Connect with us

Actualitate

Cultul Covidian | Agenţia AMOS News

Publicat

pe

Una dintre caracteristicile totalitarismului este conformitatea în masă cu o narațiune oficială psihotică. Nu o narațiune oficială obișnuită, cum ar fi narațiunile despre „Războiul Rece” sau „Războiul împotriva terorii”. O narațiune oficială complet delirantă, care are puțină sau deloc legătură cu realitatea și care este contrazisă de o preponderență a faptelor.

Nazismul și stalinismul sunt exemplele clasice, dar fenomenul este mai bine observat în culte și alte grupuri societale subculturale. Îmi vor veni în minte numeroase exemple: familia Manson, Templul Poporului lui Jim Jones, Biserica Scientologiei, Poarta Cerurilor etc., fiecare cu propria sa narațiune psihotică oficială: Helter Skelter, Comunismul creștin, Xenu și Confederația Galactică, etc. pe.

Privind din cultura dominantă (sau înapoi în timp în cazul naziștilor), natura delirantă a acestor narațiuni oficiale este evident evident pentru majoritatea oamenilor raționali. Ceea ce mulți oameni nu reușesc să înțeleagă este că pentru cei care le sunt pradă (fie că sunt membri ai cultului individual, fie că sunt întregi societăți totalitare) astfel de narațiuni nu se înregistrează ca psihotice. Dimpotrivă, se simt complet normali. Totul din „realitatea” lor socială reifică și reafirmă narațiunea și orice lucru care o provoacă sau o contrazice este perceput ca o amenințare existențială.

Aceste narațiuni sunt invariabil paranoice, descriind cultul ca fiind amenințat sau persecutat de un inamic rău sau de o forță antagonică din care numai conformitatea necontestată cu ideologia cultului îi poate salva pe membrii săi. Nu are mare diferență dacă acest antagonist este cultura de masă, corpul tetanilor, contrarevoluționarii, evreii sau un virus. Ideea nu este identitatea inamicului. Ideea este atmosfera de paranoia și isterie generată de narațiunea oficială, care îi menține pe membrii cultului (sau societatea) conforme.

Pe lângă faptul că sunt paranoice, aceste narațiuni sunt adesea inconsistente, ilogice și … ei bine, pur și simplu ridicole. Acest lucru nu îi slăbește, așa cum s-ar putea suspecta. De fapt, le crește puterea, deoarece îi obligă pe adepții lor să încerce să-și împace inconsecvența și iraționalitatea și, în multe cazuri, absurditatea, pentru a rămâne în bună stare cu cultul. O astfel de reconciliere este desigur imposibilă și determină mintea membrilor cultului să facă scurtcircuit și să abandoneze orice aparență de gândire critică, exact ceea ce își dorește liderul cult.

Mai mult, liderii cultului vor schimba adesea radical aceste narațiuni fără niciun motiv aparent, forțându-și membrii cultului să renunțe brusc la îmbrăcăminte (și deseori chiar să denunțe drept „erezie”) credințele pe care au fost forțate să le profeseze anterior și se vor comporta ca și când nu ar fi crezut niciodată ei, ceea ce le determină mintea să facă un scurtcircuit, până când, în cele din urmă, renunță la încercarea de a gândi rațional și, pur și simplu, își fac papagalele, indiferent de tâmpenii fără sens, de care liderul cultului le umple capul.

De asemenea, tâmpenii fără sens ai liderului de cult nu sunt la fel de aiurea pe cât ar putea părea la început. Cei mai mulți dintre noi, când întâlnim astfel de tâmpenii, presupunem că liderul cult încearcă să comunice și că ceva nu este în regulă cu creierul său. Liderul cult nu încearcă să comunice. Încearcă să dezorienteze și să controleze mintea ascultătorului. Ascultați-l pe Charlie Manson „rapind”. Nu doar la ceea ce spune, ci la modul în care o spune . Rețineți cum el stropeste bucăți de adevăr în fluxul său de prostii asociate gratuit și utilizarea repetitivă a clișeelor ​​care pun capăt gândirii, descrise de Robert J. Lifton după cum urmează:

„Limbajul mediului totalist este caracterizat de clișeul care pune capăt gândirii. Cele mai de anvergură și complexe probleme umane sunt comprimate în fraze scurte, foarte selective, cu sunet definitiv, ușor de memorat și ușor de exprimat. Devin începutul și sfârșitul oricărei analize ideologice. ” – Reforma gândirii și psihologia totalismului: un studiu al „spălării creierului” în China , 1961

Dacă toate acestea sună familiar, bine. Deoarece aceleași tehnici pe care majoritatea liderilor de cult le folosesc pentru a controla mintea membrilor cultelor lor sunt folosite de sistemele totalitare pentru a controla mintea unor societăți întregi: Controlul mediului, Limbajul încărcat, Știința sacră, Cererea de puritate și alte minte standard- tehnici de control. Se poate întâmpla aproape în orice societate, la fel cum oricine poate cădea pradă unui cult, având în vedere circumstanțele potrivite.

Se întâmplă în majoritatea societăților noastre chiar acum. O narațiune oficială este pusă în aplicare. O narațiune totalitară oficială. O narațiune oficială complet psihotică, nu mai puțin delirantă decât cea a naziștilor, a familiei Manson sau a oricărui alt cult.

Majoritatea oamenilor nu pot vedea că se întâmplă, pentru simplul motiv că li se întâmplă. Sunt literalmente incapabili să o recunoască. Mintea umană este extrem de rezistentă și inventivă atunci când este împinsă peste limitele sale. Întrebați pe oricine s-a luptat cu psihozele sau a luat prea mult LSD. Nu recunoaștem când ne înnebunim. Când realitatea se destramă complet, mintea va crea o narațiune delirantă, care apare la fel de „reală” ca realitatea noastră normală, deoarece chiar și o amăgire este mai bună decât teroarea puternică a haosului total.

Pe asta se bazează totalitarii și liderii cultului și exploatează pentru a ne implementa narațiunile în mintea noastră și de ce ritualurile inițiale actuale (spre deosebire de ritualurile pur simbolice) încep prin a ataca mintea subiectului cu teroare, durere, epuizare fizică, droguri psihedelice, sau alte mijloace de obliterare a percepției subiectului asupra realității. Odată ce acest lucru este realizat și mintea subiectului începe să încerce cu disperare să construiască o nouă narațiune pentru a avea sens din haosul cognitiv și trauma psihologică pe care o suferă, este relativ ușor să „ghidezi” acel proces și să implantezi orice narațiune dorești, presupunând ți-ai făcut temele.

Iată de ce atât de mulți oameni – oameni care sunt capabili să recunoască cu ușurință totalitarismul în culte și țări străine – nu pot percepe totalitarismul care se conturează acum, chiar în fața fețelor lor (sau, mai degrabă, chiar în mintea lor). Nici ei nu pot percepe natura delirantă a narațiunii oficiale „Covid-19”, nu mai mult decât cei din Germania nazistă au fost capabili să perceapă cât de delirant a fost narațiunea lor oficială „rasă maestră”. Astfel de oameni nu sunt nici ignoranți, nici proști. Au fost inițiați cu succes într-un cult, care este în esență totalitarismul, deși la scară societală.

Inițierea lor în Cultul Covidian a început în ianuarie, când autoritățile medicale și mass-media corporative au pornit The Fear cu proiecții de sute de milioane de morți și fotografii false ale unor oameni care au căzut morți pe străzi . Condiționarea psihologică a continuat de luni de zile. Masele globale au fost supuse unui flux constant de propagandă, isterie fabricată, speculații sălbatice, directive conflictuale, exagerări, minciuni și efecte teatrale obraznice. Blocări. Spitale de campanie de urgență și morgi. Personalul NHS cântând-dansând. Camioane de moarte. ICU-uri debordante. Copii moarte Covid. Statistici manipulate. Echipe Goon. Măști. Și tot restul.

Opt luni mai târziu, iată-ne. Șeful Programului pentru Urgențe Sanitare de la OMS a confirmat practic un IFR de 0,14% , aproximativ același cu gripa sezonieră. Și iată cele mai recente estimări ale ratei de supraviețuire de la Centrul pentru Controlul Bolilor:

  • Vârsta 0-19 … 99,997%
  • Vârsta 20-49 … 99,98%
  • Vârsta 50-69 … 99,5%
  • Vârsta peste 70 de ani … 94,6%

Argumentul „științei” s-a încheiat oficial. Un număr din ce în ce mai mare de doctori și experți medicali își încetinesc gradul și explică modul în care isteria de masă actuală asupra „cazurilor” (care include acum oameni perfect sănătoși) este, în esență, o propagandă fără sens, de exemplu, în acest segment al ARD , unul dintre Canale TV.

Și apoi există existența Suediei și a altor țări care nu joacă mingea cu narațiunea oficială Covid-19, ceea ce face o batjocură asupra isteriei în curs.

Nu voi continua să dezamăgesc narațiunea. Ideea este că toate faptele sunt disponibile. Nu de pe site-urile „teoreticianului conspirației”. De la punctele principale și experți medicali. De la Centrul pentru Controlul Bolilor.

Ceea ce nu contează în niciun caz, nu pentru membrii Cultului Covidian. Faptele nu contează pentru totalitarieni și membrii cultului. Ceea ce contează este loialitatea față de cult sau de partid.

Ceea ce înseamnă că avem o problemă serioasă, aceia dintre noi pentru care încă mai contează faptele și care au încercat să le folosească pentru a-i convinge pe cultiștii din Covidian că se înșeală în legătură cu virusul … pentru că au continuat opt ​​luni în acest moment.

Deși este crucial să continuăm să raportăm faptele și să le împărtășim cu cât mai mulți oameni posibil – ceea ce devine din ce în ce mai dificil din cauza cenzurii rețelelor alternative și sociale – este important să acceptăm ceea ce ne confruntăm. Ceea ce ne confruntăm nu este o neînțelegere sau un argument rațional asupra faptelor științifice. Este o mișcare ideologică fanatică. O mișcare totalitară globală … prima de acest gen din istoria omenirii.

Nu este totalitarism național, pentru că trăim într-un imperiu capitalist global, care nu este condus de state naționale, ci mai degrabă de entități supranaționale și de sistemul capitalist global în sine. Astfel, paradigma cultului / culturii a fost inversată. În loc să existe cultul ca insulă în cadrul culturii dominante, cultul a devenit cultura dominantă , iar cei dintre noi care nu s-au alăturat cultului au devenit insulele izolate din cadrul său.

Mi-aș dori să fiu mai optimist și poate să ofer un fel de plan de acțiune, dar singura paralelă istorică la care mă pot gândi este modul în care creștinismul a „convertit” lumea păgână … ceea ce nu prea prezică atât de bine pentru noi. În timp ce stați acasă în timpul blocărilor „al doilea val”, vă recomandăm să analizați istoricul respectiv.

#

CJ Hopkins
13 octombrie 2020
CONSENT FACTORY Inc

Actualitate

Valul suveranist s a creat și în anul 2000

Publicat

pe

De

Să continuăm, prieteni goldiști, cu analizarea cercetărilor în serie ale institutelor de sondare. O să vedeți că așa putem percepe jocurile subterane ale partidelor politice. Mai întâi vă reamintesc ceva ce am mai spus, anume faptul că, dată fiind situația economică, aceste institute de sondare supraviețuiesc prin comenzi de la partide sau entități apropiate de acestea, deci rezultatele raportate sunt influențate în consecință.

INSCOP, institutul lui Remus Stefureac, a publicat clasamentul la zi pentru prezidențialele din 2024 care arată cam așa: locul întâi Geoană cu 25%, marcat ca independent, locurile 2 și 3 Ciolacu și Simion cu circa 19%, Ciucă următorul cu 11%, apoi Diana Șoșoacă cu 10%, Drulă cu 5,5%, Cioloș cu 4%, Hunor Kelemen cu 2,7%.

Comentarii: Scorul lui Geoană, în primul rând, mi se pare total fals, dar total fals; dacă ar fi așa, prieteni, deja acest lucru s-ar sesiza pe străzi, ar fi o emulație pro-Geoană sau ar fi perceput din audiența emisiunilor radio-tv, unde ar fi prezent Mircea Geoană, ori nu e cazul. Cei de la INSCOP, însă, s-au acoperit în cazul lui Geoană aplicându-i eticheta de independent, care, vezi, Doamne, l-ar motoriza pe soțul Mihaelei. Ciolacu e mult sub scorul PSD, iar Simion ar egala procentul AUR din sondaje. Ciucă reflectă probabil scorul real al PNL, pentru că de unul singur ar fi pe la 2-3%, treabă valabilă și în cazul lui Drulă de la USR. Procentajul lui Șoșoacă indică potențialul bazinului suveranist, e un scor suplimentar cu cel al AUR; dintre toți candidații măsurați doar Șoșoacă a declarat că va candida, nota bene. Scorurile a două personalități despre care se discută că vor intra în cursă, Eduard Hellvig și Laura Kovesi, n-au fost raportate, că de măsurat vă asigur că s-au măsurat.

Scopul sondajului devine evident, însă, doar la capitolul finalei prezidențiale, acolo unde INSCOP-ul ni-l arată pe George Simion ca protagonist sigur al finalei, dar învins în toate variantele. Ar trebui deci să credem că Geoană îl va învinge pe Simion cu 63,5%, Ciolacu cu 58,8%, până și amărâtul de Ciucă l-ar bate pe Simion cu 52,2%. La acest capitol, însă, este introdusă în teren și arma secretă: Emil Boc, zis Untold, prietenul lui Kovesi și cel ce, vă reamintesc, l-a găzduit pe „Gheboasă-găoază”, Boc care l-ar bate pe Ciolacu, dar ar capitula în fața lui Geoană. Adică INSCOP-ul ne induce ideea, ca să pricepem bine, că PNL are totuși resurse mari, dar nu le arată încă. Deci, din punct de vedere al rezultatelor, o joacă de amatori.

Ați priceput, însă, că scopul real al raportării publice a INSCOP este să arate că nu prea există un val suveranist în România, iar dacă ar fi, ar fi unul de tip Made în USA, cu Geoană care îl călărește, apoi, pe cale de consecință, că Simion nu are cum să câștige, fiind repetat cumva în 2024 modelul din 2000 când toți, toți s-au mobilizat contra lui Vadim și ne-am trezit din nou cu Iliescu președinte. Apoi ai asta nu se poate! Și nu se mai poate și o să explic pe scurt de ce.

Valul suveranist s a creat și în anul 2000, PRM-ul lui Vadim a înregistrat atunci un scor neraportat anterior de institutele de sondare, un scor mare, de 27%, dar a împărțit un val anti-guvernamental mare cu PDSR-ul, PSD-ul, de astăzi care a câștigat alegerile după dezastruosul mandat al lui Emil Constantinescu și le-a câștigat împreună cu Ion Iliescu, tocmai pentru că venea din opoziție. Nu mai vorbesc astăzi despre scamatoria splitării electoratului de dreapta prin candidaturile aranjate ale lui Isărescu și Stolojan. Anul viitor, însă, candidații PSD și PNL vor fi, indiferent cine vor fi ei, trași în jos de o guvernare ale cărei efecte vor fi resimțite negativ, extrem negativ, la nivel electoral, deja există, vă reamintesc, cel puțin 70% dintre români ce blamează rezultatele guvernării, iar, Geoană premiantul celor de la INSCOP, va descăleca de pe calul numit NATO, care la acel moment va fi organizație derizorie ce va fi contestată în plan mondial referitor la amatorismul abordării războiului ucrainian ce a băgat deja Europa în criză economică.

Deci, pesedistul Ciolacu, liberalii Ciucă, Boc sau oricare altul, independentul Geoană chiar nu au perspective reale astăzi să intre în finală, acolo unde în mod sigur vom avea un candidat suveranist, care poate fi George Simion sau altul comun al polului suveranist. Abia aici apare pentru PSD-PNL nevoia de candidat comun ce să reușească calificarea în finala prezidențială, iar acela va avea șanse pentru asta doar dacă va purta haina independentului, așa cum l-au îmbrăcat cei de la INSCOP pe Geoană pentru această cercetare. Și chiar și așa: cine poate fi acela care să poată bate valul suveranist, care astăzi este consolidat la aproape 60%? Asta este cifra reală și va mai crește. De bună seamă e nevoie de un Făt-Frumos, dar cum să câștige dacă el va fi susținut de tabăra zmeilor pesedisto-liberali. De aia nu merge modelul Vadim-Iliescu din anul 2000 în anul 2024, iar strategiile puterii din perioada următoare se vor concentra strict asupra decredibilizării, demonizării, eliminării oricărui candidat suveranist și tot nu va fi suficient și atunci, prieteni, se va trece la strategia de bal mascat, anume la îmbrăcarea din timp a unui lup în blană de oaie suveranistă.

Cozmin Gușă

Citeste in continuare

Actualitate

Clasamentul Anvelopelor – Top Super Anvelope 225 45 R17 în 2023

Publicat

pe

Alegerea anvelopelor potrivite pentru vehiculul dvs. nu este doar o chestiune de estetică sau de preț. Este o decizie care poate influența performanța, economia de combustibil și, cel mai important, siguranța. Dimensiunea 225 45 R17 a devenit una dintre cele mai populare opțiuni pentru proprietarii de autoturisme de dimensiuni medii și mari. Dar care sunt cele mai căutate și apreciate modele din această categorie în 2023?

Șoferii sunt sfătuiți să țină cont de stilul lor personal de condus, condițiile specifice de drum și cerințele vehiculului atunci când aleg anvelope. Achiziționarea anvelopelor potrivite este o investiție în siguranța și confortul dvs. Dacă sunteți în căutarea unor anvelope 225 45 R17, asigurați-vă că verificați recenziile și ratingurile pentru a face cea mai informată alegere.

Acest an, observăm o tendință crescândă către anvelopele de performanță superioară, cu un accent puternic pe eficiență și siguranță.

Michelin Pilot Sport 4 – Aceasta anvelopă, destinată în special performanței sportive, oferă o manevrabilitate excepțională și o aderență optimă pe carosabilele umede, făcând-o ideală pentru cei care doresc o experiență de condus dinamică.

Goodyear Eagle F1 Asymmetric 5 – Combinația de tehnologii avansate și compuși inovatori asigură o distanță de oprire scurtă pe carosabil umed și o rezistență redusă la rulare, ceea ce se traduce printr-o economie de combustibil mai bună.

Pirelli P Zero – Aceasta anvelopă este recunoscută pentru capacitatea sa de a oferi performanțe înalte la viteze mari, precum și o aderență excelentă în condiții de carosabil umed.

Alegerea corectă a anvelopelor poate face diferența între un drum sigur și unul periculos. Prin urmare, este esențial să investești în calitate și să te informezi corespunzător înainte de a face o alegere.

Pentru ultimele știri și tendințe din lumea auto, https://shop.kelsey.co.uk/car-mechanics-magazine este sursa ideală de informare. Aici, veți găsi analize, sfaturi și informații actualizate despre tot ce se întâmplă în industria auto.

Citeste in continuare

Actualitate

Ce este acum de făcut în Uniunea Europeană nu este un joc pe harta posibilităților

Publicat

pe

De

Cu profunzimea-i cunoscută, fostul cancelar german Helmut Schmidt a lăsat în urmă cel puțin trei atenționări: Uniunea Europeană să nu aștepte totul din afară, ci să acționeze competent pentru a-și rezolva disfuncțiile; să nu se amestece în relația mai mult decât milenară a popoarelor rus și ucrainian; să nu înlocuiască integrarea Uniunii Europene, care are nevoie încă de ani, cu extinderea ei (Die Mächte der Zukunft, 2006). Se pot cita și alte atenționări, din partea cunoscătorilor reali. Mulți au avertizat că birocratizarea dăunează, iar strivirea suveranității statelor și mai mult.

Pandemia începută în 2020 a schimbat viața pe continent, dar nu a făcut inactuale atenționările. Războiul din Ucraina le-a sporit acuitatea.

În fapt, Uniunea Europeană și-a atenuat profilul și a intrat la remorca unor forțe, dinăuntru și dinafară, în fața cărora responsabilii rămân vizibil fără soluție. Destul să observi cum îi tratează decidenți din alte țări pe cei din Uniunea Europeană sau cum „europeni” de peste noapte se flatează cu ura față de alți oameni. În orice caz, Uniunea Europeană înfruntă acum efecte nefaste din trei direcții: războiul, chestiuni nerezolvate ale integrării și propriile erori. Să le lămurim.

Lumea este în „policriză”, iar războiul din Ucraina o sporește. Cea mai vizibil afectată este Germania. „Vechiul nostru model al afacerilor nu mai funcționează: gaz ieftin din Rusia, apărare ieftină din SUA și exporturi la preț ridicat spre China” (Rüdiger von Fritsch, Welt im Umbruch. Was kommt nach dem Krieg?, 2023). Fiecare dintre acestea s-a pierdut. Se poate adăuga știrea din ultimele zile a nevoii pregătirii populației din țările dezvoltate pentru restricții la consumul curent. Paradoxal, deși produc mai mult ca odinioară, europenii sunt chemați să strângă cureaua.

Iar dacă Germania, cu anvergura și ponderea ei cunoscute, plătește cu scăderea nivelului vieții de zi cu zi, ne putem imagina situația din alte țări. Și cât au de decontat europenii.

Oricum, Uniunea Europeană este într-o situație nouă. Altădată centru sau măcar actor principal al istoriei mondiale, Europa depinde tot mai mult, deocamdată, de ceea ce se decide în alte locuri. Noua ei situație înseamnă în fapt scăderea importanței intereselor și valorilor proprii și, din păcate, a capacității de a lua decizii în linia lor.

Discuția asupra folosirii capacității de a lua decizii în Europa nu este nouă. Ea precede pandemia și războiul actual. Analiza unui ziarist cunoscut are ca leitmotiv teza că „în pragul spre anii 2020, Europa a intrat în primejdia acută de a fi pulverizată între China și SUA”, căci „modelul european al libertății individului, liberalității în economie și pluralității în politică, pentru care au luptat vreme de secole europenii și au suferit adesea, este în pericol” (Martin Winter, China 2049. Wie Europa versagt, Süddeutsche Zeitung Edition, München, 2019, p.12). Acum, susține el, pericolul ar veni din afirmarea Chinei – „singura printre marii actori ai politicii mondiale care în pragul anilor 2020 are în mapă un concept strategic elaborat, cu privire la felul în care va formata lumea” (p.81), încât Europa ar trebui trezită.

Mulți indicatori invită la aceasta. De pildă, G7 avea în 1995 o pondere de 45% din PIBul mondial, dar aceasta scade continuu, încât, în 2050, va fi 20%. Fapt este, între multe altele, că 135 de milioane de turiști chinezi au vizitat lumea în 2016 și au cheltuit 261 miliarde dolari. În fiecare clipă, sunt în vizită în Europa în jur de 70 de milioane de chinezi. Investițiile chineze, având bănci de stat în susținere, au fost, între 2005-2018, în Uniunea Europeană de 152 miliarde, în SUA de 183 miliarde, în Africa de 300 de miliarde. În Uniunea Europeană, astăzi, China a ajuns să deruleze peste 1400 de proiecte, mai ales în Germania și Franța.

Reluând un clișeu, Martin Winter vede pericolul în valorile chineze și acceptă, de asemenea, clișeul după care ar avea loc o „prăbușire lăuntrică” a Vestului. Ambele aceste clișee circulă, să fim lucizi, de mult timp, dar nu s-au confirmat. În fapt, China a traversat o „revizie culturală” mai profundă decât unele țări europene, iar modernitatea ei le întrece pe unele, sub varii aspecte. De cealaltă parte, „declinul Occidentului” nu s-a produs. Dar Martin Winter completează că „prăbușirea lăuntrică a Vestului este periculoasă pentru Europa, mai mult decât presiunea externă” și susține că „Europa este în procesul unei disoluții” (p.94).

Se pot ușor opune argumente clișeelor și analizei fataliste a lui Martin Winter. În cărți întregi (The Destiny of Europe, 2011; China ca supraputere, 2021) am profilat aceste argumente și nu le mai repet aici.

Desigur, însă, că autorul are dreptate când spune – „China este peste tot”. Numai că nu este ceva nou în istorie. China controla oceanele în secolul al XV-lea și deținea 30% din economia lumii în secolul al XIX-lea. China este țară care are nevoie de piețe și interacțiuni în lume – nevoie unică datorită în primul rând întâlnirii dintre dinamica culturală a unei populații uriașe și tot mai pregătită și premisele naturale nu tocmai generoase. Cine conduce China își asumă să caute rezolvări.

În plus, cultura chineză este în spațiul universal nu de ieri. Tehnologii numeroase, pasiunea inovației, meritocrația, integritatea, educația patriotică, armonia ca politică externă, de exemplu, sunt, oricum se răstălmăcesc lucrurile, valori ce vin, istoricește, din cultura Chinei. Bine informatul Alfred Whitehead spunea că pentru a-l înțelege pe Confucius este destul să-l citești pe John Dewey, și invers, sugerând că viziunea pragmatistă, dominantă azi în lume, este, la origine, confucianistă. Iar Hillary Clinton recunoștea atracția contribuției chineze în lume, chiar și atunci când voia să o ocolească.

„La lupta pentru îngrijirea și pilda modelului vestic de viață, alternativa ce rămâne Europei este declinul” (p.303), încât Europa ar fi cazul să se unească. Martin Winter spune că acea mantra a politicii europene, potrivit căreia „piața reglează totul” este deja „lipsită de răspundere” (p.85), căci multe dezvoltări nu rezultă din piață. Numai că și el înlocuiește o optică îngustă cu una tot îngustă: marketismul cu apelul la confruntare. După el, „ideologic, China pune Vestul sub presiune” (p.92), încât ar fi oportună renunțarea la a considera China ca „partener strategic”, în favoarea considerării ei doar ca un „competitor strategic” (p.180). O propunere, cunoscătorii știu prea bine, nerealistă!

Considerând profund lucrurile, se poate spune că situația Europei nu vine din ceea ce face sau nu face China. Nu explici propria situație prin aceea că rivalul este în formă. Situația de azi a Europei vine din deciziile Uniunii Europene actuale. Pe bună dreptate, ca exemplu, Martin Winter remarcă împrejurarea că politica sancțiunilor este un eșec și denotă doar „lipsa de imaginație” (p.292) a celor care au îmbrățișat-o. Competiția în secolul al 21-lea nici nu se reduce la relația SUA-China, căci Rusia poate intra în joc (p.202), după cum poate intra și Uniunea Europeană – dar nu neapărat prin extindere, ci convertindu-și valorile în fapte.

În opinia mea, situația Europei s-a complicat și pentru că stă nerezolvată o chestiune asupra căreia economiști care nu iau ideologiile ca realități au atras atenția. Se produce mult, este, desigur, plin de produse în rafturi, oamenii consumă, confortul a sporit, dar realitatea este dură, deloc „europeană”. Mai ales acolo unde nu s-a ajuns la legi chibzuite și decidenți competenți. Privatizarea economiei este condiție de prosperitate, dar dacă se face fără legi adecvate și decidenți responsabili, poate fi doar „privatizare coruptă”, cu degradări inerente.

De altminteri, în țările europene ce au și azi dificultăți majore, „privatizarea a fost făcută înaintea unor reglementări sănătoase și legi de impozitare strictă” (Joseph Stieglitz, Making Globalisation Work, 2006, p.39). În pofida neoliberalismului, care a dirijat reformele, nu s-a realizat eficiența și stabilitatea, iar creșterea economică se face cu grave nedreptăți. Josul și mijlocul societății nu au cum să o ducă bine.

Afectarea țesutului social slăbește în fond statele însăși. Oricine poate constata că mecanismele acționate au făcut ca Uniunea Europeană să nu poată reduce inegalitatea dezvoltării, încât să funcționeze fără fricțiuni. Mai mult, cu „principiul mobilității libere a muncii”, în țările din care au emigrat cetățeni, poverile întreținerii aceluiași stat cresc pentru cei care rămân acasă. Se creează astfel un prim cerc vicios – încât sunt stimulați la emigrare și mai mulți. Pe baza „principiului liberei mișcări a bunurilor”, capitalurile au creat o presiune pentru impozite mai mici în țările unde au poposit, ceea ce implică salarii și venituri mai mici, încât poverile trec iarăși pe angajați. Iar în țări care au recurs la „dereglementare”, s-a eșuat în protejarea cetățenilor, căci totul a fost pus în seama sistemului bancar propriu, care, fiind fragil, a favorizat un alt cerc vicios: banii ies din țară, economia slăbește, guvernul nu are soluții, încât banii părăsesc și mai avan țara (Joseph Stieglitz, The Great Divide, 2015, pp.362-364). Așa stând lucrurile, în Uniunea Europeană, chiar pe fondul unificării, cu politicile actuale se adâncește de fapt un clivaj istoric. Unele state au început să trăiască pe datorie.

La acest fapt, astăzi perceptibil, s-au adăugat efectele pandemiei. Ele au fost mai grave în țări cu organizări improvizate și decidenți aserviți globalismului. Iar, acum, se trăiesc, în plus, consecințele legate de război. Pe fondul politicii greșite a sancțiunilor – care, așa cum am spus-o, la timp, nu rezolvă ceva, dar distruge masiv – acum, lovitura este pe nivelul de trai. Ea este completată tot mai des de catastrofe naturale și de emigrația năvalnică. La nici unul dintre aceste capitole, Comisia Europeană nu are soluții viabile.

România plătește cu sărăcia multor cetățeni necunoașterea de către decidenți a corelațiilor vechi și noi ale economiei și slăbirea instituțiilor democratice. Plătește, desigur, cu viața curentă pe datorie și cu locul la coada Uniunii Europene. Efectele sunt șocante: capitalism înțeles ca prăduire, privatizare ca devalizare, liberalitate ca arbitrar, democrație cu vătafi, ciocoism în morală, politică externă ca excursii, în condițiile slăbirii profesionalismului și performanțelor proprii.

Este de revenit la proiectul fondatorilor, printr-o reformă instituțională de democratizare mai departe. Proiectul inițial a consacrat Uniunea Europeană, el este înscris în tratatele de bază, iar de la părăsirea lui sunt dificultăți reclamate de multe țări (Polonia, Ungaria, Irlanda, Slovacia, Italia etc.). Doar acel proiect poate relansa Uniunea, el fiind bine ancorat în tradiții europene și nevoi umane.

Pe bună dreptate, se invocă două fapte incontestabile. În Tratatul de la Roma (1957) se prevede „to establish the foundations of an ever closer union among the European peoples”. „Popoarele” sunt evident reperul. Nu este loc pentru „superstat”, care a și dus la crize, și nici pentru „configurația imperială”, care a dus deja la periferizarea unor țări și la secundarizarea Europei (Wolfgang Streek, Zwischen Globalismus und Demokratie,2021,p.334). „Asocierile de forțe în vederea dominației (Herrschaftsverbände)”, cum le numea Max Weber, nu sunt rezolvări europene.

În opinia mea, Europa unită are de gândit propria-i situație. Nu dă rezultate amânarea continuă a stabilirii formei Uniunii Europene, căci, între timp, se iau decizii incoerente. Pretenția unei singure democrații în lume nu este democratică și nu duce departe. Nu dă rezultate nici abandonarea cooperării create de acordurile internaționale din 1972-1991. Iar aberația după care criticii actualei situații – maghiarii, polonezii, etc. – nu ar avea, cum spune același autor, „mentalitate europeană” (p.255), doar împiedică normalizarea. Totuși, Europa actuală a fost posibilă ca urmare a anilor 1956 și 1980 din istoria celor două popoare. În plus, a fi critic, nu înseamnă că ai valori neeuropene!

Dincolo de aceasta, însă, Martin Winter propune reafirmarea valorilor europene. Dar care sunt, la drept vorbind, valorile europene?

La o analiză dusă până la capăt, cum am arătat adesea, în reuniuni din diferite capitale, „european” înseamnă ştiinţă orientată spre cunoașterea factuală şi pusă în serviciul rezolvării de probleme; o mereu ascendentă competenţă tehnică; raţionalitate economică confirmată de randament; administrare eficientă și democratică; cultură a dreptului ce promovează individul ca subiect şi scop, suveranitatea şi generalitatea legii; aşezarea valorilor pe temelia libertăţii individuale; construcţia persoanei umane ca sferă privată sprijinită pe proprietate şi pe drepturi fundamentale şi inalienabile; voință politică stabilită prin dezbatere publică, în care prevalează argumentele; cultură a schimbării conform scopurilor umane; reflexivitate.

Afirmarea specificului european este echivalentă cu scuturarea de penurie, de arbitrar, de impostură, de dictat, de birocratism, de inechitate. Europeană este, în fond, eliberarea inițiativei oamenilor.

La orice eliberare a inițiativei, apare azi teama reflexă că s-ar deschide „cutia Pandorei”: schimbarea statu quo-ului ar încuraja diferitele forțe să ceară imposibilul. Nu împărtășesc această teamă – nici în cazul crizei europene de azi și nici în privința războiului.

Premisa mea este că soluții false, fie ele și moștenite sau aplaudate, duc la conflicte mai mult decât o discuție competentă și responsabilă a neajunsurilor. „Cutia Pandorei” o deschid mai curând nepriceperea, inerțiile și erorile actuale.

Andrei Marga

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

ARTEHNIS

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România.
Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național?
Garantăm confidențialitatea!

Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503
Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com
Departament Investigații - Secția Anticorupție

TOP KINETO MEDICAL Ploiesti

Știri calde

Exclusiv3 ore ago

Criminalii/torționarii/milițienii de la Secția 17 Poliție, așa cum au fost numiți de 2 săptămâni încoace, pot de astăzi să reacționeze public și să vorbească despre NEVINOVĂȚIA lor

Drama tânărului care se afla sub efectul a 5 substanțe psihoactive a fost generată de efectul drogurilor. Halucinații, stare de...

Actualitate19 ore ago

Clasamentul Anvelopelor – Top Super Anvelope 225 45 R17 în 2023

Alegerea anvelopelor potrivite pentru vehiculul dvs. nu este doar o chestiune de estetică sau de preț. Este o decizie care...

Exclusivo zi ago

MĂRUL STRICAT DIN PENTENCIARUL PLOIEȘTI – ZEUS! NEPRIHANITUL!!!

În dezvăluirile din articolul „TRIUMVIRATUL/Versiunea 2.0”  ă precizam la sfârșitul lui: „ Cu promisiunea că vom continua epopeea comisiilor de...

Exclusivo zi ago

Nu stăm să numărăm orele care au trecut de când ,,ministrul” Bogdan Despescu, chestor general cu 4 stele, a ,,ucis” fără să-și dea seama limba română

Nu putem, pentru că domnia sa a punctat niște lucruri ce ne-au facut să scormonim puțin achizițiile poliției, iar surprizele...

Exclusivo zi ago

Valer Kovacs – Polițistul avertizor, hărțuit din nou/”Se dorește aducerea mea la tăcere”

Valer Kovacs, polițist IPJ Timiș și lider de sindicat, care a vorbit public în mai multe rânduri despre problemele din...

Exclusivo zi ago

Un ofițer de poliție care și-a lovit soția, care a fost sub efectul a două ordine de protecție, nu mai poate fi lucrător control intern sub nicio formă

Suntem nevoiți să vă înștiințăm despre un caz, dacă nu nedeontologic, cel puțin grav, privitor la domnul comisar șef Ursache...

Exclusiv3 zile ago

Sistemul penitenciar zguduit din temelii datorita abuzurilor directorului general al A.N.P/”CONTINUĂM PROTESTELE!”

In timp ce alții deja s-au retras și s-au resemnat, Federația Polițiștilor de Penitenciare continuă seria protestelor vizând aplicarea integrală...

Exclusiv4 zile ago

Poliția lui Despescu și Mirițescu în acțiune/„De beți ce erau s-au urinat în curtea secției”/Doi politisti de la IPJ Timis, denunt penal impotriva inspectorului sef Alin Petecel/La IPJ Prahova lucrurile sunt si mai grave

Poliția lui Despescu și Mirițescu în acțiune. Petrecere în stil mare în sediul poliției din Nehoiu titreaza Stiri pe Surse...

Exclusiv4 zile ago

„Vă mulțumim pentru lecțiile de exprimare prin viu grai, domnule secretar de stat Despescu, pardon, domnule ministru!”

Am asistat la conferința de presă prezidată de către secretarul de stat din MAI, Bogdan Despescu, de fapt de către...

Exclusiv4 zile ago

Potrivit art.7 din legea 153 din 2017, solda de funcţie/salariul de funcţie reprezintă suma de bani la care are dreptul lunar personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare

Joi, Guvernul a aprobat o hotarare de guvern pentru creșterea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată,...

Exclusiv5 zile ago

”Vă stăm la dispoziție cu întrebări la răspunsurile dumneavoastră…”/Tartorul MAI

Într-o funcție de secretar de stat e bine să nu stai mai mult de 4-5 ani, tocmai pentru că asta...

Exclusiv5 zile ago

Structurile  de criminalistică din Romania trec printr-un amplu proces de modernizare în această perioadă

Ramura bio-criminalisticii sau a geneticii judiciare, cum este ea cunoscută în limbajul de specialitate, se modernizează prin achiziția de către...

Exclusiv5 zile ago

Nu ne dam seama cum sprijina gimnastele si centrul cultural, activitatea de politie

Raspuns interesant de la CMDTA PLOIESTI! Sunt 56 medici pe functii de politist ( ofiter) si 46 asistenti pe functii...

Exclusiv6 zile ago

Recrutăm candidați pentru Școlile de Agenți de Poliție de Frontieră: se oferă salariu atractiv de aproximativ 0,3% din șpaga

Pe fundalul acestui zgomot, de drone kamikaze, lucrează polițiștii de frontieră ai Gărzii de Coastă la granița cu Ucraina. Îi...

Exclusiv6 zile ago

Varsta medie la care decedeaza pensionarii militari ar fi in jur de 77 ani, potrivit Casei de Pensii a MAI.

Varsta medie la care decedeaza pensionarii militari ar fi in jur de 77 ani, potrivit Casei de Pensii a MAI....

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Top Articole Incisiv

error: Articolele nu se pot copia!