Departamentul Forțelor Aeriene al Statelor Unite inițiază o reformă amplă a procesului de achiziții, denumind cinci noi portofolii strategice și desemnând oficiali de rang înalt pentru a le gestiona. Această mișcare radicală vizează corectarea unui „sistem complex și ineficient” de autoritate, oferind liderilor de portofolii o autonomie sporită pentru a accelera dezvoltarea și livrarea capacităților de luptă.
O nouă structură, o viziune reînnoită
Noile portofolii, care grupează programe similare axate pe o misiune specifică, vor fi conduse de o combinație de ofițeri militari și civili. Decizia reflectă o primă etapă în implementarea reformelor de anvergură susținute de Secretarul Apărării, Pete Hegseth. Forțele Spațiale au creat, la rândul lor, două portofolii distincte, deși liderii acestora nu au fost încă anunțați.
Cele cinci noi portofolii ale Forțelor Aeriene, alături de liderii desemnați, sunt:
- Comandă, control, comunicații și managementul bătăliei (C3BM): General-maior Luke Cropsey
- Avioane de luptă și avioane avansate: Colonel Timothy Helfrich
- Comandă, control și comunicații nucleare (NC3): Scott Hardiman
- Propulsie: John Sneden
- Armament: General de brigadă Bob Lyons
Forțele Spațiale au stabilit două portofolii pentru Acces Spațial și Senzori și Țintire Spațială. Data anunțării liderilor acestora, denumiți ofițeri executivi responsabili de achiziții pentru portofolii (PAE), nu a fost încă specificată. Secretarul Forțelor Aeriene, Troy Meink, a salutat aceste schimbări, declarând că „această transformare reprezintă o oportunitate generațională pentru Departamentul Forțelor Aeriene. Ne permite să reformăm holistic întreaga noastră întreprindere — de la cerințe, la achiziții, la testare — pentru a sprijini dezvoltarea rapidă și eficientă a capacităților noastre de luptă, cu scopul de a oferi operatorilor ceea ce au nevoie, atunci când au nevoie.”
Delegarea puterii: De la responsabilitate la autoritate plină
Deși reprezintă o schimbare semnificativă, noua structură păstrează și elemente de continuitate. Spre exemplu, general-maiorul Cropsey, recent numit adjunct militar pentru achiziții al Forțelor Aeriene, conducea deja eforturile C3BM, iar Sneden a fost la cârma directoratului de propulsie al serviciului timp de ani de zile. Prin urmare, responsabilitățile lor rămân în mare parte aceleași, însă redezignarea lor ca PAE-uri, înlocuirea titlului de ofițer executiv de program (PEO), semnalează un efort concertat de a le delega mai multă autoritate.
Un purtător de cuvânt al Forțelor Aeriene a explicat că, în prezent, PAE-urile – liderii responsabili cu dezvoltarea și achiziționarea de noi capabilități – sunt ținuți responsabili pentru rezultatele proiectelor, dar nu au control direct asupra tuturor funcțiilor esențiale, cum ar fi personalizarea, contractarea și certificarea de navigabilitate, necesare pentru a garanta acele rezultate. Această autoritate este, în schimb, răspândită în diverse birouri centralizate, creând un sistem complex și ineficient.
„Ei aveau responsabilitatea pentru succes, dar nu autoritatea deplină pentru a lua decizii cheie rapid,” a precizat purtătorul de cuvânt. „Pentru a remedia acest lucru, Forțele Aeriene deleagă aceste autorități de sprijin direct către PAE-uri, sau cât mai aproape posibil de misiune. Scopul este de a alinia responsabilitatea cu autoritatea, împuternicind liderii de program să elimine birocrația și să livreze capabilități personalului militar mult mai rapid.”
Această abordare „de jos în sus” va include colectarea de feedback pentru a determina cea mai bună aliniere a autorităților, cu un „proces formal” în desfășurare pentru a stabili ce anume ar trebui delegat. William Bailey, care îndeplinește atribuțiile de executiv pentru achiziții al Forțelor Aeriene, a subliniat că „prin redezignarea PEO-urilor noastre ca PAE-uri, împingem autoritatea și responsabilitatea la nivelul misiunii. Le spunem liderilor noștri: ‘Voi dețineți acest set de misiuni.’ Pentru personalul militar de pe linia de zbor, aceasta înseamnă obținerea instrumentelor de care au nevoie înainte ca acestea să devină obsolete.”
Forțele Spațiale: Ajustări, nu revoluție completă
General-maiorul Stephen Purdy, secretar adjunct interimar al Forțelor Aeriene pentru achiziții și integrare spațială, a menționat anterior că structura de achiziții a Forțelor Spațiale este deja, în mare parte, organizată în portofolii. Deși anticipează unele „curățiri” pentru a consolida mai bine anumite misiuni sub o singură entitate, el nu crede că este necesară o reorganizare amplă.
„Achiziția este acum o funcție de luptă. Nu ne putem bloca în cicluri de dezvoltare de un deceniu,” a declarat Purdy. „Abordarea noastră ‘comercială în primul rând’ ne permite să valorificăm inovația incredibilă care are loc în sectorul privat, aducând tehnologie de ultimă oră în mâinile Gardienilor noștri cu viteza unui startup, nu a unei birocrații. Acesta este modul în care ne menținem avantajul.”
Lideri cheie și orizontul extinderii
Noua structură de achiziții se alătură altor schimbări deja în curs, în special numirea generalului Dale White ca manager de portofoliu cu raportare directă (DRPM) pentru unele dintre cele mai mari programe ale Forțelor Aeriene. După confirmarea sa de către Senat în decembrie, White supraveghează acum programe cruciale precum ICBM-urile Sentinel și Minuteman III, bombardierul stealth B-21 Raider, avionul de luptă de generația a șasea F-47 și înlocuitorul Air Force One, VC-25B.
Conform oficialilor Forțelor Aeriene, PAE-urile vor raporta direct lui White pentru programele din portofoliile lor aflate sub jurisdicția sa, cum ar fi F-47; în caz contrar, vor raporta executivului de achiziții al serviciului. White, care deține autoritatea de decizie pentru etapele cheie ale eforturilor pe care le supraveghează, se situează la nivelul Biroului Secretarului Apărării, raportând direct Secretarului Adjunct al Apărării, Steve Feinberg, și apoi Secretarului Hegseth.
Portofoliile anunțate reprezintă doar o „tranșă” inițială, care va servi drept model pentru programele ce trebuie încă să treacă la structura PAE. Aceste viitoare PAE-uri vor fi activate pe măsură ce vor fi pregătite, proces care ar trebui să aibă loc înainte de termenul limită de doi ani stabilit de Secretarul Hegseth în memorandumul său din noiembrie privind înființarea portofoliilor.