Anchete
Despre imbecili. Orban și neomarxiștii USR
Mărturisesc că după ce am văzut „minunea” comisă de Ludovic Orban cu ocazia vizitei de lucru în judeţul Argeş, unde, la un moment dat a întâlnit un bărbat în vârstă, aflat într-un scaun cu rotile şi l-a întrebat: „Ce viteză prinde?”, m-am gândit că e cea mai imbecilă întrebare (formă de adresare) cu care un om citav poate aborda un semen al său cu un handicap motor, așezat într-un cărucior.
Să fii prim ministru și să te intereseze, ca pe un copil de 4 ani, cât „bagă” pe oră căruciorul electric al unui handicapat, mi se pare de neimaginat și arată, oricum am lua-o, nivelul actului cerebral al întrebătorului. Aruncând o privire în DEX, vom constata următoarele definiții pentru o anume categorie de oameni, din care sigur fac parte mulți dintre actualii miniștri care de care mai vașnic urmaș al lui Brătianu, una mai dură decât alta:
IMBECÍL, -Ă, imbecili (Adesea termen de ocară) Persoană cu capacități mintale foarte reduse, lipsită de facultatea de a înțelege ușor; slab de minte, neghiob, nătărău. Numai imbecililor le e indiferent ce opinie au.
IMBECÍL, -Ă s.m. și f., adj. (Om) slab de minte, cu capacități mintale foarte reduse; tâmpit. // adj. Care prezintă imbecilitate. Doar Lazăr Șăineanu, în celebrul său dicționar, ediția VI, din 1929 pare a fi mai „moale” în explicații”
Imbecil – 1. slab de minte; 2. care vorbește sau lucrează neghiobește.
Altfel cum să explicăm că acest grup (organizat),care conduce țara a calificat încă de la începutul pandemiei, prin dl. premier drept „o prostie” testarea gratuită în masă a românilor, iar acum închid restaurantele și cafenelele, deși aceste locuri sunt pe ultimul loc la crearea focare de Covid???
După alegerile locale, marii câștigători fiind neomarxiștii lui Barna, Clotilde Armand, Fritz, Vlad Voiculescu, Cosette Chichirău și majoritatea, ejusdem farianae, constatăm că ne-am procopsit, spre nenorocul nostru, pe prima scenă a politicii, în plus față de imbecilii cunoscuți ai partidelor, cu ceea ce Mihai Eminescu numea „Junii corupți”. „La voi cobor acuma, voi suflete-amăgite,/Şi ca să vă ard fierea, o, spirite-ameţite,/Blestemul îl invoc;/Blestemul mizantropic, cu vânăta lui gheară,/Ca să vă scriu pe frunte, ca vita ce se-nfiară/Cu fierul ars în foc.”
Cu infatuarea lor infantilă, – cum ar spune profesorul Zaciu -, fără un pic de umor, endimanches, după moda vestică, fără umilitate față de lumea din afara lor, o „nouă clasă”, care își dorește să fie băgată în seamă, să conducă și să se îmbogățească, la adăpostul puterii încă vii a securiștilor care i-au creeat.
„Deşi ştiu c-a mea liră d-a surda o să bată/În preajma minţii voastre de patimi îmbătată,/De-al patimilor dor;/În preajma minţii voastre ucisă de orgie,/Şi putredă de spasmuri, şi arsă de beţie,/Şi seacă de amor./O, fiarbă-vă mânia în vinele stocite,/În ochii stinşi de moarte, pe frunţi învineţite/De sânge putrezit;/Că-n veci nu se va teme Profetul vreodată/De braţele slăbite, puterea leşinată/A junelui cănit./
Ce am de-alege oare în seaca-vă fiinţă?/Ce foc făr-a se stinge, ce drept fără să-mi minţă,/O, oameni morţi de vii!/Să vă admir curajul în vinure vărsate,/În sticle sfărâmate, hurii neruşinate/Ce chiuie-n orgii?/”
Sunt sigur că de la acești tineri cu sângele în putrefacție, de la acești juni căniți va apărea, până la urmă, când vor mai prinde putere, un referendum esențial pentru o Lege care să facă ordine în România: fără credincioși, fără heterosexuali, fără familiști, și, de ce nu, fără români în funcții publice…
Nu mi-au plăcut niciodată adresările „tari”, mitocănești, de aceea mi a fost greu să folosesc termenul „imbecil”, însă ceea ce m-a făcut să uzez de el, este că de acest gen de imbecilitate manifestă tot mai mult în politică și societate, au ajuns să se ocupe oameni ca celebrul istoric Carlo M. Cippola, fost mare profesor la University of California, Berkley, Institutul European din Florența.
Lectura cărții lui, „The Basics Laws of Human Stupidity” apărută în 1988 la Bologna, îmi justifică în totalitate foslosirea acestui cuvânt. Întâmplarea sus-amintită a premierului pare a fi desprinsă din ceeace profesorul Cippola numea drept treia Lege Fundamentală a imbecilității: „Un imbecil este o persoană care cauzează pierderi unui alt individ sau grup de indivizi fără a câștiga nimic în schimb, uneori chiar suferind pierderi de pe urma acțiunilor sale.”
Bunăoară, imbecila frază a dlui Orban cu siguranță că l-a mâhnit pe omul din scaunul cu rotile, constatând că premierul care stătea în fața lui nu are nici un fel de empatie cu suferința lui, situație care nu i-a adus primului ministru vreun folos, ba chiar dinpotrivă, aceasta cauzându-i imense prejudicii de imagine, tocmai în campania electorală…
Observ, de vreo câtva timp încoace, că din ce în ce mai multe „persoane publice”, – politicieni sau ziariști, formatori de opinie, până la urmă -, fac trimitere în discursul lor, tot mai des, la monumentala operă a lui Robert Musil, „Omul fără însușiri”.
Nu mi permit să cred, măcar, că toți acești vorbitori nu au citit și recitit cartea cu pricina, dar, mai ales, sunt sigur că au înțeles tema fundamentală pe care Musil o propune – cea a prostiei, dar și cea din subsidiar. Anume faptul că Ulrich ajunge să fie un „om fără însușiri”, tocmai din cauza timpurilor care se schimbă.
După cum știm cu toții, din carte, încă de mic copil Ulrich era un om excepțional. Toată lumea din jurul lui avea convingerea că acest tânăr matematician a fost atins de pana geniului. Însă o dată cu schimbarea timpurilor, – acțiunea se petrece în 1913 -, actul de a fi genial începea să nu mai fie pus în legătură directă cu spiritul sau cultura. Societatea începuse să-i considere, (încă de atunci”), drept genii pe fotbaliști, cantautori, artiști și chiar… cai de curse.
O epocă în care calitățile de geniu ale lui Ulrich, pur și simplu nu mai erau actuale. Urmează îndepărtarea de aceste însușiri ale spiritului, ceeace duce la „degenerarea barbară până la esența sinelui, adică ceeace el numise un om fără însușiri”.
Cred că aceasta este explicația și pentru eșecul spiritual al oamenilor noștri publici, sub presiunea schimbării vremurilor. Acum genii sunt considerați „creeatorii de conținut”, „Youtuberii”, haștagii de la multinaționale, actorii mediocri, care „joacă” prin cârciumi, sau în reclamele de otravă de șoareci, divele și vulpițele, sau, chiar tinerii neomarxiști apăruți dintr-un Sybaris mai mult decât productiv, în ultimii ani. Și atunci, cum să se vadă geniul într-o astfel de lume?
România acestor alegeri forțate, în plină pandemie, cu un cinism imbecil și furate în mod grosolan, care au creat o bună parte din catastrofa Covid pe care o vedem acum, este tabloul în aquaforte care reia tema prostiei din cartea lui Musil. Modul în care puterea socială, politică sau instituțională, -așa cum bine spunea profesorul Cippola -, amplifică potențialul dăunător al unui imbecil este simplu de constatat, dacă înțelegem ce anume îl face pe imbecil periculos pentru semenii săi.
Acțiunile unui imbecil nu pot fi înțelese și vor lua pe toată lumea prin surprindere; chiar dacă le anticipezi, este imposibil să te aperi împotriva lor, fiindcă nu au nici un fel de structură logică. În cazul nostru, chiar dacă nu înțelegem manevrele lor, scopul este ușor de dedus. Obținerea cu orice preț a Puterii, a resurselor, ca mijloc de căpătuire a lor și a grupurilor de imbecili din care provin.
Imbecilii, deci, sunt „cel mai periculos tip de persoană, mai periculos decât un răufăcător: iar numărul imbecililor în viață este mereu și în mod inevitabil subestimat de toată lumea.”, după cum spune Cippola. „Într-un sistem democratic, un procent din cei care votează sunt imbecili, iar posibilitatea de a vota le oferă tuturor ocazia remarcabilă de a le cauza pierderi altora, fără a câștiga nimic în schimb, prin menținerea procentului de imbecili aflați la putere”.
În ceeace îi privește pe neomarxiștii tot mai vizibili și mai nocivi la adresa a tot ceeace este românesc, acualitatea lui Eminescu este evidenta, și nu mai are nevoie de nici un comentariu: „Vă văd lungiţi pe patul juneţii ce-aţi spurcat-o,/Suflând din gură boala vieţii ce-aţi urmat-o, Şi arşi pân-în rărunchi;/Sau bestiilor care pe azi îl ţin în fiară,/Cum linguşiţi privirea cea stearpă şi amară,/Cum cădeţi în genunchi!/Sculaţi-vă!… căci tromba de moarte purtătoare/Cu glasul ei lugubru răcneşte la popoare./
Octavian Hoandra
Anchete
Va era doar de sefa Parchetului European Laura Kovesi?
Nici noua, dar ne-a atras atentia un articol publicat de revista Catavencii marti, 26 martie 2024: cica EPPO pregateste un dosar privind colosala suma de un miliard de euro care ar fi fost furata din fondurile europene destinate Deltei Dunarii, dezvaluie Lumea Justitiei..
Iar parchetul Lulutei a aplicat arhicunoscuta reteta: intai a scurs informatii in presa de casa, apoi (nu-i asa?) s-a autosesizat din ceea ce a citit in mass media.
Problema este – sustin cei de la Catavencii – ca intre timp EPPO a refacut socotelile si a descoperit ca acel prejudiciu nu este nicidecum de un miliard de euro, ci mult mai mic – de ordinul a numai cateva milioane de euro. Ups…
Ceea ce nu spune revista Catavencii (dar adaugam noi) este faptul ca daca prejudiciul se va dovedi mai mic de 10 milioane de euro, Parchetul European isi va pierde competenta materiala, conform art. 22 alin. 1 din propriul sau regulament european de functionare. Este vorba despre Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere in aplicare a unei forme de cooperare consolidata in ceea ce priveste instituirea Parchetului European (EPPO), care la art. 22 alin. 1 prevede in felul urmator:
„EPPO este competent in ceea ce priveste infractiunile care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, care sunt prevazute in Directiva (UE) 2017/1371, astfel cum a fost transpusa in dreptul intern, indiferent daca acelasi comportament infractional ar putea fi incadrat ca un alt tip de infractiune in temeiul dreptului national. In ceea ce priveste infractiunile mentionate la articolul 3 alineatul (2) litera (d) din Directiva (UE) 2017/1371, astfel cum a fost transpusa in legislatia nationala, EPPO este competent numai atunci cand actiunile sau inactiunile intentionate definite in dispozitia respectiva sunt legate de teritoriul a doua sau mai multe state membre si implica un prejudiciu total de cel putin 10 milioane EUR”.
Ce sa zicem? Asteptam hotararile judecatoresti de achitare sau de restituire. Asta daca nu cumva dosarul va sfarsi prin clasare. (Irinel I.).
Anchete
Judecatoarea Mirela Anton de la Tribunalul Iasi a murit la mai putin de un an si jumatate dupa pensionare (1 decembrie 2022).
CSM a facut anuntul miercuri, 27 martie 2023, dezvaluie Lumea Justitiei:
„Consiliul Superior al Magistraturii isi exprima profundul regret pentru incetarea din viata a doamnei MIRELA ANTON, fost judecator in cadrul Tribunalului Iasi, si transmite sincere condoleante familiei indoliate. Dumnezeu sa o odihneasca!”
Absolventa in 1995 a Facultatii de Drept din Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iasi, Mirela Anton a activat la Judecatoria Tecuci intre 1995 si 1998, apoi la Judecatoria Pascani pana in anul 2000, iar ultimii 22 de ani (pana la pensionare) si i-a petrecut la Tribunalul Iasi. (Irinel I.).
Anchete
Exista o judecatoare care este amintita in rugaciunile zilnice ale latifundiarului Gigi Becali
Stim asta chiar de la patronul FCSB (club total diferit decat Steaua Bucuresti, in pofida confuziei intretinute in mod voit de anumite zone), dezvaluie Lumea Justitiei.
Afaceristul a dezvaluit intr-o declaratie data marti, 26 martie 2024, la Romania TV, ca se roaga in fiecare zi pentru familie si prieteni, dar si pentru o judecatoare. Este vorba despre judecatoarea Daniela Toader de la Curtea de Apel Bucuresti, in prezent detasata la CSM. Motivul pentru care judecatoarea Toader este prezenta in rugaciunile lui Becali ar avea legatura cu un dosar de spalare de bani, in care, in 2020, procurorul DNA Radu Ionescu l-a pus pe patronul FCSB sub urmarire penala pentru spalare de bani, dand in final clasare. Iar magistrata CAB Daniela Toader ar fi dat o solutie care l-a salvat pe Becali, dupa cum chiar acesta spunea in 2020: “Mi-au pus dracii pe unul, Radu Ionescu, de la DNA, spalare de bani. Dracii l-au pus. Cum sa spui asa ceva?! Spalare de bani?! Cu nepotul meu? Mi-a dat Dumnezeu o judecatoare pe care o cheama Toader Daniela si am mers in fiecare zi la biserica. Toader Daniela, Toader Daniela… Au inghetat si au incremenit lacate pe toata acuzația. Dracul mi l-a dat pe Radu Ionescu, Dumnezeu mi-a dat-o pe Daniela Toader”. Asadar, Becali nu se roaga de ieri, de azi pentru judecatoarea Daniela Toader. Totusi, crestineste este sa te rogi nu doar pentru cel care ti-a facut bine, ci si pentru cel despre care consideri ca ti-a facut rau. Asta apropo de procurorul DNA Radu Ionescu. (Irinel I.).
-
Exclusivacum 3 zile
WHITE TOWER (XXV)/Virgiliu Nanu, implicat direct în intabularea Fermei Dacilor și escrocheria White Tower
-
Exclusivacum 2 zile
Dosarul „Tetra” fabricat de procurorul, pe atunci, Negulescu Mircea, zis „Portocală, zis „Zdreanță” și autointitulat „distrugătorul de destine”
-
Exclusivacum 4 zile
WHITE TOWER (XXIV)/Realitățile scandalului WHITE TOWER: copii care și-au băgat mamele octagenare în pușcărie!
-
Ancheteacum 3 zile
INTOARCEREA “RABINULUI”
-
Exclusivacum 3 zile
Ameninţări drastice din partea poliţiştilor şi agenţilor din penitenciare/Sindicaliştii ameninţă că măsurile pe care le vor lua, vor fi şi mai drastice in data de 9 Mai 2024
-
Exclusivacum o zi
Macar o data la doi ani, apare cel putin o informatie importanta despre un nou furtisag al Directiei Generale Financiare din cadrul M.A.I.
-
Ancheteacum o zi
Judecatoarea Mirela Anton de la Tribunalul Iasi a murit la mai putin de un an si jumatate dupa pensionare (1 decembrie 2022).
-
Exclusivacum 4 zile
Sindicatul Politistilor din Romania „Diamantul” Oficial a intocmit un ÎNDRUMAR ELECTORAL PENTRU POLIȚIȘTI ȘI MILITARI