DE SÎMBĂTĂ PÎNĂ LUNI

• DIFERENŢĂ. Am aflat, dintr-un comunicat al guvernului, care este diferenţa dintre faliment şi supravieţuire: două sîmbete libere. Mai precis, domnul Petre Roman a precizat că pentru a putea face faţă greutăţilor care ne aşteaptă va trebui să renunţăm la cele două sîmbete libere pe care ni le-a făcut cadou guvernul provizoriu. Dacă de asta ar depinde cu adevărat ieşirea din impas, renunţăm la toate… • LUMINILE RAMPEI. Contrazicînd imaginea de „om din umbră”, pe care i-au conferit-o unele publicaţii, domnul Virgil Măgureanu, directorul Serviciului Român de Informaţii, s-a aflat aseară, sub proiectoarele televiziunii şi tirul întrebărilor-capcană ale lui Emanuel Valeriu. „Nu sînt dornic de publicitate şi nici nu sînt pătruns de necesitatea de a avea o imagine publică” – a declarat dinsul, adăugind că se ocupă de multă vreme de studiul puterii şi al sistemelor de tip totalitar, militînd pentru anularea universului kafkian pe care ni l-a lăsat dictatura comunistă „România trăieşte azi o şansă istorică de a se desprinde din marasmul totalitarismului”, a mai spus profesorul Măgureanu • ECLIPSĂ. Eclipsat parţial de „strălucirea” primului ministru, în cursul turneului-fulger prin Europa, ministrul Culturii, domnul Andrei Pleşu a desfăşurat, la rîndul său, o „luminoasă” activitate, întîlnindu-se cu domnul Jean Thierry de Beauce, secretar de stat pentru cultură la „externele” franceze, prilej cu care a fost discutată problema procurării de echipament tipografic şi instrumente muzicale. Cu omologul său, Tack Lang a pus la cale organizarea în ţară de expoziţii de artă de Ia Paris şi consolidarea unor şcoli de balet modern în România • DORU BRAIA LA NĂDLAC. Aflat într-o scurtă vizită la graniţă, domnul Doru Braia a optat pentru organizarea unui curs practic de democraţie la punctul de frontieră Nădlac. Intre altele, domnia sa a anunţat şi executarea unui model clasic de grevă a foamei • TRAFIC DE AUR. O altă veste de la graniţă. De la cea aeriană. Vameşii de la Otopeni l-au depistat pe cetăţeanul israelian Chais Ruben, de 33 de ani, care a încercat să scoată ilegal din ţară 80 de monede de aur (ruble emise între 1897 şi 1903), disimulate în două borcane cu untură • PLATA TIMPULUI… LIBER! La noi se poate orice. Chiar şi să se plătească timpul nelucrat. În primul semestru suma totală a salariilor plătite pentru perioade de timp în care nu s-a lucrat a fost de peste 500 milioane de lei! • OLTCIT NU E FALIT? Aşa se pare deoarece, iată, aflăm că se intenţionează livrarea autoturismelor către toţi cei înscrişi pînă la finele lunii aprilie. Dintre cele 11.200 persoane aflate pe liste, 4.000 au şi intrat în posesia autoturismului! • PRECIZARE. Aflat „în faţa naţiunii”, prin intermediul micului ecran, primul ministru a ţinut să răspundă acuzaţiilor lansate de domnul Radu Câmpeanu, precizind că liberalizarea economiei nu are nimic de-a face cu opţiunea liberală. Şi ca să ne convingă, ne-a oferit exemplul acela cu milionul de persoane pentru care există o jumătate de milion de pantofi. Din demonstraţie s-a exclus însă varianta acoperirii necesarului prin acordarea cîte unui singur pantof de persoană… • MITINGURI. La Timişoara, Constanţa şi Bucureşi, mitinguri de solidaritate cu fraţii de peste Prut şi împotriva pericolului găgăuz. Ştiau bătrînii noştri ce ştiau cînd vorbeau de găgăuţi!

Rubrică redactată de OCTAVIAN ANDRONIC

​Ziarul Libertatea din 29 octombrie 1990 pag. 1-a ► Click pe imagine pentru mărire!

Preț

Caricatură de ANDO

Prima interpelare categorică în parlament Ion Raţiu: „Cerem guvernului să demisioneze”

– Deputatul P.N.Ţ.-c.d. a dat o apreciere nesatisfăcătoare politicii duse de guvern de la instalarea sa –

In cursul dezbaterilor pe marginea raportului prezentat de către domnul Petre Roman, privind stadiul aplicării reformei economice şi necesitatea accelerării acesteia, a luat cuvîntul şi domnul Ion Rațiu, liderul grupului parlamentar al Partidului Naţional Ţărănesc-creştin şi democrat în Adunarea Deputaţilor. Vorbitorul a spus că enunţarea problemelor, aşa cum face raportul primului ministru, nu asigură rezolvarea lor. Toţi indicatorii au fost In scădere, a continuat vorbitorul, numai cel al consumurilor energetice şi cel al salariilor au fost în creştere. De asemenea, iniţiativa privată nu e descătuşată, iar dacă ea nu este blocată. In nici un caz nu e stimulată. „Dacă ar fi să dau o apreciere politicii guvernului – a continuat vorbitorul – aş da pe cea de nesatisfăcător. Atît merită guvernul în urma politicii sale de la instalare. Fără a pune la îndoială patriotismul guvernului, noi cerem acestuia să demisioneze, pentru că nu a făcut dovada că poate conduce şi nu oferă, garanţii că o va face de acum înainte”.

Un document halucinant!

Cu începere de mîine vom prezenta cititorilor noştri, în serial, un document halucinant: mărturisirile autorului dublei crime din bd. Dinicu Golescu, de la finele Iui august despre care am relatat la vremea respectivă. O spovedanie care excede faptul penal în sine şi a cărei valoare rezidă în luciditatea introspecţiei unui personaj al cărui destin abracadabrant traversează, dincolo şi dincoace de demarcaţia morală, teritoriul contradictoriu al istoriei imediate. Căci este mai mult decît tulburător destinul individului care parcurge cu nonşalanţă un drum sinuos, de la tîlhărie banală la romantism revoluţionar, de la confuzia politică la redimen-sionarea etică, de la propensiunea neo-revoluţionară, la asasinatul cu sînge rece. Declaraţia sa, înregistrată în ziua de 25 septembrie, pe durata neîntreruptă a patru ore reface cu o exactitate, cu o minuţie, cu o intuiţie a dozajului şi a cadrajului pe care le-ar putea invidia pînă şi un Truman Capote, radiografia destoievskiană a unei crime înfăptuite, cum spuneam, cu SÎNGE RECE, acelaşi, poate, care caracterizează şi această relatare, probabil unică în analele noastre judiciare. O istorie picarescă, s-ar putea spune, dacă n-ar fi mînjită de sînge şi dacă n-ar pune în evidenţă resorturile obscure ale valurilor succesive de violenţi ce ne-au bulversat existenţa în aceste ultime zece luni. Psihologii, sociologii, literaţii vor putea, desigur, să efectueze ample disecţii ale modului de gîndire, de acţiune, şi de reflectare al acestui personaj: GAVRIL HRIB. Căci sînt convins că povestea lui depăşeşte cadrul strict al faptului divers, atingând resorturile intime ale mecanismului social actual. Cîtă dreptate am să susţin acest lucru, veţi putea constata dumneavoastră înşivă urmărind, cu începere de mîine, această „declaraţie”.

Octavian ANDRONIC 

(INFORMAŢII PENTRU CARE NU BĂGĂM MlNA IN FOC)

ALA-BALA PORTOCALA!

Acesta este numele de cod al unei ultrasecrete operaţiuni editoriale. O priviri indiscretă aruncată în culisele afacerilor de acest gen ne relevă o ingenioasă reietă de succes la public şi la pungă, iar copyrightul aparţine unui anume domn Raoul Orange care, pentru a fi in ton cu subiectul şi-a ales psedonimul de Radu Portocală. Domnia sa a voiajat in România de mai multe ori, de la revoluţie încoace, alegîndu-şi ca principală ocupaţie schimbul de franci la bursa neagră bucureşteană. Muncea o lună-două la Paris, dar mai ales in împrejurimi, cîştiga nişte bani şi fuga cu ei in România pentru a-i înmulţi. Frecventînd dinsul locurile şi localurile în care înflorea această avangardistă economie de piaţă, a început să tragă cu urechea la bîrfa lumii. De la Inter, de la Bucureşti, de la Capsa sau Continental a strîns un maldăr de „documente” pe care s-a chinuit apoi să le pună cap la cap, încropind ceea ce s-ar numi o carte. Bineînţeles, despre revoluţia română şi despre comploturile oare se coc necontenit pe malurile Dîmboviţei, informatorii săi fiind persoane da toată încrederea, dintre cei cu perucă sau cu gigafon. Şi nu numai. Dar o carte, pentru a se bucura de succes, are nevoie de o campanie de lansare. Şi domnului Orange i-a venit ideea genială de a arunca pe piaţa presei un articol incendiar. I l-a găzduit, cu amabilitatea recunoscută, săptămînâlul „Le Point“, convins că enormitatea afirmaţiilor făcute de autor va face ca şi gazeta să se vîndă ca pîinea caldă. Mai ales că, oricum, despre România se poate scrie orice, fără ca acest lucru să mai şocheze pe cineva. Şi iată-ne in prezenţa unui ghiveci a la francaise, în care se amestecă tot felul de ingrediente. Una peste alta, că tot guvernul-actual al României este compus din foşti securişti, că ar exista o filieră, Militaru-Brucan-Stănculescu care face jocul ruşilor, că mîna lungă a ministrului apărării ar muta plasele de pe tabla S.R.I.-ului şi altele. E drept că în articolul domnului Orange apar şi nume necunoscute scenei politice româneşti, dacă nu cumva este vorba de ortografierea defectuoasă a unora reale. Dar ce să-l faci, la „Le Point” merge orice, iar scopul scuză mijloacele. Adică lansarea pe piaţă a cărţii, din care autorul va scoate un franc pe care-l va putea investi apoi la bursa neagră bucureşteană. Afacerile sînt afaceri, iar â la guerre comme â la guerre. Vive le franc!

P.S.D.-UL NU SE LASĂ ÎNGHIŢIT

Partidul Social-Democrat Român a remis Agenţiei Naţionale de Presă „Rompres” următoarea declaraţie:
În ultimul timp se manifestă tot mai insistent tendinţa FSN – de a se transforma într-o formaţiune social-democrată cu eventualitatea unei fuziuni sau alianţe cu Partidul Social-Democrat Român. Faţă de toate aceste încercări, directe sau indirecte, ţinem să facem următoarele precizări: Partidul Social Democrat Român respinge cu fermitate orice încercări de oriunde ar veni, de renunţare, la identitatea sa consfinţită prin denumire, prin tradiţie, prin programe şi prin afiliere la Internaţionala Socialistă, ră-mînînd pe poziţia de independenţă deplină ca o formaţiune de centru-stînga confirmată în viaţa politică şi socială a României. Afirmăm răspicat că cele întîmplate în 1946 cînd printr-un grup de trădători, o parte din organizaţiile şi membrii partidului social-democrat au fost înghiţiţi, de comunişti nu se vor repeta. Ne cunoaştem istoria şi nu uităm lecţiile ei!

AMBIDEXTRU

​Ziarul Libertatea din 29 octombrie 1990 pag. a 2-a ► Click pe imagine pentru mărire!

​Ziarul Libertatea din 29 octombrie 1990 pag. a 3-a ► Click pe imagine pentru mărire!

​Ziarul Libertatea din 29 octombrie 1990 pag. a 4-a ► Click pe imagine pentru mărire!

„Libertatea” presei în Germania

Dacă citeşti teancul de scrisori sosite la cele două principale canale de televiziune din Germania întîlneşti o largă gamă de acuzaţii mergînd de la „opinie comunisto-fascistă” pînâ la „cotcodăceala ecologiştilor”, se spune într-un articol apărut în săptămînalul „Der Spiegel” (nr. 41/1990), avînd titlul de mai sus.
Asemenea acuzaţii provin de obicei, de la grupările conservatoare de dreapta cum ar fi, de pildă, „Acţiunea Radio şi TV“ din Koln sau organizaţia „Cetăţenii întreabă ziariştii” din Erlangen. Toate aceste scrisori de protest au rămas pină în prezent „fără ecou”.
Pentru a schimba această situaţie se preconizează unele modificări. Astfel, Ministerul federal de Interne i-a cerut profesorului Reinhardt Ricker să facă un studiu referitor la „Intensificarea controlului asupra presei” – de fapt o modalitate de intervenţie a guvernului şi a telespectatorilor în programele TV. Se porneşte de la ideea unui „control nesatisfăcător” asupra modului de redactare a informaţiilor. R. Ricker întocmeşte o justificare juridică prin care, pe viitor, cei cu păreri critice să poată interveni direct în textul ştirilor sau emisiunilor. Profesorul Ricker evidenţiază faptul că presa are obligaţia de a fi „obiectivă” şi „concretă” pentru a permite o „largă informare”. Interesul general ar putea fi lezat printr-o „informare prea unilaterală şi tendenţioasă” sau prin „exagerarea unor aspecte sau informaţii”. Pentru prevenirea acestor situaţii, Ricker sugerează drepturi sporite ale editorilor, sau proprietarilor. Deci, trebuie introdus un „drept de replică al oricărui telespectator”; mai trebuie garantat că fiecare reproş va conduce la întrunirea Consiliului de conducere al postului TV – de stat sau particular. În urma măsurilor drastice de verificare a tuturor emisiunilor TV ar trebui introduse o serie de sancţiuni: „mustrări, dezaprobare, iar în caz de repetare a greşelilor – concediere!”
Creştin-democraţii aflaţi la putere la Bonn le-au cerut insă juriştilor să elaboreze măsuri şi mai subtile: „Posibilitatea creării unui organism care să controleze toată presa, un fel de Consiliu de presă la nivel federal, ca organ de autocontrol”. Fireşte, din punct de vedere constituţional, un atare organism ar avea o marjă foarte mică de acţiune, pentru că altfel el s-ar transforma uşor intr-un mecanism de cenzură, ceea ce este incompatibil cu libertatea de expresie. Un organism central de conducere al presei scrise şi audiovizuale poate deveni rapid un mecanism de dirijare care reaminteşte de cel al lui Goebbles.
„Pe plan politic există o tendinţă de a controla mai mult activitatea ziariştilor” – releva un director ministerial. Juriştii creştin-democraţi sînt deosebit de inventivi în acest sens. Astfel, la ultima sesiune a Asociaţiei Juriştilor din Germania s-au cerut drepturi sporite de intervenţie în emisiunile TV, ceea ce ar impune un fel de „susţinere” şi „contrasusţinere” a ideii enunţate. Desigur, acest lucru ar duce la sufocarea presei şi a TV cu argumente şi contra-argumente, determinînd o degenerare a problemei.
In fond, în umbra prevederilor liniştitoare despre apărarea drepturilor individului şi a personalităţii se ascund interese precise. Majoritatea măsurilor care teoretic vizează „o    îmbunătăţire a calităţii muncii de ziarist” sînt de fapt instrumente ale cercurilor economice şi politice interesate, prin intermediul cărora exercită presiuni asupra presei.
Pentru a menţine ordinea în redacţii, juristul Martin Kriele din Koln a propus un nou regim juridic al ziariştilor, respectiv înfiinţarea unei Camere a ziariştilor, care să-i ajute pe aceştia în a-şi spori prestigiul. Noua instanţă ar da posibilitatea ca „membrii ei să respecte întru totul obligaţiile constituţionale şi să condamne încălcarea lor gravă”. Intr-o notă de subsol la acest paragraf sînt indicate calităţile unei prese corecte cu observaţia: „din păcate, televiziunea nu ţine cont de curentul de opinie existent la ora actuală”. O singură excepţie: postul bavarez de radio (creştin-democrat, deci proguvernamental).
Înalţi responsabili sovietici au prezentat un tablou alarmant privind situaţia din ţară, unde anarhia şi crima organizată cîştigă pe zi ce trece mai mult teren, menţionează A.F.P.
Criza a afectat toate sectoarele şi riscă să se agraveze in mod periculos în această perioadă de tranziţie la relaţiile de piaţă, au precizat în cursul unei conferinţe de presă Vladimir Kriucikov,    şeful Comitetului Securităţii Statului, Vadim Bakatin, ministrul de interne, Veniamin Iakovkiv, ministrul justiţiei, şi Alexei Vasiliev, procuror general-adjunct al U.R.S.S.

Numărul dezertărilor a crescut, ca şi tentativele de a forma armate republicate.

Tribunalele nu mai sînt în stare să apere noile violări ale drepturilor cetăţeanului în cadrul unor republici, în primul rînd concedierea abuzivă a comuniştilor. Miliţia şi K.G.B. nu sînt pregătite „moral” să lupte împotriva crimei organizate in plin avînt, şi sînt lipsite de „profesionalism”, au subliniat ei.
În anumite regiuni din Ucraina, în special in oraşele Tarnopol şi Lvov, „sint in curs de desfăşurare tentative     de răsturnare a regimului actual şi „acţiunea organelor de apărare a legii trebuie să se întărească”, a arătat Kriucikov, recunoscînd că situaţia a scăpat intr-o mare măsură de sub controlul forţelor de ordine.
La rîndul său, Iakovlev a precizat că „au fost constatate in anumite republici violări ale drepturilor unor cetăţeni”, în special concedirea de către sovietele locale a învăţătorilor sau altor funcţionari comunişti. Or, sistemul juridic funcţionează in aşa fel încît Parchetul nu poate să înceapă urmăriri, el putînd numai „să semnaleze” cazul Sovietului Suprem la Moscova, a declarat procurorul general-adjunct Alexei Vasiliev.
„În ceea ce priveşte actele de vandalism asupra monumentelor oficiale, în special asupra statuilor lui Lenin – 76 de profanări în ultimele săpămîni -, sarcina de supraveghere a Parchetului a devenit şi mai dificilă de cînd autorităţile locale închid ochii”, a adăugat el.
„Cetăţenii ar trebui să aibă acces la tribunalele locale, apoi să facă recurs la cele federale, dar nu avem încă un sistem juridic cu două nivele”, a arătat ministrul justiţiei.
Evocînd înmulţirea tentativelor de formare a armatelor republicane, ministrul de interne a arătat că i-a cerut preşedintelul Mihail Gorbaciov „să aibă in vedere crearea de formaţiuni militare locale care să acţioneze exclusiv pe teritoriul republicii, în special in ceea ca priveşte trupele Ministerului de Interne. Oricum, problema „miilor de dezertări” din Armata Roşie nu a fost rezolvată. „Lucrăm cu comisariatele, dar adesea organele puterii locale împiedică aplicarea legilor sovietice, în special în ţările baltice”, a subliniat Baltatin.
Criminalitatea economică, „ce a crescut cu 400 la sută în ultima perioadă”, ridică o serie de probleme specifice. Pe de o parte, legislaţia care consideră insă o crimă „simplul fapt de a cumpăra şi de a revinde pentru a realiza un profit”, trebuie să fie modificată pentru că a devenit inadecvată la ora actuală, in momentul trecerii la economia de piaţă. Pe de altă parte, „este indispensabilă o lege care să creeze o bază juridică a regimului de proprietate pentru a putea asigura o protecţie legală a cetăţenilor”, a arătat el.
În condiţiile liberalizării societăţii sovietice, a capitalismului care ia naştere şi avidului juridic, bandele organizate de criminali prosperă. „Ele dispun de fonduri foarte importante, au depăşit graniţele U.R.S.S. şi au făcut front comun cu criminalii din alte ţări”, a declarat şeful K.G.B. „Nu putem vorbi despre stat în stat ca in cazul Mafiei, dar trebuie să îmbunătăţim în mod serios profesionalismul agenţilor care luptă împotriva acestei categorii de criminali, a cărei violenţă şi cruzime ne îngrozesc”, a mai spus el.
De asemenea, în ultimele nouă luni, 5 240 de delicte au fost comise asupra unor cetăţeni străini, ceea ce reprezintă o creştere cu 30 la sută. Dar „numărul cetăţenilor străini în U.R.S.S. este în creştere, şi în 4 000 din cele 5 000 de cazuri, aceştia au căutat ei înşişi să stabilească unele contacte cu cercurile criminale”, a subliniat Bakatin.