Actualitate
Mihai Morar: ”Cea ma fericită zi” (OPINIE)
Acesta este discursul pe care l-am ținut ieri, de ziua mea, la reședința Excelenței Sale, Andrew Noble, ambasadorul Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, cu ocazia primirii titlului de ambasador al organizației Hope and Homes for Children România:
“Am să vă spun de ce azi e, probabil, cea mai fericită de naștere dintre cele 39 pe care le-am sărbătorit până acum. Și pentru asta o să vă rog să vă intoarceți puțin cu mine, în copilăria mea. Sunt fabricat în anii 80 și am trăit copilăria anilor 90 cu tot ce a însemnat ea și magic, și tragic.
Poeta Louise Gluck, laureata săptămâna trecută cu Premiul Nobel pentru Literatură, spunea că ”privim lumea o singură dată, în copilărie. Restul vieții este o amintire.”
Iar vouă o să vă povestesc două ”imagini” foarte puternice din copilărie. Iarna, când mergeam la săniuș cu tovarășii de la bloc pe ”Pârtia Morții” de pe un deal din Baia Mare, treceam mereu pe lângă un loc ciudat, pe strada Victor Babeș, iar de după gardurile lui auzeam mereu plânsete de bebeluși și țipete de copii. E atît de marcantă această imagine, încât până și azi, după mai bine de 30 de ani, acum cțnd vă povestesc, în urechile mele răsună perfect aceste sunete. La un moment-dat, țin minte, i-am întrebat pe ai mei de ce plâng, după gardul acela, atât de mulți copii. Și știu că am primit un răspuns pe care nu am cum să îl uit: ”Copiii de acolo nu au mamă și tată.” E prima oară când am aflat că există și astfel de copilării. Copilăria noastră, din stradă, din curtea blocului, a țipetelor de pe ”Pârtia Morții”. Și, dincolo de gard, copilăria lor, din casa de copii, a țipetelor după dragostea maternă și paternă, a plânsetelor după nedreptatea sorții.
Iar a doua imagine marcantă din copilărie e un ”tablou” de vară. În vacanțele de vară, tot cu gașca de la scară, evadam cu bicicletele noastre Pegas până pe Valea Borcutului, la câțiva kilometri de centrul Universului nostru, curtea blocului. Dacă și tu ai copliărit în anii 90, știi că asta era expresia supremă a libertății generației noastre. Să fugi din curtea blocului. Acolo, pe Valea Borcutului, într-un castel al unui fost primar al Băii Mari, aflat încă de atunci în ruină, ființa un orfelinat. Și fotografia pe care memoria nu reușște nici azi, după atâta amar de vreme, să o blureze este următoarea: noi călare pe caii noștri Pegas, înaripați, iar după gratiile de la ferestrele mari ale castelului, uitându-se lung la zborul nostru zeci de copii, de seama noastră, prinși cu mânuțele de grilajul de fier ruginit. Iar fotografia asta are atașat un fișier audio pe care cred că o să îl recunoșteți fiecare dintre cei care ați copilărit atunci în România. Erau chiar părinți care în acele vremuri obișnuiau să spună copiilor lor: ”Dacă nu ești cuminte, te duc la casa de copii.”
Între cele două povești sumbre, cu garduri groase și gratii, care despărțeau copilăria noastră de copilăria lor, am crescut eu mare. Povestea orfelinatului pentru copii preșcolari de pe strada Victor Babeș. Și povestea orfelinatului de pe Valea Borcutului. În anul 2000, Hope and Homes for Children Romania a început închiderea orfelinatului de pe Victor Babeș. 86 de copii între 0 și 3 ani au fost reintegrați în familiile naturale sau încredințați asistenților maternali. În anul 2006, aceeași organziație închidea și orfelinatul de pe Valea Borcutului.
În peste 20 de ani, Hope and Homes for Children a inchis peste 58 de centre de plasament în toată România, iar alte 15 sunt în curs de închidere. Mii de copilării au fost vindecate de cea mai cruntă boală a coplăriei: lipsa de copilărie. Dar a mai rămas ceva nevindecat. Copilăria mea.
Și am să mă întorc la orfelinatul din castelul de pe Valea Borcutului. Eram deja adolescent, prin anii de liceu, participam la o tabără națională de Georgrafie și, într-una dintre zile, se organizase o vizită la copiii de acolo. Fiecare dintre noi, copiii din tabără, trebuia să ia câte o jucărie și un pachețel pentru un suflet de acolo. Eram în anii aceia încă timid, încerc și în ziua de azi să îmi tratez timididatea, așa că, țin minte, nu m-am înghesuit când am intrat în castel să îmi caut perechea printre copiii fără pereche. După ce s-a liniștit grămada neorganizată, rămas cu ursulețul de pluș fără destinatar, răsare din coridorul întunecat al castelului-ruină un puști. Trebuia să aibă câșiva ani mai puțin decât mine. Dar la fel de timid. Și ochii…vi s-a întâmplat vreodată să vă uitați în ochii cuiva și să aveți senzația că vă priviți pe sine, în oglindă. Mie mi s-a întâmplat doar de două ori în viață.
Puștiul, cu mucișorii înnodați deasupra buzei de sus și cu aceiași ochi precum ai mei, a îmbrățișat ursul. În următoarea jumătate de oră, cât am stat împreună, aproape că nu a vorbit. Abia am aflat că îl cheamă Marius. Dar atunci când întâlnești un suflet geamăn, cuvintele sunt, oricum, în plus. Am trăit, atunci, o stare de ”n-aș-mai-pleca”. Și, totuși, după o jumătate de oră, când autocarul taberei pornise deja motoarele pentru plecare, l-am lăsat pe Marius cu cel mai trist chip pe care l-am văzut vreodată. V-a privit vreodată cineva lung, după o poartă de fier greu, fără să scoată un cuvânt, dar să vă implore din tot sufletul să îl luați cu voi? Sau măcar să vă întoarceți curând?
Aceasta e imaginea care m-a urmărit toată viața mea. Și despre care nu am vorbit nicicând, nimănui. Nu m-am întors niciodată la Marius. Și nici nu știu ce s-a ales de Marius după ce a plecat din castelul dărâmat de pe Valea Borcutului. Dar știu că, de atunci, de fiecare dată când am mai vizitat un orfelinat, de fiecare dată când am ajutat un copil fără copilărie, mintea mea developa fotografia tristeții lui Marius și umbra vinovăției mele că nu am făcut nimic.

Compasiune e un cuvânt mare. Tradus exact din latină înseamnă ”a suferi alături de…”. Dar suferința nu e suficientă. Lacrimile nu sunt de ajuns. Am învățat în anii aceștia lecția asta: compasiune fără acțiune e doar deșertăciune.
Vreau să vă mulțumesc, tuturor celor care, prin Hope and Homes for Children, ați făcut din compasiune și acțiune o misiune. Colaborăm de câțiva ani și vă sunt recunoscător că azi mă pot alătura drept ambasador al organizației a cărei misiune e să redea copilăria copiilor fără copilărie. Spuneam la început că ”privim lumea o singură dată, în copilărie, restul vieții este o amintire.” Și, de fapt, Hope and Homes for Children asta face: redă dreptul fundamental al oricărui copil care e condamnat să nu aibă copilărie, deci să trăiască toată viața fără amintiri.
Pentru mine, personal, rolul pe care îl primesc azi e o cale spre vindecarea acelei traume. Trauma de a nu face nimic pentru Marius.
Vă mulțumesc că mi-ați ascultat povestea nespusă din copilărie. Și, dacă eu, adolescent, nu am facut nimic pentru Marius, eu, cel mare de azi, pot să fac asta: să lupt alături de voi ca fiicele mele, Mara, Cezara și Roua, să nu rămână cu o astfel de amintire din copilăria lor: un alt copil, după gratii, ținând un ursuleț de pluș în brațe, implorând să fie salvat. Copilăria niciunui copil nu trebuie să fie despărțită de copilăria altui copil nici de ziduri, nici de garduri, nici de gratii. Când nu vom mai vedea asta, atunci vom trăi cea mai fericită zi.”
Mihai Morar
Actualitate
NATO 3.0: Noua arhitectură de securitate și „pariul” european în fața retragerii parțiale a SUA
Secretarul General al NATO, Mark Rutte, încearcă să tempereze temerile privind o ruptură de Washington, catalogând reducerea prezenței americane drept o oportunitate pentru „maturizarea” militară a Europei.
Într-o mișcare care a trimis unde de șoc prin cancelariile europene, Statele Unite au decis să își reducă contribuția la Modelul de Forțe al NATO. Totuși, ceea ce mulți analiști interpretează drept o slăbire a legăturilor transatlantice este prezentat oficial de conducerea Alianței drept o etapă „pozitivă”. Mark Rutte, Secretarul General al NATO, a insistat astăzi, la Bruxelles, că această reconfigurare nu reprezintă o abandonare a aliaților, ci un impuls necesar pentru restul membrilor de a-și asuma responsabilitatea propriei apărări.
Efectul de domino: Aliații „step up” pentru a umple golurile lăsate de Pentagon
Pe măsură ce Washingtonul își recalibrează prezența în Europa – o decizie care include retragerea unei treimi din avioanele de vânătoare staționate pe continent – un nou tablou prinde contur. Rutte a subliniat că alți aliați au început deja să facă pași importanți pentru a înlocui personalul și capacitățile americane, în unele cazuri acoperind integral deficitul.
„Nu este vorba despre locul unde sunt staționate forțele acum, ci despre cine ce face în momentul în care planurile de apărare sunt activate sub Articolul 5”, a explicat oficialul. Acesta a recunoscut că, istoric, NATO a fost „excesiv de dependentă de Statele Unite”, iar ajustarea actuală a angajamentelor este, în viziunea sa, una „echitabilă”.
Umbra lui Trump și miza de 5% din PIB la Summitul de la Ankara
Declarațiile optimiste ale lui Rutte par să aibă un destinatar clar: Donald Trump. În contextul pregătirilor pentru Summitul NATO de la Ankara de luna viitoare, tensiunile sunt la cote maxime. Trump a criticat dur Alianța în repetate rânduri, sugerând chiar posibilitatea retragerii SUA și acuzând aliații europeni că nu au fost prezenți „atunci când a fost nevoie de ei”.
Pentru a contracara această retorică, NATO forțează acum o țintă de investiții fără precedent. La Ankara, statele membre sunt așteptate să prezinte planuri credibile pentru a atinge un prag de 5% din PIB dedicat apărării și infrastructurii critice. Această strategie, supranumită „NATO 3.0”, vizează transformarea Europei într-un pilon militar solid, capabil să susțină o bază industrială de apărare proprie și să accelereze producția de armament în fața agresiunii ruse.
Focus pe descurajare: Planificarea nucleară și ajutorul pentru Ucraina
În timp ce structura forțelor se schimbă, prioritățile de pe agenda imediată rămân critice. Miniștrii apărării se vor reuni joi la Bruxelles pentru a discuta planificarea nucleară, un subiect de o sensibilitate extremă în contextul geopolitic actual. Simultan, Grupul de Contact pentru Apărarea Ucrainei va analiza noile priorități de ajutor militar pentru Kiev, subliniind faptul că, deși formatul forțelor NATO se modifică, sprijinul pentru linia frontului rămâne o necesitate imperativă.
Actualitate
Frontul industrial unit: Lockheed Martin și General Motors rescriu regulile producției de armament
Sinergia dintre Corvette și rachetele interceptoare
Într-o mișcare strategică menită să revoluționeze baza industrială de apărare, cel mai mare contractor militar din lume, Lockheed Martin, și gigantul auto General Motors (GM) au semnat un parteneriat istoric. Obiectivul central este utilizarea forței manufacturiere a industriei auto pentru a accelera producția de sisteme de armament într-un ritm fără precedent. Deși produsele lor par din universuri diferite, filozofia de inginerie este comună: atât un model Corvette, cât și un interceptor THAAD necesită precizie extremă, lanțuri de aprovizionare complexe și o producție de serie riguroasă. Această colaborare nu vizează fuziunea produselor, ci transferul de expertiză pentru a ridica standardele de eficiență în întreg sectorul de apărare.
Misiunea de a tripla producția pentru Pentagon
Parteneriatul vine ca un răspuns direct la presiunile exercitate de Departamentul Apărării al SUA, care a solicitat o creștere masivă a capacității de producție. Mai exact, Lockheed Martin vizează triplarea și chiar quadruplarea ratelor de producție pentru sistemele PAC-3 (Missile Segment Enhancement) și interceptoarele THAAD în următorii ani. Expertiza GM în gestionarea lanțurilor de aprovizionare și infrastructura lor comercială masivă sunt considerate piesele lipsă din puzzle-ul necesar pentru a satisface cererea globală tot mai mare de muniții și sisteme de apărare aeriană.
O nouă eră a parteneriatelor „non-traditionale”
Această alianță nu a apărut din întâmplare, ci a fost încurajată de oficialii de la Pentagon, care au îndemnat contractorii din domeniul apărării să caute soluții în afara cercurilor militare obișnuite. Deși detaliile financiare specifice ale acestui acord rămân confidențiale, cifrele de investiții ale celor doi giganți sunt grăitoare: Lockheed Martin s-a angajat să investească 9 miliarde de dolari în peste 20 de facilități până în 2030, în timp ce GM direcționează 7 miliarde în investiții de capital și alte 9 miliarde în cercetare și dezvoltare. Rezultatul este un ecosistem industrial hibrid, capabil să răspundă rapid provocărilor de securitate ale secolului XXI.
Actualitate
Durerea de spate nu trece? Află când este nevoie de intervenție chirurgicală
Durerea de spate apare frecvent, indiferent dacă ai un job de birou sau o activitate fizică intensă. Uneori începe după un efort banal – ai ridicat o cutie mai grea, ai stat multe ore pe scaun sau ai făcut o mișcare bruscă. De cele mai multe ori, durerea se ameliorează în câteva săptămâni cu tratament conservator și mișcare controlată.
Dar ce faci dacă durerea persistă, coboară pe picior, provoacă amorțeală sau îți afectează somnul și capacitatea de a munci? Când este momentul potrivit să iei în calcul o intervenție chirurgicală?
În acest articol găsești un ghid complet despre durerile de spate și indicațiile pentru operație: cum diferențiezi o durere „obișnuită” de una care necesită evaluare rapidă, ce opțiuni non-chirurgicale ai la dispoziție, ce tipuri de intervenții există și cum decurge recuperarea. Informațiile au caracter orientativ și nu înlocuiesc consultul medical.
Ce înseamnă durerea de spate și cât de frecvent apare?
Statisticile internaționale arată că până la 80% dintre adulți experimentează cel puțin un episod de durere lombară de-a lungul vieții. Pentru majoritatea, episodul este acut și trece în 4–6 săptămâni.
Durerea de spate se clasifică în funcție de durată:
- Durere acută – sub 6 săptămâni
- Durere subacută – între 6 și 12 săptămâni
- Durere cronică – peste 3 luni
Această clasificare nu este doar teoretică. Dacă durerea persistă peste 6–8 săptămâni fără ameliorare, este recomandată o evaluare mai detaliată.
Zonele frecvent afectate
- Zona lombară (spatele inferior) – cea mai solicitată regiune. Aici apar frecvent herniile de disc L4-L5 și L5-S1.
- Zona cervicală (gât) – durerea poate iradia spre umeri și brațe.
- Zona toracală (mijlocul spatelui) – mai rar afectată, dar necesită atenție pentru a exclude cauze cardiace sau pulmonare.
În majoritatea cazurilor, durerea este mecanică, adică provine din mușchi, ligamente sau articulații. Aceste episoade răspund bine la repaus activ, antiinflamatoare și kinetoterapie.
Lucrurile se schimbă, însă, atunci când apare compresia unui nerv.
Când durerea devine un semnal de alarmă?
Există simptome care indică posibilitatea unei probleme structurale a coloanei și necesită consult medical.
1. Durerea care coboară pe picior (sciatică)
Dacă durerea pleacă din zona lombară și iradiază în fesă, coapsă sau gambă, este posibil să existe o hernie de disc care comprimă nervul sciatic. Mulți pacienți descriu această durere ca fiind „electrică” sau „arsură”.
Un exemplu frecvent: ai durere intensă pe partea posterioară a piciorului, care se accentuează când stai pe scaun sau când te apleci. În astfel de situații, medicul poate recomanda un RMN lombar pentru clarificarea diagnosticului.
2. Amorțeală sau slăbiciune musculară
Dacă observi că nu mai poți sta pe vârfuri, îți „cade” laba piciorului sau simți furnicături persistente, poate exista un deficit neurologic. Slăbiciunea progresivă impune evaluare rapidă.
3. Dificultăți la mers (claudicație neurogenă)
În stenoza spinală, canalul vertebral se îngustează și comprimă nervii. Poți merge doar câteva zeci de metri, apoi apare amorțeala sau durerea în picioare și ești nevoit să te oprești. Mulți pacienți spun că se simt mai bine când se apleacă ușor înainte.
4. Simptome de urgență
Tulburările de urinare, incontinența sau amorțeala în zona perineală pot indica sindrom de coadă de cal, o situație rară, dar care necesită intervenție imediată.
În cadrul Grupului Medical NORD, unde ai parte de diagnostic integrat, tratament personalizat și plan de recuperare adaptat stilului tău de viață, aceste simptome pot fi ameliorate de echipa Terapia Durerii sau de un medic neurochirurg.
Ce opțiuni ai înainte de a lua în calcul operația?
Chirurgia nu reprezintă prima opțiune pentru majoritatea durerilor de spate. În peste 80–90% dintre cazuri, tratamentul conservator aduce ameliorare.
Tratamentul medicamentos
Medicul poate recomanda:
- antiinflamatoare nesteroidiene
- analgezice
- relaxante musculare
- medicamente pentru durerea neuropatică
Tratamentul se adaptează la profilul tău medical și la intensitatea simptomelor.
Infiltrațiile epidurale
Pentru sciatică severă, infiltrațiile cu corticosteroid pot reduce inflamația din jurul nervului. Mulți pacienți obțin ameliorare suficientă pentru a continua recuperarea fără operație.
Kinetoterapia
Un program personalizat de exerciții întărește musculatura profundă a trunchiului și reduce riscul de recidivă. De exemplu, exercițiile pentru stabilizarea zonei lombare și corectarea posturii la birou pot face diferența între episoade recurente și control bun al durerii.
Modificarea stilului de viață
- controlul greutății
- pauze regulate la birou
- renunțarea la fumat
- ajustarea poziției la volan sau la birou
De regulă, medicii recomandă 6–12 săptămâni de tratament conservator înainte de a discuta despre intervenție, dacă nu există deficit neurologic progresiv.
Când este justificată intervenția chirurgicală?
Decizia se ia individual, în urma corelării simptomelor cu investigațiile imagistice.
Operația poate fi recomandată în următoarele situații:
1. Durere severă de tip sciatic care persistă peste 6–12 săptămâni
Ai urmat tratament complet, ai făcut fizioterapie, infiltrații, dar durerea din picior rămâne intensă și îți limitează activitatea zilnică.
2. Deficit neurologic progresiv
Slăbiciunea musculară care se accentuează reprezintă o indicație clară pentru intervenție recomandată de medicul specialist.
3. Stenoza spinală cu afectarea majoră a mersului
Dacă nu mai poți parcurge distanțe scurte fără oprire, iar simptomele persistă, decompresia chirurgicală poate îmbunătăți mobilitatea.
4. Urgențe neurologice
Sindromul de coadă de cal necesită intervenție rapidă pentru a preveni leziunile permanente.
Pentru o evaluare corectă, consultul într-un serviciu specializat de ortopedie sau neurochirurgie este recomandat atunci când simptomele persistă sau se agravează.
Dacă durerea persistă peste 6–8 săptămâni, se agravează sau apare slăbiciune musculară, este momentul potrivit pentru evaluare. Pentru acces rapid la consultații și investigații imagistice, programează un consult la ortopedie în București, la dr. Nițulescu.
Tipuri de intervenții chirurgicale
Microdiscectomia
Indicație: hernie de disc cu sciatică. Medicul îndepărtează fragmentul de disc care comprimă nervul. Este o procedură minim invazivă, cu spitalizare scurtă și recuperare relativ rapidă.
Laminectomia
Indicație: stenoză spinală. Se îndepărtează o parte din osul care comprimă nervii pentru a crea mai mult spațiu.
Fuziunea spinală
Indicație: instabilitate vertebrală sau spondilolisteză. Două vertebre sunt fixate între ele pentru stabilizare. Recuperarea este mai lungă și necesită program de reabilitare atent monitorizat.
Medicul va explica beneficiile, riscurile și alternativele fiecărei proceduri.
Ce trebuie să discuți cu medicul înainte de operație?
Pentru a lua o decizie informată, pregătește o listă de întrebări:
- Care este diagnosticul exact și ce structură este afectată?
- Ce se întâmplă dacă amân intervenția?
- Care sunt riscurile specifice în cazul meu?
- Ce alternative non-chirurgicale mai pot încerca?
- Cât durează recuperarea și când pot reveni la muncă?
De asemenea, medicul poate recomanda:
- RMN sau CT
- analize de sânge
- evaluare cardiologică preoperatorie
- consult anestezic
Traseul complet include diagnostic precis, intervenție recomandată de medicul specialist și program de recuperare personalizat.
Recuperarea și reabilitarea
Mobilizarea începe de regulă din prima zi după intervenție. Vei merge asistat și vei primi indicații clare pentru mișcare sigură.
Revenirea la activități
- muncă de birou: 4–6 săptămâni
- muncă fizică intensă: 8–12 săptămâni sau mai mult
- condus: 2–4 săptămâni, în funcție de evoluție
Kinetoterapia postoperatorie
Recuperarea corectă scade riscul de recidivă. Programul include exerciții pentru:
- întărirea musculaturii abdominale și lombare
- creșterea flexibilității
- corectarea posturii
Respectarea recomandărilor face diferența între o recuperare rapidă și una prelungită.
Riscuri și perspective
Orice intervenție implică riscuri, chiar dacă acestea sunt reduse:
- infecții (1–3%)
- recidiva herniei (7–15% în 10 ani)
- complicații neurologice rare
De aceea, alegerea trebuie făcută în funcție de intensitatea simptomelor și impactul asupra vieții tale.
Durerea de spate nu trebuie ignorată, dar nici tratată pripit cu soluții drastice. Majoritatea cazurilor se rezolvă fără operație. În situațiile în care intervenția devine necesară, alegerea unei echipe medicale experimentate și respectarea programului de recuperare cresc șansele unui rezultat stabil.
Dacă te confrunți cu simptome persistente, caută o evaluare specializată și discută deschis toate opțiunile disponibile. Programează-te pentru o consultație și află ce variantă de tratament ți se potrivește.
-
Exclusivacum 5 zileEvadare cu scandal de pe șantier, evadare pe șest din fortăreață: când sare gardul deținutul, sare și dublul standard din ANP
-
Exclusivacum 5 zileDe la „Prestij” la „Maneliadă”: fief interlop în buricul Ploieștiului, cu IPJ Prahova la butonul de mute
-
Exclusivacum 5 zileBreaking news din Prahova profundă: comuna Ariceștii Rahtivani dă peste cap handbalul românesc și învață granzii ce înseamnă ambiția la vârsta de 11-12 ani
-
Exclusivacum 5 zilePensie cu „viluță la pachet”: șeful împuternicit de la IPJ Prahova fuge din funcție, dar nu și cu mâna goală
-
Exclusivacum 2 zileIPJ Prahova, fabrica de „deranjați”: de la cetățeanul care sună la 112, la polițistul care nu pupă papucul șefului. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (IX)
-
Exclusivacum 2 zileBreaking news pe DN1: Melcul IPJ Prahova si-a luat, in sfarsit, Loganul
-
Exclusivacum 3 zileNoaptea, ca hoții de mochete. Pamflet despre caracatița de lux din Ministerul Economiei
-
Exclusivacum 3 zileArde satul, stingem cetățeanul! Biroul Control Intern IPJ Prahova, pompier de imagine pentru polițiștii ‘deranjați’”.„Grădinița de cadre” IPJ Prahova (VIII)



