„Trebuie să-ți amintești, stabilire, este doar un nume pentru rău . Monstrului nu-i pasă dacă ucide toți studenții sau dacă există o revoluție. Nu gândește logic, este scăpat de sub control. ”- John Lennon (1969)

John Lennon, născut acum 80 de ani, pe 9 octombrie 1940, era un geniu muzical și o icoană culturală pop.

El a fost, de asemenea, un protestatar vocal de pace și activist anti-război, și un exemplu de profil înalt al lungimilor până la care statul profund va persecuta pe cei care îndrăznesc să-i conteste autoritatea.

Cu mult înainte ca Julian Assange , Edward Snowden și Chelsea Manning să fie condamnați pentru că au suflat crimele de război ale guvernului și abuzul de către Agenția Națională de Securitate a puterilor sale de supraveghere , Lennon a fost ales pentru că a îndrăznit să spună adevărul puterii despre hotărârea guvernului, apelurile sale telefonice monitorizate și fișierele de date colectate ilegal despre activitățile și asociațiile sale.

Pentru o vreme, cel puțin, Lennon a devenit inamicul numărul unu în ochii guvernului SUA.

Ani după Lennon asasinat ar fi dezvăluit că FBI – ul a colectat 281 de pagini de fișiere pe el, inclusiv versurile unui cântec. J. Edgar Hoover, șeful FBI la acea vreme, a îndrumat agenția să-l spioneze pe muzician. Au existat, de asemenea, diferite ordine scrise care solicitau agenților guvernamentali să-l încadreze pe Lennon pentru un bust de droguri. „Fișierele FBI despre Lennon … citesc ca scrierile unui paranoic bun-doi-pantofi ”, a observat reporterul Jonathan Curiel.

După cum notează New York Times , „Criticii supravegherii interne de astăzi se supun în mare parte din motive de confidențialitate. Ei s-au concentrat mult mai puțin pe cât de ușor supravegherea guvernului poate deveni un instrument pentru ca oamenii de la putere să încerce să dețină puterea. „SUA vs. John Lennon” … este povestea nu numai a unui om hărțuit, ci a unei democrații subminate ”.

Într-adevăr, toate numeroasele plângeri pe care le avem despre guvern astăzi – supraveghere, militarism, corupție, hărțuire, raiduri în echipa SWAT, persecuție politică, spionaj, supracriminalizare etc. – erau prezente în vremea lui Lennon și au stat la baza apelului său pentru justiție socială , pace și o revoluție populistă.

Din toate aceste motive, guvernul SUA era obsedat de Lennon, care aflase din timp că muzica rock putea servi un scop politic prin proclamarea unui mesaj radical. Mai important, Lennon a văzut că muzica sa poate mobiliza publicul și poate contribui la schimbarea. Lennon credea în puterea oamenilor. Din păcate, așa cum a recunoscut Lennon: „Problema cu guvernul așa cum este este că nu reprezintă oamenii. Îi controlează . ”

Cu toate acestea, după cum notează Martin Lewis scriind pentru Time : „John Lennon nu era Dumnezeu. Dar a câștigat dragostea și admirația generației sale prin crearea unui corp imens de lucrări care a inspirat și a condus. Aprecierea pentru el s-a adâncit pentru că apoi a decis instinctiv să-și folosească celebritatea ca amvon de agresor pentru cauze mai mari decât propria îmbogățire sau auto-mărire.

De exemplu, în decembrie 1971, la un concert din Ann Arbor, Michigan, Lennon a urcat pe scenă și, în stilul său obișnuit de confruntare, a eliminat „John Sinclair”, o melodie pe care a scris-o despre un bărbat condamnat la 10 ani de închisoare pentru posesia două țigări cu marijuana . La câteva zile de la chemarea lui Lennon la acțiune, Curtea Supremă din Michigan a ordonat eliberarea lui Sinclair.

Ceea ce Lennon nu știa la acea vreme a fost că oficialii guvernamentali țineau legături stricte cu fostul Beatle pe care îl numeau „Mr. Lennon. ” În mod incredibil, agenții FBI au fost în audiență la concertul Ann Arbor, „ luând notițe despre orice, de la prezență (15.000) la meritele artistice ale noii sale melodii”.

Guvernul SUA, plin de paranoia, îl spiona pe Lennon.

În martie 1971, când a fost lansat single-ul său „Power to the People”, era clar unde se afla Lennon. După ce s-a mutat în New York în același an, Lennon era gata să participe la activismul politic împotriva guvernului SUA, „monstrul” care finanța războiul din Vietnam.

Lansarea albumului Sometime in New York al lui Lennon , care conținea un mesaj radical anti-guvernamental în aproape fiecare melodie și înfățișa președintele Richard Nixon și președintele chinez Mao Tse-tung dansând împreună nud pe copertă, doar a aprins flăcările conflictului vino.

Războiul oficial al SUA împotriva lui Lennon a început cu seriozitate în 1972, după ce au apărut zvonurile că Lennon plănuia să se angajeze într-un turneu de concerte din SUA care să combine muzica rock cu organizarea anti-război și înregistrarea alegătorilor. Nixon, temându-se de influența lui Lennon asupra a aproximativ 11 milioane de noi alegători (1972 a fost primul an în care tinerii în vârstă de 18 ani puteau vota), i-a cerut fostului Beatle ordinele de deportare „într-un efort de a-l reduce la tăcere ca voce a mișcării de pace . ”

Din nou, FBI a avut o lungă istorie de persecuție, urmărire penală și hărțuire în general a activiștilor, politicienilor și personalităților culturale. Printre aceștia din urmă se numără, de asemenea, nume celebre precum cântărețul folk Pete Seeger, pictorul Pablo Picasso, actorul și regizorul de benzi desenate Charlie Chaplin, comediantul Lenny Bruce și poetul Allen Ginsberg.

Printre cei mai atent urmăriți de FBI s-a numărat Martin Luther King Jr., un om etichetat de FBI drept „cel mai periculos și mai eficient lider negru din țară”. Cu telefoane ascultate și bug-uri electronice plantate în casa și biroul său, King a fost ținut sub supraveghere constantă de către FBI, cu scopul de a „neutraliza”. El a primit chiar scrisori scrise de agenții FBI care sugerează că fie se sinucide, fie că detaliile vieții sale private vor fi dezvăluite publicului. FBI-ul a continuat urmărirea lui King până când a fost doborât de un glonț cu vârf în cap în 1968.

În timp ce Lennon nu a fost – din câte știm – șantajat în sinucidere, el a făcut obiectul unei campanii de patru ani de supraveghere și hărțuire din partea guvernului SUA (condusă de directorul FBI J. Edgar Hoover), o încercare a președintelui Richard Nixon să-l „neutralizeze” și să fie deportat. După cum subliniază Adam Cohen de la New York Times , „Supravegherea de către FBI a lui Lennon este o reamintire a cât de ușor poate spionajul intern să devină dezorientat din orice scop legitim de aplicare a legii . Ceea ce este mai surprinzător și, în cele din urmă, mai neliniștitor, este gradul în care supravegherea se dovedește a fi legată de politica electorală ”.

După cum arată fișierul FBI al lui Lennon, notițele și rapoartele despre supravegherea FBI asupra activistului anti-război zboară înainte și înapoi între Hoover, Casa Albă Nixon, diverși senatori, FBI și Biroul SUA pentru Imigrări.

Urmărirea lui Lennon de către Nixon a fost neîncetată și, în mare parte, bazată pe percepția greșită că Lennon și tovarășii săi intenționau să perturbe Convenția Națională Republicană din 1972. Cu toate acestea, paranoia guvernului a fost greșită.

Activiștii de stânga care se aflau pe listele de supraveghere guvernamentale și care împărtășeau interesul de a doborî administrația Nixon se adunaseră la apartamentul din Lennon din New York. Dar când au dezvăluit că intenționează să provoace o revoltă, Lennon s-a oprit. După cum a povestit într-un interviu din 1980, „Am spus, nu cumpărăm asta. Nu vom atrage copiii într-o situație pentru a crea violență, astfel încât să puteți răsturna ce? Și să o înlocuiască cu ce? . . . Totul s-a bazat pe această iluzie, că poți crea violență și răsturna ceea ce este și să obții comunism sau să obții un nebun de dreapta sau un nebun de stânga. Toți sunt nebuni. ”

În ciuda faptului că Lennon nu făcea parte din complotul „nebunesc”, guvernul a persistat în eforturile sale de a-l deporta. La fel de hotărât să reziste, Lennon a săpat înăuntru și a luptat înapoi. De fiecare dată când a fost trimis în afara țării, avocații săi au întârziat procesul prin depunerea unui recurs. În cele din urmă, în 1976, Lennon a câștigat lupta pentru a rămâne în țară, când i s-a acordat o carte verde. După cum a spus mai târziu, „Am o dragoste pentru această țară…. Aici se află acțiunea. Cred că ne vom întoarce acasă, vom deschide o pungă de ceai și ne vom privi unul pe celălalt. ”

Cu toate acestea, timpul de odihnă al lui Lennon nu a durat mult. Până în 1980, el a reapărut cu un nou album și intenționează să devină din nou activ politic.

Vechiul radical s-a întors și era gata să provoace probleme. În ultimul său interviu din 8 decembrie 1980, Lennon a meditat: „Întreaga hartă s-a schimbat și mergem într-un viitor necunoscut, dar suntem cu toții aici și, în timp ce există viață, există speranță”.

Din păcate, statul profund are un mod de a face față problemelor care provoacă probleme. La 8 decembrie 1980, Mark David Chapman aștepta în umbră când Lennon s-a întors în clădirea sa de apartamente din New York. În timp ce Lennon ieșea afară din mașină pentru a-i întâmpina pe fanii care se adunau afară, Chapman, într-un ecou straniu al apelativului FBI pentru Lennon, a strigat: „Dl. Lennon! ”

Lennon s-a întors și a fost întâmpinat cu o bombă de focuri în timp ce Chapman – căzând într-o poziție de luptă cu două mâini – și-a golit pistolul de calibru 38 și i-a pompat patru gloanțe cu vârf în spate și în brațul stâng. Lennon s-a împiedicat, s-a clătinat înainte și, cu sânge care i-a revărsat din gură și din piept, s-a prăbușit la pământ.

John Lennon a fost declarat mort la sosirea la spital. În cele din urmă fusese „neutralizat”.

Cu toate acestea, cei care au neutralizat lucruri precum John Lennon, Martin Luther King Jr., John F. Kennedy, Malcolm X, Robert Kennedy și alții greșesc este în a crede că poți ucide o mișcare cu un glonț și un nebun.

Din fericire, moștenirea lui Lennon continuă în cuvintele, muzica și eforturile sale de a spune adevărul puterii. După cum a împărtășit Yoko Ono într-o scrisoare din 2014 către comisia de eliberare condiționată, însărcinată să stabilească dacă Chapman ar trebui eliberat: „Un om de origine umilă, [John Lennon] a adus lumină și speranță lumii întregi cu cuvintele și muzica sa. A încercat să fie o putere bună pentru lume și a fost. El a dat încurajări, inspirație și vise oamenilor, indiferent de rasă, crez și sex.

Din păcate, nu s-au schimbat multe în bine în lume de când Lennon a mers printre noi.

Pacea rămâne la îndemână. Activismul și denunțătorii continuă să fie urmăriți penal pentru că au contestat autoritatea guvernului. Militarismul este în creștere, cu poliția locală îmbrăcată ca armata, în timp ce mașina de război guvernamentală continuă să facă ravagii în vieți inocente pe tot globul.

Pentru cei dintre noi care ne-am alăturat lui John Lennon pentru a ne imagina o lume a păcii, este din ce în ce mai greu să împăcăm acel vis cu realitatea statului poliției americane.

Între timp, așa cum subliniez în cartea mea Battlefield America: The War on the American People , cei care îndrăznesc să vorbească sunt disidenți etichetați, tulburători, teroriști, nebuni sau bolnavi mintal și etichetați pentru supraveghere, cenzură, detenție involuntară sau, mai rău. , chiar împușcați și uciși în propriile case de polițiști militarizați.

După cum a povestit Lennon într-un interviu din 1968:

„Cred că toată societatea noastră este condusă de oameni nebuni pentru obiective nebunești … Cred că suntem conduși de maniaci pentru mijloace maniace. Dacă cineva poate pune pe hârtie ceea ce guvernul nostru și guvernul american și rusul … chinezii … ce încearcă de fapt să facă și ce cred că fac, aș fi foarte încântat să știu ce cred ei că sunt face. Cred că sunt toți nebuni. Dar sunt de natură să fiu lăsat nebun pentru exprimarea asta . Asta este o nebunie în acest sens. ”

Deci, care este răspunsul?

Lennon a avut o multitudine de sugestii.

„Dacă toată lumea ar cere pace în locul unui alt televizor, atunci ar exista pace”.

„Razboiul se opreste daca asa vrei.”

„Produce-ți propriul vis…. Este foarte posibil să faci orice, dar nu să le pui pe lideri … Trebuie să o faci singur. Asta spun marii maeștri și amante de când a început vremea. Ei pot indica calea, pot lăsa indicatoare și mici instrucțiuni în diferite cărți care acum sunt numite sfinte și venerate pentru coperta cărții și nu pentru ceea ce scrie, dar instrucțiunile sunt acolo pentru ca toți să le vadă, au fost și au fost întotdeauna va fi. Nu este nimic nou sub soare. Toate drumurile duc la Roma. Și oamenii nu ți-l pot oferi. Nu te pot trezi. Te poți trezi. Nu te pot vindeca. Te poți vindeca ”.

„Pacea nu este ceva ce îți dorești; Este ceva ce faci, ceva ce faci, ceva ce ești și ceva ce dăruiești ”.

„Dacă vrei pacea, nu o vei obține cu violență”.

Și sfatul meu preferat dintre toți:

„Spuneți că vreți o revoluție / Mai bine ne îndreptăm imediat / Ei bine, vă ridicați în picioare / Și pe stradă / Cântând puterea oamenilor.”

*Acest articol a fost publicat inițial pe The Rutherford Institute .

Avocatul și autorul constituțional John W. Whitehead este fondatorul și președintele  Institutului Rutherford . Noua sa carte  Battlefield America: The War on the American People   este disponibilă pe www.amazon.com . Whitehead poate fi contactat la adresa  [email protected] .

John W. Whitehead

Global Research,