Connect with us

Actualitate

Remember 10 iulie 1990 – Presa acum 30 de ani

Publicat

pe

AZI

A reapărut firma Partidului Social-Liberal al lu’ dom’ Nae BuIumac. Semn că pericolul minier a fost înlăturat cu desăvîrşire!

MÎINE

Mâine, în Italia este anunţată o grevă generală. Sau aproape generală: pentru că singura categorie de lucrători care nu a subscris la această acţiune sint minerii. Au deci şi italienii problemele lor cu minerii!

(INFORMAŢII PENTRU CARE NU BĂGĂM MÎNA ÎN FOC)

• ELIXIRUL DIN CLONDIR    

Vizionarea unei casete cuprinzînd imagini de la una din-tre ultimele reuniuni ale G.D.S.-ului, dinainte de 13 iunie, a suscitat în rîndul videospectatorilor o dispută acerbă: ce conţinea sticluţa metalică plată din care domnul Gabriel Liiceanu sorbea, din timp în timp cîte o înghiţitură? S-au făcut cele mai fanteziste pronosticuri: că ar fi vorba despre un extract de jen-sen, care limpezeşte mintea si dă ideilor tărie: că ar fi pur si simplu ceai de muşeţel, care are, după cum se ştie varii întrebuinţări: că ar fi un soi de elixir descoperit de către Noica si preparat din flora spontană a Păltinişului: că ar fi doar banalul lapte bătut, produs de fabrica de specialitate… în orice caz, nu s-a aiuns la un consens si pentru dezlegarea enigmei va fi necesară, probabil, prezenta domnului Liiceanu însuşi. Pe care-l asteptăm cu nerăbdare să se întoarcă de la Paris unde s-a i dus să le explice francezilor cum a fost cu evenimentele…

• S-A PRIVATIZAT „URGENTA”?

De cind a preluat, în calitate de ober şef, frînele „Urgentei”, domnul doctor Ciuta nu pregetă a da cu oiştea-n gard, în cele mai diferite situaţii. Convins de faptul că „democraţia şi-o face omul cu mîna lui”, domnul doctor s-a pus pe făcut ordine în cea mai creştin şi democrată manieră posibilă. Abuzurilor de tot felul prin care pretindea că „repară” abuzurile de pe vremea dictaturii, le-a adăugat în ultima vreme manifestări aflate în strînsă relaţie cu prevederi ale codului penal şi ale codului etic medical. Deşi falsul grosolan comis, cu prilejul, internării lui Marian Munteanu, materializat în stabilirea unui diagnostic nereal şi prin imobilizarea abuzivă a pacientului în chingile feşelor gipsate a fost dat la iveală fără putinţă de tăgadă de către o echipă de experţi compusă din specialişti de prestigiu, Ministerul Sănătăţii nu a luat nici o măsură! Am crezut că este vorba despre „lipsa de chef” a fostei echipe ministeriale aflate pe ultimii „metri”, dar se pare că nici cea nouă nu este mai dispusă să facă ordine în ograda „Urgenţei” şi să dea doctorului Ciuta ceea ce este al său. Ne întrebăm dacă ministerul sau procuratura ar fi rămas la fel de insensibile intr-un caz de — să zicem — acordare de certificat medical fals unui muncitor de la I.M.G.B.? Pe cind aici pare să se confirme ceea ce subordonaţii spun că strigă sus şi tare medicul plastograf: „Nu-mi este frică de nimeni să fac ce vreau în spitalul meu!” Or de privatizarea „Urgenţei”, nu prea avem ştiinţă… 

• SILVIU BRUCAN – PERIPLU PLANETAR

După ce a pus la cale Revoluţia română, lansînd tara pe drumul democraţiei, domnu’ Silviu Brucan si-a oprit atenţia asupra Coreei de Nord. După cum s-a transmis, de peste tări şi mări, cu binecunoscutul dumisale vizionarism, S.B. a luat legătura cu ani în urmă, cu disidenţi nord-coreeni cărora le-a dat instrucţiuni precise în legătură cu modul de redactare si de transmitere peste hotare a unor scrisori cu caracter revendicativ. Procesul fiind în curs; se pare că distinsul politolog s-a orientat, acum, spre cu totul alte zări. Aflăm astfel din surse C.I.A. că domnul profesor ar fi avut în cursul ultimei sale călătorii în S.U.A. contacte cu emigraţia cubaneză, căreia i-ar fi făcut un instructaj corespunzător şi că nu sînt excluse în cel mai scurt timp, evenimente în Caraibi.

Vecinii şi prietenii din Dămăroaia urmăresc cu deosebit interes periplul planetar al concetăţeanului lor.    

AMBIDEXTRU

 

Ziarul Libertatea din 09 iulie 1990 pag. 1-a

Caricatură de ANDO

PRIN TELEFAX DE LA TRIMIŞII NOŞTRI SPECIALI

CONGRESUL PCUS DUPĂ ŞAPTE ZlLE: OAMENl DIFERIŢI, PĂRERI DIVERSE

Duminică, pentru mulţi din delegaţii prezenţi la lucrările celui de al 23-lea Congres al P.C.U.S. a fost zi de odihnă. Dar nu şi pentru Mihail Gorbaciov şi Nikolai Rijkov. La o întîlnire cu un grup de muncitori şi ţărani, Gorbaciov a subliniat că trecerea la economia de piaţă, dirijată, de stat, reprezintă o etapă necesară pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii. De asemenea, el a relevat necesitatea acordării autonomiei şi independenţei ţărănimii şi a abordat prolema locuinţelor, menţionînd că, în prezent se elaborează un program. În acest sens, nu lipsesc, deci promisiunile.

Ce ar fi de menţionat după cele şapte zile de dezbateri în plen şi în cele şapte sectiuni (reinnoirea partidului, activitatea ideologică a P.C.U.S., politica social-eco-nomică a P.C.U.S., politica agrară a P.C.U.S., partidele, sovietele, organizaţiile şi mişcările social-politice, politica naţională a P.C.U.S., activitatea internaţională a partidului)?    

Ca o primă observaţie ar fi de notat marea diversitate de păreri in problemele aflate în discuţie. Astfel, în ce priveşte trecerea la o economie de piaţă, s-a înregistrat cea mai diversă paletă de opinii: de la sprijin necondiţionat pînă l-a negarea unor astfel de reforme în economie. Chiar şi unii dintre partizanii măsurilor economice radicale au pus condiţiile garantării creşterii nivelului de trai şi evitării şomajului.    

O formulă inedită în istoria congreselor P.C.U.S. au reprezentat-o atît dările de seamă prezentate de membrii biroului politic şi de secretarii C.C. al P.C.U.S., cît şi răspunsurile pe care aceştia au trebuit să le dea întrebărilor verbale sau scrise din sală. Dar scopul nu a fost atins. La marele număr de întrebări, timpul s-a dovedit nemilos şi astfel s-a trecut la sistarea lor. Ar mai fi de adăugat şi caracterul deloc protocolar sau politicos, cum vreţi să-i spuneţi, al multor întrebări adresate unor membri ai biroului politic, în special lui Egor Ligaciov. Mai pe şleau, atacuri la persoană, dar aceştia au rezistat bărbăteşte.

În ce priveste perestroika, nimeni dintre vorbitori nu a negat-o în mod deschis, dar aprecierile privind eficienţa şi oportunitatea ei, atît în partid cit şi în stat, s-au diferenţiat mai mult decît simţitor.

Iată şi concluziile membrului uniunii de coordonare a platformei marxiste în P.C.U.S., doctorul în ştiinţe economice Alexandr Buzgalin. „Dacă ar fi să vorbim de cele şapte zile în ansamblu, desfăşurarea congresului mă nemulţumeşte. In primele patru zile, s-a încercat o derulare a lucrărilor după modelul tradiţional, foarte asemănător perioadei de dinainte de reconstrucţie. In raportul lui Mihail Gorbaciov totul a fost pînă într-atît de cumpănit, încît să nu avantajeze pe nimeni — nici „dreapta” nici „stînga”. O senzaţie neplăcută au produs încercarea de transformare într-o chestiune pur formală a dărilor de seamă, presiunea prezidiului asupra sălii in ce priveşte componenţa comisiilor, luările de cuvint formale, birocratice, cînd mulţi delegaţi s-au cramponat de viaţa lor Insuportabilă iar conducătorii de partid s-au plîns cam mult de faptul că partidul este prea luat în răspăr. Greu de înţeles atitudinea ultimilor, în contextul cînd ei deţin puterea, mijloacele materiale, presa. În ultimele două zile însă ale săptămînii care a trecut, a arătat liderul „marxiştilor” s-a produs o cotitură bruscă. De remarcat, în acest sens, negocierile dintre reprezentanţii diferitelor curente politico-ideologice din P.C.U.S. Un pas înainte pentru momentul supunerii la vot a principalelor documente! Dar şi pentru „ora de vîrf” a congresului: alegerea organelor conducătoare.

Emil JURCĂ

TRECEREA DE LA „SALAMALECUM”

În ultima vreme, a face o incursiune în sectorul Gaza dacă nu eşti arab, este aproape o aventură. Cel puţin aşa ne-au spus foarte mulţi cînd le dezvăluiam intenţiile noastre de vizită. Şi totuşi am plecat spre Gaza, dotaţi doar cu acreditările de ziarişti. În taxiul arab cu care am plecat din Ierusalim, tăcerea s-a păstrat pînă la destinaţie, cu toate că în afară de noi mai erau 5 arabi. Cu cîţiva kilometri înainte de oraşul Gaza un baraj sofisticat al armatei israeliene arunca doar o privire superficială spre maşini. Din acest punct începe sectorul Gaza. Adică pînă aici s-a spus SHALOM („pace” în ebraică) şi de acum, se spune SALAMALECUM („pace vouă” în arabă)! Paradoxal, înţelesul este acelaşi, dar dacă greşeşti limba îţi poate fi fatal. Şi, totuşi, aceasta este cea mai mica diferenţă între cele două tărîmuri, pentru că, esenţial şi zdrobitor este contrastul de peisaje: după barieră, mizerie, satele de barăci, pământurile aride şi nelucrate urmează imagini deprimante ca din lumea a treia. Dar ce este sectorul Gaza? Este un teritoriu; la marginea Mării Mediterane de 360 km, cu 4 oraşe (cel mai mare Gaza). 9 sate şi 8 tabere de refugiaţi. Zona a intrat sub administraţia armatei israeliene după războiul de 6 zile din 1967 şi in prezent pe 2 treimi din suprafaţa ei trăiesc 700.000 de palestinieni. În restul de o treime locuiesc 4.000 de evrei grupaţi în 17 colonii. Acestea au fost datele generale prezentate de un ziarist palestinian — Abdul Salam, corespondent pentru UPl şi care ne-a fost şi ghid. In scurta plimbare prin centrul oraşului ne-a dezvăluit o sărăcie cum numai Dickens a reuşit să o descrie în romanele cu suburbii londoneze, la care insă se mai adaugă autoturismele cu an de fabricaţie pînă în 1975.

Dimensiunile jalnicei imagini iau proporţii de neînchipuit în tabăra de refugiaţi Beach Camp, chiar pe malul mării. Uliţele de nisip sînt străjuite de… aşezări omeneşti; improvizate din tot felul de materiale şi cu acoperişuri de azbest. Zidurile sînt pline de inscripţii şterse de… armată, şi rescrise. Copiii îşi întrerup jocul de-a „Intifada”‘ şi se ţin cînd după noi arătind semnul victoriei. După ce trecem de o piaţă de fructe şi legume improvizată cu tarabe orientale în mijlocul drumului, zărim două siluete îmbrăcate complet în negru, cu măşti negre pe faţă, care scriu ceva pe ziduri. Ei sînt „oameni mascaţi”, cei care susţin această formă de manifestare a Intifadei, fiind necunoscuţi pînă şi de palestinienii din tabără. În urma unei scurte discuţii cu ei, gazda noastră ne obţine permisiunea de a-i fotografia. Între timp, o femeie încearcă să ne povestească cum noaptea trecută soldaţii au intrat în casa ei şi au bătut-o, atît pe ea cît şi pe copii. Motivul- întrebăm noi. Nu ştie… Prima persoană care ni se adresează direct în engleză este un puşti de vreo 15 ani care vrea să ne explice importanţa Intifadei şi de care îl leagă o tristă amintire: o arestare şi detenţia de 4 luni (fără proces) cînd s-a declanşat Intifada. Avea 13 ani. Ne uităm nedumeriţi, dar ziaristul ne confirmă că au fost multe cazuri asemănătoare. El însuşi a fost închis atunci la o celebră închisoare din deşert timp de 6 luni, cu acuzaţia, de a fi participat la Intifada.

Plecăm din nou în oraş, neînţelegînd totuşi cum pot trăi oameni în aceste condiţii de nedescris. Ei se pare că s-au obişnuit cu mizeria, poate ostentativ afişată în semn de protest pentru regimul la care sînt supuşi din 1948, de cînd au fost nevoiţi să se retragă după „linia verde” în tabere de refugiaţi. În oraş totul este închis, cu toate că nu este decît puţin trecut de ora 13. Este o altă formă de manifestare a Intifadei, respectată cu sfinţenie de toţi palestinienii, un consemn de grevă generală. Decorul a devenit si mai deprimant, oraşul arătînd ca după un cataclism: pustiu şi răvăşit. O unitate militară bine păzită este singura prezenţă israeliană în zonă. Nu prea mai e nimic de văzut (domneşte liniştea), aşa că ne tocmim din nou cu un taximetrist arab să ne ducă la Ierusalim. După bariera militară lăsăm în urmă o altă lume şi intrăm pe autostrada ultramodernă ca sosind după un lung turneu. Din nou SHALOM!

Răzvan MITROI

PENULTIMA ORĂ

Aseară, în jurul orei 23, un grup de indivizi a încercat să dea o spargere la sediul Partidului Republican Creştin din str. Berzei. Martorii oculari care s-au adresat poliţiei, susţin că infractorii au părăsit locul faptei, urcîndu-se în autoturismul partidului pe care-l are în folosinţă domnul preşedinte Popilean!

După cum se aşteaptă, pentru ajutorarea ţărilor din Europa răsăriteană forul legislativ american va afecta anul viitor aproximativ 300 de milioane de dolari, din care cea mai mare parte a sumei va fi oferită Poloniei şi Ungariei. România nu va putea conta pe ajutorul Occidentului pînă în momentul în care nu va progresa în sfera drepturilor omului, inclusiv a drepturilor minorităţilor naţionale, a declarat un membru al Departamentului de Stat, într-un.interviu acordat agenţiei M.T.I. Diplomatul, care a rugat să i se păstreze anonimatul, este unul din coordonatorii ajutorului acordat democraţiilor din Europa răsăriteană şi centrală.

N. RED. Anonimul diplomat american pune in evidentă, deci, un nou sistem diplomatic: acela prin care comunicările referitoare în România se fac via Budapesta. Urmează, firesc, ca deciziile privitoare la „momentul de progres în sfera drepturilor omului” (prin „om” înţelegîndu-se, desigur, pe cel de naţionalitate maghiară) să fie certificate tot de către guvernul „tutelar” de la Budapesta, Aferim!

 

​Ziarul Libertatea din 09 iulie 1990 pag. a 2-a

​Ziarul Libertatea din 09 iulie 1990 pag. a 3-a

Criza P.R.C.: Domnul Popilean, în dificultate

Confruntările din sînul partidului Republican Creştin din România au atins cota maximă. Sub presiunea celorlalţi membri din conducerea partidului, care îi cer preşedintelui, dl. Gheorghe Popilean, să justifice, de urgenţă, în faţa comisiei guvernamentale, modul în care a cheltuit ajutorul financiar acordat de guvern în campania electorală, precum şi alte fonduri încasate dar cheltuite, se pare, tot în scopuri strict personale. Supărat, acesta şi-a luat jucăriile de la sediul centrai al partidului — a se citi ştampila şi unele documente de bază — şi a plecat cu ele acasă, în bd. Leoatin Sălăjan.

​Ziarul Libertatea din 09 iulie 1990 pag. a 4-a

în viziunea comentatorilor de la…

• DEUTSCHE WELLE

Problema tranziţiei de la economia de comandă la economia liberă preocupă de multă vreme pe economişti.
Se vădeşte insă că de-o parte şi de cealaltă există un prag mental aproape de netrecut. 
Economiştii din Apus nu-şi dau seama cum funcţionează sistemul colectivist, în vreme ce specialiştii din fostul bloc răsăritean nu izbutesc să sesizeze toate corelaţiile definitorii ale economiei libere. 
Cei dintîi ignoră dimensiunile politice ale problemei. 
Cei din urmă au încă privirile înceţoşate de ideologie.

În Camera deputaţilor, premierul Petre Roman prezenta un răsunător program de trecere la economia liberă, în România. În conferinţa sa de presă din Elveţia, el a adus unele precizări care lipseau din enumerarea amplă, dar vagă, de principii. 
Astfel că guvernul nu va admite vînzarea de întreprinderi româneşti capitalului străin. 
Cei ce doresc să investească în România vor trebui să întemeieze firme şi unităţi de producţie noi. 
Prin urmare economiştii români sînt convinşi că investitorii străini nu numai că vor veni, ci se vor îmbulzi să-şi aducă prinosul la reprivatizare. 
Atraşi de ce anume? 
Atraşi, exclusiv, de costul, încă redus, al forţei de muncă din ţară. 
Acesta fiind, deocamdată, singurul avantaj economic pe care-l poate oferi România. 
Cine să privatizeze, în fond, economia aşa cum o doreşte primul ministru? 
Salariatul român cu libretul său de economii? 
Ce se va întîmpla cu sutele de întreprinderi nerentabile şi învechite? Cine va moderniza industria existentă evitînd apariţia unei armate de cel puţin 3 milioane de şomeri? 
Dacă titlurile de proprietate, deci capitalurile, nu pot circula nestingherit, în ce constă libertatea economică preconizată? 
Pas cu pas, se vădeşte că fiecare reformă, fiecare măsură din program este însoţită de îngrădiri, limitări, şi condiţii privative — cele mai multe incompatibile cu economia liberă.

România apare, oricum, ca un tărîm dintre cele mai puţin, atrăgătoare pentru capitalul particular de pe piaţa financiară occidentală. 
Un tărîm unde lipseşte infrastructura, unde există o reţea de telefoane care nu funcţionează, cu muncitori care lucrează fără tragere de inimă, cu materii prime care sînt monopolul statului, cu tot soiul de interdicţii ideologice şi obstacole birocratice. 
Ţara se află într-o criză economică acută. 
Atit Petre Roman, cît şi Teodor Stolojan au avut măcar curajul să o constate deschis. 
Ei păcătuiesc însă printr-un optimism facil, corisiderînd că o doză forte de credite occidentale va reuşi să despotmolească economia naţională. 
Se degajă impresia că drămuind libertatea economică, guvernul nu sesizează toate corelaţiile complexe care există într-o economie bazată pe cerere şi ofertă. 
În loc să liberalizeze complet şi imediat titlurile de proprietate, adevărata bază a unei activităţi productive, guvernul mizează pe mari credite străine. 
Cui să fie acordate aceste credite mult jinduite? 
Evident, guvernului actual, care administrează, încă, o economie planificată. 
Ar fi vorba, cu alte cuvinte, de bani aruncaţi pe fereastră. 
Degeaba îşi pune guvernul speranţe atît de mari în consultările cu experţi F.M.l. şi în acele linii de credit de care beneficia înainte Ceauşescu. 
Investiţiile de care are nevoie România ţin de ordinul a cel puţin 5 miliarde dolari anual. 
Or, aceste sume nu vor putea fi nici contractate de un guvern conştient de răspunderile sale, nici acordate de vreo ţară ori organism internaţional, făcînd abstracţie de oprobriul politic care planează asupra regimului lliescu. 
Doar oferind condiţii foarte favorabile guvernul ar putea să-i determine pe investitorii străini să prefere România altor zone economice europene. 
F.S.N. trebuie să renunţe la toate prejudecăţile ideologice, fie marxiste, fie naţionaliste. 
Trebuie să sesizeze resorturile reale ale economiei libere, pentru a putea găsi soluţii eficace şi a scoate societatea din criza economică actuală. 
Aşa cum se prezintă el astăzi, Programul economic al guvernului Roman este lipsit de realism. 
Aplicat aidoma, el poate duce doar la agravarea crizei.

• B.B.C.

Pentru cei care se temeau că foştii lideri comunişti din F.S.N. vor modela reforma economică pe tiparul „perestroikăi“ gorbacioviste, acest Program constituie o surpriză plăcută. Este vorba de un ambiţios program de a prinde din urmă celelalte ţări răsăritene care au început să-şi liberalizeze economia chiar din cursul deceniului trecut şi care se află acum într-o poziţie mult mai avantajoasă.

Programul noului guvern român vrea să anihileze sistemul d comenzi administrative exercitat, de stat ca proprietar si manager al întreprinderilor, înlocuindu-l printr-un sistem în care intervenţia statului se va reduce la impozite, investiţii, legi şi credite. 
Se menţionează necesitatea convertibilităţii leului, a organizării de capital, de pieţe ale bunurilor şi a muncii, înfiinţarea unei burse de schimb şi restrângerea controlului preţurilor la numai cîteva bunuri esenţiale. 
Acestea reprezintă scopul pe termen mai lung, ele neputînd fi atinse în perioada de doi ani a mandatului guvernului român. Premierul Roman a promis că înaintea acestor doi ani va introduce un program pe care I-a descris drept un şoc legislativ în care vor figura condiţiile de activitate, a întreprinderilor în cadrul economiei, de piaţă. 
A vorbi de şocuri în acest context nu constituie o exagerare. 
Economia României este foarte puţin pregătită, pentru o astfel de perioadă de tranziţie. 
Rezistenţa umană la reformă s-ar putea dovedi cel mai, serios obstacol în calea programului enunţat de guvernul premierului Roman. Primul ministru a mărturisit în faţa Parlamentului că cea mai mare speranţă a sa o constituie tineretul şi generaţia bine pregătită a specialiştilor care s-au format în cursul deceniului ’60—’70 — singura perioadă de relativ liberalism pe care România a cunoscut-o de la război.

Marea majoritate a membrilor noului guvern aparţin exact acestei generaţii şi în România există mii de oameni ca ei, care vor să se dedice trup şi suflet unui program prin care capacităţile lor profesionale vor fi răsplătite. 
Pentru moment cele mai multe posturi de comandă se află, încă, în mîna unor birocraţi numiţi pentru servilismul şi oportunismul lor politic. 
Toţi aceştia vor trebui să cedeze, căci dacă ar fi să judecăm după alocuţiunea premierului Roman, noul guvern român este pregătit să întreprindă astfel de acţiuni. 
„Guvernul, a afirmat el, nu intenţionează să ofere soluţii individuale Ia noile probleme cu care vor fi confruntate întreprinderile sau să subvenţioneze daunele create prin incompetenţa şefilor de întreprinderi. Conducătorii incompetenţi vor fi înlocuiţi, chiar de mai multe ori, dacă va fi nevoie”.

Se poate naşte întrebarea dacă, adoptînd această linie, guvernul nu-şi supreaestimează posibilităţile? 
E drept, F.S.N. a obţinut două treimi din voturile exprimate la 20 mai, dar vechiul aparat a votat pentru el în speranţa că F.S.N. îi va asigura supravieţuirea.
Muncitorii de rînd au votat la rîndul lor F.S.N. pentru că cele cinci luni dinaintea alegerilor le aduseseră un trai mai bun pentru muncă mai puţină. 
Dar acest tablou se modifică acum în mod radical. 
Poziţia politică a F.S.N. este mult mai puţin stabilă decît au sugerat-o alegerile şi — fapt dovedit de intervenţia minerilor — depinde prea mult de sprijinul ramurilor ce constituie principala ţintă a reformelor.

Vechea administraţie va încerca, probabil, să-şi ralieze sprijin muncitoresc şi să dea vina pe guvern dacă lucrurile vor merge prost. În special, cînd vor apărea şomajul şi inflaţia care vor însoţi introducerea programului. 

Rămîne de văzut daca forţele de opoziţie din interiorul Parlamentului  vor sprijini programul de reforme care, în linii mari, coincide cu propriile lor opţiuni, sau dacă vor încerca să exploateze viitoarele dificultăţi guvernamentale în avantajul lor imediat. 

 

Agenţia France Presse — Bruxelles. Joi, 5 iulie, ora 19.11. 
Economistul american John Kenneth Galbraith a recomandat,  joi, la Bruxelles, ţărilor din Europa de est să nu se precipite către capitalism pentru a evita drame sociale. 
Europei occidentale i-au trebuit aproape 10 ani pentru a reveni la „o activitate productivă – normală”, după al doilea război’ mondial, cu toate că sarcina era „mai puţin complexă decît cea cu care sînt confruntate astăzi Europa de est şi U.R.S.S.” — a afirmat J. K. Galbraith, în cursul unei conferinţe asupra Europei de est, ţinută în Parlamentul European. 
Prudenţa economistului american a fost împărtăşită şi de ministrul ungar al afacerilor economice, Bela Kadar, în timp ce Zdenko Pirek, adjunct al ministrului de externe cehoslovac, a afirmat că noile conduceri din Europa de est sînt constrînse să avanseze foarte rapid spre economia de piaţă.

J. K. Galbraith a invitat guvernele democratice instaurate în Europa de est să continue să subvenţioneze sectoarele alimentar şi al construcţiilor de locuinţe. 
De asemenea, statul trebuie să apere „o parte sau majoritatea” acţiunilor întreprinderilor publice pe care intenţionează să le privatizeze, aceasta fiind „singura soluţie”, datorită lipsei de capitaluri cît şi pentru a împiedica trecerea în mîinile investitorilor străini a întregii economii.

J. K. Galbraith a pus în gardă noile guverne ale ţărilor fostului bloc comunist contra „sfaturilor incredibil de ieftine” venite din Occident, care le invită să edifice un capitalism ce nu există nici măcar în S.U.A.

Actualitate

SUA reduc amploarea exercițiului militar cu Coreea de Sud, pe fondul tensiunilor cu Phenianul

Publicat

pe

De

Trump invocă mesajul „ostil” transmis Coreei de Nord și costurile ridicate

Statele Unite își vor diminua participarea la exercițiul militar comun cu Coreea de Sud, programat pentru această lună, a anunțat președintele Donald Trump într-un mesaj publicat duminică pe rețelele sociale.

Liderul american a susținut că astfel de manevre sunt costisitoare și transmit Phenianului „un semnal complet nepotrivit și ostil”. În același timp, Trump a invocat relația sa „foarte bună” cu liderul nord-coreean Kim Jong Un.

Decizia a fost asociată și cu refuzul Seulului de a participa la eventuale acțiuni militare împotriva Iranului. Trump a relatat că l-a întrebat recent pe președintele sud-coreean dacă țara sa dorește să se alăture eforturilor americane pentru denuclearizarea Republicii Islamice Iran, însă răspunsul ar fi fost negativ.

Exercițiul Ulchi Freedom Shield începe în această săptămână

Ulchi Freedom Shield, unul dintre cele mai importante exerciții militare anuale organizate de Statele Unite și Coreea de Sud, urma să înceapă luni și să se desfășoare până pe 27 august.

Donald Trump a precizat că anularea participării americane nu mai este posibilă, având în vedere apropierea debutului exercițiului. Totuși, el i-a cerut secretarului Apărării, Pete Hegseth, să reducă „substanțial” amploarea întregului program.

În anii precedenți, exercițiul a inclus trageri reale de amploare, misiuni de sprijin aerian apropiat și operațiuni de interdicție aeriană. La manevre au participat mii de aeronave în cadrul unor scenarii de antrenament, precum și forțe pentru operațiuni speciale însărcinate cu contracararea unor amenințări simulate cu arme de distrugere în masă.

Pentagonul evită să explice impactul concret al reducerilor

Un purtător de cuvânt al Pentagonului nu a oferit detalii despre modul în care va fi modificat exercițiul și a direcționat întrebările către Casa Albă.

În paralel, pagina dedicată exercițiului de pe site-ul Forțelor Americane din Coreea afișa luni dimineață un mesaj de eroare, indicând că materialul solicitat nu mai era disponibil.

Anunțul a stârnit reacții critice în Congres. Senatorul Mark Kelly, democrat de Arizona și membru al Comisiei pentru Forțele Armate, a calificat decizia drept „miopă” și „o greșeală”.

„Coreea de Nord și Coreea de Sud se află încă, din punct de vedere tehnic, în stare de război. Capacitatea noastră de a ne apăra aliatul în fața Coreei de Nord depinde de faptul că forțele noastre sunt bine instruite și pot coopera eficient cu armata sud-coreeană”, a avertizat Kelly.

La rândul său, senatorul Andy Kim, democrat de New Jersey, a declarat că mesajul președintelui ridică semne de întrebare și sugerează o lipsă de considerație față de relația bilaterală.

„Deciziile privind exercițiile comune trebuie luate împreună, nu anunțate unilateral pe rețelele sociale”, a afirmat acesta.

Relația Washington-Seul, afectată de discuțiile privind trupele americane

Anunțul lui Trump vine într-un moment în care relațiile Statelor Unite cu mai mulți aliați tradiționali traversează o perioadă de instabilitate. Una dintre principalele surse de tensiune este reticența unor parteneri de a sprijini campania militară americană împotriva Iranului.

Coreea de Sud se află în centrul acestor dispute. Administrația americană ar analiza inclusiv posibilitatea reducerii efectivelor militare staționate în Peninsula Coreeană.

Noua Strategie Națională de Apărare a Statelor Unite, publicată în ianuarie, a sugerat că Washingtonul dorește o redistribuire a responsabilităților în cadrul alianței cu Seulul. Documentul afirmă că armata sud-coreeană este capabilă să-și asume rolul principal în descurajarea Coreei de Nord, beneficiind de un sprijin american mai limitat, dar esențial.

Potrivit strategiei, această schimbare ar reflecta atât capacitățile Coreei de Sud, cât și interesul Statelor Unite de a-și adapta dispozitivul militar din Peninsula Coreeană.

Pentagonul ia în calcul noi reduceri ale exercițiilor

Alte diminuări ale exercițiilor militare americane ar putea urma, în condițiile în care administrația de la Washington și conducerea Pentagonului încearcă să reducă presiunea financiară și să aloce mai multe resurse Comandamentului Central al SUA, responsabil inclusiv de operațiunile din Orientul Mijlociu.

Generalul Kevin Schneider, comandantul Forțelor Aeriene americane din Pacific, a declarat recent că armata își reevaluează calendarul exercițiilor pentru a menține nivelul de pregătire operațională în fața angajamentelor tot mai numeroase de pe glob.

El a explicat că responsabilii militari analizează unde pot accepta riscuri și cum pot gestiona nivelul de pregătire, în timp ce prioritățile sunt concentrate asupra regiunii aflate sub responsabilitatea Comandamentului Central.

Citeste in continuare

Actualitate

Armata SUA testează o rețea de producție 3D pentru aprovizionarea rapidă în războiul din Pacific

Publicat

pe

De

Într-un eventual conflict cu China, desfășurat la mii de kilometri de teritoriul american, lanțurile logistice ale Statelor Unite ar putea fi supuse unei presiuni fără precedent. Pentru a reduce dependența de transporturile clasice și de centrele îndepărtate de reparații, Marina SUA testează o soluție bazată pe fabricarea locală, la cerere, a pieselor de schimb — inclusiv la bordul navelor aflate pe mare.

Peste 50 de locații conectate într-o rețea securizată

Experimentul a fost desfășurat în cadrul exercițiului multinațional RIMPAC, la care au participat 31 de țări. Proiectul, coordonat de Naval Postgraduate School împreună cu organizația nonprofit FLEETWERX, urmărește dezvoltarea unui sistem de „producție avansată distribuită”.

Conceptul conectează, printr-un cloud securizat și neclasificat, peste 50 de locații dotate cu imprimante 3D, strunguri și mașini de frezat cu comandă numerică, precum și alte echipamente avansate. În rețea au fost incluse nave, baze militare, centre logistice, universități și companii din Statele Unite.

Unele piese au fost fabricate direct în timpul exercițiului, în timp ce altele au fost produse în centre aflate pe teritoriul american și expediate ulterior către utilizatori prin servicii comerciale de livrare. Sistemul a inclus și ambarcațiuni robotizate folosite pentru transporturi autonome de aprovizionare.

2.741 de solicitări în numai două săptămâni

Cererea depășită de capacitatea experimentală a rețelei a demonstrat amploarea problemei logistice. În decurs de două săptămâni au fost înregistrate 2.741 de solicitări pentru piese.

Rețeaua nu a putut răspunde decât unei fracțiuni din aceste cereri. Unele componente nu puteau fi produse prin imprimare 3D sau prelucrare CNC, iar echipa a fabricat în final aproximativ 75 de tipuri diferite de piese compatibile cu tehnologia disponibilă.

Unul dintre cele mai relevante rezultate a fost obținerea unor coliere metalice de mare rezistență, utilizate pentru fixarea conductelor de combustibil în timpul realimentării navelor pe mare. Prin procedurile tradiționale, obținerea unei oferte pentru o piesă de schimb putea dura aproximativ două luni. Prin imprimare 3D, colierele au fost fabricate în câteva zile, tratate împotriva coroziunii și aprobate în urma inspecțiilor.

Imprimarea 3D nu poate produce orice componentă

Testele au evidențiat însă și limite importante. Bateriile și plăcile electronice, de exemplu, nu pot fi fabricate în mod practic prin imprimare 3D. În alte cazuri, piesele au trecut de inspecția inițială și de testele preliminare, dar au cedat după instalare.

Un astfel de incident a implicat o componentă din titan, prelucrată prin tehnologie CNC pentru sistemul hidraulic al unui elicopter. Piesa a dezvoltat o scurgere minoră în timpul verificărilor de dinaintea zborului. O a doua versiune a componentei se află în prezent în testare.

Rezultatele confirmă că fabricarea aditivă poate accelera reparațiile, dar nu poate înlocui complet lanțurile tradiționale de aprovizionare și producție.

Argonul, o resursă esențială și dificil de transportat

Imprimantele 3D de înaltă performanță nu funcționează fără materii prime și consumabile specializate. Procesul utilizează pulberi fine de metal sau plastic, depuse strat cu strat și îmbinate cu ajutorul laserelor.

Procedura este extrem de sensibilă la contaminanți, iar oxigenul reprezintă una dintre principalele amenințări. În prezența oxigenului, procesul de sudare poate genera porozități, găuri și îmbinări defectuoase, compromițând rezistența piesei.

Din acest motiv, imprimarea se realizează într-o cameră etanșă, inundată cu argon — un gaz inert care împiedică reacțiile nedorite. În timpul exercițiului, au fost consumate numeroase recipiente de argon, a căror depozitare a ocupat aproximativ 7.000 de metri pătrați de spațiu la bordul unei nave.

Problema este amplificată de faptul că argonul este rar și costisitor de produs, reprezentând aproximativ 1% din atmosfera terestră.

Azotul ar putea reduce presiunea asupra logisticii

Pentru a diminua necesarul de argon, echipele de testare analizează dezvoltarea unor generatoare suficient de compacte pentru a fi instalate la bordul navelor, ideal într-un container standard de transport.

În timpul exercițiului desfășurat la bordul navei USS Essex a fost testată și utilizarea azotului, care poate fi extras din aer cu dispozitive suficient de mici pentru a fi integrate într-un sistem de imprimare 3D.

Azotul este mai reactiv decât argonul, ceea ce crește riscul apariției defectelor. Totuși, pentru anumite componente, performanța sa poate fi suficientă. Una dintre provocările următoarei etape este stabilirea exactă a pieselor care pot fi produse în siguranță cu azot și a celor care necesită argon.

Inteligența artificială trebuie să aleagă echipamentul potrivit

Testele au arătat că nu există o singură imprimantă 3D capabilă să răspundă tuturor solicitărilor. Rețeaua are nevoie de o combinație de imprimante, strunguri CNC, mașini de frezat și alte echipamente, coordonate de un sistem inteligent care să stabilească rapid ce utilaj este potrivit pentru fiecare piesă.

În cadrul ediției anterioare a exercițiului, instrumentele de inteligență artificială erau folosite în principal pentru căutări manuale și copierea informațiilor în aplicații conversaționale. Acest mod de lucru s-a dovedit prea lent și dificil de aplicat la scară largă.

În etapa actuală au fost testate două modele lingvistice de mari dimensiuni. Primul a fost antrenat pe politici, proceduri și standarde tehnice ale Marinei SUA, iar al doilea pe capacitățile diferitelor imprimante 3D și ale altor echipamente de producție.

Împreună, cele două sisteme au furnizat aproximativ 70% din răspunsul necesar pentru alegerea utilajului potrivit. Decizia finală a rămas în responsabilitatea experților umani.

Obiectivul este creșterea preciziei la 95%, astfel încât intervenția umană să fie redusă la minimum, iar sistemul să poată direcționa automat majoritatea comenzilor către echipamentul adecvat.

„Programul prezentului”, nu încă soluția finală

Rețeaua de producție avansată distribuită se află încă într-o etapă de dezvoltare și necesită numeroase îmbunătățiri. Nu există, deocamdată, o soluție capabilă să răspundă tuturor cerințelor logistice ale unui conflict de mare intensitate.

Scopul proiectului nu este impunerea unui sistem unic pentru întreaga armată americană, ci testarea unor tehnologii care pot reduce timpul de reparație și dependența de livrările pe distanțe lungi.

În forma sa actuală, inițiativa reprezintă mai degrabă „programul prezentului” decât un sistem operațional definitiv. Totuși, testele RIMPAC au demonstrat că o rețea conectată de echipamente de producție, experți și sisteme de inteligență artificială ar putea deveni un instrument important pentru menținerea forțelor americane în luptă, chiar și atunci când liniile logistice tradiționale sunt amenințate.

Citeste in continuare

Actualitate

Saildrone își extinde producția navală în Europa: noi sisteme autonome vor fi construite în trei țări

Publicat

pe

De

Producătorul american de nave de suprafață fără echipaj Saildrone își consolidează prezența pe piața europeană prin lansarea unor proiecte industriale în Țările de Jos, Norvegia și Polonia. Compania intenționează să producă pe continent mai multe dintre sistemele sale navale autonome, destinate misiunilor de supraveghere, informații și război antisubmarin.

Trei centre de producție pentru nave fără echipaj

Anunțul a fost făcut cu puțin timp înainte de deschiderea celei mai importante expoziții de apărare din Scandinavia, DALO Industry Days, organizată în Danemarca. Compania americană și-a stabilit în acest an sediul central pentru operațiunile din Uniunea Europeană în această țară.

Planul industrial european include trei proiecte distincte:

  • prima navă Saildrone Spectre, cu o lungime de 52 de metri, va fi construită la șantierul Van Der Valk din Țările de Jos;
  • următoarea generație a navei Saildrone Surveyor va fi produsă la șantierul Umoe Mandal din Norvegia;
  • structurile verticale rigide ale navelor Surveyor, utilizate pentru propulsia asistată de vânt, vor fi fabricate în Polonia de compania Southern Spars, cu sediul în Noua Zeelandă.

Aceste investiții sunt concepute pentru a permite companiei să construiască și să desfășoare mai rapid nave autonome în apele europene.

Spectre, platforma de mare tonaj destinată luptei antisubmarin

Saildrone operează patru clase de nave de suprafață fără echipaj. Printre acestea se numără Surveyor, cu o lungime de 20 de metri, și Spectre, cea mai mare și mai rapidă platformă dezvoltată de companie până în prezent.

Spectre are o lungime de 52 de metri și o greutate de aproximativ 250 de tone. Platforma a fost prezentată în luna aprilie și va fi construită în cooperare cu Lockheed Martin și Fincantieri Marine Group.

Aeronava navală autonomă este destinată acoperirii unei breșe importante în domeniul războiului antisubmarin. Nava va putea atinge viteze de până la 30 de noduri și va fi proiectată pentru a executa inclusiv lovituri cinetice. Printre încărcăturile utile avute în vedere se află două sisteme Lockheed Martin MK-70 Payload Delivery System.

Danemarca testează navele autonome pentru supravegherea apelor teritoriale

În vara anului 2026, Forțele Armate daneze au început un test operațional de mai multe luni, utilizând patru nave autonome Saildrone Voyager în apele teritoriale ale țării.

Misiunea urmărește consolidarea supravegherii maritime și îmbunătățirea capacității de colectare a informațiilor în nordul Europei. Potrivit companiei, navele au finalizat o desfășurare de șase luni, menținând o disponibilitate operațională de 92% în condiții meteorologice și maritime dificile.

În aceeași perioadă, platformele autonome au identificat peste 170.000 de contacte distincte, termen care desemnează obiecte sau nave detectate individual.

Producția se extinde înaintea unei cereri europene în creștere

Compania nu a oferit detalii despre eventuale contracte europene viitoare, însă a transmis că își extinde capacitățile de producție pentru a răspunde cererii anticipate.

Cele trei proiecte anunțate sunt structurate sub forma unor contracte separate de construcție, încheiate cu parteneri industriali din Țările de Jos, Norvegia și Polonia. Extinderea ar putea transforma Europa într-unul dintre principalele centre de producție și desfășurare pentru navele autonome Saildrone.

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv2 ore ago

Episodul 46 – «IPJ Prahova – Grădinița de cadre»: Mocanu Horia cântă tata la altă masă! SIPI și DGA joacă după ureche?

Serialul nostru despre decăderea IPJ Prahova continuă. În episodul 46 al telenovelei „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”, Incisiv de...

Exclusiv2 ore ago

Bombă sindicală la Economie. Cum încearcă „garnitura Darău–Miron” să pună ministerul pe persoană fizică

Puci de birou la MEDAT: când reorganizarea miroase a lovitură de palat Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului (MEDAT) a...

Exclusiv2 ore ago

IGPR, fabrica de „aproape demnitari”: cum a ajuns cabinetul șefului Poliției să semene cu o anexă de partid

De la funcție de poliție la poziție cu parfum de secretariat de stat Potrivit Sindicatului Diamantul, până în anul 2015,...

Exclusiv2 ore ago

UNIFORMA LUI PAPUC: CÂND POLIȚISTUL E TRIMIS LA CROITOR, IAR ȘEFUL LA DEFILARE CU „VIBE” DE VIPUȘCĂ

Polițistul de la IPJ Cluj – la croitor, nu la magazie În România, uniforma de poliție este, teoretic, simbolul disciplinei,...

Exclusiv2 ore ago

Consumatorii pot fi plătiți ca să își oprească becurile: ANRE lansează oficial serviciul de flexibilitate a consumului de energie

Consumatorii devin „jucători” pe piața de energie, nu doar plătitori de facturi Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE)...

Exclusivo zi ago

Episodul 45 – IPJ Prahova – „Grădinița de cadre”. Lăutari cu epoleți, amante strategice și pipițe de protocol

Serialul nostru despre decăderea IPJ Prahova continuă. Dacă în politica mare ne uitam cum Nicușor Dan se bate cu CCR...

Exclusivo zi ago

CIBS: contribuția „individuală” care dispare colectiv în buget

Peste un miliard de euro pe an și nici urmă de pensie contributivă Polițiștii și militarii ar fi contribuit anual...

Exclusivo zi ago

STATUL PARALEL LA PRIZA: CUM S-A SCURTCIRCUITAT DEMOCRAȚIA LA TABLOUL GENERAL

De la colonelul „Stare de Excepție” Florin Cosmoiu la anularea votului din 2024 Fabrica de „stare de excepție” Cum a...

Exclusivo zi ago

Șeful de poliție și platforma de tractări: când „misiunea” pare să înceapă după apelul clientului

Europol readuce în atenție cazul Techirghiol Sindicatul Europol readuce în discuție situația șefului Poliției Orașului Techirghiol, din cadrul IPJ Constanța,...

Exclusivo zi ago

„Tractări la comandă”: șeful Poliției Techirghiol, între uniformă, platformă și acuzații de protecție instituțională

Când șeful secției lasă biroul pentru volanul platformei Sindicatul Europol readuce în atenția publică situația șefului Poliției Orașului Techirghiol, din...

Exclusiv2 zile ago

Episodul 44 – IPJ Prahova, „Grădinița de cadre”: combinații, favoruri și dosare îngropate cu lopata

Sau cum s-a transformat poliția într-o pepinieră de protejați, bolnavi strategici, amante ale funcției și specialiști în dosare făcute scrum...

Exclusiv2 zile ago

Cai drogați, trolee decapitate și mecanici beți la TCE: Ploieștiul lui „Nae Comisionaru”

„Nae Comisionaru’ și „Troaca de Aur – TCE”: de la Vijelia dopată la troleibuzul beat Cum s-a transformat Ploieștiul în...

Exclusiv2 zile ago

STATUL PARALEL LA PRIZE: CUM S-A ÎNFIPT SRI ÎN PRIZA TRANSELECTRICA

De la epoleți la ștechere: România, țara în care „rezerva de cadre” nu se pensionează, doar își schimbă badge-ul În...

Exclusiv2 zile ago

„Ți-ai făcut meseria? Acum plătești!” — noua normalitate pentru polițistul român?

La Buhuși, un episod de ultraj și distrugere stârnește indignare: polițiști amenințați, mașină personală avariată, iar mesajul transmis pare să...

Exclusiv2 zile ago

Pietre aruncate, mașină distrusă, atacatorii încă liberi: șase zile de tăcere după agresiunea de la Buhuși

Sindicatul Europol acuză lipsa unei reacții ferme după un atac violent asupra polițiștilor din Buhuși, județul Bacău. Deși dosarul este...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Top Articole Incisiv