Preşedintele Ion Iliescu în vizită în Iugoslavia

Preşedintele. României, Ion Iliescu, a sosit ieri la Belgrad într-o vizită oficială de prietenie de trei zile, în Iugoslavia, la invitaţia preşedintelui Prezidiului R.S.F.I. Cu cele mai înalte onoruri de stat şi militare preşedintele Iliescu a fost întîmpinat la aeroportul din Belgrad de: Borisav Iovici, preşedintele Prezidiului Iugoslaviei, Aleksandar Mitrovici, vicepreşedinte al Consiliului Executiv Federal, Aleksandar Bakocevici, membru al Prezidiului R.S. Serbia, Budimir Loncear, secretar federal pentru afacerile externe, şi alţi înalţi funcţionari ai federaţiei.
Preşedintele român este însoţit de Adrian Năstase, ministrul afacerilor externe, Mihai Zisu, ministrul resurselor şi industriei, alte persoane oficiale. La Palatul Federaţiei, au început, ieri după-amiază, convorbirile oficiale dintre preşedintele României, domnul Ion Iliescu, şi preşedintele Prezidiului RSF Iugoslavia, Borisav Iovici. În cursul după-amiezii, preşedintele Ion Iliescu a depus o coroană de flori la Mormântul Eroului Necunoscut de pe Avala. Seara, preşedintele României a fost oaspete la un dineu de gală oferit în onoarea sa de preşedintele prezidiului R.S.F. Iugoslavia.

Confidenţial

Dintr-un răspuns – asupra căruia vom reveni – al Departamentului Industriei chimice și petrochimice, referitor la articolul „Midia: Fiare și oameni”, desprindem următoarea formulare care ne-a întors pe dos: „…folosind la redactarea articolului informaţii disparate, unele din ele avînd chiar caracter confidenţial, și care nu reflectau adevăratele stări de lucruri”. Din două una: ori informaţiile sînt confidenţiale, ori nu reflectă adevăratele stări…

O.K.

Preşedintele Mircea Snegur a observat pe feţele participanţilor la solemnitatea dezvelirii statuii lui Ştefan cel Mare de la Chişinău „un plus de fericire comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut”.

Ziarul Libertatea din 4 septembrie 1990 pag. 1-a ►

Circulară

​Caricatură de ANDO

(INFORMAŢII PENTRU CARE NU BĂGĂM MÎNA ÎN FOC)

• EMISIUNE

Epuizînd, din motive naturale, lista interlocutorilor din emisiunea „Cuvîntul care zideşte”, realizatorul T.V. Vartan Arachelian a anunţat iniţierea unui nou ciclu. Sub denumirea „Cuvîntul care zugrăveşte”, acesta va prezenta ascultătorilor opinii ale unor specialişti din domeniul decoraţiilor interioare, şi este sponsorizată de către I.C.R.A.L.

• MANIFEST

Primim, tocmai de la Caracal, manifestul de constituire a „Societăţii Ziariştilor Republicani“.
Vi-l prezentăm:
„Conştienţi de necesitatea unui climat de pluripartitism apolitic şi de utilitatea socială a unei astfel de organizaţii, noi, semnatarii acestui document, am hotărît constituirea Societăţii Ziariştilor Republicani, ca răspuns la iniţiativa înfiinţării Societăţii Ziariştilor Democraţi. Inspirîndu-ne din modelul democraţiei americane, societatea noastră îşi propune să realizeze acel echilibru necesar între cale două curente, izvorul şi garanţia autenticului climat de demnitate socială şi de libertate de exprimare. Propunem ca, în funcţie de acelaşi model, la fiecare patru ani, cele două societăţi, să-şi dispute prin vot liber exprimat preşedinţia Sindicatului Ziariştilor din România. Mascota societăţii noastre va fi, în spiritul tradiţiei republicane, elefantul, aşa cum sindicatul ziariştilor democraţi şi-a ales drept mascotă măgarul. 
Protestam cu acest prilej împotriva faptului că ambasada americană, ce reprezintă o guvernare republicană, a acordat deja burse şi ajutoare Societăţii ziariştilor democraţi, comiţînd în acest fel o impardonabilă abatere de la principiile sfinte ale republicanismului.
Convenţia Societăţii Ziariştilor Republicani este convocată la Caracal, pentru finele lunii octombrie, cînd se vor alege organele  conducătoare şi se va prezenta programul de acţiune în vederea combaterii ideilor S.Z.D.“.
Manifestul este semnat de preşedinţii, directorii şi redactorii şefi ai următoarelor publicaţii: „Piaţa Endependenţii”, „Feştila”, „Contravirgula”, „Hocus-Pocus”, „Autoservirea”, „Gazeta culturală”, „Pîrleazul”, Palavra“ şi „Seminarul”.
Ne vom ţine cititorii la curent cu manifestările şi acţiunile celor două societăţi.

• B.B.C. INFORMEAZĂ:

(Pe fondul unor imagini reprezentînd manevrele militare din Golf, corespondentul special Ben Brown comentează)
„Tulburările care au loc de şase luni încoace în România au luat o turnură dramatică. Împotriva manifestanţilor adunaţi în număr de circa un milion în Piaţa Universităţii, cerînd înfiinţarea unui post de televiziune privat şi eliberarea din detenţie a lui Dumitru Dincă şi Teodor Mărieș, guvernul a mobilizat, întreaga armată. Unităţi de tancuri patrulează pe străzile principale din jurul Pieţei Universităţii. Flota maritimă a urcat pe Dunăre, utilizînd lucrările hidrotehnice efectuate de către dictatorul Ceauşescu pentru a ajunge pînă pe Dîmboviţa, unde au debarcat trupe bine înarmate. Avioane de vînătoare dotate cu rachete survolează continuu perimetrul în cave au loc manifestaţiile. Preşedintele Iliescu şi premierul Roman au adresat acestora un ultimatum din cuprinsul căruia reiese că dacă demonstraţiile nu vor înceta, familiile liderilor vor fi arestate şi încarcerate, iar copiii vor fi trimişi la Moscova. Unităţi speciale ale poliţiei sînt pregătite pentru, a efectua desanturi în piaţa în scopul răpirii capilor revoltei. D-l. Mazilu a declarat: „Acum ori niciodată”. În legătură cu aceste evenimente, domnul deputat Ion Raţiu, despre care se ştie că a fost masiv, furat la recentele alegeri, voturile sale (după estimările specialiştilor — circa 5 milioane, reprezentînd, practic, semnăturile adunate în sprijinul punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara) fiind deturnate, printr-o masivă operaţiune, în favoarea F.S.N.-ului, a adresat un mesaj personal primului ministru britanic, Margaret Thatcher, solicitînd organizarea unei blocade economice şi politice umanitare, împotriva României. Vom reveni mîine cu noi amănunte”.    

AMBIDEXTRU

​Ziarul Libertatea din 4 septembrie 1990 pag. a 2-a ►

Ziarul Libertatea din 4 septembrie 1990 pag. a 3-a ►

Ziarul Libertatea din 4 septembrie 1990 pag. a 4-a ►

(Despre Pacepa, numai de bine!)

Pentru ca oamenii să cunoască adevărul, ar trebui ca cei ce prezintă azi, cu multă uşurinţă, dar poate şi cu rea voinţă, date despre serviciile de informaţii române, ar face mai bine dacă ar încerca să afle cum de a reuşit PACEPA să se infiltreze în sferele cele mai înalte ale conducerii de partid şi de stat.

În cartea sa „Orizonturi Roşii”, Pacepa nu face altceva decît să ne redea cancanurile familiei şi cum i-a ajutat el să primească onoruri avînd chipurile un mare rol în ridicarea lui CEAUŞESCU. Pacepa, prin funcţia sa de consilier prezidenţial în probleme de securitate, cînd intra în cabinetul nr. 1, primul ministru
era dat afară. Acest om a adus mari prejudicii poporului român. În cartea sa el nu spune nimic de cei patru ani petrecuţi la post în exterior şi cum a fost recrutat, în această perioadă.
Pacepa, cît de mult rău a făcut poporului român, nu a făcut publică nici măcar în S.U.A. schema de organizare şi funcţionare a DIRECŢIEI de INFORMAŢII EXTERNE a ROMÂNIEI (care, probabil se află bine păzită în seifurile CIA). Dovadă că unele structuri ale Securităţii nu au fost modificate după plecarea lui.
În ultimii ani ai şederii sale în țară, cînd se părea că serviciile de informaţii şi contraspionajul român îl cam mirosiseră, a emis un ordin (al cărui număr îl avea maşina cu care circula în ţară) interzicînd serviciilor de informaţii
să mai desfăşoare activităţi în exterior, fără aprobarea lui, expresă.

Deci, iată că la tot ceea ce întreprindea contraspionajul român, ştia şi punea beţe-n roate Pacepa, acţiunile serviciului de informaţii român fiind în acest fel contracarate.

La plecarea sa din țară avea microfilmate fişele personale ale celor mai buni specialişti ai noştri, în domeniile energetică, chimie, electronică, metalurgie, petrol. Fişele respective, pe lîngă datele personale cuprindeau şi date referitoare la rude, dacă au legături în străinătate sau nu, avere mobilă şi imobilă, vicii, pasiuni, dacă şi-au făcut studiile în exterior şi unde, dacă erau sau nu cunoscători de limbi străine etc.

M. IOAN
_{(Continuare în pag. a IV-a)
(Urmare din pag. 1)}

Printre cei amintiţi  în mass-media că au lucrat sau mai luarează în DIRECŢIA de INFORMAŢII EXTERNE și SERVICIUL ROMÂN de INFORMAŢII, date pentru care serviciile de spionaj au plătit doar un leu (preţul ziarului!), se aminteşte şi numele generalului CARAMAN.
Consider că s-a procedat greşit cînd i-a apărut numele şi i-au fost făcute cunoscute noile preocupări, pentru că el este cunoscut de toate serviciile de spionaj şi contraspionaj din lume şi cred că pînă în ziua de 8.08.1990, cînd numele său a apărut în ziarul ROMÂNIA LIBERĂ, s-au cheltuit mulţi dolari ca să i se poată da de urmă.
Dacă tot aţi pomenit de el, atunci solicitaţi editorilor francezi, să permită publicarea în ROMÂNIA a cărţii „CEI 7 care au zguduit NATO” (la noi a circulat în limba franceză, precum şi o traducere în limba română) în acest fel s-ar putea vedea cum prin inteligenţă, curaj, stăpînire de sine şi dragoste de ţară, acest CARAMAN, care acum este blamat, a pătruns în serviciile de spionaj străine, avînd acces la cele mai mari secrete ale N.A.T.O. Ştiţi cine a aIertat serviciile de spionaj? Nu este altul decît blîndul PACEPA, care îşi vedea astfel scoasă la iveală trădarea. Prin publicarea, la 8.08.1990, în R.L. a articolului „D.I.E. se prăbuşeşte”, se face un mare deserviciu poporulul nostru, iar duşmanilor ţării şi, mai ales serviciilor lor de spionaj, un nesperat serviciu.
Articolul mai sus amintit se încheie cu cuvintele: „Despre toate acestea pe curînd…“.
Eu aş dori să închei cu cele afirmate în ziarul „Azi” din 9.08.1990, în articolul „K.G.B.: FĂRĂ ILUZII” de către şeful rezidenţei K.G.B. în străinătate (rămas anonim): „…Secretele din domeniul politicii externe, economiei, strategiei, militare — şi în străinnătate şi la noi sînt strict confidenţiale.
A nega acest lucru înseamnă a fi extrem de naiv… activitatea noastră este în general, identică cu cea a aceloraşi organisme din marile țări capitaliste… şi în străinătate desfăşurăm o activitate de contraspionaj, întrucît serviciile speciale occidentale au în atenţia lor un anumit contingent din colaboratorii ambasadelor, reprezentanţilor comerciali, misiunilor şi a altor instituţii, oameni de ştiinţă, militari, diferiţi conducători care se deplasează la Congrese etc. Scopul este de a-i recruta… uneori numai prin spionaj este posibil să se evalueze realitatea, intenţiile adevărate ale părţilor… că în scopuri de contraspionaj noi ne străduim să ne folosim oameni în serviciile lor specializate…”.
Deci iată la noi se cere scoaterea securiştilor de la ambasade sau de pe unde or mai fi ei, pe cînd alţii au preocupări în a-şi păstra şi infiltra oamenii în toate mediile. Nu e un paradox.

Corespondenţa diplomatică

Preşedintele George Bush se adresează din nou americanilor pentru a deforma adevărul, a ascunde motivele sau o parte din ele şi a amesteca motivele cu urmările. În declaraţia rostită în ziua de 20.08.1990 în faţa veteranilor de. război, el s-a referit la problema americanilor prezenţi în Irak, concentrîndu-se asupra considerarii lor ca fiind ostatici, în ciuda faptului că irakienii au explicat în declaraţiilor lor în mod neîndoielnic că americanii de aici sînt rezultatul unei agresiuni adevărate împotriva naţiunii arabe şi a Irakului și, că cel care a pus la cale această agresiune este preşedintele american însuşi ajutat de aliata sa Thatcher. 

Dacă nu ar fi avut loc agresiunea şi dacă preşedintele Bush ar fi apreciat interesul poporului şi cetăţeanului american cu realism, nu li s-ar fi întîmplat nici americanilor, nici altora, ceea ce li s-a întîmplat. În orice caz, ceea ce li s-a întîmplat pînă în momentul de faţă reprezintă cea mai simplă formulă de tratament dintre acele formule care sînt impuse de starea de necesitate, chiar dacă e să ne călăuzim după criteriile americane. Cum?

Preşedintele Bush cunoaşte sau presupun că ar trebui să cunoască faptul ca America însăşi a reţinut în timpul celui de al doilea război mondial zeci de mii de cetăţeni sub motiv că erau de origine japoneză, bizuindu-se în luarea acestei decizii pe principiul evitării răului mai mare printr-un rău mai mic.

Dacă există acest precedent şi el figurează în registrele S.U.A. ne întrebăm dacă nu este vorba de o discriminare rasială atunci cînd ceea ce este considerat permis altor state, printre care şi S.U.A., devine inadmisibil atunci cînd este vorba de arabi, şi printre aceştia de irakieni.

Irakienii au explicat cu claritate că ceea ce s-a întîmplat este o formulă impusă şi nu o opţiune.

Noi sintem îndureraţi pentru ceea ce s-a întîmplat, dar interdicţia impusă unor străini de a părăsi Irakul nu este o răzbunare, ci este un mijloc de a preveni o crimă de agresiune pe care preşedintele Bush intenţionează să o comită împotriva Irakului după crima de a fi ocupat pămîntul Kaabei şi mormîntul Profetului, iar dacă va comite această crimă, o nenorocire mare se va abate nu numai asupra zonei, dar şi asupra întregii lumi. 

Apoi preşedintele Bush vorbeşte despre cei care nu, respectă dreptul şi face în mod aluziv comparaţie între Irak şi reprezentanţii săi şi Hitler, uitînd că toate, aceste calităţi i se potrivesc lui. Şi aceasta pentru că Irakul nu s-a îmbarcat în vasele şi avioanele sale pentru a ataca America şi Europa, ci preşedintele Bush şi cei care s-au lăsat atraşi de el spre prăpastie s-au îmbarcat în vase şi în avioane, şi au venit în zona noastră în chip de invadatori, voind ca după ce au profanat locurile sfinte să-i ucidă pe oamfeni şi să-i lipsească de calităţile lor umane. Mai există vreo îndoială în legătură cu faptul că aceste calificative i se potrivesc preşedintelui Bush cînd îl vedem străduindu-se să aprindă flăcările pîrjolului care ar putea mistui lumea? Există dovadă mai concludentă decît faptul că el nesocoteşte toate iniţiativele şi soluţiile pe care i le-am prezentat, atît în ceea ce priveşte problema în ansamblu cît şi în ceea ce priveşte chestiunea străinilor care este de fapt un rezultat al problemei iniţiale? 

Respingerea de către Casa Albă a iniţiativei noastre’ din 12.08.1990 la puţine ceasuri după anunţarea ei şi înainte ca preşedintele Bush să fi cerut textul oficial pentru a se evita o traducere inexactă sau pentru a se convinge că din motive tehnice lipseşte vreo propoziţie, demonstrează o proastă conduită şi o greşită înţelegere a lucrurilor. Este cu putinţă aşa ceva, domnule preşedinte al S.U.A. ?

Acela care doreşte ca istoria să nu-i atribuie calităţile reprobabile ale lui Hitler se cuvine să caute cu sinceritate posibilităţile de pace şi să nu alerge la calea războiului. Cele prezentate de noi în iniţiativa din 12. 08.1990 şi în mesajul adresat familiilor străine pe care Parlamentul a hotărît să le găzduiască reprezintă calea cea clară pentru cel care doreşte să rămînă departe de calităţile reprobabile ale lui Hitler.

Noi dorim să rămînem ataşaţi prieteniei şi păcii dorite de popoarele lumii, în vreme ce ne apărăm fără să ne temem de cei care vor să ne lezeze principiile, locurile sacre, demnitatea patriei şi naţiunii, valorile întregii omeniri. A devenit clar că afirmaţiile despre faptul că forţele americane ar fi venit aici pentru a apăra Arabia Saudită nu rezistă în faţa faptelor contradictorii, căci realitatea confirmă că Irakul nu intenţionează să atace pe nimeni, nici pe Arabia Saudită. Cît priveşte afirmaţia că forţele dumneavoastră au venit aici pentru a apăra interesele Americii, dumneavoastră ştiţi că arabii şi printre ei şi Irakul nu sînt împotriva intereselor legitime, chiar dacă sînt ale Occidentului şi ale Americii. Cunoaşteţi că prosperitatea, progresul ştiinţific şi tehnologic şi dezvoltarea nu se înfăptuiesc fără o conlucrare între arabi şi Occident. Pentru a realiza aceste lucruri el trebuie să vîndă petrolul, iaf piaţa principală se află în Europa, America şi în Japonia. Cred că preşedintele Bush cunoaşte că Irakul de pildă, vindea o treime din ţiţeiul său Americii pînă la 01.08.1990 şi că Irakul a fost împotriva febrei scumpirii preţurilor care s-a produs în anul 1973. Avem documente care confirmă acest lucru. În orice caz, arabii şi printre ei Irakul, doresc şă vîndă petrolul pentru toate motivele pe care le-am menţionat, nu doresc să-l bea sau să-l congeleze. Posedarea de către Irak a 20% mai mult sau mai puţin din petrolul omenirii nu anulează principiile la care ne-am referit. Dacă cel care posedă petrol este boicotat de lume, din acelaşi motiv noi credem că s-ar fi cuvenit să fie boicotata America şi guvernul saudit. Şi-apoi petrolul nu este mai puţin vital pentru om decît alimentele? Noi răspundem afirmativ, căci după toate criteriile umane alimentele sînt mai vitale decît petrolul, căci omul fără mîncare nu poate trăi. 

Dacă Irakului i s-au aplicat criteriile preşedintelui Bush pentru boicot, război şi blocadă numai pentru faptul că el va poseda sau posedă în momentul de faţă 20% din petrolul lumii, noi considerăm că mai degrabă aceste criterii ar trebui să se aplice aceluia care posedă acelaşi procent sau chiaj mai mult din produsele alimentare, şi în primul rînd din cereale şi în acest caz se impune ca lumea să ia atitudine împotriva Americii şi Australiei. Dacă interesele Statelor Unite ale Americii au devenit din punctul de vedere al lui Bush într-atît de mici şi de înguste încît să se limiteze la relaţia dintre el şi Fahd şi la interesele lor reciproce care durează din perioada anterioară preluării preşedinţiei de către Bush şi s-au prelungit şi în timpul campaniei electorale, acesta este un lucru foarte regretabil. Cum este cu putinţă să fie ignorate relaţiile bune cu o naţiune mare in favoarea relaţiilor cu Jaber al-Ahmad (Qaron al Kuweitului) şi a clicii sale care nu sînt în stare nici măcar să rostească o propoziţie corect şi nu ajuns ca Occidentul să facă glume pe seama lor şi să-i dea drept exemplu pentru înapoierea în care s-ar afla arabii? Înainte de a încheia acest mesaj, as vrea să vă mai spun, domnule Bush, că forţa nu constă în mărimea armatelor şi în superioritatea tehnologică, nici în alianţa dumneavoastră cu aceia care şi-au trădat naţiunea şi poporul, ci în calea adevărului.

Allah este mare si mai puternic decît toţi. S.U.A., aşa cum am spus şi cu altă ocazie, n-ar fi o mare putere dacă nu ar avea influenţă în lume, iar pentru a avea influenţă în lume trebuie să respecte libertatea popoarelor şi opţiunile naţiunilor, să respecte locurile sacre şi sentimentele celorlalţi.

Dacă veţi proceda astfel în continuare, vă avertizez asupra rezultatelor şi înregistrez pentru istorie că dacă veţi continua pe această cale, America va pierde poziţia pe care o are şi va pierde multe şanse. Și în orice caz, indiferent că veţi împinge la război sau la blocadă, veţi pierde şi veţi ieşi înfrînţi, iar noi vom ieşi victorioşi cu ajutorul lui Allah.