• DIFUZARE. O veste „bună“ pentru cititorii de ziare şi reviste: Ministerul Poştelor şi Telecomunicaţiilor a făcut o anchetă prin Europa şi a constatat că pe nicăieri poşta nu se ocupă şi cu difuzarea presei. Ca urmare, în curînd poşta va renunţa la acest obicei care, spun diriguitorii săi, o – costă dublu faţă de cît cîştigă. Va rămîne deci să ne… descurcăm • MINERI ŞI MINERALE. In scurt timp studenţii de la geologie vor dispune din nou de colecţii de roci şi minerale, graţie unei donaţii din partea muzeului din Baia Mare. Pînă cînd se vor lămuri lucrurile (dacă minerii sau altcineva le-au făcut „pierdute”) rodul activităţii minerilor se va afla din nou în standuri • A FI SAU A NU FI… LIBERAL? Aceasta e întrebarea! Criza Partidului Naţional Liberal continuă pe fondul unei „crevaşe” de idei care desparte în două falii – una bătrînă şi alta tînără – continentul cu acelaşi nume. Restructurare sau sciziune? Răspunsul e încă greu de întrevăzut • „ŞATRA“ – A LA FRANCAISE. Confruntaţi, ei înşişi cu problema rasială (de ce n-am face şi noi o campanie de presă pe această temă, băgînd în seamă doar mormintele evreieşti profanate, nu şi demonstraţiile antirasiale) francezii au pus „surdină” chestiunii legate de tiranii noştri neorevoluţionari, de cînd au de-a face, la Roubaix cu o colectivitate de vreo 450 de gitani plecaţi din România! • CURSURI DE MERS… PE JOS. Răspunzînd prin „fapte” moratoriului solicitat de guvern, IJTL-iştii constănţeni sînt într-o grevă care dă apă Ia moară iniţiativei particulare: taxi-partiştii şi profesorii de „mers pe jos“ sînt la mare preţ! • DACĂ VREI CU ADEVĂRAT, POŢI! Faimosul slogan cu care „Adidas“ ne-a asasinat de o lună încoace şi-a găsit o formidabilă a-plicare pe propria piele a firmei miliardare care a fost tocmai „înghiţită” de milionarul francez Bernard Tapie, Cum? Simplu: I want, I can! Business torsion! • SFÎNTUL MARIAN. Lovit brusc de amnezie, Marian Munteanu a dat-o pe cele sfinte, solicitînd o Biblie, care i-a şi fost adusă la spitalul penitenciarului. Un comitet de iniţiativă a trimis pe adresa Papei propunerea ca la fiecare 13 iunie să se sărbătorească, în calendar, ziua Sfîntului Marian Munteanu • AZIL POLITIC. A cerut azil politic, pe malurile Senei, o tînără domnişoara sublocotenent. Cerasela pe nume care, după Revoluţie, a funcţionat ca „gardă de corp“ pe lîngă unul dintre viceprim-miniştrii noştri cu barbă. Cică se simte ameninţată, dar nu stie de ce. Si nici de cine… • În rest, un week-end liniştit, cu cozile la benzină în uşoară scădere…    

Octavian ANDRONIC

Ziarul Libertatea din 9 iulie 1990 pag. 1-a

Restaurant

Libera iniţiativă, Brevet
Caricatură de ANDO

Penultima oră

Criză mare şi la Partidul Republican Creştin al domnului Popilean, care s-a refugiat, într-o tentativă de sciziune, la un sediu provizoriu din Titan. Vom reveni cu amănunte.

EVRIKA!
Se pare că am pus cam mult la încercare răbdarea cititorilor noştri cu „ghicitoarea” de săptămîna trecută („Raport de cadre”). lată-vă, acum, curiozitatea satisfăcuta, dacă intuiţia nu a funcţionat: este vorba despre domnul Petre Zmeu, vice-primar al Capitalei! Bună, nu?

(INFORMAŢII PENTRU CARE NU BĂGĂM MÎNA ÎN FOC)

STIMATE DOMNULE REDACTOR-ŞEF,    

Rîndurile de mai jos vor să atragă atenţia asupra unui fapt care tinde să diminueze prestigiul Statelor Unite în ochii poporului nostru. Este un zvon pentru care punem mîna în foc şi care ar putea să intereseze şi pe cei vizaţi.Cu mult respect, pentru admirabilul ziar pe care îl conduceţi,    

Prof. A. M. Nădejde    

UN NOU „ISM”?    

După Revoluţie, poporul nostru şi-a pus mari speranţe în sprijinul Statelor Unite ale Americii şi al preşedintelui George Bush. Din păcate, aşteptările i-au fost înşelate. Se pare că cercuri influente străine, precum şi unii „comis-voiajori” români, au mai mult credit la Washington decît un popor întreg. Altfel nu se pot explica repetatele dovezi de neînţelegere, ba chiar şi unele gesturi mai dure, pe care le-a resimţit tînăra noastră democraţie din partea domnului preşedinte.    

Dar dl. preşedinte nu se grăbeşte. Domnia sa ştie că poporul nostru e răbdător şi blînd. Poate nu ştie însă că şi-a recăpătat între timp şi umorul. In aşteptare, oamenii noştri încep să-şi pună întrebări, să se mire, să facă haz (de necaz !), să vorbească şi ei în dodii… ca în nevinovatul dialog de mai jos, surprins, din întîmplare, zilele trecute.
Zice unul, răsfoind un ziar: – Ce mai vrea, domnule, şi Bush ăsta, de ne buşeşte la fiecare pas? – Nu. vrea    nimic, domnule, răspunde amicul, că-i de-al nostru. – Cum de-al nostru? – De-al nostru; nu ştii? – Nu! – Păi, înainte de-a se da american îl zicea Gheorghe. Gheorghe Buşilă. – Nu zău!!? – Iti spui eu! Aşa îi zicea! – Şi la buşeala asta care-o face cu noi, cum îi zicea? N-am mai auzit răspunsul, dar parcă mi-e teamă să nu le fi trecut prin minte să spună Bushism. Mi-ar fi părut rău… Dar oricum, e în joc prestigiul Statelor Unite. Oare nu ar trebui ca şi altcineva, mai interesat decît noi, să se gîndească la asta, în locul unor interese înguste de mare putere?     

• „IEŞIRILE” ŞI „INTRĂRILE” DOMNULUI K.K.

Vedetismul fotbalistic manifestă, se pare, o mare influenţă asupra unora dintre politicienii noştri de marcă. Un caz reprezentativ din acest punct de vedere ni se pare acela, al domnului Caroi Chirai (iertată fie-ne traducerea numelui domniei sale, dar facem uz de un procedeu tipic maghiar – dînşii spunînd, de pildă, Roman Peter sau lliescu Janos) care, considerîndu-se „faultat“ de remarca unui coleg de parlament, a părăsit incinta, revenind abia după îndelungi insistenţe ale
propriei sale echipe. Domnul Chirai nu are doar ieşiri. Are şi intrări. Ca aceea de la festivitatea de învestitură a preşedintelui tării, cînd şi-a făcut apariţia la prezidiu abia după intonarea imnului naţional, probabil pentru a nu fi nevoit să se ridice în picioare, făcînd în acest fel o concesie. Vedetismele domnului deputat sînt bine văzute de către spectatorii de peste Tisa, care nu pierd nici un prilej de a-l aplauda, aşa că sînt de aşteptat şi altele. Aici, pe terenul nostru!

Ziarul Libertatea din 9 iulie 1990 pag. a 2-a

În cadrul PLD sciziunea continuă

Într-un articol publicat, nu de mult, în ziarul nostru, vorbeam despre situatia ambiguă existentă în sî-nul conducerii Partidului Liber Democrat ca urmare a evenimentelor din 13 iunie a.c., după arestarea Iui Nica Leon, liderul acestei formaţiuni politice, acuzat de incitare si participare la violenţă. Relevam cu acel prilej poziţia unor membri ai conducerii P.L.D., fată de evenimente, poziţie care, se pare, suferă modificaţi de esenţă de la o zi la alta.
Consemnăm, azi, punctul de vedere al unui alt membru al partidului, doamna inginer ELENA ŞERBAN, care în numele unor organizaţii şi a altor membri din conducerea partidului a cerut destituirea din funcţie a preşedintelui şi reorientarea liniei politice a P.L.D. 

– Există, sau nu, o sciziune în cadrul P.L.D.-ului?
– Desigur. Aceasta s-a declanşat după ce timp de trei zile am încercat să dialoghez cu cei trei rămaşi în condu-cerea executivă, în vederea semnării primului comunicat pe care l-am trimis la TVR. Domnii Stepanov Dumitru, care s-a autoproclamat vicepreşedintele P.L.D.-ului, Popa Romeo, care se prezenta Nica Leon si studentul – Cristian Drăghici, autonumit redactor şef al ziarului „Lumea Democraţiei”, începînd cu primul număr după arestarea d-lui Nica Le-on. Desolidarizarea acestora de actele d-lui Nica Leon se schimbă de la o oră la alta. Cînd e albă, cînd e neagră…

– Care sînt faptele care au determinat sciziunea?
– După evenimentele petrecute în 13 iunie 1990 şi arestarea pe data de 14 a domnului Nica Leon ne-am întîlnit în ziua de 18 iunie la sediul partidului. Domnul D. Stepanov i-a luat locul domnului Nica Leon din toate punctele de vedere. A pus mina pe telefon şi a început, revoltat, să cheme televiziunea, poliţia şi procuratura. „Asta nu-i democraţie” afirma el. După ce a terminat cu forurile interne, să vedeţi muncă, a trecut la solicitarea ajutorului extern. „Trebuie alertată străinătatea, domnilor, ce se joacă comuniştii cu noi?” împreună cu Cristian Drăghici au fost sunate ambasadele occidentale. BBC, „Vocea Americii”. Le-am făcut propunerea redactării şi semnării primului comunicat pentru presă. Le-am cerut să se gindească la reprezentantii filialelor judeţene şi la membrii acestui partid, care sînt oameni de bună credinţă, neavînd nimic comun cu activitatea subversivă a domnului Nica Leon şi a altora din conducerea centrală. Ca o paranteză: în timpul alegerilor de la 20 mai, le-am explicat, am fost membră a comisiei, electorale a secţiei de votare 340 din Capitală. Personal, am asistat la deschiderea urnelor şi numărarea voturilor exprimate, am întocmit şi o grilă. Din cei 2915 cetăţeni care au votat, 2442 – l-au ales preşedinte pe domnul Ion Iliescu. Poţi oare să te opui voinţei unui popor? Dar, să reţin: pe 19 iunie, a venit şi Popa Romeo, care în momentul citirii textului comunicatului a reacţionat brutal ameninţîndu-mă, împreună cu Cristian Drăghici, cu molestarea, cu excluderea din partid.    După înfruntările avute le-am declarat poziţia mea, anunţînd prin intermediul TVR comunicatul.

– Ce ne puteţi spune despre activitatea fostului preşedinte, dl. Nica Leon?
– Personal nu am fost nici o dată de acord cu poziţiile neconstructive pe care le avea în şedinţele CPUN, din această cauză, am avut mai multe, divergenţe de ordin politic cu dl. Nica Leon. Folosea tot felul de diversiuni chiar între membrii partidului. În calitate de şef al partidului a făcut numeroase declaraţii destabilizatoare, alături de reprezentanti ai P.N.Ţ.-c.d. şi chiar de D. Dincă. Ajutoarele primite din străinătate, banii primiţi de la Guvern, toate acestea ar trebui să constituie subiectul unei anchete serioase pentru o comisie formată din reprezentanţi ai procuraturii, politiei economice şi ai guvernului. Situaţia economică financiară a partidului este dezastruoasă. Ar trebui verificat şi numărul de membri.

– Cum vedeţi viitorul acestei formaţiuni politice?
– Ca şi în comunicatul pe care l-am dat, partidul poate fi salvat doar printr-o reorganizare, prin restaurarea unui climat de opoziţie constructivă, de luptă pentru democraţie, pentru excluderea oricărei tentaţii spre extrema dreaptă, fiindcă de extremă stînga, pină acum, ne-a ferit Dumnezeu.

– Cum apreciaţi evenimentele din 13-15 iunie?
– În primul rînd doresc să spun că mă aşteptam ca după anunţarea oficială a rezultatelor votului, exprimat în mod liber, să se producă o retragere completă si o deblocare de bunăvoie a Pieţei Universităţii, de cei cîţiva inşi rămaşi acolo. De asemenea, era firesc ca,  imediat, formaţiunile politice de opoziţie şi mai ales cele „istorice”, care au declarat că nu doresc destabilizarea vieţii publice, trebuiau să se pronunţe pentru deblocarea Pieţei Universităţii. Unii însă, continuă să se ascundă după vorbe. Aşa s-a ajuns la evenimentele din ziua de 13 iunie 1990. A fost realmente o încercare de lovitură de stat. Am convingerea că armata, poliţia şi procuratura conlucrează satisfăcător întărindu-şi poziţia, lucru foarte necesar, după adevărata revoluţie din decembrie 1989, pentru apărarea democraţiei noastre de elementele destabilizatoare şi extremiste, provenite din interiorul sau exteriorul ţării.

POST SCRIPTUM

Sîntem informaţi de interlocutor că a fost constituit un grup de acţiune format din 11 membri ai P.L.D., care acţionează pentru reorganizarea ţi re-orientarea activităţii şi poziţiei acestei formaţiuni politice. In acest scop a fost convocată pentru data de 14 iulie, ora 11, Ia sala Casei de cultură a studenţilor „Grigore Preoteasa”, din calea Plevnei, o conferinţă pe ţară la care sînt invitaţi membrii şi simpatizanţii partidului.

Interviu consemnat de Gheorghe NICULIŢĂ

Ziarul Libertatea din 9 iulie 1990 pag. a 3-a

Ziarul Libertatea din 9 iulie 1990 pag. a 4-a

[Apelul lui Laslo Teocheş apărut în ziarul ungar „Magyar Nemzet“ nr. 149 din 27 iunie 1990]

Recent, Laslo Teocheş, episcopul reformat din Oradea, a lansat un apel către guvernul român şi forţele politice române, rugîndu-i să ia o atitudine deschidă şi clară împotriva antimaghiarismului, care seamănă cu antisemitismul şi care a început să pună stăpînire pe întreaga tară.

Episcopul a relevat, printre altele: încă de la început, maghiarimea din România s-a aflat cu trup şi suflet alături de cauza transformărilor revoluţionare. Ea a luptat împreună cu naţiunea română majoritară. Maghiarimea din România, adeptă a împăcării între naţiuni a sperat că egalitatea în drepturi, asigurarea drepturilor sale fundamentale, menţinerea sa ca naţionalitate, a identităţii sale naţionale se vor realiza în cadrul unei societăţi libere şi democratice. Maghiarimea a sperat că vor exista drepturi şi libertăţi atît pentru populaţia majoritară cît şi pentru minorităţi în patria comună. In esenţă, antimaghiarismul xenofob nu este altceva decît sfidarea democraţiei de către dictatură pentru că nu poate exista o democraţie acolo unde pe baza principiului majoritătii oricare minoritate socială sau naţională poate fi frustrată de drepturile sale. Democraţia este unică şi indivizibilă. Ea este a tuturor! Deci şi a maghiarilor.

Urmărind cu atenţie sedinţa din 18 iunie a Parlamentului, am putut constata cu consternare atmosfera puternic antimaghiară care era stăpînă şi acolo. Numeroasele aplauze l-ar fi putut bucura chiar şi pe Ceausescu pentru că ceea ce a „semănat” nu s-a pierdut în van. Dar poate fi mulţumită şi presa care instigă la ură. Ce ar mai fi putut spune după toate acestea Gheza Domocos, care a fost de mai multe ori redus la tăcere sau Gheza Seoci, care nici el nu a fost ascultat, adică ce-ar mai putea spune conducătorii UDMR!

În calitate de creştin care propovăduieşte împăcarea şi de democrat maghiar din România care îşi iubeşte patria, adresez un apel fraţilor mei români avînd sentimente democratice, dar şi românilor care au putut fi induşi in e-roare de către duşmanii noştri comuni, precum şi bisericilor româneşti frăţeşti din ţară ca prin unirea forţelor noastre să punem capăt urii si diviziunii, să nu dăm înapoi în faţa inducerilor in eroare, a provocărilor şi a ameninţărilor, să ne dăm mina împotriva forţelor antidemocratice care instigă la neînţelegere şi ură!

Adresez un apel guvernului nostru, forţelor politice române ca să ia o atitudine deschisă si clară împotriva antimaghiarimismului, care semănă cu antisemitismul şi care a pus stăpînire pe întreaga ţară şi să facă tot posibilul pentru realizarea împăcării naţionale si sociale în interesul unei democraţii adevărate de care se pot bucura fără excepţie toţi cetăţenii patriei noastre. În aspiraţiile noastre comune să fim conduşi cu toţii de dorinţa de a elimina violenta, de toleranţă, de dialog, de înţelegere reciprocă, de spiritul dragostei intru Cristos.

Din partea I.G.P.

De la începutul anului, organele da politie au recuperat 1317 arme de foc, din care: 1016 arme militare, 272 arme de vînătoare şi 29 arme cu aer comprimat, precum şi 66 307 cartuşe. Numai în luna iunie au fost recuperate 121 arme (38 militare, 60 de vînătoare şi 23 cu aer comprimat) şi 12 915 cartuşe.

Exemplificăm cu citeva cazuri descoperite în ultimele zile:

– Poliţia Capitalei a depistat pe Grosu Ioan, de 35 ani, din Braşov şi Ion Ovidiu Damian, de 40 ani, din Bucureşti, ambii fără ocupaţie şi fără antecedente penale, avînd asupra lor un pistol-mitralieră în stare de funcţionare, care a fost furat în ziua de 13 iunie a.c. de la sediul Inspectoratului de Poliţie al Municipiului Bucureşti,

Cei doi intenţionau să vîndă arma unei persoane cu suma de 15000 lei. Sint cercetaţi în stare de arest, pentru stabilirea întregii activităţi infracţionale.

– La domiciliul numitei Cipancaş Letiţia, de 24 ani, casnică, din Timişoara, s-au găsit:
– un pistol, calibrul 8 mm, fabricaţie R.F.G., şl un număr de 6 cartuşe;
– un pistol cu aer comprimai, calibrul 4,5 ram;

Cea în cauză a declarat că armele aparţin unui cetăţean străin, de origine română, care i le-a lăsat spre păstrare.

– în locuinţa lui Domnescu Marina, de 56 ani, membră C.A.P. din comuna Sascut, judeţul Bacău, s-a găsit un pistol marca UiT Cugir, cu butoiaş, rămas de la fostul soţ, decedat în 1989.

Avînd în vedere pericolul deosebit pe care îl reprezintă armamentul şi muniţia deţinute ilegal, inspectoratul General al Poliţiei face un apel insistent Ia toţi cetăţenii să sprijine unităţile de poliţie în acţiunea de recuperare a acestora.