IERI

La TV, „Lazăr da la Rusca” îl demască pe „Incognito”. Atît de încrîncenat, de tăios, de parcă se afla în fruntea detaşamentelor „Minerilor din Maramureş”, în marş victorios spre cele mai înalte piscuri. N-am înţeles dacă poetul, ce a declarat răspicat că e partizanul intentării unor procesa politice, doreşte să participe la ele ca om de litere. Doamne, ce cronică ritmată ar putea ieşi: ceva în genul „Nicu de la Scorniceşti”.

K.O. 

Sistemul de cîntare cu scări diferite funcţionează din plin la Strasbourg, România şi Polonia urmînd să mai stea la coadă la poarta Consiliului Europei. Întregul popor adresează vibrante mulţumiri patrioţilor noştri Doina Cornea Juhasz şi Stelică Tănase pentru marele ajutor ce l-au dat Ungariei să poată să ne privească dinlăuntrul Consiliului.

CORESPONDENŢĂ DIN NEW YORK

Primul dintre cele două acte importante ale sesiunii ONU din acest an (a 45-a) s-a consumat sub semnul speranţei. Al speranţei într-o lume mai bună pentru cei care reprezintă însuşi viitorul omenirii: copiii. Marele show UNICEF a adus pe prima scenă politică peste 70 de şefi de state şi guverne, care au ţinut să-şi exprime, în direct, punctele de vedere faţă de această problematică delicată, de atîtea ori ignorată în focul disputelor pe teme mai mult sau mai puţin majore. Pentru cei care alcătuim delegaţia de ziarişti români evenimentul a avut şi are semnificaţii sporite: este prima ieşire în lume a unui preşedinte român ales prin vot democratic şi chiar dacă atmosfera ce domneşte în concertul mondial nu mai este atît de „entuziastă” cum era pe vremea cînd cea-uşescu reuşise să-i inducă în eroare pe toţi marii analişti, ea se conturează pe o dimensiune pe care o dorim şi o aşteptăm. Acesta a fost şi motivul pentru care, din sala rezervată presei în clădirea ce adăposteşte amfiteatrul adunării generale, am urmărit cu maximă atenţie momentul monden, al sosirii şefilor de state şi guverne în incinta organizaţiei. Descinzînd „în vedetă”, ca, gazdă, preşedintele Bush s-a salutat cu o parte dintre cei care se aflau in preajma sa. După vreo trei sau patru de astfel de contacte, preşedintele american s-a
aflat în faţa celui român, si lunga strîngere de mînă şi o exclamaţie ne-au convins că relaţiile româno-americane se află, de-acum, pe făgaş bun. A fost „o gură de oxigen”, de care şi preşedintele şi noi avem nevoie şi care ne face să privim viitorul cu un optimism pe care firavele demonstraţii — aprobate de poliţie — din faţa misiunii diplomatice române nu au avut darul să-l atenueze. Cu atît mai mult, cu cît în aceeaşi zi avea loc, în preajma sediului ONU şi o masivă demonstraţie anti-Bush ne-am zis că astfel de evenimente trebuie văzute la dimensiunile lor reale, de atribute ale unui climat de maximă (dacă nu chiar excesivă) transparentă.
Revenind la sumimit, permiteţi-ne să încheiem această scurtă corespondenţă cu un citat din alocuţiunea pe care preşedintele Iliescu a rostit-o în faţa adunării generale: „întîlnirea noastră, care are loc pentru prima dată în istorie, este o mărturie vie a faptului că sintem încrezători în viitor. Ceea ce demonstrează că dorim să avem un viitor”.
Dar, despre acest viitor pe care, pentru prima dată în existenţa sa de 45 de ani, organizaţia pare a fi capabilă să-l garanţeze prin concertarea tendinţelor şi orientărilor mînate pînă acum de dihotomia ideologică, într-o viitoare corespondenţă.

Octavian ANDRONIC

Ziarul Libertatea din 3 octombrie 1990 pag. 1-a ►

Caricatură de ANDO

(INFORMAŢII PENTRU CARE NU BĂGĂM MÎNA ÎN FOC)

• AIDE-MEMOIRE: „KENT CONTRA ALBA-NEAGRA” 

Serviciile de Informaţii ale unor mari puteri semnalează plecarea din Bucureşti spre zona Golfului a mai multor oameni de afaceri din Covaci, Vitan-Bîrzeşti şi Ghencea. O sursă GIA — ce a dorit să rămînă în anonimat — preciza că este vorba de reprezentanţii unor cercuri profund nemulţumite de actuala politică economică a Guvernului român care a lovit în democraţia atît de greu cucerită, limitînd la 500 de lei valoarea cadourilor transportate de agenţii economiei români peste hotare. Se pare că membrii delegaţiilor amintite vor purta convorbiri cu comandamentul forţelor U.S.A. dislocate în Golf în vederea accelerării trimiterii în România, la refacere, a efectivelor americane. Totodată, urmează a fi semnat un aide-memoire privind obiectele ce urmează a fi introduse cu acest prilej în România de militarii americani, dîndu-se prioritate Kent-tului, gumei de mestecat si adidaşilor — produse ce se bucură de o largă popularitate în rîndul clientelei autohtone. Partea indigenă oferă în schimb o seamă de produse de primă necesitate pentru tinerii în uniformă: bomboane agricole, alba-neagra şi revista OBLIO. Tratativele continuă.

• RACOLARE

Un „fax” primit azi dimineaţă din Odorheiul Secuiesc ne informează despre recenta racolare de către „Vatra Românească” a d-lui Gyula Horn, preşedintele Comisiei de politică externă a Parlamentului ungar. Se aşteaptă ca UDMR-ul să formuleze un protest hotărît faţă de această nouă manevră a naţionalismului românesc care, prin agenţii săi de la Budapesta, încearcă să destabilizeze antanta cordială româno-ungară. In cercuri apropiate UDMR se consideră că „afirmaţiile iritante” făcută de dl. Horn în legătură cu aşa-zisele linii de forţă ale politicii Ungariei, cu aşa-zisa încordare provocată de Budapesta in relaţiile cu vecinii săi prin faptul că guvernul ungar pretinde că reprezintă interesele a 15 milioane de unguri — fac parte din arsenalul cunoscut al extremismului românesc ce foloseşte orice mijloc (inclusiv glasul unor detractori ai ţării lui Ştefan cel Sfînt) pentru a promova iredentismul valah, revendicările teritoriale ale Bucureştiului asupra părţii vestice şi Centrale ale Ungariei. S-a cerut BBC-ului să realizeze pe această temă un reportaj la Sofia.

AMBIDEXTRU

Ziarul Libertatea din 3 octombrie 1990 pag. a 2-a ►

Ziarul Libertatea din 3 octombrie 1990 pag. a 3-a ►

Ziarul Libertatea din 3 octombrie 1990 pag. a 4-a ►

Un punct de vedere al Departamentului pentru comunicaţii în masă

Una din realităţile de necontestat ale perioadei postrevoluţionare in România este expansiunea, greu de imaginat cu un an în urmă, a presei, fie ea partinică sau independentă, fie exprimînd puncte de vedere şi interese ale unor grupuri sau ale unor persoane private. Imaginea cotidianelor şi periodicelor de altădată, cîteva zeci la număr, sugrumate de cenzură şi măsuri administrative abuzive a trecut o dată cu dictatura în irealitate la fel ca şi statutul aşa-zis formativ, de promovare a unor concepte vizînd absurdul, pe caro propaganda de tip stalinist îl rezervase presei.
Astăzi, in România dedicată democraţiei, pluralismului de vederi şi opţiuni politice, existenţa a peste 1 000 de ziare şi publicaţii este ş trebuie să fie firească. 
Guvernul recunoaşte legitimitatea presei ca o componentă a democraţiei în statul de drepţ, ca expresie a conştiinţei critice şi etice a opiniei publice. Guvernul recunoaşte şi respectă dreptul presei Ia independenţă şi opinie divergentă, dreptul la diversitate şi replică. Consecvent acestor principii a renunţat Ia prerogativele sale de iniţiativă legislativă privind promovarea unei legi a presei acceptînd ca acest act constitutiv să fie elaborat de Societatea Ziariştilor Români. Guvernul a luat cunoştinţă de principiile cuprinse în Carea Libertăţii Presei şi consideră, aşa cum a afirmat-o direct primul ministru delegaţilor sindicatului ziariştilor, că asumarea publica a acestor principii de către toţi jurnaliştii din România este un act important, un prim pas către statuarea meseriei de ziarist şi a raporturilor sale cu cititorul, statuare care nu poate fi consfinţită decît de o lege a presei.    
Guvernul este de asemenea conştient de dificultăţile pe care le întîmpină publicaţiile în primul rînd în procesul de tipărire şi difuzare. 
Guvernul înţelege să sprijine presa pentru traversarea acestor dificultăţi fără a impieta asupra dreptului la acţiune liberă a agenţilor economici. În condiţiile în care resursele materiale de care dispune presa sînt limitate iar expansiunea publicaţilor continuă, echilibrul acestor mijloace tinde de multe ori aşa cum s-a văzut să fie perturbat. In săptămînile din urmă din cauza lipsei de hîrtie a trebuit să se facă apel la aproximativ 2000 tone din rezervele de stat pentru a putea fi tipărite în condiţii echitabile ca număr de pagini şi tiraj unele din cotidienele principale. Dificultăţile materiale ale presei sînt obiective şi ele; nu pot fi surmontate pe termen scurt. Conştient de această limitare Guvernul este dispus să sprijine orice eforturi privind atît finanţarea retehnologizării industriei poligrafice cît şi a importului de hârtie făcut de agenţii economici externi. Atunci cînd particulari precum domnul I. Raţiu, au avut iniţiativa finanţării cu mijloace proprii a importului unei rotative pentru ziar Guvernul şi-a arătat sprijinul alocind investitorului spaţiul necesar montării acestui utilaj. (…)  Acest lucru a fost făcut cunoscut şi conducerii ziarului „Romania Liberă“, atunci cînd unul din redactorii şefi ai acestuia şi-a asumat dreptul de a tipări ediţia zilnică intr-un număr dublu de pagini. Constatăm cu dezamăgire că punctul nostru de vedere, a fost din nou răstălmăcit fiind folosit abuziv in apărarea intereselor României Libere, interese care contravin intereselor generale ale celorlalte cotidiene de mare tiraj din România, urmind să dea acestui ziar avanţaje pe care nu şi le-a creat şi nu le  crează prin eforturi proprii în domeniul aprovizionării cu hirtie aşa cum susţine.
In numărul de marţi al ziarului, redactorul şef afirmă că a pus la dispoziţia industriei materie  primă pentru hirtie. In fapt, printr-o adresă fără acoperire in concret o firmă de import din România promite ziarului dreptul la negociere asupra deşeurilor de buşteni pe care acesta intenţionează să-l aducă in ţară peste o lună. Trebuie precizat că firma nu are la această oră siguranţa importului de buşteni şi, în afară de asta, pasta de celuloză pentru hîrtie se fabrică din deşeuri ci  din miez de lemn. Prin urmare, afirmaţiile ziarutui nu au acoperire nici măcar în perspectivă. Utilizînd excesiv dreptul liber de exprimare în coloanele propriului ziar, redactorul şef dezinformează încă o dată opinia publică reclamînd accesul privilegiat la resursele de hirtie comune întregii prese.
Sperăm ca punctul de vedere exprimat nici aici să fie înţeles de intreaga presă română a cărei acţiune liberă este o forţă de echilibru în evoluţia către democraţie a României.

În anul 1948 ziarul „România Liberă” nu apare cu editor, pe frontispiciul său figurînd „cel mai mare ziar de informaţie şi reportaj” în această perioadă administrator al ziarului era Societatea naţională de editură şi arte grafice „DACIA TRAIANA”.
În anul 1950, se schimbă administratorul care devine întreprinderea de editare si arte grafice „ROMÂNIA LIBERA”. În acelaşi an apare primul editor, în sensul că pe frontispiciul publicaţiei s-a menţionat că ziarul este organ al sfaturilor populare.
În anul 1969, ca editor apare Consiliul Naţional al Frontuiui Unităţii Socialiste, iar în anul 1974, Frontul Democraţiei şi Unităţii Socialiste.
În anul 1973, administrator al ziarului „ROMÂNIA LIBERA” devine Editura „SCÎNTEIA“ care a fost organizată pe baza Decretului Consiliului de Stat nr. 103 din 12.XI.1972, situaţie care s-a menţinut pînă la 14.1.1990, cînd prin Decretul nr. 57 s-a înfiinţat Editura „PRESA LIBERA”.
În anexă la Decretul nr. 57 din 14.1.1990 se menţionează că printre alte publicaţii. Editura „PRESA LIBERA” care are personalitate juridică, administrează şi ziarul „ROMÂNIA LIBERA”.
În speţă, ziarul „ROMÂNIA LIBERA”, deşi editat de către F.D.U.S., a fost administrat de către fosta Editură „SCÎNTEIA” pînă la 14.1.1990, data desfiinţării acesteia. Ulterior datei de 14.1.1990, administrarea ziarului „ROMÂNIA LIBERA” a fost data in competenţă, Editurii „PRESA LIBERA”, care a preluat, totodată, şi atribuţiile specifice ce reveneau F.D.U.S., fostul editor, care s-a autodizolvat.
Ziarul „ROMÂNIA LIBERA” nu a avut personalitate juridică, astfel că, nu a deţinut cu titlu de proprietate sau administrare directă, in sensul prevederilor Decretului nr. 31/1954 un patrimoniu propriu.
Patrimoniul, în sens juridic, de totalitate a drepturilor şi obligaţiilor ce aparţin unei persoane juridice, s-a aflat în administrarea directă a fostei Edituri „SCÎNTEIA” şi la data de 14. I. 1900. odată cu desfiinţarea acesteia a trecut la Editura „PRESA LIBERĂ”.
O parte din patrimoniu a fost transmis de către fosta editură in folosinţa redactiilor printre care şi aceea a ziarului „ROMÂNIA LIBERA”, insă acest transfer de bunuri are configuraţia unui mandat cu sarcini limitate care nu conferă redacţiei ori celor care folosesc bunurile vreun drept de proprietate. 
În sfera patrimoniului transmis de la fosta Editură „SCÎNTEIA” către actuala Editură „PRESA LIBERA” se afla printre alte drepturi şi acela care priveşte denumirea, numele comercial al cotidianului proprietate de stat „ROMÂNIA LIBERA”.
Acest drept privind utilizarea numelui comercial „ROMÂNIA LIBERA” a fost dobândit printr-o folosinţă îndelungată, publică, neechivocă şi continuă.    
La data de 26 martie a.c. adunarea generală a salariaţilor din redacţia ziarului ROMANIA LIBERA (la care au participat 98 angajaţi din totalul de 112) a propus (prin dl. Petre Băcanu) şi aprobat in unanimitate de voturi privatizarea ziarului in condiţiile noi create de climatul politic, economic şi legislativ favorizat de Revoluţia din 22 decembrie 1989“. Astfel, s-a propus crearea de 6 întreprinderi „care să aibă drept scop satisfacerea, in condiţii de exigenţă, a cerinţelor de cultură şi informare ale cititorilor români”.
Totodată s-a aprobat ca cele 6 întreprinderi formate din cîte 20 salariaţi să fie conduse de Mihai Petre Băcanu,  Anton Uncu, Mihai Creangă, Florica lchim, Tia Serbănescu şi Ştefan Niculescu Maier — conform procesului verbal al adunării generale.

Ultima oră • Ultima oră

Sentinţă

Ieri s-a încheiat procesul foştilor membri ai Secretariatului Comitetului judeţean de partid Braşov. Foştii secretari Maria Cebuc şi Ion Furcoi au fost condamnaţi de către Tribunalul judeţean Braşov la cîte un an închisoare, pedepse ce nu vor fi executate, fiind graţiate în temeiul articolului 3 din Decretul-Lege nr. 3 din 4 ianuarie 1990. Inculpaţii Gheorghe Dăogaru, fost secretar cu probleme organizatorice, şi Petre Preoteasa, fost prim-secretar au fost condamnaţi la cîte 5 şi, respectiv, 6 ani închisoare pentru săvîrşirea a cîte două infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor obşteşti.    
Sentinţa pronunţată poate fi atacată cu recurs de către inculpaţi în termen de 10 zile.
Inculpaţii au de achitat diferite sume de bani unor întreprinderi pe care le-au prejudiciat prin abuzurile săvîrşite.