Connect with us

Actualitate

Remember 10 iulie 1990 – Presa acum 30 de ani

Publicat

pe

AZI

A reapărut firma Partidului Social-Liberal al lu’ dom’ Nae BuIumac. Semn că pericolul minier a fost înlăturat cu desăvîrşire!

MÎINE

Mâine, în Italia este anunţată o grevă generală. Sau aproape generală: pentru că singura categorie de lucrători care nu a subscris la această acţiune sint minerii. Au deci şi italienii problemele lor cu minerii!

(INFORMAŢII PENTRU CARE NU BĂGĂM MÎNA ÎN FOC)

• ELIXIRUL DIN CLONDIR    

Vizionarea unei casete cuprinzînd imagini de la una din-tre ultimele reuniuni ale G.D.S.-ului, dinainte de 13 iunie, a suscitat în rîndul videospectatorilor o dispută acerbă: ce conţinea sticluţa metalică plată din care domnul Gabriel Liiceanu sorbea, din timp în timp cîte o înghiţitură? S-au făcut cele mai fanteziste pronosticuri: că ar fi vorba despre un extract de jen-sen, care limpezeşte mintea si dă ideilor tărie: că ar fi pur si simplu ceai de muşeţel, care are, după cum se ştie varii întrebuinţări: că ar fi un soi de elixir descoperit de către Noica si preparat din flora spontană a Păltinişului: că ar fi doar banalul lapte bătut, produs de fabrica de specialitate… în orice caz, nu s-a aiuns la un consens si pentru dezlegarea enigmei va fi necesară, probabil, prezenta domnului Liiceanu însuşi. Pe care-l asteptăm cu nerăbdare să se întoarcă de la Paris unde s-a i dus să le explice francezilor cum a fost cu evenimentele…

• S-A PRIVATIZAT „URGENTA”?

De cind a preluat, în calitate de ober şef, frînele „Urgentei”, domnul doctor Ciuta nu pregetă a da cu oiştea-n gard, în cele mai diferite situaţii. Convins de faptul că „democraţia şi-o face omul cu mîna lui”, domnul doctor s-a pus pe făcut ordine în cea mai creştin şi democrată manieră posibilă. Abuzurilor de tot felul prin care pretindea că „repară” abuzurile de pe vremea dictaturii, le-a adăugat în ultima vreme manifestări aflate în strînsă relaţie cu prevederi ale codului penal şi ale codului etic medical. Deşi falsul grosolan comis, cu prilejul, internării lui Marian Munteanu, materializat în stabilirea unui diagnostic nereal şi prin imobilizarea abuzivă a pacientului în chingile feşelor gipsate a fost dat la iveală fără putinţă de tăgadă de către o echipă de experţi compusă din specialişti de prestigiu, Ministerul Sănătăţii nu a luat nici o măsură! Am crezut că este vorba despre „lipsa de chef” a fostei echipe ministeriale aflate pe ultimii „metri”, dar se pare că nici cea nouă nu este mai dispusă să facă ordine în ograda „Urgenţei” şi să dea doctorului Ciuta ceea ce este al său. Ne întrebăm dacă ministerul sau procuratura ar fi rămas la fel de insensibile intr-un caz de — să zicem — acordare de certificat medical fals unui muncitor de la I.M.G.B.? Pe cind aici pare să se confirme ceea ce subordonaţii spun că strigă sus şi tare medicul plastograf: „Nu-mi este frică de nimeni să fac ce vreau în spitalul meu!” Or de privatizarea „Urgenţei”, nu prea avem ştiinţă… 

• SILVIU BRUCAN – PERIPLU PLANETAR

După ce a pus la cale Revoluţia română, lansînd tara pe drumul democraţiei, domnu’ Silviu Brucan si-a oprit atenţia asupra Coreei de Nord. După cum s-a transmis, de peste tări şi mări, cu binecunoscutul dumisale vizionarism, S.B. a luat legătura cu ani în urmă, cu disidenţi nord-coreeni cărora le-a dat instrucţiuni precise în legătură cu modul de redactare si de transmitere peste hotare a unor scrisori cu caracter revendicativ. Procesul fiind în curs; se pare că distinsul politolog s-a orientat, acum, spre cu totul alte zări. Aflăm astfel din surse C.I.A. că domnul profesor ar fi avut în cursul ultimei sale călătorii în S.U.A. contacte cu emigraţia cubaneză, căreia i-ar fi făcut un instructaj corespunzător şi că nu sînt excluse în cel mai scurt timp, evenimente în Caraibi.

Vecinii şi prietenii din Dămăroaia urmăresc cu deosebit interes periplul planetar al concetăţeanului lor.    

AMBIDEXTRU

 

Ziarul Libertatea din 09 iulie 1990 pag. 1-a

Caricatură de ANDO

PRIN TELEFAX DE LA TRIMIŞII NOŞTRI SPECIALI

CONGRESUL PCUS DUPĂ ŞAPTE ZlLE: OAMENl DIFERIŢI, PĂRERI DIVERSE

Duminică, pentru mulţi din delegaţii prezenţi la lucrările celui de al 23-lea Congres al P.C.U.S. a fost zi de odihnă. Dar nu şi pentru Mihail Gorbaciov şi Nikolai Rijkov. La o întîlnire cu un grup de muncitori şi ţărani, Gorbaciov a subliniat că trecerea la economia de piaţă, dirijată, de stat, reprezintă o etapă necesară pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii. De asemenea, el a relevat necesitatea acordării autonomiei şi independenţei ţărănimii şi a abordat prolema locuinţelor, menţionînd că, în prezent se elaborează un program. În acest sens, nu lipsesc, deci promisiunile.

Ce ar fi de menţionat după cele şapte zile de dezbateri în plen şi în cele şapte sectiuni (reinnoirea partidului, activitatea ideologică a P.C.U.S., politica social-eco-nomică a P.C.U.S., politica agrară a P.C.U.S., partidele, sovietele, organizaţiile şi mişcările social-politice, politica naţională a P.C.U.S., activitatea internaţională a partidului)?    

Ca o primă observaţie ar fi de notat marea diversitate de păreri in problemele aflate în discuţie. Astfel, în ce priveşte trecerea la o economie de piaţă, s-a înregistrat cea mai diversă paletă de opinii: de la sprijin necondiţionat pînă l-a negarea unor astfel de reforme în economie. Chiar şi unii dintre partizanii măsurilor economice radicale au pus condiţiile garantării creşterii nivelului de trai şi evitării şomajului.    

O formulă inedită în istoria congreselor P.C.U.S. au reprezentat-o atît dările de seamă prezentate de membrii biroului politic şi de secretarii C.C. al P.C.U.S., cît şi răspunsurile pe care aceştia au trebuit să le dea întrebărilor verbale sau scrise din sală. Dar scopul nu a fost atins. La marele număr de întrebări, timpul s-a dovedit nemilos şi astfel s-a trecut la sistarea lor. Ar mai fi de adăugat şi caracterul deloc protocolar sau politicos, cum vreţi să-i spuneţi, al multor întrebări adresate unor membri ai biroului politic, în special lui Egor Ligaciov. Mai pe şleau, atacuri la persoană, dar aceştia au rezistat bărbăteşte.

În ce priveste perestroika, nimeni dintre vorbitori nu a negat-o în mod deschis, dar aprecierile privind eficienţa şi oportunitatea ei, atît în partid cit şi în stat, s-au diferenţiat mai mult decît simţitor.

Iată şi concluziile membrului uniunii de coordonare a platformei marxiste în P.C.U.S., doctorul în ştiinţe economice Alexandr Buzgalin. „Dacă ar fi să vorbim de cele şapte zile în ansamblu, desfăşurarea congresului mă nemulţumeşte. In primele patru zile, s-a încercat o derulare a lucrărilor după modelul tradiţional, foarte asemănător perioadei de dinainte de reconstrucţie. In raportul lui Mihail Gorbaciov totul a fost pînă într-atît de cumpănit, încît să nu avantajeze pe nimeni — nici „dreapta” nici „stînga”. O senzaţie neplăcută au produs încercarea de transformare într-o chestiune pur formală a dărilor de seamă, presiunea prezidiului asupra sălii in ce priveşte componenţa comisiilor, luările de cuvint formale, birocratice, cînd mulţi delegaţi s-au cramponat de viaţa lor Insuportabilă iar conducătorii de partid s-au plîns cam mult de faptul că partidul este prea luat în răspăr. Greu de înţeles atitudinea ultimilor, în contextul cînd ei deţin puterea, mijloacele materiale, presa. În ultimele două zile însă ale săptămînii care a trecut, a arătat liderul „marxiştilor” s-a produs o cotitură bruscă. De remarcat, în acest sens, negocierile dintre reprezentanţii diferitelor curente politico-ideologice din P.C.U.S. Un pas înainte pentru momentul supunerii la vot a principalelor documente! Dar şi pentru „ora de vîrf” a congresului: alegerea organelor conducătoare.

Emil JURCĂ

TRECEREA DE LA „SALAMALECUM”

În ultima vreme, a face o incursiune în sectorul Gaza dacă nu eşti arab, este aproape o aventură. Cel puţin aşa ne-au spus foarte mulţi cînd le dezvăluiam intenţiile noastre de vizită. Şi totuşi am plecat spre Gaza, dotaţi doar cu acreditările de ziarişti. În taxiul arab cu care am plecat din Ierusalim, tăcerea s-a păstrat pînă la destinaţie, cu toate că în afară de noi mai erau 5 arabi. Cu cîţiva kilometri înainte de oraşul Gaza un baraj sofisticat al armatei israeliene arunca doar o privire superficială spre maşini. Din acest punct începe sectorul Gaza. Adică pînă aici s-a spus SHALOM („pace” în ebraică) şi de acum, se spune SALAMALECUM („pace vouă” în arabă)! Paradoxal, înţelesul este acelaşi, dar dacă greşeşti limba îţi poate fi fatal. Şi, totuşi, aceasta este cea mai mica diferenţă între cele două tărîmuri, pentru că, esenţial şi zdrobitor este contrastul de peisaje: după barieră, mizerie, satele de barăci, pământurile aride şi nelucrate urmează imagini deprimante ca din lumea a treia. Dar ce este sectorul Gaza? Este un teritoriu; la marginea Mării Mediterane de 360 km, cu 4 oraşe (cel mai mare Gaza). 9 sate şi 8 tabere de refugiaţi. Zona a intrat sub administraţia armatei israeliene după războiul de 6 zile din 1967 şi in prezent pe 2 treimi din suprafaţa ei trăiesc 700.000 de palestinieni. În restul de o treime locuiesc 4.000 de evrei grupaţi în 17 colonii. Acestea au fost datele generale prezentate de un ziarist palestinian — Abdul Salam, corespondent pentru UPl şi care ne-a fost şi ghid. In scurta plimbare prin centrul oraşului ne-a dezvăluit o sărăcie cum numai Dickens a reuşit să o descrie în romanele cu suburbii londoneze, la care insă se mai adaugă autoturismele cu an de fabricaţie pînă în 1975.

Dimensiunile jalnicei imagini iau proporţii de neînchipuit în tabăra de refugiaţi Beach Camp, chiar pe malul mării. Uliţele de nisip sînt străjuite de… aşezări omeneşti; improvizate din tot felul de materiale şi cu acoperişuri de azbest. Zidurile sînt pline de inscripţii şterse de… armată, şi rescrise. Copiii îşi întrerup jocul de-a „Intifada”‘ şi se ţin cînd după noi arătind semnul victoriei. După ce trecem de o piaţă de fructe şi legume improvizată cu tarabe orientale în mijlocul drumului, zărim două siluete îmbrăcate complet în negru, cu măşti negre pe faţă, care scriu ceva pe ziduri. Ei sînt „oameni mascaţi”, cei care susţin această formă de manifestare a Intifadei, fiind necunoscuţi pînă şi de palestinienii din tabără. În urma unei scurte discuţii cu ei, gazda noastră ne obţine permisiunea de a-i fotografia. Între timp, o femeie încearcă să ne povestească cum noaptea trecută soldaţii au intrat în casa ei şi au bătut-o, atît pe ea cît şi pe copii. Motivul- întrebăm noi. Nu ştie… Prima persoană care ni se adresează direct în engleză este un puşti de vreo 15 ani care vrea să ne explice importanţa Intifadei şi de care îl leagă o tristă amintire: o arestare şi detenţia de 4 luni (fără proces) cînd s-a declanşat Intifada. Avea 13 ani. Ne uităm nedumeriţi, dar ziaristul ne confirmă că au fost multe cazuri asemănătoare. El însuşi a fost închis atunci la o celebră închisoare din deşert timp de 6 luni, cu acuzaţia, de a fi participat la Intifada.

Plecăm din nou în oraş, neînţelegînd totuşi cum pot trăi oameni în aceste condiţii de nedescris. Ei se pare că s-au obişnuit cu mizeria, poate ostentativ afişată în semn de protest pentru regimul la care sînt supuşi din 1948, de cînd au fost nevoiţi să se retragă după „linia verde” în tabere de refugiaţi. În oraş totul este închis, cu toate că nu este decît puţin trecut de ora 13. Este o altă formă de manifestare a Intifadei, respectată cu sfinţenie de toţi palestinienii, un consemn de grevă generală. Decorul a devenit si mai deprimant, oraşul arătînd ca după un cataclism: pustiu şi răvăşit. O unitate militară bine păzită este singura prezenţă israeliană în zonă. Nu prea mai e nimic de văzut (domneşte liniştea), aşa că ne tocmim din nou cu un taximetrist arab să ne ducă la Ierusalim. După bariera militară lăsăm în urmă o altă lume şi intrăm pe autostrada ultramodernă ca sosind după un lung turneu. Din nou SHALOM!

Răzvan MITROI

PENULTIMA ORĂ

Aseară, în jurul orei 23, un grup de indivizi a încercat să dea o spargere la sediul Partidului Republican Creştin din str. Berzei. Martorii oculari care s-au adresat poliţiei, susţin că infractorii au părăsit locul faptei, urcîndu-se în autoturismul partidului pe care-l are în folosinţă domnul preşedinte Popilean!

După cum se aşteaptă, pentru ajutorarea ţărilor din Europa răsăriteană forul legislativ american va afecta anul viitor aproximativ 300 de milioane de dolari, din care cea mai mare parte a sumei va fi oferită Poloniei şi Ungariei. România nu va putea conta pe ajutorul Occidentului pînă în momentul în care nu va progresa în sfera drepturilor omului, inclusiv a drepturilor minorităţilor naţionale, a declarat un membru al Departamentului de Stat, într-un.interviu acordat agenţiei M.T.I. Diplomatul, care a rugat să i se păstreze anonimatul, este unul din coordonatorii ajutorului acordat democraţiilor din Europa răsăriteană şi centrală.

N. RED. Anonimul diplomat american pune in evidentă, deci, un nou sistem diplomatic: acela prin care comunicările referitoare în România se fac via Budapesta. Urmează, firesc, ca deciziile privitoare la „momentul de progres în sfera drepturilor omului” (prin „om” înţelegîndu-se, desigur, pe cel de naţionalitate maghiară) să fie certificate tot de către guvernul „tutelar” de la Budapesta, Aferim!

 

​Ziarul Libertatea din 09 iulie 1990 pag. a 2-a

​Ziarul Libertatea din 09 iulie 1990 pag. a 3-a

Criza P.R.C.: Domnul Popilean, în dificultate

Confruntările din sînul partidului Republican Creştin din România au atins cota maximă. Sub presiunea celorlalţi membri din conducerea partidului, care îi cer preşedintelui, dl. Gheorghe Popilean, să justifice, de urgenţă, în faţa comisiei guvernamentale, modul în care a cheltuit ajutorul financiar acordat de guvern în campania electorală, precum şi alte fonduri încasate dar cheltuite, se pare, tot în scopuri strict personale. Supărat, acesta şi-a luat jucăriile de la sediul centrai al partidului — a se citi ştampila şi unele documente de bază — şi a plecat cu ele acasă, în bd. Leoatin Sălăjan.

​Ziarul Libertatea din 09 iulie 1990 pag. a 4-a

în viziunea comentatorilor de la…

• DEUTSCHE WELLE

Problema tranziţiei de la economia de comandă la economia liberă preocupă de multă vreme pe economişti.
Se vădeşte insă că de-o parte şi de cealaltă există un prag mental aproape de netrecut. 
Economiştii din Apus nu-şi dau seama cum funcţionează sistemul colectivist, în vreme ce specialiştii din fostul bloc răsăritean nu izbutesc să sesizeze toate corelaţiile definitorii ale economiei libere. 
Cei dintîi ignoră dimensiunile politice ale problemei. 
Cei din urmă au încă privirile înceţoşate de ideologie.

În Camera deputaţilor, premierul Petre Roman prezenta un răsunător program de trecere la economia liberă, în România. În conferinţa sa de presă din Elveţia, el a adus unele precizări care lipseau din enumerarea amplă, dar vagă, de principii. 
Astfel că guvernul nu va admite vînzarea de întreprinderi româneşti capitalului străin. 
Cei ce doresc să investească în România vor trebui să întemeieze firme şi unităţi de producţie noi. 
Prin urmare economiştii români sînt convinşi că investitorii străini nu numai că vor veni, ci se vor îmbulzi să-şi aducă prinosul la reprivatizare. 
Atraşi de ce anume? 
Atraşi, exclusiv, de costul, încă redus, al forţei de muncă din ţară. 
Acesta fiind, deocamdată, singurul avantaj economic pe care-l poate oferi România. 
Cine să privatizeze, în fond, economia aşa cum o doreşte primul ministru? 
Salariatul român cu libretul său de economii? 
Ce se va întîmpla cu sutele de întreprinderi nerentabile şi învechite? Cine va moderniza industria existentă evitînd apariţia unei armate de cel puţin 3 milioane de şomeri? 
Dacă titlurile de proprietate, deci capitalurile, nu pot circula nestingherit, în ce constă libertatea economică preconizată? 
Pas cu pas, se vădeşte că fiecare reformă, fiecare măsură din program este însoţită de îngrădiri, limitări, şi condiţii privative — cele mai multe incompatibile cu economia liberă.

România apare, oricum, ca un tărîm dintre cele mai puţin, atrăgătoare pentru capitalul particular de pe piaţa financiară occidentală. 
Un tărîm unde lipseşte infrastructura, unde există o reţea de telefoane care nu funcţionează, cu muncitori care lucrează fără tragere de inimă, cu materii prime care sînt monopolul statului, cu tot soiul de interdicţii ideologice şi obstacole birocratice. 
Ţara se află într-o criză economică acută. 
Atit Petre Roman, cît şi Teodor Stolojan au avut măcar curajul să o constate deschis. 
Ei păcătuiesc însă printr-un optimism facil, corisiderînd că o doză forte de credite occidentale va reuşi să despotmolească economia naţională. 
Se degajă impresia că drămuind libertatea economică, guvernul nu sesizează toate corelaţiile complexe care există într-o economie bazată pe cerere şi ofertă. 
În loc să liberalizeze complet şi imediat titlurile de proprietate, adevărata bază a unei activităţi productive, guvernul mizează pe mari credite străine. 
Cui să fie acordate aceste credite mult jinduite? 
Evident, guvernului actual, care administrează, încă, o economie planificată. 
Ar fi vorba, cu alte cuvinte, de bani aruncaţi pe fereastră. 
Degeaba îşi pune guvernul speranţe atît de mari în consultările cu experţi F.M.l. şi în acele linii de credit de care beneficia înainte Ceauşescu. 
Investiţiile de care are nevoie România ţin de ordinul a cel puţin 5 miliarde dolari anual. 
Or, aceste sume nu vor putea fi nici contractate de un guvern conştient de răspunderile sale, nici acordate de vreo ţară ori organism internaţional, făcînd abstracţie de oprobriul politic care planează asupra regimului lliescu. 
Doar oferind condiţii foarte favorabile guvernul ar putea să-i determine pe investitorii străini să prefere România altor zone economice europene. 
F.S.N. trebuie să renunţe la toate prejudecăţile ideologice, fie marxiste, fie naţionaliste. 
Trebuie să sesizeze resorturile reale ale economiei libere, pentru a putea găsi soluţii eficace şi a scoate societatea din criza economică actuală. 
Aşa cum se prezintă el astăzi, Programul economic al guvernului Roman este lipsit de realism. 
Aplicat aidoma, el poate duce doar la agravarea crizei.

• B.B.C.

Pentru cei care se temeau că foştii lideri comunişti din F.S.N. vor modela reforma economică pe tiparul „perestroikăi“ gorbacioviste, acest Program constituie o surpriză plăcută. Este vorba de un ambiţios program de a prinde din urmă celelalte ţări răsăritene care au început să-şi liberalizeze economia chiar din cursul deceniului trecut şi care se află acum într-o poziţie mult mai avantajoasă.

Programul noului guvern român vrea să anihileze sistemul d comenzi administrative exercitat, de stat ca proprietar si manager al întreprinderilor, înlocuindu-l printr-un sistem în care intervenţia statului se va reduce la impozite, investiţii, legi şi credite. 
Se menţionează necesitatea convertibilităţii leului, a organizării de capital, de pieţe ale bunurilor şi a muncii, înfiinţarea unei burse de schimb şi restrângerea controlului preţurilor la numai cîteva bunuri esenţiale. 
Acestea reprezintă scopul pe termen mai lung, ele neputînd fi atinse în perioada de doi ani a mandatului guvernului român. Premierul Roman a promis că înaintea acestor doi ani va introduce un program pe care I-a descris drept un şoc legislativ în care vor figura condiţiile de activitate, a întreprinderilor în cadrul economiei, de piaţă. 
A vorbi de şocuri în acest context nu constituie o exagerare. 
Economia României este foarte puţin pregătită, pentru o astfel de perioadă de tranziţie. 
Rezistenţa umană la reformă s-ar putea dovedi cel mai, serios obstacol în calea programului enunţat de guvernul premierului Roman. Primul ministru a mărturisit în faţa Parlamentului că cea mai mare speranţă a sa o constituie tineretul şi generaţia bine pregătită a specialiştilor care s-au format în cursul deceniului ’60—’70 — singura perioadă de relativ liberalism pe care România a cunoscut-o de la război.

Marea majoritate a membrilor noului guvern aparţin exact acestei generaţii şi în România există mii de oameni ca ei, care vor să se dedice trup şi suflet unui program prin care capacităţile lor profesionale vor fi răsplătite. 
Pentru moment cele mai multe posturi de comandă se află, încă, în mîna unor birocraţi numiţi pentru servilismul şi oportunismul lor politic. 
Toţi aceştia vor trebui să cedeze, căci dacă ar fi să judecăm după alocuţiunea premierului Roman, noul guvern român este pregătit să întreprindă astfel de acţiuni. 
„Guvernul, a afirmat el, nu intenţionează să ofere soluţii individuale Ia noile probleme cu care vor fi confruntate întreprinderile sau să subvenţioneze daunele create prin incompetenţa şefilor de întreprinderi. Conducătorii incompetenţi vor fi înlocuiţi, chiar de mai multe ori, dacă va fi nevoie”.

Se poate naşte întrebarea dacă, adoptînd această linie, guvernul nu-şi supreaestimează posibilităţile? 
E drept, F.S.N. a obţinut două treimi din voturile exprimate la 20 mai, dar vechiul aparat a votat pentru el în speranţa că F.S.N. îi va asigura supravieţuirea.
Muncitorii de rînd au votat la rîndul lor F.S.N. pentru că cele cinci luni dinaintea alegerilor le aduseseră un trai mai bun pentru muncă mai puţină. 
Dar acest tablou se modifică acum în mod radical. 
Poziţia politică a F.S.N. este mult mai puţin stabilă decît au sugerat-o alegerile şi — fapt dovedit de intervenţia minerilor — depinde prea mult de sprijinul ramurilor ce constituie principala ţintă a reformelor.

Vechea administraţie va încerca, probabil, să-şi ralieze sprijin muncitoresc şi să dea vina pe guvern dacă lucrurile vor merge prost. În special, cînd vor apărea şomajul şi inflaţia care vor însoţi introducerea programului. 

Rămîne de văzut daca forţele de opoziţie din interiorul Parlamentului  vor sprijini programul de reforme care, în linii mari, coincide cu propriile lor opţiuni, sau dacă vor încerca să exploateze viitoarele dificultăţi guvernamentale în avantajul lor imediat. 

 

Agenţia France Presse — Bruxelles. Joi, 5 iulie, ora 19.11. 
Economistul american John Kenneth Galbraith a recomandat,  joi, la Bruxelles, ţărilor din Europa de est să nu se precipite către capitalism pentru a evita drame sociale. 
Europei occidentale i-au trebuit aproape 10 ani pentru a reveni la „o activitate productivă – normală”, după al doilea război’ mondial, cu toate că sarcina era „mai puţin complexă decît cea cu care sînt confruntate astăzi Europa de est şi U.R.S.S.” — a afirmat J. K. Galbraith, în cursul unei conferinţe asupra Europei de est, ţinută în Parlamentul European. 
Prudenţa economistului american a fost împărtăşită şi de ministrul ungar al afacerilor economice, Bela Kadar, în timp ce Zdenko Pirek, adjunct al ministrului de externe cehoslovac, a afirmat că noile conduceri din Europa de est sînt constrînse să avanseze foarte rapid spre economia de piaţă.

J. K. Galbraith a invitat guvernele democratice instaurate în Europa de est să continue să subvenţioneze sectoarele alimentar şi al construcţiilor de locuinţe. 
De asemenea, statul trebuie să apere „o parte sau majoritatea” acţiunilor întreprinderilor publice pe care intenţionează să le privatizeze, aceasta fiind „singura soluţie”, datorită lipsei de capitaluri cît şi pentru a împiedica trecerea în mîinile investitorilor străini a întregii economii.

J. K. Galbraith a pus în gardă noile guverne ale ţărilor fostului bloc comunist contra „sfaturilor incredibil de ieftine” venite din Occident, care le invită să edifice un capitalism ce nu există nici măcar în S.U.A.

Actualitate

Evoluția ascendentă continuă a nivelurilor de gaze cu efect de seră este cauzată de utilizarea continuă a combustibililor fosili, precum și impactului incendiilor de vegetație

Publicat

pe

De

Concentrațiile globale de dioxid de carbon, metan și protoxid de azot au urcat la niveluri nevăzute în 2023, accentuând criza climatică care afectează omenirea.

Nivelurile celor mai importante trei gaze care captează căldura din atmosferă au atins noi recorduri anul trecut, relevând provocarea în creștere pe care o reprezintă încălzirea globală.

Concentrația globală de dioxid de carbon, cel mai important și răspândit dintre gazele cu efect de seră emis de activitatea umană, a crescut la o medie de 419 părți la un milion în atmosferă, în 2023. Metanul, un gaz cu puternic efect de seră, a crescut la o concentrație de 1922 părți la un miliard, în medie, scrie The Guardian.

Nivelurile de protoxid de azot, a treia cea mai importantă sursă de încălzire cauzată de om, a urcat ușor la 336 părți per miliard. Potrivit Administrației Naționale pentru Oceane și Atmosfere (NOAA) din SUA, asistăm la o schimbare majoră în compoziția atmosferei chiar și comparativ cu doar un deceniu în urmă.

Arderea combustibililor fosili, agricultura intensivă, creșterea animalelor și defrișările au dus nivelurile de CO2 din lume la cote cu peste 50% mai mari decât erau înainte de era industrializării în masă, menționează sursa citată.

Metanul, care provine din surse diverse, inclusiv forajul de petrol și gaze, dar și din creșterea animalelor, a crescut vertiginos în ultimii ani, conform NOAA, iar acum concentrațiile atmosferice sunt cu 160% mai mari decât în vremurile preindustriale.

NOAA spune că evoluția ascendentă continuă a nivelurilor de gaze cu efect de seră este cauzată de utilizarea continuă a combustibililor fosili, precum și impactului incendiilor de vegetație, care aruncă în aer fum încărcat cu carbon. Între timp, protoxidul de azot a crescut din cauza utilizării pe scară largă a îngrășămintelor cu azot și a intensificării agriculturii.

Lumea riscă să ajungă într-o stare nemaivăzută de dinainte de apariția civilizației umane. Nivelurile de dioxid de carbon de astăzi sunt comparabile cu cele din urmă cu aproximativ patru milioane de ani, atunci când marea era cu aproximativ 75 de metri mai înaltă decât în prezent, temperatura medie era mult mai mare, iar pădurile mari ocupau zone din Arctica acum înghețată.

Din cauza decalajului dintre nivelurile de CO2 și impactul acestora, precum și a sutelor de ani în care emisiile rămân în atmosferă, durata rizei climatice este enormă. Oamenii de știință avertizează că guvernele trebuie să reducă rapid emisiile la zero net și apoi să înceapă să elimine carbonul din atmosferă pentru a reduce viitoarele creșteri ale temperaturii, încheie The Guardian. (L. Anghel).

Citeste in continuare

Actualitate

Alegerile europarlamentare din 9 iunie, din România, sunt comasate cu cele locale, iar asta ar putea aduce o mare surpriză în privința prezenței la vot

Publicat

pe

De

Rezultatele unui Eurobarometru al Parlamentului European arată faptul că 74% dintre români s-ar duce la vot. De asemenea, a scăzut drastic numărul celor care consideră apartenența la Uniunea Europeană ca fiind un lucru rău pentru România.

Întrebaţi dacă ar vota la alegerile europene în condiţiile în care scrutinul ar avea loc săptămâna viitoare, 74% dintre români au spus că probabil ar vota (faţă de 71% la nivelul UE). La polul opus, 6% susţin că probabil nu ar vota (faţă de 14% în UE), iar proporţia lor a scăzut cu 14 puncte procentuale faţă de Eurobarometrul din februarie/martie 2019, deci de dinainte de precedentele alegeri europene.

Această creştere a intenţiei de vot este mai mică numai decât cea din Cehia, care a crescut cu 28 de puncte procentuale între 2019 şi 2024, de la 30% la 58%. Totuşi, pe primele locuri în ceea ce priveşte nivelul intenţiei de vot se află Danemarca (87%), Olanda (86%) şi respectiv Suedia (81%).

La nivelul general al UE, creşterea medie a intenţiei de vot este de zece puncte procentuale faţă de ultimul barometru de dinainte de precedentul scrutin. În ceea ce priveşte interesul faţă de alegerile din UE, în România acesta este similar cu media din blocul comunitar, fiind evaluat de ultimul Eurobarometru la 60%, în creştere cu 11 puncte procentuale faţă de toamna anului trecut.

Românii continuă să aibă o imagine total pozitivă despre Parlamentul European în proporţie de 46%, la fel ca în toamna anului trecut, deşi procentul celor care au o imagine total negativă a crescut cu 7 puncte procentuale, până la 19%. La nivelul UE, percepţia total pozitivă este în medie de 41%, iar cea total negativă de 18%.

Cincizeci şi trei la sută dintre români şi-ar dori ca Parlamentul European să joace un rol mai important pe viitor (56% în UE), iar 37% ar vrea ca, dimpotrivă, instituţia să joace un rol mai puţin important (faţă de 28% în UE).

În total, 20% dintre români ştiu exact când vor avea loc alegerile europene în ţara lor, peste media UE de 14%, în timp ce 12% ştiu doar luna şi anul, faţă de media UE de 15%. Procentul celor care cunosc doar anul în care vor avea loc alegerile pentru PE este 48 în România şi 38 în UE.

Cincizeci şi patru la sută dintre români spun că pentru ei personal este important să voteze în alegerile europene (53% în UE), 40% spun că votul are pentru ei o importanţă medie (36% media UE), în timp ce 5% afirmă că scrutinul are o importanţă scăzută pentru ei (10% în UE).

Mai important pentru români este votul în alegerile naţionale, despre care 63% spun că are importanţă ridicată (69% în UE), 33% că are importanţă medie (25% în UE), iar 3% că are importanţă scăzută (5% în UE).

Românii consideră că principalele teme care ar trebui să fie discutate în campania electorală pentru alegerile UE sunt sprijinul pentru economie şi pentru crearea de noi locuri de muncă (42%), sănătatea publică (37%), respectiv lupta împotriva sărăciei şi excluziunii sociale (33%), teme care sunt pe primele trei locuri şi în topul priorităţilor la nivelul UE-27, dar în ordine inversă.

Întrebaţi ce valori ar trebui să apere cu prioritate Parlamentul European în următorii cinci ani, românii au plasat pe primele locuri democraţia (39%), respectarea identităţilor naţionale, a culturii şi tradiţiilor în statele membre (26%), respectiv solidaritatea între statele membre ale UE şi între regiunile sale (24%).

O proporţie de 68% dintre români consideră că votul la alegerile europene este şi mai important în contextul european actual, faţă de 81% la nivelul întregii UE.

La nivelul comportamentului de vot nu există o diferenţă între români şi alţi europeni, 58% dintre ei afirmând că votează mereu, indiferent că este vorba de alegeri locale, naţionale sau europene. 32% dintre ei au spus că votează deseori (identic cu media UE), iar 5% că nu votează niciodată (faţă de 9% în UE).

Întrebaţi cum a evoluat nivelul lor de trai în ultimii cinci ani, 46% dintre români au spus că a scăzut (45% în UE), 46% că nu s-a schimbat (49% media UE) şi 7% că a crescut (doar 6% în UE). În acelaşi timp, 51% dintre români spus că au avut ocazional probleme cu plata facturilor la sfârşitul lunii (faţă de 29% media UE), iar 8% că au probleme în cea mai mare parte a timpului din acest motiv (faţă de 7% în UE).

Nu mai puţin de 45% dintre români cred că lucrurile se îndreaptă în direcţia corectă în UE, mult peste media europeană (32%), în timp ce 41% susţin că lucrurile se îndreaptă într-o direcţie greşită, în condiţiile în care media UE este de 49%.

Pe de altă parte, numai 34% dintre români (în creştere cu cinci puncte procentuale faţă de septembrie/octombrie 2023) au răspuns afirmativ la întrebarea dacă „În prezent, consideraţi că, în general, lucrurile se îndreaptă în direcţia corectă în ţara dvs?”, faţă de o medie europeană de 27%, în timp ce 57% au răspuns că lucrurile se îndreaptă într-o direcţie greşită, în contextul în care media UE e de 60%.

În acelaşi timp, 63% dintre români au spus că viaţa lor personală se îndreaptă într-o direcţie corectă (69% la nivelul UE), cu 12 puncte procentuale în creştere faţă de precedentul eurobarometru, iar 27% au oferit un răspuns contrar (19% media UE), în scădere cu 9 puncte procentuale. Cetăţenii români cei mai mulţumiţi de direcţia în care se îndreaptă viaţa lor personală sunt cei din grupele de vârstă 25-39 de ani (73%) şi 40-54 de ani (66%).

Majoritatea românilor (59%) se declară total nemulţumiţi de modul în care funcţionează democraţia în ţara lor, faţă de 42% media UE, iar 39% susţin că sunt total mulţumiţi (56% media UE). În ceea ce priveşte modul în care funcţionează democraţia în UE, 50% dintre români se declară total mulţumiţi (în scădere cu 6 pp faţă de septembrie/octombrie 2023), şi 45% total nemulţumiţi (în creştere cu 7 pp), faţă de 52% şi respectiv 42% media UE.

În acelaşi timp, majoritatea românilor au ales varianta „total în dezacord” când li s-a cerut să comenteze afirmaţiile „vocea mea contează în UE” (56% în România, faţă de 48% media UE), respectiv „vocea mea contează în ţara mea” (52% în România, faţă de 37% media UE). Pe de altă parte, 53% dintre români cred că vocea ţării lor contează în UE (faţă de 67% media UE), în timp ce 42% au o opinie contrară (29% media UE).

Românii sunt mai optimişti decât media UE că nivelul lor de trai va creşte în următorii cinci ani (17% faţă de 15%), respectiv mai puţin pesimişti că nivelul lor de trai va scădea în această perioadă (30% faţă de 32%). Procentul celor care cred că nivelul de trai le va rămâne neschimbat în următorii cinci ani este aproape similar în România şi în UE (48% şi respectiv 49%).

De asemenea, românii sunt mai optimişti decât alţi europeni în privinţa creşterii nivelului lor de trai în următorul an, 23% afirmând că le va fi mai bine, 43% la fel şi 31% mai rău, faţă de 14%, 51% şi respectiv 32% media UE. Totuşi, acest optimism privind nivelul de trai pe termen scurt este cel mai ridicat în grupele de vârstă 15-24 de ani (44%) şi respectiv 25-39 de ani (30%) şi scade progresiv odată cu vârsta.

Românii sunt mai optimişti decât media UE că situaţia economiei ţării lor va fi mai bună peste un an (21% faţă de 14% în UE), dar se situează la acelaşi nivel în ceea ce priveşte încrederea în viitorul UE. Şaizeci şi unu la sută dintre români sunt total optimişti în ceea ce priveşte viitorul UE, iar 35% sunt total pesimişti.

Cu toate acestea, proporţia românilor care urmăresc ce se întâmplă în politica UE este de doar 52% (faţă de 60% media UE), dar este în creştere cu două puncte procentuale faţă de precedentul Eurobarometru din toamna anului trecut. Categoriile de vârstă cele mai interesate de politica UE sunt 25-39 de ani (55%) şi respectiv peste 55 de ani (52%).

În privinţa impactului acţiunilor UE asupra vieţii lor de zi cu zi, 13% dintre români au spus că este foarte mare (20% în UE), 52% au estimat că există într-o oarecare măsură (53% în UE), 26% au spus că nu este prea mare (20% în UE), iar 7% au spus că acesta nu există (faţă de 6% în UE).

O proporţie de 50% dintre români afirmă că imaginea pe care o au despre UE este total pozitivă (47% media UE), 33% spun că imaginea pe care o au este neutră (36% în UE), în timp ce 16% au o imagine total negativă despre UE (17% în UE).

Cu toate acestea, doar 45% dintre români cred că apartenenţa ţării lor la UE este un lucru bun, în scădere cu şase puncte procentuale faţă de toamna anului trecut, iar 20% cred că este un lucru rău, proporţii substanţial diferite faţă de media UE, unde 60% dintre europeni împărtăşesc opiniile favorabile şi 12% pe cele negative.

Pe de altă parte, 59% dintre români spun că pentru ei este importantă apartenenţa ţării la UE, faţă de 65% la nivelul UE, 29% sunt neutri (22% în UE), iar 11% spun că nu este importantă apartenenţa ţării la UE (12% în UE).

Şi mai mare este proporţia românilor care cred că ţara lor a beneficiat de pe urma aderării la UE, 65% (în scădere cu 4 pp faţă de precedentul Eurobarometru), deşi mai mică decât media UE (71%), iar 30% dintre români spun că ţara lor nu a beneficiat de aderare (faţă de 23% media UE).

Întrebaţi cât sunt de mulţumiţi de modul în care UE a răspuns la o serie de crize, românii s-au declarat total mulţumiţi în proporţie de 46% de răspunsul la schimbările climatice, 39% (situaţia economică şi financiară), 39% (invazia Rusiei asupra Ucrainei), 39% (migraţie) şi 36% (Brexit). Răspunsurile în situaţiile de criză ale UE de care românii sunt total nemulţumiţi au vizat pandemia de COVID-19 (60%), situaţia economică şi financiară (58%), invazia Rusiei în Ucraina şi migraţia (câte 56%).

În prezent, 35% dintre români cred că rolul UE în lume a devenit mai important în ultimii ani (40% media UE), în timp 35% spun că a rămas la fel (identic în UE) şi 27% spun că este mai puţin important (22% în UE).

În ceea ce priveşte domeniile de interes pentru consolidarea poziţiei sale în lume, la nivelul UE pe primele poziţii se află apărarea şi securitatea (37%), independenţa energetică, resurse şi infrastructuri (30%) şi respectiv securitatea alimentară şi agricultura (30%). Românii consideră că principalele domenii de interes pentru consolidarea poziţiei UE în lume trebuie să fie apărarea şi securitatea (33%), securitatea alimentară şi agricultura (31%), respectiv competitivitatea, economia şi industria (29%).

Românii diferă faţă de ceilalţi cetăţeni din UE şi în ceea ce priveşte opiniile pe care le au despre patru state importante din afara UE. Astfel, 45% dintre români au o părere total pozitivă faţă de China (faţă de doar 24% la nivelul UE), 18% faţă de Rusia (12% media UE) şi 61% faţă de SUA (48% în UE). Diferenţa de percepţie favorabilă este cea mai mare în cazul Turciei, faţă de care 55% dintre români au o părere total pozitivă, comparativ cu 26% în UE.

Sondajul Eurobarometru a fost efectuat în perioada 7 februarie – 7 martie 2024, prin interviuri faţă în faţă, pe un eşantion de 26.411 persoane la nivelul UE şi 1.046 în România, în rândul populaţiei de peste 15 ani.

Citeste in continuare

Actualitate

Teheranul a desfăşurat rachete balistice cu rază medie de acţiune Emad şi Kheibar Shekan în atac

Publicat

pe

De

Racheta Emad transportă o sarcină utilă de 750 kg la o distanţă de 1700 km cu o precizie de 10 m. A derivat din racheta Shahab-3, dar designul este puţin modificat pentru a permite şi o detonare a focosului deasupra unei ţinte, ceea ce o face potrivită şi pentru folosirea de arme de distrugere în masă (chimice, biologice, nucleare), sau chiar pentru un atac cu impulsuri electromagnetice nucleare.

Iranul a dezvoltat o serie de variante ale rachetei originale Shahab-3. Acestea au fost menţionate de diverse surse de informaţii şi mass-media ca Shahab-3A, Shahab-3B, Shahab-3D, Shahab-3M, Qadr-1 şi Emad. Shahab-3 a fost, de asemenea, folosit ca bază pentru un program spaţial iranian, iar aceste rachete au fost numite Kavoshgar-1, IRIS şi Safir.

Kheibar Shekan sau Kheibarshekan este o rachetă balistică iraniană cu combustibil solid cu rază medie de acţiune operată de Forţa Aerospaţială a Corpului Gardienilor Revoluţiei Islamice. Aceasta face parte din a treia generaţie de rachete IRGC şi a fost prezentată în 2022 în cadrul unei ceremonii la care au participat comandanţii militari iranieni cu ocazia celei de-a 43-a aniversări a Revoluţiei iraniene. Racheta are combustibil solid şi în faza de aterizare are manevrabilitate pentru a trece prin scutul antirachetă şi are capacitatea de a lovi ţinte pe o rază de 1.450 km.

Racheta Kheibar Shekan are o lungime de 11,4 metri, un diametru de 76 centimetri şi cântăreşte 6,3 tone cu o încărcătură explozivă de 550 de kilograme. Corpul rachetei Kheibar Shekan este fabricat din material compozit, la fel ca racheta Raad-500 şi prinde o viteză la impact apropiată de cea a rachetelor hipersonice, de cinci ori mai mare decât viteza sunetului.

Duminică dimineaţă, Iranul a lansat în jur de 350 de rachete şi drone spre Israel, ca răspuns la atacul Israelului asupra consulatului iranian din Siria, de pe 1 aprilie, care a rezultat în moartea a mai multor oficiali de rang înalt ai Gărzii Revoluţiei Islamice Iraniene.

Este vorba de peste 170 de drone Shahed şi 40 de rachete de croazieră Paveh care nici nu au ajuns în spaţiul aerian al Israelului, fiind doborâte de aeronave şi sisteme antiaeriene de pe nave. Acestea au avut rolul să acopere şi să ţină ocupată Armata Israelului pentru atacul cel mai important al Iranului, format din peste 120 de rachete balistice Emad şi Kheibar Shekan. Totodată, în presa iraniană au apărut imagini cu explozii ale unor obiecte aeriene, ceea ce înseamnă că au fost cazuri în care rachetele sau dronele nu au funcţionat şi s-au prăbuşit la puţin timp de la lansare.

Israelul susţine că armata israeliană şi aliaţii săi – SUA, Franţa, Germania, Marea Britanie şi Iordania – au interceptat 99% dintre rachete şi drone, însă unele rachete balistice au trecut de apărarea israeliană şi au lovit două baze aeriene din sudul Israelului.

Baza aeriană Nevatim, din Negev, a fost lovită de 5 rachete balistice, avariind pista principală, un avion de transport C-130 şi mai multe spaţii de depozitare. Baza aeriană Ramon, aflată tot în Negev, a fost lovită de 4 rachete balistice, provocând pagube nespecificate.

Israelul pregăteşte contraatacul

Tensiune maximă în Orientul Mijlociu, în condiţiile în care Israelul pregăteşte variantele de răspuns la atacul Iranului de duminică dimineaţă, astăzi fiind convocat pentru a treia oară Cabinetul de Război. Şeful Statului Major al Apărării, generalul Herzi Halevi, a declarat că Israelul va răspunde decisiv, dar nu a oferit detalii.

Statele Unite consideră că răspunsul Israelului va fi probabil limitat şi s-ar putea concentra pe lovirea unor ţinte cheie din afara Iranului. Se fac eforturi diplomatice uriaşe pentru calmarea situaţiei. Iranul a avertizat SUA că va răspunde „rapid şi decisiv” la orice atac al Israelului. Iranul a avertizat Iordania, Marea Britanie, Franţa şi Germania să nu mai susţină Israelul. Mariano Grossi, directorul AIEA, a avertizat Israelul să nu atace facilităţile nucleare ale Iranului. (F. Jipa).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

ARTEHNIS

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România.
Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național?
Garantăm confidențialitatea!

Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503
Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com
Departament Investigații - Secția Anticorupție

TOP KINETO MEDICAL Ploiesti

Știri calde

Exclusiv18 ore ago

Consilierii de integritate din unitati nu sunt mai degraba un fel de „nulitati recompensate”?

Casc si eu gura pe pagina de internet a DGA, sa vad cum se lupta oamenii astia cu coruptia. (Cu...

Exclusiv2 zile ago

EVADARILE DIN PENITENCIARELE ROMANESTI, INSTITUTII IN SUBORDINEA MINISTERULUI JUSTITIEI, O AMENINTARE LA ADRESA SIGURANTEI NATIONALE !?

Ultimii doi ani au scos la lumina slabiciunile Directiei Siguranta Detinerii si Regim Penitenciar, din cadrul Administratiei Nationale a Penitenciarelor,...

Exclusiv2 zile ago

Solicitare de a-i înceta calitatea de „desemnat” a ofițerului de nota 4,09/Cms. șef  Mititelu Daniel este împuternicit de fostul împuternicit inspector șef Terciu Ciprian – Ioan succesiv, timp de 12 luni pe această funcție

Realizam ca nu numai la IPJ Prahova se intampla lucruri „absconse”! (aici) Dacă nu am fi avut observator la concursul...

Exclusiv2 zile ago

Pensionarii militari, foste cadre militare, au sanse in perioada asta, sa dezghete, insa doar pentru ei, actualizarea „soldei de grad”/Pensionarii militari, fosti politisti, spera sa li se aplice si lor/Nicio sansa

Pensionarii militari, foste cadre militare, au sanse in perioada asta, sa dezghete, insa doar pentru ei, actualizarea „soldei de grad”,...

Exclusiv3 zile ago

Un distins cetățean european cu drepturi și libertăți a tăiat anvelopa unei mașini de poliție.

Un distins cetățean european cu drepturi și libertăți, în timp ce se plimba pe străzile din orașul Lupeni, județul Hunedoara...

Exclusiv3 zile ago

Ordinul ministrului bate fisa cadru de la DOP

Sunt IPJ-uri care au inteles ca ordinul MAI 62/2018 trebuie pus in executare, inclusiv pentru sefii de post, indiferent de...

Exclusiv4 zile ago

WHITE TOWER (XXXI – a)/Sub protectia politistilor corupti, gruparea de criminalitate economico-financiar organizata (din dosarul WHITE TOWER) a pus „laba” si pe Termo Ploiesti!/Cum au picat pe interceptări și cine plimba stick-ul cu caietul de sarcini cu preturi gata aranjate …?

De aproape un an, scandalul WHITE TOWER tine prima pagină a ziarelor locale și naționale, dar autoritățile par a închide...

Exclusiv4 zile ago

„Dorel” de la Dolj/DGF cloceste si livreaza inselaciunea

Nici  IPJ Dolj nu a auzit de expresia ” salariul de functie in plata”! DGF cloceste si livreaza inselaciunea iar...

Exclusiv5 zile ago

WHITE TOWER (XXXI)/Modalitatea cum pseudo-ziarisul narcoman, santajist si spagar, Catalin Stavri, locotenenul procurorului „Portocala” a incercat sa il pacaleasca pe procurorul de caz, dupa ce primise MITA mai multe apartamente, prin sotia si mama sa

Scandalul WHITE TOWER este departe de a se termina prea curând. Procurorii fac audieri pe bandă rulantă, iar surse judiciare...

Exclusiv5 zile ago

Avem și noi Mafie?/Fostul politist Frangulea Alexandru – alias „Capitan la 15 ani” a protejat afacerile murdare ale sefilor SRI Prahova

Realitatea este insa ca in nici o tara din lume lupta impotriva infractorilor nu se poate duce cu politisti si...

Exclusiv5 zile ago

Garda de Mediu Prahova si IPJ Prahova nu sunt interesate de sănătatea populației!?/Este o problema de siguranta nationala, de SRI!

In parcarea de la Kaufland Comarnic stationeaza autoturisme cu deseuri periculoase în ele, mai exact cu deseuri medicale? Ce rețele...

Exclusiv5 zile ago

Administrația Națională a Penitenciarelor contabilizează, controlează, sancționează și pe alocuri delirează !

ANP are  un  director al Direcției de Siguranță și Regim Penitenciar capabil să gestioneze situațiile de criză? https://youtu.be/MuYmQpRkw6Q?t=3 Din câte...

Exclusiv5 zile ago

Conform DGF, excelenta a crescut in ianuarie 2024 prin magie, fara sa fie implicat programul de salarizare MAISAL. Asta probabil ca au auzit ei prin targ ca niste fosti sefi BCCO ii ameninta cu plangeri penale pentru modificarea ilegala a programului informatic

Daca nu poti sa-i convingi, zapaceste-i! Un fost sef de financiar mi-a explicat magistral, in cateva cuvinte, tehnica lui Grecu,...

Exclusiv5 zile ago

„Șefii din poliție au imunitate/Îi sfătuim pe agenții de siguranță să refuze să mai semneze procesele-verbale de instruire! Și așa spun procurorii și judecătorii că n-au nicio valoare juridică”

Un procuror și un judecător au „legiferat” falsul intelectual la Poliția Roman! S-a creat un precedent extrem de grav, dezvaluie...

Exclusiv5 zile ago

USR-iștii și toți confrații lor au pentru polițiști și militari o ”vitrină” goală, din care străbate un miros urât de medicamente netestate suficient și înghițite odinioară

USR-iștii au fost cei mai nerăbdători să se arunce în cursa euro-parlamentarelor, de departe un soi de pizdulicea măcelarului (pentru...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Top Articole Incisiv

error: Articolele nu se pot copia!