Categoric. Pentru moment, copiii mei nu vor merge la școală. Vor învăța de la distanță. Din mai multe motive. După opinia mea, toate cât se poate de întemeiate. Numai că alți copii ai românilor, cei mai mulți, nu au încotro. Vor trebui să meargă la școală. Pentru că nu au acces la internet. Sau din alte motive. Ce se va întâmpla cu aceștia?

Sunt școli de specialitate. Cum ar fi cele de arte. De muzică. Acolo e mai greu cu învățământul la distanță. Sau chiar imposibil. Dar aceste cazuri sunt puține la număr. În schimb, avem milioane și milioane de copii care nu au internet. Care nu au tablete. Și a căror părinți sunt în imposibilitatea de a rezolva aceste probleme. Și mai sunt milioane de familii care își duc greu existența. Trebuie să muncească. Și, în acest timp, copiii trebuie să se ducă la școală. Ca să nu mai vorbim de faptul că aproape toți copiii noștri, aidoma tuturor copiilor din lume doresc să fie împreună. Să socializeze. Pentru ei, distanțarea socială e o nebunie a părinților și atâta tot. Ce fac autoritățile în aceste condiții?

Așa cum ne-am obișnuit, Guvernul Orban una spune și alta comite. În ceea ce-i privește pe copii, lipsa de cuvânt, neseriozitatea autorităților, inconștiența acestora, dublată de tendința de a frauda, de a sifona banul public este de-a dreptul criminală. Și nu mă îndoiesc că, mai devreme sau mai târziu, vor fi demnitari care vor răspunde penal. Realitatea de astăzi a României poate fi sintetizată în ceea ce-i privește pe copii cu ajutorul a cel puțin trei expresii. Prima: „Avem copii cu mască, avem copii fără mască și avem măști fără copii”. A doua: „Fără a se face o discriminare legală, se face între școlari o discriminare factuală”. A treia: „Copiii nu primesc alocații dublate, dar în schimb primesc coronavirus. Din belșug”. Să explicăm.

Este uluitor! În mai multe rânduri, Ludovic Orban ne-a asigurat că statul se preocupă serios, astfel încât toate categoriile defavorizate și toți copiii vor avea măști gratuite. Plătite din bugetul statului. Există și o lege în acest sens. S-au făcut și achiziții. Ceea ce puțini au știut, dar cei mai mulți au aflat ulterior, e că prin aceste achiziții s-a sifonat la greu banul public. Măștile au fost plătite la suprapreț, astfel încât diferența să ajungă în mâinile întinse ale unor demnitari. Aflați în contact cu grupuri ilegitime de interese din lumea afacerilor. Pentru ca escrocheria să fie și mai consistentă, după cum a constatat Autoritatea pentru Protecția Consumatorului, 90% dintre aceste măști sunt neconforme. Adică un fel de hârtie igienică pe care legea ne obligă să o ținem pe gură. Dar, atenție, în prezent nici măcar aceste măști, așa cum sunt ele, neconforme, promise de Ludovic Orban, nu pot fi puse la dispoziția oamenilor săraci. Și nici a copiilor. Zilele trecute, ministrul gafelor majore al Educației Monica Anisie a lansat pe piață o informație de-a dreptul explozivă. Nu există măști pentru școlari. Iar Ludovic Orban nu a contrazis-o. Dimpotrivă. Diferența între „există” și „nu există” le va fi fatală multor copii. Mă refer în special la copiii obligați de situația dată să meargă la școală. Și mai ales mă refer la copiii, milioane la număr, din familii nevoiașe. Ai căror părinți nu au posibilitatea să cumpere o mască pe zi. Sau mai multe măști, dacă în familie sunt mai mulți copii. Sau de trei-patru ori pe atât, dacă ne gândim că medicii recomandă, pe bună dreptate, ca masca să fie schimbată o dată la două-trei ore. În consecință, în scurt timp va începe o debandadă generală. Vor fi mulți copii care vor merge la școală fără mască. Sau care vor purta o mască inutilă toată ziua, pentr că, între timp, s-a umezit și s-a umplut de microbi. Vor fi zilnic numeroși copii, care vor pleca de acasă cu mască și se vor întoarce fără mască. Pentru că, între timp, masca s-a rupt. Acest joc de-a „uite masca, nu e masca” nu are cum să nu facă victime. În Germania de exemplu, numai la Berlin, nu a mai rămas la scurt timp de la deschiderea anului școlar nicio unitate de învățământ necontaminată. Și acolo sunt măști. Și s-au luat cu adevărat, în stil nemțesc, măsurile sanitare necesare. Acești copii bolnavi duc în Germania și vor duce și în România virusul în familiile lor. Așa că ne putem aștepta la valul trei al pandemiei. Situația, deja scăpată de sub control, va fi total incontrolabilă. Ca să nu mai vorbesc de cadrele didactice. Care nu au primit, în mod criminal, sporuri la salarii, deși se expun riscurilor, deși președintele ne amețește cu „România educată” și deși li s-au promis aceste sporuri.

Se face o gravă discriminare între copii. În mod normal, date fiind circumstanțele, dată fiind situația extrem de precară a infrastructurii de învățământ, în special din sate, WC-uri insalubre în curte, săli puține de clasă, uneori chiar lipsa apei curente, ar fi fost obigatoriu, mai ales pentru acești copii din zone defavorizate, ca învățământul să se facă de la distanță. Iar unul dintre părinți să primească un salariu mediu pentru a putea rămâne acasă. Dar, de ani de zilem guvernele care s-au succedat la Palatul Victoria au ignorat informatizarea școlilor și dotarea copiilor cu tablete. Cu ghiozdanul electronic despre care am mai scris. În aceste condiții, Guvernul a recurs la un șiretlic. Deși statul român este nepregătit, a decis totuși ca școlile din toată țara să fie deschise începând de la 14 septembrie. Pentru că altfel copii ar fi fost lipsiți de orice formă de învățământ. Și mârșăvia este că, în pasul doi, Guvernul a pasat responsabilitatea către autoritățile locale. Și chiar către conducerea școlilor. Acestea însă nu pot ține loc de Executiv. Pentru că nu au fondurile necesare. Cele mai multe autorități locale sunt pe geantă. Deoarece Guvernul a promis că va deconta o serie întreagă de cheltuieli sanitare făcute până în prezent, dar, din nou, Ludovic Orban nu s-a ținut de cuvânt. Și ce urmează în pasul doi? Când va exploda pandemia, Guvernul, care va fi el la acea dată, va da vina pe autoritățile locale. Iar autoritățile locale vor da vina pe părinți. Și părinții pe copii. Cum putem lesne observa, de facto se face totuși o discriminare gravă între copiii de la oraș, care au acces la internet și care pot opta să rămână acasă, și copiii de la țară, care nu au nicio opțiune.

Copiii nu primesc alocații dublate, dar în schimb primesc coronavirus. Din belșug. Practic, asta se va întâmpla. Și din acest punct de vedere, nu știu dacă se mai poate face ceva. Deși legea e lege. Deși social-democrații au promis că, dacă vor veni la Palatul Victoria, vor rezolva această problemă a alocațiilor. Costul vieții crește, inflația ținută astăzi cât de cât sub control va deveni galopantă, astfel încât scad mijloacele părinților din categoriile mai expuse de a procura ei înșiși materialele sanitare necesare, începând cu faimoasa mască, pentru a-și proteja copii și a se proteja ei înșiși. De aceea, există un raport direct proporțional între nerespectarea legilor de către Guvernul Orban doi și jumătate și propagarea coronavirusului.

Eu am posibilitatea să optez. Așa cum pot face toate familiile care au acces la internet și ai căror copii dispun de tablete. Copiii mei nu vor merge la școală. Pentru că școala nu este pregătită. Sub aspectul protecției sanitare. Dar nu acesta este singurul motiv. După cum se știe, părinții trebuie să semneze declarații pe proprie răspundere. Prin care să comunice școlii toate afecțiunile de care a suferit copilul în ultima perioadă. Adică în vacanță. Vacanța nu este treaba școlii. Pe de altă parte, sunt afecțiuni pe care le au copiii și pe care nu sunt deloc dispuși să le împărtășească cu profesorii și cu colegii lor. Pentru că, așa cum se întâmplă în acest univers al copiilor, uneori ei se pot stigmatiza unul pe altul pentru afecțiuni minore. Dar declarația pe propria răspundere îmi cere să fac ceva ce eu, deși intelectual fiind și cu medici în familie, nu sunt capabil să fac. Să identific diverse simptome pe care le are copilul și să le diagnostichez. Deci sunt forțat să mint involuntar într-un document, care devine oficial. Și pentru care pot fi condamnat pentru fals și uz de fals. La aceeași declarație și cu aceleași particularități și consecințe, eu ar trebui să indic dacă, în ultima perioadă, copilul meu a avut contact cu vreo ală persoană infectată cu coronavirus. Chiar dacă acea persoană este asimptomatică. Din nou, este imposibil să ofer o informație corectă. Așa că, iată, legea, așa cum e formulată, îmi oferă argumente în plus să-mi țin copiii acasă. În schimb, rămân expuși milioane și milioane de părinți care nu au această posibilitate sau pentru care, din varii motive, e mai convenabil să ducă copii la școală. Și, senzațional! Constituția, dincolo de faptul că garantează gratuitatea învățământului, nu prevede niciun drept al școlii de a refuza primirea unui copil, condiționând-o de vreo declarație a părinților. Dacă autoritățile sunt dispuse să încalce Constituția, eu nu sunt dispus să le încurajez.

Sorin Rosca Stanescu