “savanților” autori ai propunerii STOP Ei spun că până acum “politicile de control al tutunului” (unde am mai auzit asta, nu cumva la “controlul natalității” din anii ‘60?) au presupus reducerea cererii, dar acum vin cu ideea revoluționar-comunistă a reducerii ofertei. Progres(ism), frate, nu glumă! STOP E clar că băieții ăștia, unul cu nume de grec, profesor la Stanford, iar celălalt un indian autointitulat “economist al sănătății” (“health economist”, din cei care zic că dăm prea puțin pe medicamente și prevenție) nu au citit despre prohibiția din SUA anilor ‘30 și nici despre experimentul lui Zuma din Africa de Sud, care a interzis tutunul legal în primele luni ale pandemiei, urcând criminalitatea “pe noi culmi de progres și civilizație” STOP Și ăsta e doar începutul. După tutun urmeză alcoolul, burgării, bomboanele, băncile, industria auto, centralele nucleare și tot ce mai consideră unii, care n-au produs un cui în viața lor, că e nesănătos, poluant, imoral, neetic etc., etc. Pe derdeluș STOP Banca Centrală Europeană avertizează că virusul acesta, “care testează limitele sistemelor” (!?), “trebuie învins fără închiderea economiei” și că este nevoie de politici fiscale consistente (în traducere, “creșteri de taxe”). Cu alte cuvinte, chiar și Madame Lagarde, care zicea că sunt prea mulți bătrâni care pun presiune pe economie, crede că s-a ajuns cam prea departe și că, până una-alta, trebuie crescute taxele pe ici, pe colo, prin punctele esențiale, pe la cei care încă mai rezistă, continuând să producă și să plătească, bunăoară tutunul, d’un parigzamplu STOP N-a observat nimeni. Cu toate astea, Tedros, de la OMS, a intrat în carantină. Cică ar fi fost “contact al unei persoane care a fost testată pozitiv” și (ne) va lucra de acasă. Noi credeam că a fost contact de la început. Al Chinei STOP Ce-i lipsește chelului în pandemie? Ați ghicit: o campanie antitutun! “Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Vrancea în colaborare cu ISJ şi spitalele din judeţ organizează campania „COVID-19 – Un motiv în plus pentru a renunța la fumat”, toată luna noiembrie, pentru că pe 19 e „ziua naţională fără tutun” STOP Campania “are scopul de a conştientiza publicul şi decidenţii politici (sic!)…ca punct de plecare pentru iniţierea de modificări comportamentale şi măsuri legislative adecvate”. Bingo! Ne-am întors la castravete. Al Ramonei și al lui Emanuel. Deși campania e “coordonată metodologic de Ministerul Sănătăţii prin Institutul Naţional de Sănătate Publică”. Acum ne-am lămurit că nu numai Tedros lucrează de acasă STOP Ce aștepta Ramona Brad de 30 de ani, de când nu mai e șoim al patriei? Un partid care să aibă în programul de guvernare legislație anti-tutun. Visul i s-a împlinit. Vise, țațo. Și nene Cioloș STOP Ciolacu zice că nu ar exclude un vot pentru Cioloș ca premier. Cine se aseamănă se adună. La stânga STOP Din ciclul “tutun cu arome pe placul Ramonei Brad”. După tutun cu ceapă, tutun cu varză. Nouă tone de tutun vrac au fost descoperite de poliţiştii de frontieră de la Giurgiu, în microbuze care transportau varză STOP “Ascultă, fiule, să nu crezi ca am făcut atâtea sacrificii să te țin în facultate, ca să devii doctor și să-mi interzici să beau și să fumez” STOP Cercetătorii italieni au căzut de acord cu cercetătorii britanici: “vapatul pe termen lung nu cauzează boli de plămâni”. În același timp, ONG-urile care apără drepturile animalelor sar la beregata ONG-urilor antitutun, de genul Cancer Research, care “prăduiesc banii sponsorizând teste de laborator oribile prin care gazează luni de zile șoriceii abia născuți și șoricioaicele gravide”, obligându-i să inhaleze vapori de țigări electronice, doar-doar să se îmbolnăvească de plămâni, ca să le susțină teoriile STOP Profit.ro la secțiunea “Presa din vecini”: “BAT pune presiuni pe Guvernul Croației pentru majorarea accizelor la produsele alternative de fumat, o încercare de a-și afecta astfel concurentul PMI. Și în România a apărut, netransparent, un astfel de amendament”. Care a fost respins de Parlament, ca și proiectul moșit de 2035fărătutun și nășit de useristul Emanuel Ungureanu STOP Liliecii sunt printre cele mai evoluate viețuitoare și pot prezice viitorul în timp ce îşi urmăresc prada, conform constatărilor unui studiu citat de Independent. Așa e, cu Covidul chiar ne-au nimerit. Poate că unii știau diverse chestii despre specia asta, despre ecolocația folosită la zborul de noapte, despre trocul hrană contra sex, sau contribuția lor la polenizare, dar sigur habar nu aveau că liliecii “ştiu chiar să se autoizoleze atunci când se îmbolnăvesc” (sic!) STOP Genocidul nurcilor pentru boala liliecilor. 17 milioane de nurci vor fi sacrificate în Danemarca, după ce s-a descoperit ca au o forma mutanta de Covid, care s-ar putea transmite la om. Măcar să folosească cineva blănurile alea, că din piele de liliac nu se putea face nimic, cu toată imaginația STOP Dacă tăcea, matematician rămânea. Așa, s-a dovedit a fi doar urechist. Care dă din casă pe model userist. Nicușor Dan a furat startul anunțând că persoanele infectate cu Covid vor fi localizate în timp real printr-o aplicație dezvoltată de STS pentru Ministerul Sănătății STOP Iar STS a dezmințit că nu vor fi localizate persoane ci vor fi indicate zonele în care există mulți pozitivi. Un fel de “nu era Volgă, ci bicicletă și nu i s-a dat, i s-a luat”, sau “un nebun aruncă o piatră…” Pentru că și Premierul a ieșit cu precizări: aplicațiile de urmărire a celor infectați sunt contestate, neaplicabile în UE și, prin urmare, nici în România. Acestea “presupun un acord din partea fiecărui pacient să își instaleze aplicația, iar dacă un cetățean nu vrea, nu avem nicio posibilitate legală de a-l determina să o facă”, a spus Orban STOP Tot el s-a grăbit să-i ia fața lui Arafat ieșind cu panseul ”petrecerea de Revelion este considerată o petrecere privată, cum sunt nunțile, botezurile și alte tipuri de petreceri private” STOP Dar comeorări și parastase putem face, domn’ Prim? Că poate vrem să îngropăm anul asta de cacao. Cică nici asta, că românu’ se îmbată și cântă la pomană. Așa că ne-am lins pe bot și de fasolea cu cârnați, de la Ziua națională, Parada de 1 Decembrie de la Arcul de Triumf fiind anulată STOP “Doctore, cât mai durează pandemia? Nu știu, că nu sunt politician” STOP Cum arată dezastrul din sectorul aviatic, relatează Libertatea: traficul aerian a scăzut cu 57% comparativ cu anul trecut, 200 de aeroporturi stau să moară, Emirates a cerut piloților să intre în șomaj tehnic timp de un an. Tutunul rezistă. Și plătește taxe STOP Un sfert dintre copii nu au acces la resursele materiale necesare învațământului online. Reluăm știrea asta, că poate realizează și activiștii ce nevoi prioritare au copiii României STOP “România analfabetă, cu școlile încuiate și malluri-le larg deschise”, scrie Cristi Pantazi pe G4Media. “Nu doar că școala a devenit victima de serviciu a deciziilor guvernamentale, dar calitatea educației se degradează rapid. Ultima găselniță, care nivelează totul în jos, e renunțarea la teze și olimpiade, adică recunoașterea implicită a unui eșec de proporții” notează el STOP Conform statisticilor, care de regulă arată tot, mai puțin esențialul, avem, însă, cel mai educat Parlament din lume: unul din trei senatori și-a luat doctoratul STOP Monica Pop, directoarea Spitalului de ochi, un om cu vederi de dreapta, se întreabă, just, de ce autoritățile nu vorbesc și “despre majoritatea pacienților, 85%, care s-au vindecat de noul coronavirus sau au trecut ușor prin boală…De ce a a ajuns un virus să conducă lumea?…Ce motiv au cei care conduc să pună în față numai ce este negativ?” Ea arată că în România se înregistrează zilnic 650-700 de decese pe zi, morții de Covid, circa 100, nefiind chiar atât de mulți în raport cu acest total STOP Sorin Avram, despre Iohannis, vaccinul anticovid și absența din farmacii a vaccinului antigripal: “până să visăm la cum ne vom vaccina cu un vaccin care nici măcar nu a apărut pe piaţă ar trebui să avem posibilitatea să ne vaccinăm, acum, cu un vaccin care există, deja. Există, dar lipseşte aproape cu desăvârşire” STOP Marius Oprea, despre alegerile din SUA: “mulţi se întreabă, cine e mai bine să cîştige pentru România. Eu cred că, în cazul în care Trump va cîştiga, vom avea şansa să aflăm mai multe despre subteranele amestecului direct al administraţiei americane în România, în timpul democratului Obama şi mai ales a vicepreşedintelui Biden: cine şi cum a ”dirijat” aşa-zisa ”luptă anticorupţie”, care a transformat SRI-ul în Securitate şi DNA-ul în Procuratură socialistă şi ce afaceri necurate a derulat fiul vicepreşedintelui american în România, de ce Laura Codruţa Kovesi poza, atît de veselă, alături de şeful “antenei” CIA la Bucureşti şi cum a fost salvat preşedintele Băsescu de referendumul prin care românii îl alungaseră de la Cotroceni. Şi multe altele. Dacă Biden va ajunge la Casa Albă, nimic din toate acestea nu va ieşi la iveală” STOP Veverițe, câini, pisici și alte animale. “Doi tigri ruși și un urs siberian cred că Joe Biden va câștiga alegerile. Dar, potrivit unor veverițe din Carolina de Sud, președintele Trump va câștiga al doilea mandat”, scrie The Week. “Din păcate caracatița Paul, care a prezis corect rezultatul meciurlor de la Cupa Mondială, a murit în 2010 nemaiputând fi contactată pentru comentarii” STOP Depresii post-electorale. Terapeuții din New York se pregătesc să trateze pacienți stresați de alegeri, iar Seattle oferă o zi liberă angajaților supărați de eventuala victorie a lui Trump. Un sondaj arată că, pentru a face față anxietății și depresiei, aproape jumătate dintre respondenți vor mânca nesănătos, un sfert vor bea bere, un sfert vin, iar 13% vor consuma „produse de canabis” STOP De altfel, mai multe state americane şi-au relaxat legislaţia privind drogurile, iar în Oregon a fost dezincriminată deținerea pentru uz personal de heroină, cocaină și ciuperci halucinogene, în cantități determinate (1-2g). Adoptarea măsurii a avut sprijinul mai multor asociaţii medicale din acest stat, primul care a dezincriminat canabisul, în 1973, legalizând consumul în 2014 STOP Despre rolul transformator al artei. Gorbaciov a declarat că serialul Dallas a contribuit la prăbușirea Uniunii Sovietice. Casetele alea urmărite clandestin, la video, musteau de capitalismul Texasului republican, iar rușii au văzut cum trăiește lumea în SUA. “Ce vremuri, taică, Auschwitz!” (HEXAVALENT)
Actualitate
Armata SUA testează o rețea de producție 3D pentru aprovizionarea rapidă în războiul din Pacific
Într-un eventual conflict cu China, desfășurat la mii de kilometri de teritoriul american, lanțurile logistice ale Statelor Unite ar putea fi supuse unei presiuni fără precedent. Pentru a reduce dependența de transporturile clasice și de centrele îndepărtate de reparații, Marina SUA testează o soluție bazată pe fabricarea locală, la cerere, a pieselor de schimb — inclusiv la bordul navelor aflate pe mare.
Peste 50 de locații conectate într-o rețea securizată
Experimentul a fost desfășurat în cadrul exercițiului multinațional RIMPAC, la care au participat 31 de țări. Proiectul, coordonat de Naval Postgraduate School împreună cu organizația nonprofit FLEETWERX, urmărește dezvoltarea unui sistem de „producție avansată distribuită”.
Conceptul conectează, printr-un cloud securizat și neclasificat, peste 50 de locații dotate cu imprimante 3D, strunguri și mașini de frezat cu comandă numerică, precum și alte echipamente avansate. În rețea au fost incluse nave, baze militare, centre logistice, universități și companii din Statele Unite.
Unele piese au fost fabricate direct în timpul exercițiului, în timp ce altele au fost produse în centre aflate pe teritoriul american și expediate ulterior către utilizatori prin servicii comerciale de livrare. Sistemul a inclus și ambarcațiuni robotizate folosite pentru transporturi autonome de aprovizionare.
2.741 de solicitări în numai două săptămâni
Cererea depășită de capacitatea experimentală a rețelei a demonstrat amploarea problemei logistice. În decurs de două săptămâni au fost înregistrate 2.741 de solicitări pentru piese.
Rețeaua nu a putut răspunde decât unei fracțiuni din aceste cereri. Unele componente nu puteau fi produse prin imprimare 3D sau prelucrare CNC, iar echipa a fabricat în final aproximativ 75 de tipuri diferite de piese compatibile cu tehnologia disponibilă.
Unul dintre cele mai relevante rezultate a fost obținerea unor coliere metalice de mare rezistență, utilizate pentru fixarea conductelor de combustibil în timpul realimentării navelor pe mare. Prin procedurile tradiționale, obținerea unei oferte pentru o piesă de schimb putea dura aproximativ două luni. Prin imprimare 3D, colierele au fost fabricate în câteva zile, tratate împotriva coroziunii și aprobate în urma inspecțiilor.
Imprimarea 3D nu poate produce orice componentă
Testele au evidențiat însă și limite importante. Bateriile și plăcile electronice, de exemplu, nu pot fi fabricate în mod practic prin imprimare 3D. În alte cazuri, piesele au trecut de inspecția inițială și de testele preliminare, dar au cedat după instalare.
Un astfel de incident a implicat o componentă din titan, prelucrată prin tehnologie CNC pentru sistemul hidraulic al unui elicopter. Piesa a dezvoltat o scurgere minoră în timpul verificărilor de dinaintea zborului. O a doua versiune a componentei se află în prezent în testare.
Rezultatele confirmă că fabricarea aditivă poate accelera reparațiile, dar nu poate înlocui complet lanțurile tradiționale de aprovizionare și producție.
Argonul, o resursă esențială și dificil de transportat
Imprimantele 3D de înaltă performanță nu funcționează fără materii prime și consumabile specializate. Procesul utilizează pulberi fine de metal sau plastic, depuse strat cu strat și îmbinate cu ajutorul laserelor.
Procedura este extrem de sensibilă la contaminanți, iar oxigenul reprezintă una dintre principalele amenințări. În prezența oxigenului, procesul de sudare poate genera porozități, găuri și îmbinări defectuoase, compromițând rezistența piesei.
Din acest motiv, imprimarea se realizează într-o cameră etanșă, inundată cu argon — un gaz inert care împiedică reacțiile nedorite. În timpul exercițiului, au fost consumate numeroase recipiente de argon, a căror depozitare a ocupat aproximativ 7.000 de metri pătrați de spațiu la bordul unei nave.
Problema este amplificată de faptul că argonul este rar și costisitor de produs, reprezentând aproximativ 1% din atmosfera terestră.
Azotul ar putea reduce presiunea asupra logisticii
Pentru a diminua necesarul de argon, echipele de testare analizează dezvoltarea unor generatoare suficient de compacte pentru a fi instalate la bordul navelor, ideal într-un container standard de transport.
În timpul exercițiului desfășurat la bordul navei USS Essex a fost testată și utilizarea azotului, care poate fi extras din aer cu dispozitive suficient de mici pentru a fi integrate într-un sistem de imprimare 3D.
Azotul este mai reactiv decât argonul, ceea ce crește riscul apariției defectelor. Totuși, pentru anumite componente, performanța sa poate fi suficientă. Una dintre provocările următoarei etape este stabilirea exactă a pieselor care pot fi produse în siguranță cu azot și a celor care necesită argon.
Inteligența artificială trebuie să aleagă echipamentul potrivit
Testele au arătat că nu există o singură imprimantă 3D capabilă să răspundă tuturor solicitărilor. Rețeaua are nevoie de o combinație de imprimante, strunguri CNC, mașini de frezat și alte echipamente, coordonate de un sistem inteligent care să stabilească rapid ce utilaj este potrivit pentru fiecare piesă.
În cadrul ediției anterioare a exercițiului, instrumentele de inteligență artificială erau folosite în principal pentru căutări manuale și copierea informațiilor în aplicații conversaționale. Acest mod de lucru s-a dovedit prea lent și dificil de aplicat la scară largă.
În etapa actuală au fost testate două modele lingvistice de mari dimensiuni. Primul a fost antrenat pe politici, proceduri și standarde tehnice ale Marinei SUA, iar al doilea pe capacitățile diferitelor imprimante 3D și ale altor echipamente de producție.
Împreună, cele două sisteme au furnizat aproximativ 70% din răspunsul necesar pentru alegerea utilajului potrivit. Decizia finală a rămas în responsabilitatea experților umani.
Obiectivul este creșterea preciziei la 95%, astfel încât intervenția umană să fie redusă la minimum, iar sistemul să poată direcționa automat majoritatea comenzilor către echipamentul adecvat.
„Programul prezentului”, nu încă soluția finală
Rețeaua de producție avansată distribuită se află încă într-o etapă de dezvoltare și necesită numeroase îmbunătățiri. Nu există, deocamdată, o soluție capabilă să răspundă tuturor cerințelor logistice ale unui conflict de mare intensitate.
Scopul proiectului nu este impunerea unui sistem unic pentru întreaga armată americană, ci testarea unor tehnologii care pot reduce timpul de reparație și dependența de livrările pe distanțe lungi.
În forma sa actuală, inițiativa reprezintă mai degrabă „programul prezentului” decât un sistem operațional definitiv. Totuși, testele RIMPAC au demonstrat că o rețea conectată de echipamente de producție, experți și sisteme de inteligență artificială ar putea deveni un instrument important pentru menținerea forțelor americane în luptă, chiar și atunci când liniile logistice tradiționale sunt amenințate.
Actualitate
Saildrone își extinde producția navală în Europa: noi sisteme autonome vor fi construite în trei țări
Producătorul american de nave de suprafață fără echipaj Saildrone își consolidează prezența pe piața europeană prin lansarea unor proiecte industriale în Țările de Jos, Norvegia și Polonia. Compania intenționează să producă pe continent mai multe dintre sistemele sale navale autonome, destinate misiunilor de supraveghere, informații și război antisubmarin.
Trei centre de producție pentru nave fără echipaj
Anunțul a fost făcut cu puțin timp înainte de deschiderea celei mai importante expoziții de apărare din Scandinavia, DALO Industry Days, organizată în Danemarca. Compania americană și-a stabilit în acest an sediul central pentru operațiunile din Uniunea Europeană în această țară.
Planul industrial european include trei proiecte distincte:
- prima navă Saildrone Spectre, cu o lungime de 52 de metri, va fi construită la șantierul Van Der Valk din Țările de Jos;
- următoarea generație a navei Saildrone Surveyor va fi produsă la șantierul Umoe Mandal din Norvegia;
- structurile verticale rigide ale navelor Surveyor, utilizate pentru propulsia asistată de vânt, vor fi fabricate în Polonia de compania Southern Spars, cu sediul în Noua Zeelandă.
Aceste investiții sunt concepute pentru a permite companiei să construiască și să desfășoare mai rapid nave autonome în apele europene.
Spectre, platforma de mare tonaj destinată luptei antisubmarin
Saildrone operează patru clase de nave de suprafață fără echipaj. Printre acestea se numără Surveyor, cu o lungime de 20 de metri, și Spectre, cea mai mare și mai rapidă platformă dezvoltată de companie până în prezent.
Spectre are o lungime de 52 de metri și o greutate de aproximativ 250 de tone. Platforma a fost prezentată în luna aprilie și va fi construită în cooperare cu Lockheed Martin și Fincantieri Marine Group.
Aeronava navală autonomă este destinată acoperirii unei breșe importante în domeniul războiului antisubmarin. Nava va putea atinge viteze de până la 30 de noduri și va fi proiectată pentru a executa inclusiv lovituri cinetice. Printre încărcăturile utile avute în vedere se află două sisteme Lockheed Martin MK-70 Payload Delivery System.
Danemarca testează navele autonome pentru supravegherea apelor teritoriale
În vara anului 2026, Forțele Armate daneze au început un test operațional de mai multe luni, utilizând patru nave autonome Saildrone Voyager în apele teritoriale ale țării.
Misiunea urmărește consolidarea supravegherii maritime și îmbunătățirea capacității de colectare a informațiilor în nordul Europei. Potrivit companiei, navele au finalizat o desfășurare de șase luni, menținând o disponibilitate operațională de 92% în condiții meteorologice și maritime dificile.
În aceeași perioadă, platformele autonome au identificat peste 170.000 de contacte distincte, termen care desemnează obiecte sau nave detectate individual.
Producția se extinde înaintea unei cereri europene în creștere
Compania nu a oferit detalii despre eventuale contracte europene viitoare, însă a transmis că își extinde capacitățile de producție pentru a răspunde cererii anticipate.
Cele trei proiecte anunțate sunt structurate sub forma unor contracte separate de construcție, încheiate cu parteneri industriali din Țările de Jos, Norvegia și Polonia. Extinderea ar putea transforma Europa într-unul dintre principalele centre de producție și desfășurare pentru navele autonome Saildrone.
Actualitate
Autonomie inteligentă și război de sisteme: ce învață armata Chinei din conflictul din Iran
China nu a mai purtat un război major de aproape o jumătate de secol, iar asta înseamnă că multe dintre conceptele care stau la baza modernizării Armatei Populare de Eliberare (PLA) rămân netestate în luptă reală. Tocmai de aceea, cercetătorii militari chinezi analizează în detaliu conflictul din Iran, folosindu-l ca pe un „laborator” pentru a confrunta teoriile lor cu realitatea câmpului de luptă.
Concluzia care transpare din analizele publice este limpede: pentru PLA, războiul din Iran confirmă direcția deja asumată – o armată construită în jurul „războiului inteligentizat” și al competiției între sisteme, nu doar între platforme.
De la confruntarea directă la competiția între sisteme
Comentariile militare chineze apărute după izbucnirea ostilităților reiau o temă familiară: avantajul viitorului nu mai este dat de o singură platformă, ci de viteza, reziliența și eficiența economică a întregului sistem care leagă senzorii, factorii de decizie, armele, logistica și datele.
Într-o analiză din 12 aprilie, cercetătorii Tian Kaiyuan și Wang Jianfei, de la Institutul de Cercetare a Războiului din cadrul Academiei de Științe Militare (AMS), descriu conflictul ca pe o trecere de la „confruntare forță-la-forță” la „competiție între sisteme”. Ei se concentrează pe:
- comandă distribuită;
- lovituri asupra nodurilor de sprijin;
- uzură ieftină a adversarului prin ceea ce numesc „război de gherilă al sistemelor”.
În loc să egaleze adversarul platformă cu platformă, accentul cade pe perturbarea rețelelor care permit platformelor avansate să genereze putere de luptă.
De la „ucidere liniară condusă de om” la „kill webs” bazate pe IA
Într-un articol din 13 aprilie în ziarul oficial al armatei, PLA Daily, Xu Fangming, tot de la AMS, susține că războiul din Iran a accelerat trecerea de la „uciderea liniară condusă de factorul uman” la o arhitectură de lovire în rețea, asistată de inteligență artificială, sub forma unor „kill webs” extinse.
Alți teoreticieni militari ai AMS tratează conflictul ca pe o confirmare a ideilor deja formulate înainte de război:
- rețele de informații construite din timp;
- integrarea senzorilor, sistemelor de comandă, armelor și platformelor fără pilot;
- presiunea exercitată de volume mari de armament relativ ieftin asupra unor apărări sofisticate.
În același timp, subliniază vulnerabilitățile acestor avantaje:
- date învechite sau înșelătoare pot compromite țintirea asistată de IA;
- lovirea nodurilor critice poate paraliza forțe altfel performante;
- baze și centre de comandă concentrate devin ținte extrem de valoroase.
IA în centrul rețelei: fără informație solidă, algoritmii eșuează
Inteligența artificială este plasată în centrul acestui sistem, dar analiștii militari chinezi nu o tratează ca pe un înlocuitor pentru pregătirea prealabilă.
Cercetătorul Kuang Lasheng, de la AMS, argumentează că ani de colectare de informații (humint, tehnică, cartografiere a tiparelor de viață, repetiții preconflict) au furnizat sistemelor americane de IA volumele de date necesare pentru a accelera procesul de țintire în timpul campaniei din Iran. El plasează „pregătirea informațională pre-poziționată” la baza acțiunii militare și avertizează că și cei mai puternici algoritmi sunt aproape inutili dacă sunt alimentați cu informații nesigure sau depășite.
Rețele inteligente pe tot lanțul de lovire, nu doar într-un singur punct
Teoreticieni ai Universității Naționale de Tehnologie a Apărării din China au analizat în mod explicit folosirea în Iran a sistemului american Maven Smart System, extinzând discuția la:
- fuziune de informații;
- prioritizarea țintelor;
- planificarea rutelor;
- atacuri autonome;
- colaborare om–mașină în echipe mixte cu platforme cu și fără pilot.
În această viziune, IA este prezentă de-a lungul întregii rețele de lovire, nu doar într-un singur punct decizional. Studii anterioare ale Universității de Inginerie a Forței de Rachete a PLA descriau deja o arhitectură similară, care combină:
- imagini video de la drone;
- informații de semnal (SIGINT);
- imagini satelitare;
- surse deschise;
- date de război electronic,
pentru a genera planuri și acțiuni rapide „sensor–shooter”. Multe dintre aceste lucrări preced actualul conflict, ceea ce oferă PLA ocazia de a vedea cum se comportă în luptă concepte pe care le adoptase deja la nivel doctrinar și tehnologic.
Lecția costurilor: cum armele ieftine consumă interceptori scumpi
Războiul a accentuat și interesul chinez pentru economia apărării aeriene și antirachetă.
Tian și Wang au evidențiat folosirea de către Iran a sistemelor fără pilot ieftine pentru a epuiza interceptori mult mai costisitori. Cercetătorii chinezi analizaseră aceeași asimetrie și înainte de actuala campanie:
- un studiu din 2025 modela comportamentul sistemului israelian Iron Dome sub atacuri tot mai dense cu rachete;
- un articol din 2026, semnat de cercetători ai PLA, extraa lecții din confruntări anterioare SUA–Iran și Iran–Israel, identificând ca puncte critice: acoperirea defensivă limitată, reziliența redusă după lovituri, costurile mari de producție și lipsa interceptorilor.
Autorii analizau în paralel modul în care apărările antirachetă americane pot folosi IA pentru:
- a identifica simultan multiple amenințări;
- a lansa interceptori din poziții dispersate.
Război de uzură cu drone: volum mare, cost redus, colaborare autonomă
Autori afiliați Forțelor Aeriene ale PLA descriu conflictul din Iran ca pe un nou tip de război de uzură, ofensiv-defensiv, purtat la scară largă cu sisteme fără pilot. Combinând experiența Iranului cu războaiele din Ucraina și Gaza, ei extrag trei teme centrale:
- operații distribuite, multi-domeniu;
- combinație între sisteme avansate și arme ieftine, în volum mare;
- colaborare autonomă extinsă între platforme.
Un articol complementar susține asocierea sistemelor sofisticate cu senzori și interceptori mai ieftini, în timp ce nodurile critice sunt dispersate în întreaga rețea de apărare.
Industria de apărare chineză promovase deja o abordare similară, prin sisteme de contracarare a dronelor care combină:
- rachete;
- artilerie;
- război electronic;
- lasere;
- sisteme cu microunde de mare putere.
Obiectivul nu este doar distrugerea armelor inamice, ci și îmbunătățirea raportului cost–efect și menținerea capacității de apărare în timpul unor atacuri de saturare prelungite.
De la lanțuri de ucidere liniare la „kill webs” reziliente
Analiștii chinezi scot în evidență și o lecție critică despre supraviețuire. Comentarii și studii anterioare criticau lanțurile de lovire liniare, vulnerabile la:
- întreruperea comunicațiilor;
- distrugerea unuia sau a câtorva noduri cheie.
În locul lor, PLA propunea „kill webs” dinamice, capabile să redirecționeze informația și să continue să funcționeze chiar și după pierderi locale. Războiul din Iran oferă un exemplu concret al acestor probleme.
Tian și Wang insistă asupra comenzii distribuite și a nodurilor de decizie de rezervă, în timp ce lucrări tehnice explorează modul în care nodurile locale pot menține comanda și controlul după pierderea contactului cu centrul. Ținta comună: menținerea funcționalității întregului sistem de luptă în ciuda pierderii unor componente individuale.
Când lanțul de lovire se întâlnește cu lanțul de aprovizionare
Aceeași logică lărgește setul de ținte mult dincolo de aeronave, rachete sau centre de comandă.
Într-un articol din 12 aprilie în cotidianul Guangming Daily, Zhao Lei și Liu Ning, de la Universitatea Națională de Apărare, arată că războiul modern conectează tot mai strâns lanțul de lovire cu lanțul de aprovizionare. Ei identifică drept ținte operaționale cheie:
- aerodromuri;
- porturi;
- depozite;
- oleoducte și infrastructură energetică;
- centre de date.
Distrugerea acestor noduri poate degrada întregul sistem de luptă.
Un raport publicat în mai 2026 de un think tank afiliat Ministerului Securității de Stat extinde această schemă la nivelul „războiului împotriva infrastructurilor”. Țintele vizate includ:
- energie;
- transporturi;
- infrastructură financiară;
- infrastructură digitală.
Autorii acordă o atenție deosebită cloud-ului comercial și centrelor de date, argumentând că rolul tot mai mare al IA în culegerea de informații, identificarea țintelor și loviturile de precizie transformă aceste infrastructuri în obiective fizice de interes militar.
Consens strategic: rachete, drone, IA și A2/AD
Comentarii mai ample din comunitatea chineză de securitate națională reiau aceleași idei.
La un simpozion din aprilie 2026 publicat în revista Modern International Relations:
- Tang Zhichao, directorul Biroului de Cercetare Politică al Institutului de Studii pentru Asia de Vest și Africa al Academiei Chineze de Științe Sociale, subliniază războiul la distanță bazat pe rachete și UAV, operații asimetrice și utilizarea la scară largă a IA, anticipând un interes crescut pentru rachete, drone și capabilități A2/AD;
- Chen Wenxin, director al Institutului de Studii Americane din cadrul think tank-ului CICIR, legat de Ministerul Securității de Stat, insistă pe dezechilibrul dintre costul redus al dronelor și rachetelor și costul ridicat al interceptorilor de tip Patriot sau THAAD;
- Chen Qinghong, adjunct al Institutului de Politică Mondială de la CICIR, atrage atenția asupra stocurilor de muniții, capacității industriei de apărare și vulnerabilității bazelor americane avansate.
Deși aceste voci nu definesc oficial doctrina PLA, ele arată că problemele ridicate de conflict se află în centrul dezbaterii strategice chineze.
Mai multă analiză decât doctrină: ce contează pentru planificatorii americani
Publicațiile citate nu dovedesc că PLA a tradus deja lecțiile din Iran în doctrină, structură de forțe sau decizii de achiziție. Ele arată însă un proces sistematic:
- combatul real este comparat cu concepte de modernizare deja adoptate;
- rezultatele sunt folosite pentru a identifica vulnerabilități și priorități de dezvoltare.
Pentru planificatorii americani, această abordare merită atenție. Analiștii chinezi nu au nevoie ca fiecare tactică iraniană să reușească pentru a extrage valoare din conflict:
- lovituri eșuate pot dezvălui limite ale senzorilor;
- penetrații reușite pot scoate la iveală breșe în apărare;
- consumul de interceptori poate clarifica necesarul de muniții;
- atacurile asupra bazelor sau centrelor logistice pot testa ipoteze privind reziliența sistemului.
Fiecare episod furnizează date pentru probleme pe care PLA le studiază deja.
Marea lecție: interacțiunea dintre informație, IA, drone și costuri
Cea mai importantă concluzie pentru armata chineză nu pare să vină dintr-o singură armă sau tactică, ci din interacțiunea dintre:
- pregătirea informațională prealabilă;
- viteza deciziei asistată de IA;
- sisteme fără pilot distribuite;
- salve menite să impună costuri disproporționate;
- rețelele care leagă toate aceste elemente într-un sistem coerent.
Cercetătorii chinezi au intrat în analiza conflictului cu un cadru deja format despre cum ar putea arăta un război de înaltă intensitate în viitor. Evaluările lor despre Iran, în loc să schimbe radical această viziune, par să o confirme, întărind argumentele pentru investiții continue în capabilități care fac sistemele de luptă:
- mai rapide;
- mai distribuite;
- mai reziliente;
- mai eficiente din punct de vedere al costurilor.
-
Exclusivacum 4 zile„IPJ Prahova – Grădinița de cadre, episodul 42″: De la „Pinochio” la „Linge-Folie”. Cum se fabrică „investigatorii” la Băicoi
-
Uncategorizedacum 2 zileEpisodul 43 – „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”. Resurse (In)Umane: de la „Academia de Cămătărie” la amanta făcută șefă
-
Exclusivacum 2 zileGradul de chestor, noul abonament „family & friends” în Poliția Penitenciară?
-
Exclusivacum o ziEpisodul 44 – IPJ Prahova, „Grădinița de cadre”: combinații, favoruri și dosare îngropate cu lopata
-
Exclusivacum 2 zileConsiliul care doar «ia act»: Cum îl spală C.A.-ul pe Nae Comisionaru’ la TCE, după ce-a dopat hipodromul și a jumulit transportul public
-
Exclusivacum 10 oreEpisodul 45 – IPJ Prahova – „Grădinița de cadre”. Lăutari cu epoleți, amante strategice și pipițe de protocol
-
Exclusivacum 3 zileIo no soi Marinero, soi… „el general” Despescu
-
Exclusivacum o ziCai drogați, trolee decapitate și mecanici beți la TCE: Ploieștiul lui „Nae Comisionaru”



