Actualitate
Filme de Thomas Vinterberg şi Naomi Kawase în deschiderea Les Films de Cannes a Bucarest
Filme de Thomas Vinterberg şi Naomi Kawase în deschiderea Les Films de Cannes a Bucarest, între 23 octombrie şi 1 noiembrie
„Văd că filmul e viu şi încă în putere”, a declarat Thierry Fremaux, delegatul general al Festivalului de Film de la Cannes, la conferinţa de presă unde a anunţat anularea ediţiei din 2020, din cauza pandemiei de COVID-19. A fost prima întrerupere majoră a festivalului, din 1968 încoace, când puternicele proteste politice au dus la suspendarea, după câteva zile, a evenimentului. Şi a fost prima ediţie anulată complet, de la cea din 1939, inaugurală, la care s-a renunţat din cauza războiului. Şi, totuşi, optimismul a fost contagios la conferinţa de presă, unde Fremaux şi preşedintele festivalului, Pierre Lescure, au dezvăluit o listă de 56 de filme alese în selecţia oficială care a cuprins atât peliculele incluse în competiţie, cât şi cele din secţiunile paralele. Pandemia nepermiţând în luna mai organizarea efectivă de proiecţii publice în Franţa, toate cele 56 de filme au primit eticheta ‘Cannes 2020’, o medalie de onoare care le-a acompaniat la premierele de mai târziu, de la festivalurile de la Telluride, Toronto, San Sebastian, New York şi acum Bucureşti.
Cea de-a 11 ediţie Les Films de Cannes a Bucarest va oferi publicului român, de data aceasta privilegiat faţă de cel de pe croazetă, ocazia unică să vadă o selecţie a celor mai bune dintre aceste producţii. Ediţia din acest an se va desfăşura în interior, cu respectarea tuturor normelor de siguranţă în vigoare, iar filmele vor putea fi văzute în Bucureşti, între 23 octombrie şi 1 noiembrie 2020, la Cinema Elvire Popesco, Cinema Muzeul Ţăranului şi Cinemateca Union, dar şi la Cluj-Napoca (23-25 octombrie) cu sprijinul Primăriei şi al Consiliului Local Cluj-Napoca, Iaşi (23-25 octombrie) şi Timişoara (30 octombrie-1 noiembrie).
Dacă în anii trecuţi, afişul Les Films de Cannes a Bucarest omagia grafic filmele laureate cu Palme d’Or, în 2020, vizualul creat de graficiana Carmen Gociu, autoare a identităţii vizuale a festivalului la ultimele opt ediţii, are ca punct de plecare afişul Festivalului de la Cannes din 1939 care a fost, până la urmă, anulat în contextul începerii celui de-al Doilea Război Mondial şi omagiază forţa vitală a cinematografului, capacitatea acestuia de a evoca cele mai importante faţete ale spiritului uman de 125 de ani încoace, în ciuda războaielor mondiale şi a altor momente limită pe care le-a traversat civilizaţia modernă.
Ediţia a 11-a a festivalului de la Bucureşti se va deschide cu filmele a doi dintre cei mai celebraţi autori contemporani, ambii prezenţi în selecţia din acest an a Festivalului de la Cannes:
Thomas Vinterberg şi Naomi Kawase. Druk | Another Round, proiectat în premieră la puternicul festival de la Toronto, se anunţă a fi unul dintre vârfurile carierei atât pentru regizorul danez, cât şi pentru megastarul Mads Mikkelsen – actorul prezent zi de zi în casele noastre cu celebra replica „probably” – a unei celebre mărci de bere daneze.
Thomas Vinterberg face parte din şcoala daneză de autori care s-au impus în atenţia criticilor şi publicului din întreaga lume după publicarea manifestului intitulat Dogma 95 (împreună cu Lars von Trier). Vinterberg a câştigat deja ca student premiul pentru cel mai bun film al festivalului şcolilor de film de la Munchen în 1993 după care a devenit un autor consacrat cu Festen (1998). Another Round s-a vândut ca pâinea caldă la Cannes, fiind achiziţionat spre distribuţie în peste 30 de teritorii, din Statele Unite până în Japonia sau Australia, precum şi în majoritatea ţărilor europene, în România urmând a fi adus în cinematografe de Bad Unicorn.
Filmul, prezentat în deschiderea ediţiei de anul acesta, se concentrează asupra a patru profesori de liceu danezi care vor să testeze teoria că trăieşti şi munceşti mai bine dacă reuşeşti să menţii un nivel constant de alcool în sânge. „De aici”, scrie Indiewire, „comedia neagră şi extrem de captivantă a lui Thomas Vinterberg se transformă într-un vivace şi fascinant referendum despre băutură în al cărui miez vibrează interpretarea feroce şi neliniştitoare a lui Mikkelsen.” Cu un procent impresionant de 86% apreciere critică pe site-ul Rotten Tomatoes, pelicula este, cu singuranţă, una dintre cele mai apreciate ale anului şi mulţi sunt de părere că doar anularea festivalului l-a împiedicat pe Mads să obţină încă un premiu pentru cel mai bun actor după cel din 2012 pentru The Hunt | Vânătoarea. Euforia cinefilă e din partea casei.
După premiera mondială de la Toronto şi prezenţa în selecţia de la San Sebastian, spectatorii de la Bucureşti vor putea vedea la cea de-a 11-a ediţie Les Films de Cannes a Bucarest, în premieră naţională şi printre primii din lume, cel mai nou film al regizoarei de origine japoneză, Naomi Kawase, True Mothers. Adaptare vizuală a romanului din 2015 al lui Mizuki Tsujimura, construit din textura bogată a stilului regizoral unic al autoarei ce îmbină senzualitatea procesului cinematografic cu realitatea palpabilă şi vibrantă a poveştii, filmul spune povestea părinţilor adoptivi ai unui copil de cinci ani care se confruntă cu posibilitatea ca mama naturală să-l vrea înapoi.
True Mothers se învârte în jurul a două personaje centrale puternice „pe care îşi ia timp să le prezinte spectatorului vrând să-l convingă că merită descoperite” (Screen Daily): Satoko mama adoptivă înstărită şi Hikari, tânăra disperată care nu vrea să fie ştearsă din viaţa copilului ei. Filmul lui Kawase care are la rândul său un copil adoptat, oferă o nouă perspectivă asupra noţiunii de adopţie, ţesând diferite fire narative şi genuri, de la drama morală la romantismul adolescentin, expunerea socială şi chiar thriller, într-o experienţă cinematografică emoţionantă, uneori neliniştitoare.
Naomi Kawase s-a remarcat la Cannes în 1997 când a devenit cea mai tânără regizoare distinsă cu Premiul Camera d’Or pentru filmul său Suzaku. A primit în 2007 Grand Prix pentru The Mourning Forest şi s-a reîntors în competiţia oficială a festivalului cu Hanezu în 2011 şi Still the Water în 2014. În 2015 revine la Cannes în secţiunea Un Certain Regard cu Sweet Bean, iar în 2016 a fost aleasă preşedinta juriului Cinefondation după ce făcuse deja parte din juriul competiţiei oficiale a festivalului în 2013.
Les Films de Cannes a Bucarest va prezenta publicului bucureştean peste 50 de filme, premierele urmând a fi grupate, ca şi în anii trecuţi, în secţiunile ‘Selection Officielle’, care selectează cele mai puternice filme din selecţia canneză, ‘Cinema du Monde’ ce reuneşte cele mai apreciate filme din marile festivaluri ale anului, ‘Ziua de Aur’ care prezintă filmele premiate cu cele mai mari trofee în acest an şi, bineînţeles, mult asteptata ‘Avanpremierele Toamnei’ care dă posibilitatea spectatorilor să descopere în proiecţii desfăşurate în prezenţa echipelor premierele româneşti ale sfârşitului de an, cu un pas înainte ca acestea să fie lansate în cinematografele din România.
„Am primit filme magnifice din lumea întreagă şi avem datoria să le ajutăm să găsească un public”, a declarat Fremaux despre selecţia dintr-un an în care cel mai mare festival din lume a continuat să scoată la lumină capodopere. Între 27 şi 29 octombrie, odată cu Les Films de Cannes a Bucarest, în Franţa, Festivalul de Film de la Cannes a decis să organizeze o mini-ediţie simbolică în care vor fi proiectate în palatul festivalului de pe croazetă patru dintre titlurile incluse în Selecţia Oficială anunţată anul acesta în mai, în vreme ce în aceeaşi perioadă, la Bucureşti, şi publicul românesc va avea ocazia să descopere încă şi mai multe din aceste titluri.
Programul festivalului, prezentări detaliate ale filmelor precum şi informaţii despre punerea în vânzare a biletelor vor fi disponibile în curând pe site-ul: www.filmedefestival.ro
Festivalul Les Films de Cannes a Bucarest este prezentat de Orange România, partener de tradiţie al evenimentului.
Cu sprijinul: Catena, Apa Nova, Groupama Asigurări
Inspirat de: UniCredit Bank
Ediţia a 11-a Les Films de Cannes a Bucarest este organizată de Asociaţia Cinemascop şi Voodoo Films şi realizată în parteneriat cu Ambasada Franţei şi Institutul Francez din România
Proiect co-finanţat de: Administraţia Fondului Cultural Naţional
Proiect cultural finanţat de: Centrul Naţional al Cinematografiei
Cu sprijinul: Primăriei şi al Consiliului Local Cluj-Napoca
Actualitate
Scut cibernetic deasupra Americii: CACI International primește 500 de milioane de dolari pentru neutralizarea amenințărilor cu drone
Într-un efort masiv de consolidare a securității naționale, CACI International a securizat un contract de 500 de milioane de dolari, pe o durată de trei ani, pentru a furniza sistemul avansat anti-dronă SkyValor. Parteneriatul, încheiat cu Forța de Intervenție Interinstituțională (JIATF) 401, vizează livrarea unor soluții non-kinetice și a altor sisteme tactice fără pilot, menite să protejeze punctele strategice ale Statelor Unite.
O investiție strategică pentru securitatea internă: Programul Domestic Shield prinde contur
Acordul prevede producția la scară largă a sistemelor de combatere a vehiculelor aeriene fără pilot (cUAS). Conform detaliilor oficiale, primele unități SkyValor vor fi desfășurate în „locații de misiune critică”, fiind piese centrale în cadrul programului Domestic Shield al Pentagonului. Acest proiect ambițios are ca obiectiv principal protejarea instalațiilor militare și a infrastructurii critice de pe teritoriul american împotriva unor drone tot mai sofisticate și mai greu de detectat.
Liderii CACI subliniază că forțele armate au nevoie de un avantaj decisiv în fața unor amenințări care evoluează rapid, devenind tot mai accesibile și mai rapide. SkyValor este proiectat să ofere acest avantaj prin detecție la distanță mare și neutralizare de precizie, oferind apărătorilor timpul necesar pentru a interveni înainte ca riscurile să se materializeze la granițe sau în zonele vitale.
Inteligența artificială în prima linie: Tehnologia non-kinetică SkyValor schimbă regulile jocului
Sistemul SkyValor se distinge prin utilizarea senzorilor de radiofrecvență și a războiului electronic asistat de inteligența artificială pentru a identifica și neutraliza dronele inamice fără a recurge la forță fizică (non-kinetic). Tehnologia oferă avertizări timpurii și este capabilă să se adapteze pe măsură ce tacticile adversarilor se schimbă.
Evaluările recente, realizate în poligoanele din Yuma, Arizona, în colaborare cu agențiile de protecție a frontierelor, au validat eficiența sistemului. Testele au demonstrat că instrumentele de neutralizare electronică pot scoate din uz dronele de mici dimensiuni în siguranță, cu un impact minim asupra echipamentelor civile din jur, făcându-le ideale pentru apărarea stratificată a zonelor populate sau a bazelor militare.
De la poligoane la misiuni mobile: Versatilitatea echipamentelor integrate pe vehicule grele
Pe lângă contractul principal de producție, CACI a început deja integrarea unor unități SkyValor pe camioane de mare tonaj, transformându-le în soluții mobile capabile să intervină rapid oriunde apare o amenințare. Această mobilitate este esențială pentru succesul operațiunilor de securitate internă, oferind flexibilitate în fața unor atacuri imprevizibile.
Efortul Pentagonului de a eficientiza apărarea anti-dronă nu se oprește aici. Acordul cu CACI face parte dintr-o strategie mai largă care include și alte contracte majore, precum cel acordat recent companiei AeroVironment, tot în valoare de 500 de milioane de dolari. Această mobilizare de resurse subliniază prioritatea absolută pe care Statele Unite o acordă în prezent securizării spațiului aerian la joasă altitudine împotriva tehnologiilor fără pilot.
Actualitate
Paradoxul puterii aeriene în Operațiunea Epic Fury: De ce dominația cerului nu a putut deschide Strâmtoarea Ormuz
Deși secretarul apărării, Pete Hegseth, a proclamat o „victorie istorică și zdrobitoare” asupra Iranului în fața Senatului, realitatea din teren conturează o imagine mult mai nuanțată și îngrijorătoare. În timp ce oficialii de la Pentagon numără nave scufundate și baze industriale distruse, senatorii americani ridică o întrebare inconfortabilă: dacă armata iraniană este îngenuncheată, de ce bazele comerciale și navele SUA sunt încă sub focul dronelor și rachetelor? Această discrepanță între distrugerea inamicului și incapacitatea de a opri perturbările logistice reprezintă eșecul conceptual al teoriilor moderne de război aerian.
Eșecul controlului la joasă altitudine sau „seam-ul” ignorat de aviația tradițională
Forțele aeriene ale Statelor Unite au câștigat bătălia pentru „cerul albastru”, atingând o superioritate totală la altitudini mari, însă acest succes nu s-a tradus în controlul asupra Strâmtorii Ormuz. Problema rezidă în conceptul de „litoral aerian” — zona de joasă altitudine unde dronele ieftine și rachetele dispersate ale Iranului au reușit să blocheze o cale navigabilă vitală, în ciuda prezenței avioanelor de generația a cincea. Armata americană s-a pregătit pentru un conflict de distrugere a sistemelor integrate, dar s-a trezit neputincioasă în fața a mii de sisteme autonome care nu depind de o infrastructură centralizată pentru a lovi.
Dezbateri doctrinare între viziunea clasică și noua realitate a sistemelor ieftine și autonome
Generalul în rezervă David Deptula respinge ideea că „litoralul aerian” necesită o regândire a strategiei, susținând că este doar o diviziune inventată a domeniului aerian. Totuși, realitatea Operațiunii Epic Fury demonstrează contrariul: controlul aerian tradițional este temporar și local, bazat pe viteză în detrimentul persistenței. Inamicul a exploatat exact această lacună, mutând lupta în jos, spre suprafață, acolo unde sistemele de supraveghere și interceptare ale SUA nu au fost proiectate să mențină o prezență constantă și densă.
Lecții dure pentru viitorul forțelor armate și necesitatea adaptării la războiul asimetric
Cazul Strâmtorii Ormuz arată că superioritatea aeriană trebuie să servească întregii forțe întrunite, nu doar aparatelor de zbor. Atâta timp cât amenințarea dronelor iraniene a împiedicat Marina SUA să escorteze navele comerciale, se poate vorbi de un eșec al puterii aeriene. Victoria nu mai poate fi măsurată doar prin scorecard-uri de distrugere industrială, ci prin capacitatea de a asigura libertatea de mișcare. Pentru o forță care a dominat înălțimile timp de generații, cea mai grea lecție ar putea fi aceea că bătălia decisivă s-a mutat acum mult mai aproape de pământ.
Actualitate
Paradoxul din Golful Persic: De ce victoriile aeriene răsunătoare nu mai sunt suficiente pentru a câștiga un război
Atunci când secretarul apărării, Pete Hegseth, a depus mărturie în fața Senatului marțea trecută, acesta a venit pregătit să susțină victoria „istorică și copleșitoare” împotriva Iranului. Bilanțul său era impresionant pe hârtie: marina iraniană scufundată, rachetele neutralizate, baza industrială de apărare distrusă aproape complet și capacitatea militară a Teheranului dată înapoi cu zeci de ani.
Cu toate acestea, senatorii au ridicat o întrebare inevitabilă: dacă înfrângerea a fost atât de decisivă, de ce forțele iraniene continuă să atace bazele americane și navele comerciale? Această discrepanță reprezintă miezul dilemei operațiunii Epic Fury. Deși aviația tradițională a câștigat supremația la mare altitudine, aceasta nu a reușit să mențină deschisă Strâmtoarea Ormuz, unde dronele și rachetele ieftine au paralizat traficul maritim.
Iluzia controlului total și eșecul doctrinei clasice
Problema centrală este ignorarea unui concept critic: „litoralul aerian”. Strategii militari tradiționali, precum generalul în rezervă David Deptula, susțin că nu este nevoie de o regândire a conceptelor forțelor aeriene și că superioritatea aeriană se exercită de la sol până la limita spațiului cosmic. Realitatea de pe teren îi contrazice însă brutal.
Litoralul aerian nu este doar o chestiune de altitudine, ci o zonă de contact unde domeniile militarizate interacționează într-un mod nou. Statele Unite au controlat cerul albastru deasupra Iranului, dar acest control nu s-a extins și în zona joasă, unde roiurile de drone și rachetele dispersate nu formează un sistem integrat ce poate fi prăbușit prin lovituri chirurgicale. În timp ce aviația se concentra pe „cerul albastru”, a abdicat de la responsabilitatea de a controla spațiul aerian imediat deasupra apei și solului.
Războiul de uzură la joasă altitudine: O provocare pe care tehnologia de vârf nu o poate rezolva
Superioritatea aeriană tradițională se bazează pe prezența reactivă — avioanele nu pot rămâne permanent în aer, așa că viteza înlocuiește persistența. Această logică funcționează doar dacă inamicul luptă după aceleași reguli. În schimb, sistemele ieftine și consumabile ale Iranului au mutat lupta în jos, în littoralul aerian, o zonă pe care forțele aeriene au considerat-o fie imposibil de controlat, fie problema altcuiva.
Eșecul nu a fost cauzat de lipsa avioanelor de generația a cincea, ci de presupunerile eronate care au stat la baza planificării. Deși forțele americane au distrus radare și centre de comandă, amenințarea persistentă a dronelor a împiedicat marina americană să escorteze navele comerciale prin Strâmtoarea Ormuz. Conform definiției proprii a forțelor aeriene, dacă nu poți asigura libertatea de acțiune pentru întreaga forță comună, înseamnă că nu deții superioritatea aeriană.
Lecțiile dure din operațiunea Epic Fury și viitorul conflictelor asimetrice
Ideea că o campanie aeriană modelată după succesul din Irak din 1991 ar putea îngenunchea Iranul în scurt timp s-a dovedit a fi o iluzie. Iranul și-a păstrat majoritatea stocului de rachete și a reușit să închidă strâmtoarea timp de luni de zile, obligând Washingtonul să accepte acorduri în condiții nefavorabile.
Controlul aerului se decide astăzi în acest „litoral aerian”, unde mase de sisteme mobile, autonome și cu costuri reduse pot nega libertatea de manevră a unei superputeri. Cea mai grea lecție pentru o forță care a dominat înălțimile timp de generații este că bătălia decisivă s-a mutat mai jos, acolo unde radarele scumpe și avioanele invizibile au o eficiență limitată.
-
Exclusivacum 3 zileMilitarii și-au plătit singuri pensiile cu 1,32 miliarde de euro. Statul doar încasează aplauzele
-
Exclusivacum 4 zileȘoferul apocalipsei pe cocaină și cu permisul suspendat, salvat de la propria prostie de „noua generație” de polițiști
-
Exclusivacum 4 zileHipodromul Ploiești – fabrica de campioni „intact dopati”. Cum se suspendă calul, se iartă trofeul și se umflă comisia „Nae & Stimatu”
-
Exclusivacum 3 zileDiplomație de familie, business de prietenie: cum se transformă ambasada din Cuba în sală de protocol pentru combinații private
-
Exclusivacum 2 zileZeul Luca și Colonia Cuba: cum s-a transformat MAE într-o prăvălie de familie, cu diplomă franceză la butonieră
-
Ancheteacum 2 zileExamenul echilibrului pentru „seniorii” magistraturii: Rezultate-șoc la testarea psihologică a judecătorilor care vor să revină în sistem
-
Administratieacum 4 zileCum sunt repartizați noii ofițeri ai Academiei de Poliție: 99 de posturi în țară, prioritate pentru cei cu mediile cele mai mari
-
Exclusivacum 4 zileRomânia offline: când cade serverul, se aprinde „grija” față de deținuți



