EVRIKA

Prin venirea domnului Cerveni la domnul Câmpeanu, P.N.L. are acum două aripi pe aceeaşi parte – cea dreaptă.

O.K.

Părinţii, fraţii, iubitele şi prietenii soldaţilor americani şi francezi trimişi în Golf să-l cuminţească pe Saddam Hussein s-au dedat la demonstraţii, cerînd întoarcerea trupelor acasă. Or fi avînd şi ei CADA lor?

IERI 

În loc de „bună dimineaţa”, un domn doctor, clefăind de zor, în faţa camerelor TV ne invită pe toţi să nu ne internăm decît la „Urgenţă”. Prin alte locuri, cică ar fi prăpăd! Luptă mare între spitale, de-şi fac publicitate încă de la „Micul dejun”!

• O NOUĂ VICTORIE A PROCURATURII: după trei săptămîni de audieri şi interogatorii, în cursul cărora au compărut aproape 40 de martori, Curtea Supremă de Justiţie – Secţia Militară – a decis restituirea cauzei privindu-l pe generalul colonel Iulian Vlad, fostul şef al Securităţii. Hotărîrea a fost dictată de inconsistenţa rechizitoriului, martorii convocaţi infirmînd, în totalitate (!!!) acuzaţia de complicitate la genocid. Ba, mai mult, conform aprecierilor aceloraşi, generalul ar fi trebuit să fie… avansat! Băieţi, la treabă şi încercaţi să găsiţi altceva • ÎNTÎLNIRE PE GRANIŢĂ. În respectul celei mai depline neutralităţi, domnul general Stănculescu, ministrul Apărării s-a întîlnit, pe graniţă, într-un meci tur-retur, la Gyula şi Arad, cu ministrul maghiar al Apărării, Lajos Fuer. S-a constatat că în cadrul relaţiilor româno-maghiare, raporturile între cele două armate au constituit unul dintre elementele de încredere. Într-adevăr, morţi n-au fost • PREVEDERE! Luînd măsuri de prevedere pentru conservarea lucrărilor în care erau angrenaţi, cîteva sute de specialişti şi muncitori români care mai rămăseseră în Irak se vor întoarce în ţară în cursul acestei săptămîni. Un prim lot de 489 de oameni va sosi chiar în aceste zile, din Turcia. Se speră ca într-o (bună) zi şi lucrările să poată fi reluate. Iar asta nu înseamnă că România nu respectă hotărîrile Consiliului de Securitate • DIALOG. Într-o vizită (al cărei caracter nu a fost specificat) la Galaţi, preşedintele Ion Iliescu s-a întîlnit şi a discutat cu siderurgicii şi cu studenţii. Cu acest prilej preşedintele a relevat necesitatea urgentării procesului de clarificare a cauzelor şi împrejurărilor care au generat evenimentele din 13-15 iunie. Toată lumea vrea să afle aceste lucruri. Se pare că nu şi Comisia parlamentară de anchetă… • PROTEST IRANIAN. „România liberă” în dispută cu… Iranul? Aşa se pare. Oricum, oficialităţi iraniere au exprimat ministrului de externe român indignarea în legătură cu „Campania de defăimare desfăşurată de R.L, prin reluarea problemelor aşa-zişilor terorişti iranieni şi a aurului depozitat de Ceauşescu în Iran”. Ministrul nostru de externe a explicat, însă, părţii iraniene că ştirile utilizate nu au la bază date oficiale, şi că, în general, la noi presa este liberă… • HOTARÎRE Fără să mai stea mult pe gînduri şi dorind să profite de starea „groggy” a parlamentarilor noştri, după radicalul raport prezentat în faţa camerelor reunite de către primul ministru, guvernul a aruncat pe… piaţă şi Hotărirea cu privire la liberalizarea preţurilor şi măsuri de protecţie socială. Din păcate, lipsa unei campanii coerente de explicitare a acestor noţiuni face ca opinia publică să nu vadă în acest document altceva decît o cale liberă acordată escaladei preţurilor. Ceea ce este adevărat doar în parte CONCLUZII. Bulversante la ultima şedinţă a Guvernului: raportul cu privire la activitatea de comerţ exterior a relevat faptul că în nouă luni ale acestui an exportul reprezintă doar jumătate din ceea ce s-a realizat anul trecut, în condiţiile odioasei dictaturi. Dacă ăsta e preţul care trebuie „plătit” democraţiei, atunci… • OPŢIUNE. In cadrul unei conferinţe de presă ţinute la Ambasada Franceză, ministrul comerţului exterior al Franţei, Jean Marie Raush a apreciat că „România este confruntată cu o opţiune: dacă populaţia va accepta să strîngă cureaua pentru a avea cît mai curînd posibil un echilibru pentru o dezvoltare convenabilă, sau dacă se va revolta împotriva măsurilor de redresare prea severe şi nu îi va urma pe politicienii săi”. În legătură cu situaţia de Ia Oltcit, domnul ministru a fost şi mai categoric: „trebuie depus bilanţul şi început de la zero!” Iată că avem şi primul faliment spectaculos.

Rubrică redactată de Octavian ANDRONIC

Ziarul Libertatea din 22 octombrie 1990 pag. 1-a ►

SONDAJ

În perioada 8-15 octombrie 1990, Institutul Român pentru Sondarea Opiniei Publice a realizat un sondaj în legătură cu probleme internaţionale, activitatea preşedintelui României şi Instituţia prezidenţială. Eşantionul naţional a cuprins 2 508 persoane, iar datele sînt reprezentative pentru întreaga populaţie a României în vîrstă de peste 17 ani.

Redăm, în continuare, întrebările şi răspunsurile primite:

• Criza din Golf 

Deşi România suferă importante pierderi economice, ea a condamnat ocuparea Kuweitului şi respectă ferm sancţiunile hotărîte de ONU împotriva Irakului. Sînteţi de acord sau nu sînteţi de acord cu poziţia luată de România?

Procente
Sînt de acord     79
Nu sînt de acord      7
Nu ştiu        14

Consideraţi că SUA şi celelalte ţări care au trimis acum trupe în Arabia Saudită şi în Golf au făcut bine sau nu au făcut bine? 

Procente    
Au făcut bine    53
Nu au făcut bine    27
Nu ştiu        20

Dacă Irakul nu vrea să se retragă din Kuweit consideraţi că pentru a-l face să se retragă trebuie să fie folosită forţa sau nu trebuie să fie folosită forţă?

Procente
Trebuie să fie folosită forţa     27
Nu trebuie să fie folosită forţa     55
Nu ştiu            18

Dv. personal credeţi că Irakul este hotărît să rămînă în Kuweit chiar dacă va începe un război sau credeţi că se va retrage pentru a evita un război?

Procente
Va rămîne chiar dacă va începe un război     40
Se va retrage pentru a evita un război     27
Nu ştiu                33

• Deschiderea României spre lume

Să ne referim la principalele ţări occidentale industrializate menţionate mai jos. De care dintre aceste ţări consideraţi că România ar trebui să se apropie cel mal mult?

                  Procente
Franţa                23 
S.U.A.               22 
Germania          19
Japonia            15
Canada              4
Italia                  3
Marea Britanie    2
Nici una             2
Nu ştiu            10

Dar dintre ţările est-europene? 
Procente                    
U.R.S.S.        30
Cehoslovacia    14
Iugoslavia        14
Ungaria           5
Bulgaria           2
Polonia           2
Albania           1
Nici una        16
Nu ştiu        16

Preşedintele Ion Iliescu a făcut o vizită la ONU unde s-a întîlnit cu mulţi şefi de state şi guverne. Credeţi că această vizită va ajuta mult, va ajuta puţin, sau nu va ajuta deloc la îmbunătăţirea imaginii României în lume?

Procente
Va ajuta mult         60
Va ajuta puţin         26
Nu va ajuta deloc     9
Nu ştiu                  15

Consideraţi că este util sau nu este util ca preşedintele să se adreseze ţării prin intermediul televiziunii?

Procente
Este util        88
Nu este util      5
Nu ştiu            7

In opinia dvs. în decurs de 6 luni, de cîte ori ar trebui să se adreseze preşedintele cetăţenilor prin intermediul televiziunii?

Procente
De şase ori       59
De trei ori         12
De două ori        7
O dată              4
Niciodată          3
Nu ştiu           15

Unii spun că în discursurile sale televizate preşedintele Ion Iliescu „ocoleşte adevăratele probleme ale ţării”. Dumneavoastră sînteţi de acord sau nu sînteţi de acord cu această afirmaţie?

Procente
Sînt de acord    30
Nu sînt de acord    43
Nu ştiu                     18

Consideraţi că majoritatea oamenilor au încredere sau nu au încredere în preşedintele Ion Iliescu?
Procente
Majoritatea oamenilor au încredere         58
Majoritatea oamenilor nu au încredere    26

Iliescu este sincer în ceea ce spune?

Procente
Este sincer         52
Ne este sincer    25
Nu ştiu              23

• Instituţia prezidentială

Să ne gîndim acum la funcţia de preşedinte al României, indiferent de persoana care o deţine. Unii spun că potrivit Legii electorale, preşedintele are prea puţină putere, alţii afirmă că are prea multă putere. Dumneavoastră ce credeţi: preşedintele are prea puţină putere, prea multă putere sau atîta putere cît trebuie să aibă?

Procente
Prea puţină putere        30
Prea multă putere          12
Atîta putere cît trebuie să aibă    44
Nu ştiu            14

În unele ţări, preşedintele este ales prin votul direct al întregii populaţii; în altele, preşedintele este ales de către parlament. Dumneavoastră cu credeţică este mai bine să se facă de acum încolo     în România: preşedintele să fie ales de populaţie sau de parlament?

Procente
Preşedintele să fie ales de populaţie    83
Preşedintele să fie ales de parlament    11
Nu ştiu                  3

• Apariţii ale preşedintelui României la televiziune

În ultimele două luni, la anumite intervale, preşedintele Ion Iliescu a ţinut discursuri mai ample la televiziune in cadrul emisiunii „Dialogul preşedintelui cu ţara”. Dumneavoastră aţi vizionat mai multe emisiuni, o singură emisiune sau nici una?

Mai multe emisiuni    59
O singură emisiune    20
Nici una                      21

FIBRA MORALĂ

– Intervenţia deputatului ŞTEFAN CAZIMIR în şedinţa din 11 octombrie a Parlamentului României –

Domnilor preşedinţi ai corpurilor legiuitoare,
Domnilor membri ai guvernului,
Stimaţi senatori şi dragi deputaţi,

Încep cu o anecdotă care circula în anii din urmă şi pe care mulţi dintre dumneavoastră o cunoaşteţi. La „Mica publicitate” apare o ştire în chenar negru: „Familia îndurerată anunţă încetarea din viaţă a lui Nicolae Ceauşescu, după o lungă şi grea suferinţă a poporului român”. Prima parte a ştirii a devenit realitate: Nicolae Ceauşescu a încetat din viaţă. Dar nu şi suferinţa poporului român. Cauzele ei de ordin economic ne sînt bine cunoscute, iar expunerea domnului ministru Anton Vătăşescu şi intervenţia de ieri a primului ministru le-au evocat în detaliu. Războiul purtat de Ceauşescu împotriva propriului său popor s-a încheiat prin înfrîngerea ambilor beligeranţi. Dictatorul dement a fost măturat de la putere, dar poporul roman este şi el sleit de puteri. Şi cînd spun acest lucru, nu mă gîndesc doar la rezistenţa noastră fizică, ci şi la fibra noastră morală. O colectivitate silită ani de-a rîndul să trăiască în condiţii subumane îşi alterează grav profilul uman. Pentru că există o relaţie de interdependenţă între situaţia economică şi starea morală a ţării. 
În anii dictaturii comuniste, cei care aveau pîinea si cuţitul, înainte de a-ţi azvârli o felie de pîine, îţi înfigeau mai întîi cuţitul şi îţi sugeau o parte din sînge. Nu prea mult, ci atît cît trebuia ca să rămîi totuşi, în viaţă şi să mai vii să donezi şi altă dată. (Cortina din fundal se dă la o parte, dezvelind ecranul sălii). Aşa procedau unii vînzători din „Alimentara” – observ că am uitat acasă tabelul K-1, dar îl puteţi proiecta singuri pe pînza albă a ecranului. Aşa procedau unii medici din spitale şi policlinici – am uitat din păcate şi tabelul K-2, dar contez şi acum pe concursul dumneavoastră. Aşa procedau unii indivizi aflaţi în diverse posturi administrative – aici linia ascendentă a graficului ţîşneşte dincolo de ecran. Cînd oare vom trage cortina peste acest capitol al existenţei noastre? (Cortina din fundal revine în poziţia iniţială. Râsete, aplauze). Să nu vă închipuiţi cumva că lumea căreia îi aparţin, aceea a corpului didactic universitar, a rămas necontaminată. Ar fi fost imposibil, ar fi fost – dacă vreţi – „anormal”. Şi noi am participat prin sistemul nefast al meditaţiilor pentru admitere, la o formă notorie de jefuire a cetăţenilor.
Şi noi, prin aşa-numitele „inspecţii de grad”, am contribuit la degradarea învătămîntului. Şi noi ne-am întors din amintitele inspecţii purtînd în portbagajul maşinii sacoşe şi damigene ale recunoştinţei. Personal, am încercat o vremesă înot împotriva curentului, dar am fost supus unui blam sever, nu atît de colegii de catedră, cît de soţiile acestora. Este, unul din motivele adeziunii mele la Partidul Liber-Schimbist, care luptă pentru însănătoşirea morală a societăţii. Dar această însănătoşire, o ştiu astăzi şi copiii, ar fi imposibilă fără refacerea economiei. Regimul prăbuşit în decembrie ’89 a cultivat, sistematic dezorganizarea şi corupţia: dezorganizarea genera corupţie, iar corupţia sporea dezorganizarea. Acest cerc vicios trebuie tăiat simultan in două locuri, pentru că altminteri s-ar reface instantaneu. Repet deci şi subliniez energic: redresarea economică şi asanarea morală sînt două feţe ale unei singure medalii. Nădăjduiesc sincer ca această medalie, să fie turnată din metal autentic şi să reziste tuturor probelor.
Vă mulţumesc pentru atenţie (Aplauze).

Nota redacţiei. Intervenţia domnului Ştefan Cazimir exprimă punctul de vedere al grupului parlamentar liber, schimbist şi pluripartit, constituit pe bază de afinităţi spontane şi a cărui componenţă se schimbă de la o zi la alta.

K.O. Jalnică bîlbîială a unui ziar independent de opinie, informaţie şi reportaj, în căutare de alibi-uri morale, credit profesional şi semnături de rezonanţă, continuă în numărul de duminică 21 octombrie, cu un fals grosolan săvîrşit încă de pe prima pagină, unde un desen stîngaci şi fără nici o tresărire de umor este pus in seama domnului Octavian Andronic. Că R. L. nu-şi respectă colaboratorii e un fapt de conştiinţă care-i priveşte şi îi caracterizează, dar că încearcă astfel de racolări denigratoare este o situaţie nouă, căreia îi răspundem, deocamdată, cu un protest indignat, pînă la cuvenita dezminţire a autorilor substituirii de semnături.

(INFORMAŢII PENTRU CARE NU BĂGĂM MINA ÎN FOC)

 SĂ NE SCUZE NEA ION

Jurnaliştii de la cel mai anost dintre cotidiane – „Dimineaţa” – încearcă să-şi învioreze din cînd în cînd faţa palidă cu cîte o remarcă ghiduşă, ipostază şi mai penibilă decît atunci cînd fac pe gînditorii politicii de Ia Hamangia. Sîmbătă, 20 octombrie, gînditorul de serviciu, S. Ion, se arată contrariat la culme de faptul că in ziarul „Libertatea” din 17-18 octombrie redactorul articolului „Premiu sau recompensă” îl îndrumă pe căi greşite pe deţinătorul premiului Nobel pentru pace, preşedintele sovietic Mihail Gorbaciov, trimiţîndu-l Ia Oslo, „unde s-a hotărît chipurile, înalta alegere”. „Să-şi fi mutat juriul acestui „nobil” şi rîvnit premiu – se indignează ilustrul nostru preopinent – sediul său tradiţional din Stocholm (Suedia) în ţara vecină”. Trecînd peste faptul că în focul mîniei proletare badea Ion scrie „Stocholm”, cum se aude şi nu aşa cum se cade – Stockholm- şi uită să pună la sfîrşit semnul întrebării, trebuie să-i încreţim încă o dată fruntea îngustă cu dezolanta precizare că premiul Nobel pentru pace se atribuie încă din 1901 de către comitetul Nobel pentru pace norvegian. Iar aşa după cum opinia publică internaţională, mai puţin tovarăşul Ion de la „Dimineaţa”, a luat cunoştinţă, preşedintele Mihail Gorbaciov se va deplasa pe 10 decembrie la Oslo la festivităţile pentru decernarea premiului obţinut. Şi dacă nea Ion vrea să vadă cu ochii lui, e bine să-şi ia bilete pentru Oslo, că tot se pronunţă mai uşor decît Stockholm.    

AMBIDEXTRU    

Care va fi poziţia noastră? După opinia primului ministru, aceasta nu poate fi decît una singură: opţiunea pentru democraţie şi pentru integrarea europeană! Este exact ceea ce team-ul guvernamental va încerca să demonstreze cu turneul fulger, început în această dimineaţă!

CORESPONDENTA DE LA TRIMISUL NOSTRU SPECIAL ÎN LUXEMBURG

După un zbor de circa patru ore, aseară, delegaţia condusă de domnul Petre Roman, primul ministru al României, a sosit pe aeroportul din Luxemburg – prima etapă a unei „curse diplomatice contracronometru, de trei zile, al cărei program marchează momente de o deosebită importanţă pentru viitorul relaţiilor europene ale ţării noastre. Delegaţia a fost întîmpi-nată de către domnul Jacques Poos, viceprim-ministru şi ministru al afacerilor externe al Luxemburgului, şi de alte persoane oficiale. Reşedinţa rezervată oaspeţilor a fost modernul hotel Intercontinental, de unde membrii delegaţiei s-au îndreptat către sediul Ministerului de Externe luxemburghez unde a avut loc întîlnirea de lucru. După încheierea acesteia, domnul Poos a oferit un dineu.

Programul de ieri a fost catalogat pur şi simplu lejer, faţă de cel care se va derula astăzi. Pînă la ora la care această corespondenţă a fost expediată prin fax către redacţie, domnul Petre Roman a primit cîteva personalităţi de marcă ale vieţii politice a micului stat, după care s-a îndreptat către sediul Parlamentului, unde a avut loc o întîlnire cu membri ai Camerei Deputaţilor, preşedinţi ai grupurilor politice şi vicepreşedinţii Comisiei de relaţii externe a Parlamentului. Apoi, domnul Petre Roman a fost primit de Alteţa Sa Regală Jean, marele duce de Luxemburg. În continuarea zilei, momentele cele mai importante sînt reprezentate de semnarea acordului dintre Românii şi Comunitatea Economică Europeană, la Centrul European Kirschberg şi întîlnirea domnului Petre Roman cu Gianni de Michelis, preşedintele în exerciţiu al Consiliului de Miniştri al CEE, precum şi cu domnul Jacques Delors, preşedintele Comisiei CEE.

Diseară ne vom afla la Paris, la UNESCO.    

Octavian ANDRONIC

Ziarul Libertatea din 22 octombrie 1990 pag. a 2-a ►

Ziarul Libertatea din 22 octombrie 1990 pag. a 3-a ►

Pentru prima oară TIB-ul a fost un „tîrg”

Consider că Târgul Internaţional de la Bucureşti – ediţia 1990 constituie unul din evenimentele fericite ale acestui an – şi acest lucru, din mai multe puncte de vedere.

În primul rînd ar fi numărul mare de firme care îşi prezintă produsele, atît cele din ţară cît şi din străinătate. Dacă m-aş referi la cele din ţară, numărul lor depăşeşte 220, din care peste jumătate sînt firme particulare. Cele din străinătate numără peste 700 de firme care expozează în pavilioane naţionale sau în mod individual.

Per total, aş spune că pavilionul României din punctul de vedere al expunerii produselor, calităţii acestora este o realizare care depăşeşte cu mult ceea ce eram obişnuiţi pînâ în prezent. Intr-adevăr, pavilionul central nu mai este o simplă expoziţie sobră, ci creează acea imagine reală de tîrg, unde oamenii se întîlnesc, discută, testează produsele, încheie contracte ş.a.m.d. –     deci aspecte care însoţesc în mod natural o astfel de manifestare.

În ceea ce priveşte organizarea de ansamblu, cred că este momentul şi locul în care să lăudăm eforturile depuse de Camera de Comerţ şi Industrie a României, pentru că ea a realizat în acest an ceva cu totul deosebit şi sperăm că din această experienţă in care Tîrgul şi-a recăpătat caracteristicile care îl definesc ca atare să beneficiem îri anii care urmează de organizări din ce în ce mai reprezentative.

Economie internaţional-competitivă înseamnă ca un produs vandabil pe piaţa internă să fie la fel de bun şi pentru piaţa externă. Prin prisma a-cestui obiectiv, care trebuie să însoţească în mod natural o economie de piaţă, satisfacem acel deziderat de reintegrarea României în Europa, în economia mondială, reintegrare în sensul că produsele prezente pe piaţa internă reprezintă economia noastră pe piaţa externă şi nu invers.

În sfîrşit, dar nu în ultimul rînd un alt aspect al Tîrgului Internaţional de la Bucureşti din acest an îl reprezintă afluenţa vizitatorilor, care a depăşit expectativele; dacă nu mă înşel, într-o zi rezervate specialiştilor s-a înregistrat, de fapt, numărul maxim de vizitatori. Fenomenul îmbină în aceeaşi măsură curiozitatea pentru modul în care a fost organizat tirgul, în acest an şi, evident, interesul pentru ceea ce firmele româneşti şi străine expun.

Desigur că această afluenţă, în coordonata specialiştilor trebuie să ne dea şi un ordin de mărime asupra contractelor care s-au încheiat în această perioadă; deocamdată, nu putem să spunem decît că acestea sunt numeroase; mai mult, că foarte multe din contracte sînt încheiate de firme particulare romaneşti cu parteneri străini, insă un bilanţ al efectelor comerciale in perspectivă ale acestui tirg, o să fim în stare să-l prezentăm publicului in următoarele zile.

Modul nou in care s-a desfăşurat acest tîrg, chiar dacă – pe ici, pe colo – ar mai putea fi remarcate unele deficienţe, denotă insă o trecere fermă la un nou tip de organisme, formulă care să fie incitantă şi benefică atît din punctul de vedere al partenerilor români, cit şi al celor străini.

Economia de tîrg şi problematica… etică!
Tîrgul din acest an care a avut, mai mult ca oricînd, un caracter aplicat, ne-a făcut surpriza unei breşe etice: în organizarea fundaţiei „CRESCENT”, pavilionul A3 a găzduit o deosebit de interesantă masă rotundă cu insolită temă „Anatomia invidiei”. Domnul dr. Dan Voiculescu, preşedintele firmei „Crescent” şi animatorul acestui simpozion ne-a mărturisit că la alegerea acestei prime teme a contribuit sentimentul invadării climatului socio-mo-ral de către reziduurile unor mentalităţi a căror persistenţă s-ar putea să aibă consecinţe greu de calculat asupra contextului unui demers de amploarea celui în care se află angajată în prezent ţara noastră. Oricum, fundaţia, care a pornit la drum cu un fond de un milion de dolari, şi-a propus să contribuie prin mijloace specifice la asanarea vieţii publice şi prima sa manifestare constituie, fără îndoială, un succes. Prin analiza pertinentă a fenomenului, de către participanţi, prin disecarea faţetelor sale, extrem de complexe, prin luciditatea autoanalizei. Profesorul Arcadie Percek a analizat fenomenul în strînsă legătură cu implicaţiile sale somatice, descifrînd condiţia invidiei ca stress; profesorul universitar Ion Drăgan i-a subliniat caracterul de specie a frustrării, remarcînd şi cele două soIuţii de ieşire din acest stadiu: violenţa şi apatia; ziaristul Dan Medean i-a ilustrat cu eleganţă şi spirit, formele contemporane de manifestare, profesorul Valeriu Anania a întreprins un cuprinzător voiaj ideatic între invidia ca sentiment de relaţie şi ca problemă critică; domnul dr. ing. Victor Surdu a accentuat asupra consecinţelor invidiei – psihologia nivelării în lipsa de iniţiativă; ziaristul Sergiu Andon a privit invidia în perspectiva sa socială.
Discuţiile care au urmat, opiniile emise de către invitaţi în continuare ar fi putut fi subsumate inscripţiei care a dominat grafic-reuniunea: „De două mii de ani se predică să ne iubim si noi ne sfîşiem!” O meditaţie profundă şi crudă, de o netăgăduită actualitate, emisă cu mai bine de un secol în urmă de către Eminescu.

Octavian ANDRONIC

Ziarul Libertatea din 22 octombrie 1990 pag. a 4-a ►

Ultima oră • Ultima oră

Procesul de la Timişoara

Astăzi, la Timişoara s-a reluat judecarea procesului public intentat împotriva unor foşti activişti de partid şi de stat, lucrători şi colaboratori ai securităţii şi miliţiei acuzaţi de genocid, complicitate şi favorizarea acestei infracţiuni, precum şi pentru alte fapte penale săvîrşite în timpul evenimentelor din Timişoara de la 16-22 decembrie 1989. Inculpaţilor li se reţine faptul că în timpul reprimării manifestanţilor din acest oraş, aceştia au organizat şi condus acţiunile de reprimare, iar unii au deschis foc împotriva manifestanţilor, continuînd apoi lupta de stradă şi după răsturnarea de la putere a dictatorului, rezultînd morţi si răniţi în rîndul populaţiei civile şi ale armatei. In cadrul acestui amplu proces, început la 2 martie a.c., Curtea Supremă de Justiţie – secţia militară – căreia i-a fost încredinţat spre judecare acest proces, a audiat, pînă în prezent, peste 450 de martori – părţi vătămate şi părţi civile. Curtea a pus, de asemenea, în discuţie, cererile de probaţiune solicitate de reprezentantul procuraturii, de apărători şl inculpaţi, urmînd ca instanţa să se pronunţe cu privire la admiterea ori respingerea acestor cereri.